Tipuri de antisemitism

TIPURI DE ANTISEMITISM

Așa cum observa numeroși autori, exista condiții sociale din care rezulta mai multe tipuri de antisemitism. Spre exemplu, Alexandru Claudian identifica cateva categorii de antisemitism, determinate de cauze sociale, stabilind condiția esențiala a acestuia. In mod surprinzator, aceasta nu rezida din deficiențele populației evreiești, așa cum s-ar putea crede. ,,Nu pentru defectele lor, ci pentru calitațile lor sunt urați evreii, popor pe care mulți il urasc, dar nimeni nu-l disprețuiește'. (there is no love without hatred)86

Un prim tip de antisemitism rezulta din vechea confuzie intre rasa și limba. Cuvantul semit reprezinta o familie de limbi, in timp ce rasa este o suma de insușiri fizice. Primele atitudini antisemite s-au manifestat in umbra argumentului particularitații ,,rasei evreiești', insa trebuie avertizat faptul ca ,,popoarele și-au schimbat mereu limbile, dealungul veacurilor. De aceea, inrudirile de limba nu mai pot fi astazi deloc suprapuse peste inrudirile de rasa.'87 Prin urmare, intre limba vorbita de un popor și rasa din care face parte nu exista nicio legatura, ceea ce face din acest argument al ,,rasei evreiești' unul nevalid, de vreme ce sub stratul uneia și aceleeași limbi se poate ascunde o mare varietate de tipuri rasiale, iar pe de alta parte, aceeași rasa poate intra in compoziția mai multor popoare, cu limbi diferite. In plus, coabitarea stransa intre creștini și evrei a dus constant la incrucișari de rasa și amestecuri. Totuși, din punct de vedere al rasei lor, Leon Polaikov afirma ca aceasta problema nu-i preocupa deloc pe antici; mai mult, ea devenea tot mai complexa datorita unui prozelitism foarte activ, care aducea la iudaism adepți de origine greaca, romana și egipteana.88

Dincolo de confuzia intre rasa și limba, evreii sunt subiectul unei preconcepții puternice, care a dat naștere unui alt tip de antisemitism,și anume cel al ,,specificului evreiesc" Chiar daca vorbesc limbi diferite, viața lor separata i-a pastrat in stadiul unei ,,rase pure" raționament motivat de afirmația foarte des intalnita ca ,,pe evreu il cunoști dupa figura'. Acest argument a fost insa desființat de antropologul Maurice Fishberg, care ajunge la concluzia ca evreii s-au asimilat, din punct de vedere antropologic, popoarelor in mijlocul carora au trait multa vreme, și ca dupa secole intregi de viețuire printre baștinașii de alta religie, nici limba, nici portul, nici religia sau obiceiurile, nici figura, nu-i mai deosebesc de aceștia. Mai mult, casatoriile mixte si alimentația, (Fishberg susține ca oamenii care locuiesc timp de multe decenii aceeași bucata de pamant, pamant care-i hranește cu aceleeași produse vegetale și cu aceleeși specii animale, ajung sa prezinte intre ei asemanari izbitoare) au contribuit la asimilarea poporului ales. Majoritatea antropologilor sunt de parere ca cele mai multe rase sunt adaptate mediului in forma cea mai perfecta, iar Felix von Luschan ne asigura ca ,,produsele amestecului de rase nu sunt niciodata aprioric inferioare".89

In condițiile in care argumentul ,,specificului evreiesc" e anulat din puct de vedere antropologic, acesta se indreapta spre dimensiunea psihologica, etnica sau sufleteasca. Astfel, evreilor li s-a atribuit o anumita mentalitate ,,specifica", intrupata in spiritul negustoresc, in ,,indemanarea de a scoate bani din piatra seaca". Evreii sunt caracterizați ca fiind motivați de folosul personal mai mult decat orice, abdicand de la demnitatea personala, atunci cand este vorba de a caștiga bani, iar aceasta trasatura e considerata atat de particulara evreilor, incat niciun alt popor nu o poate imita și nici iubi. Spiritul comercial al altor popoare demonstreaza ca nici in cazul evreilor nu este vorba despre o ,,calitate specifica" misterioasa și unica pe lume, ci de o adaptare veche si continua la viața orașeneasca a schimbului de obiecte, prilejuita de o soarta unica a acestui popor: ,,Evreii sunt singurul popor de orașeni si numai de orașeni de pe intreg pamantul".90 Mai mult, Jean Juster identifica o diversitate de profesiuni cu care se indeletniceau evreii: unii erau simpli muncitori, alții aveau profesii liberale. ,,niciodata un autor pagan nu i-a caracterizat ca negustori, nicaieri nu intalnim identificarea intre iudaism și negoț, care va incepe sa apara de la sine cateva secole mai tarziu."91 Prin urmare, explicația acestui ,,specific evreiesc" sau a inclinației lor comerciale este aceea ca, fiind orașeni de o vreme atat de lunga, evreii au devenit ,,orașeni innascuți", a caror viața se desfașoara in mijlocul schimburilor comerciale, ceea ce le-a dezvoltat preferința pentru activitatea pur intelectuala fața de cea fizica. In concluzie, spiritul comercial al evreului a fost nu cauza schimbului de marfuri, ci efectul acestuia, produsul firesc al vieții comerciale intense traite de evrei. Eroarea antisemiților in aceasta privința este subliniata de Karl Kautsky, care observa ca ,,ei vor sa gaseasca predispoziția la spiritul comercial- existenta inainte de practicarea, de fapt, a comerțului", avertizand ca nu poate exista ,,spirit comercial" inainte de a exista o viața comerciala reala și concreta. 92

