Situatia economica internationala in anii crizei economice mondiale dintre anii 1929 - 1933

SITUATIA ECONOMICA INTERNATIONALA IN ANII CRIZEI ECONOMICE MONDIALE DINTRE ANII 1929 - 1933

Perioada refacerii economice, care a urmat primului razboi mondial a fost urmata de cea mai mare criza economica pe care o cunostea omenirea, criza ce a afectat toate statele lumii, patrunzand in toate ramurile economiei. Ziua fatidica, sau "joia neagra", cum i s-a spus zilei de 24 octombrie 1929, a fost conturata de "marele crah" al bursei din New York, piata americana nemaiputand asimila propria productie, in conditiile existentei deja, a unei crize de supraproductie.

In aceasta perioada, productia industriala a tarilor capitaliste ale lumii a scazut foarte mult in comparatie cu productia inregistrata in anii anteriori. Astfel, industria a scazut cu 37%, comertul mondial a fost redus la o treime, in timp ce produsele agricole nu si-au mai gasit cumparatori.

Pretul marfurilor a scazut in aceasta perioada cu 30 pana la 40%, iar pe anumite piete, scaderea a fost inca si mai dramatica.

Evident, pe acest fundal al degringoladei economice, somajul a atins cifra de 30 de milioane, nivelul de trai scazand foarte mult, in toate statele lumii inregistrandu-se greve, demonstratii, care, uneori, s-au sfarsit cu raniti. Sectorul finantelor publice al tarilor capitaliste a fost, de asemenea, puternic dezorganizat. Aproape toate monedele importante ale momentului: dolarul american, lira sterlina - au fost puternic davalorizate. Cum era de asteptat, numeroase banci au dat faliment sau au fost introduse restrictii in desfasurarea comertului exterior, in special asupra exportului de marfuri.

Refacuta doar partial dupa razboi, Europa a traversat cu greutate perioada anilor 1929-1933, mai ales ca fenomenul retragerii capitalurilor americane investite pe acest continent s-a manifestat cu intensitate, accelerand procesul de propagare a crizei.

Catre inceputul lui decembrie 1917 Lansing si Wilson au ajuns la concluzia ca recunoasterea guvernului sovietic nu poate fi obiect de discutie. Ei au considerat ca e necesara acordarea urgenta de ajutor fortelor antisovietice ale generalului Kaledin. Dar sa respinga fatis noile principii, declarate de revolutie, liderii imperialismului american nu puteau. Era nevoie de interceptat initiativa de la bolsevicii pe arena internationala, asa cum vechea Europa imperialista, dupa parerea lui House, e incapabila sa genereze scopuri mai atragatoare ale razboiului. Prezidentul a incercat printr-o lovitura sa obtina citeva teluri: in primul rind, macar partial sa neutralizeze efectul publicatiilor sovietice; in al doilea rind, sa indice Angliei si Frantei, ca de acum SUA determina caracterul razboiului; in al treilea rind, sa si asigure sprijinul tarilor mici; in al patrulea sa creeze un nou mediu ideologic pentru fortarea eforturilor militare. Bineinteles ca s-au lasat simtite si ambitiile personale ale lui Wilson, doar acum el personal «determina» pentru ce continua gigantica incaierare globala

Cele 14 puncte ale lui W.Wilson Importanta revolutiei in diplomatie pe care au efectuat-o bolsevicii, era imposibil de ignorat. Raspunzind la aceasta chemare, Wilson pregatea principalul discurs al carierei sale diplomatice despre conditiile pacii.

In aceasta cuvintare renumita, de la 8 ianuarie 1918, despre cele «14 puncte»²⁹ - «carta americana a pacii» - prezidentul s-a pronuntat ca un iscusit avocat al clasei sale, a elitei guvernatoare a tarii sale. El n-a dat anafemei publicatiile de la Petrograd, invers le-a apreciat ca noi standarte foarte inalte in relatiile internationale, in primul rind metodele diplomatiei deschise. Wilson i-a contrapus ei diplomatia secreta, tratatele ascunse de la popoare. El i-a declarat adevarati maiestri ai diplomatiei secrete nu pe «mieii smeriti» din tabara Antantei, ci pe «lupii hrapareti» de la Berlin si Viena. Vorbind de Rusia, Wilson a remarcat ca evenimentele de acolo trezesc admiratia tuturor prietenilor omenirii. Va trece putin timp si presedintele SUA v-a caracteriza Rusia sovietica complet altfel.

Primul din cele 14 puncte continea acuzarea diplomatiei secrete. Aceasta a fost o lovitura si asupra planurilor de prada a Puterilor centrale si contra tratatelor secrete ale aliatilor.

Punctul doi era indreptat contra hegemoniei maritime a Marii Britanii, el cerea libertatea marilor. Din partea SUA, care construiau o flota militara egala celei britanice, aceasta nu era o frazaPrimul stat din Europa lovit de criza economica, Germania, a cunoscut pana la finalul anului 1931 o scadere a exporturilor sale cu pana la 28% iar importurile cu 38,9%. Falimentele bancilor Kredit Anstal si respectiv, Danat Bank, care au beneficiat de creditele americane si care, dupa retragerea acestora, s-au gasit in imposibilitatea de a mai efectua operatiunile bancare.

Pentru Marea Britanie, un rol deosebit in declansarea crizei, l-a avut reducerea comertului international, prin restrangerea pietelor de desfacere. Ultima tara europeana afectata de marea criza economica, a fost Franta, datorita autonomiei sale economice, capitalurile straine plasate in proportie mica pe piata franceza nedestabilizand economia dupa retragere. Astfel, pentru Franta, se poate vorbi mai mult de o stagnare a evolutiei economice decat de o criza.

Masurile de iesire din criza au impus, in primul rand, protectionismul. Amintim in acest sens tariful Hawley - Smoot adoptat in Statele Unite ale Americii in anul 1930, cel mai ridicat din intreaga sa istorie, taxele vamale fiind marite cu aproximativ 60%, in 1933 lansandu-se politica de New Deal.

Incepand cu anul 1931 Franta a stabilit contingente la produsele agricole iar din 1932 (Conferinta de la Ottawa) Marea Britanie a redus taxele vamale doar in cadrul Commonwealth-ului. De asemenea, in incercarea sa de a gasi noi posibilitati de dezvoltare a exportului, Austria a inlocuit conventiile comerciale cu cele preferentiale.