Leon Poliakov observa o alta latura a mentalitații specifice evreilor. El considera ca evreii au dezvoltat o mentalitate specifica in urma secolelor de incercari și masacre la care au fost supuși, ce au pricinuit o furie enorma in sufletele evreilor. Furia lor ramane neputincioasa; ei nu se pot razbuna pe opresorii lor; disproporția forțelor este mai mult decat evidenta, ceea ce ii face pe evrei sa creada ca incercarile acestea reprezinta o pedeapsa divina. Ei incearca, prin urmare, un sentiment de culpabilitate exprimata, cu ocazia fiecarei calamitați, prin resemnare, credința și speranța de nezdruncinat. Cu siguranța raspunsul pentru ura creștina era o ura la fel de intensa, dar, ținuta in frau. In mod evident sau nu, agresivitatea evreilor a fost redirecționata in domeniul luptei pentru existența , in cautarea obținerii banilor necesari, iar pentru a evada din lumea exterioara, evreii s-au concentrat pe lumea interioara a studiului.93 ,,In acest fel, ca o reacție la persecuții, incepe sa se faureasca deosebita mentalitate evreiasca, care, odata cu natura meseriei evreilor, va ațața inca și mai mult ura creștinilor".

Un alt tip de antisemitism iși gasește cauzele in conjuncturile economice (antisemitismul economic), așa cum remarca Alexandru Claudian: ,,Antisemitismul este la el acasa in țarile sarace și bantuite de saracia crizelor economice."94 Deci saracia crunta, departe de a fi o justificare, este totuși o trista explicație nu numai a atitudinilor antisemite, ci și a altor multe anomalii din viața omeneasca. Cele mai violente explozii ale antisemitismului s-au manifestat in țarile in care, pe langa antipatia pur religoasa impotriva evreilor, au existat cauze identificate adanc in substratul economic. Astel de țari sunt Spania secolului XV (la ieșirea din Evul Mediu) și Germania secolului al XX-lea (a industrialismului haotic al regimului capitalist), lipsite de un echilibru economic stabil. Evreii au fost cei dintai negustori in țarile de veche așezare agricola, ,,straini" manuitori de bani și de marfa, deveniți sinonim cu ,,oamenii banului" sau ,,cei care exploateaza".

Starea Germaniei secolului al XX-lea demonstreaza ca exista o legatura stransa intre crizele economice și antisemitismul violent și brutal. S-a speculat deseori ca revolta antisemita a fost produsul concurenței pe care burghezia evreiasca a facut-o burgheziei neevreiești. Inainte sa existe burgheziile naționale, evreii erau indispensabili si chiar doriți, insa dupa apariția burgheziilor naționale, concurența acestora nu mai este tolerata. Antisemitismul e vazut in mare parte ca ,, un fenomen de concurența economica și de trista invidie."95 -o invidie izvorata din conștiința incapacitații proprii- și prin urmare victimele acestuia sunt doar cei afectați de o incapacitate sociala evidenta. Atunci cand astfel de atitudini se intalnesc și la cei la fel de capabili, ele sunt efectul crizei economice, care indeamna la dorința dispariției concurentului evreu. Totuși, cauzele economice par a fi mult mai multe decat simpla concurența facuta burgheziilor naționale.

Exista insa și alte nemulțumiri care au dus in final la alungarea evreilor din anumite țari: ,,camatarie, apasare fiscala prin maini evreiești, saracie generala a populației, deposedare a multora de case și pamanturi prin ipoteci". Leon Poliakov explica altfel cauzele apariției cametei, argumentand ca, in ciuda opiniei generale, evreii nu au pastrat vreme indelungata monopolul comerțului internațional. In secolul XII, dupa o stagnare de mai multe secole, orașele se dezvolta rapid, și o economie de schimb inlocuiește economia de consum, acesta fiind momentul in care apare o clasa de negustori creștini care o inlocuiește incetul cu incetul pe cea a negustorilor evrei. ,,In acest caz este mai puțin vorba de o rivalitate interconfesionala, cat de un process organic de lunga respirație, legat de transformarile generale care au loc in societațile medievale, proces la care vin sa se adauge numeroși factori diverși care ii vor sili pe evrei in mod aproape inevitabil sa se ocupe cu camata."96 Prin urmare, evreul devine camatar pentru ca dispune in acest domeniu precis de un avantaj sigur, și anume acela ca nu este expus cenzurii ecleziastice; in acest caz, in care un evreu nu poate poseda nici campuri, nici vii care sa-i permita sa traiasca, imprumutul acordat neevreilor este necesar și in consecința autorizat.

Se poate spune deci ca ura pentru evrei nu este ura unor concurenți profesionali, ci ura mulțimii care sufera din cauza opresiunii fiscale și camatarești, incurajata de regii care profitau de aptitudinile lor financiare și economice, și care se foloseau de ei pentru a colecta bani, atribuindu-le apoi cu bucurie rolul de țap ispașitor al suferințelor marii mulțimi și profitand de indreptarea nemulțumirii populare catre evrei (nu mai poate fi vorba de un antisemitism al concurenței, ci de unul al dușmaniei contra celor care saracesc mulțimea prin fisc si camata). Este important de precizat insa ca evreii nu erau unica sursa de venituri a prinților; ba mai mult, in acest camp de activitate au fost nevoiți sa faca fața unei puternice concurențe creștine. Camatarii creștini au facut afaceri in toate epocile Evului Mediu, și de multe ori, oamenii se plangeau ca evreii sunt mai blanzi in afaceri decat creștinii.97 Cu toate acestea, ,,camatarul evreu a supraviețuit fiind chiar promovat la rangul de arhetip tocmai pentru ca in spatele lui se proiecta silueta unui arhetip: Iuda Iscariotul-omul celor treizeci de arginți." 98 El a ramas o posesiune prețioasa pentru prinți, care, in ciuda faptului ca se bucurau de beneficiile și caștigurile aduse de camata, au continuat sa direcționeze revolta mulțimii afectata de aceasta tot catre evrei.

Aici apare identificarea unei alte ramure a antisemitismului - ,,antisemitismul ca diversiune politica", definit ca o canalizare voita a revoltei populare catre evrei. Intervine in acest moment și o latura psihologica a antisemitismului. Este vorba de nevoia de descarcare a unui necaz apasator. In acest caz, razbunarea omeneasca nu ține seama de cel care a provocat suferința. Se manifesta acea ,,lipsa de orientare a pedepsei" , acea nevoie de a pedepsi pe oricine, identificata mai ales in cazul mulțimilor. (pentru ca mulțimile nu pot cunoaște exact autorii suferințelor lor). Diversiunea (in acest caz dirijata de sus) dușmaniei se indreapta, in consecința, spre cel care poate fi atins cu mai multa ușurința și cu mai puțina teama de represalii -evreul- pentru ca el nu beneficiaza de apararea unui stat propriu. Dar aceasta tendința psihologica nu este o justificare a unui comportament negativ: nu este justificat ca o persoana sa devina agresiva doar pentru ca nu o așteapta nicio pedeapsa.99

Cu siguranța cel mai legendar tip de antisemitism este cel hitlerist. Acesta e perceput ca un caz tipic al antisemitismului concurenței, o explozie de disperare a foarte multor intelectuali amenințați de șomaj, care au vazut ca unica soluție darea la o parte a evreilor, dar și ca un fenomen de diversiune politica. Al. Claudian observa ca diversiunea antisemita ,,nu prinde pe terenurile sanatoase și puternice", iar daca aceasta a avut in Germania, trebuie sa se datoreze unor factori economici și politici.100

Antisemitismul modern, in particular cel hitlerist, a produs multe teme noi, dar a si pastrat un grad surprinzator de continuitate cu antisemitismul Evului Mediu. Nazismul a fost o versiune seculara, blasfemica a mitului crestin in care evreul juca rolul antic al adversarului satanic. Astfel ca, mitul stravechi al evreului ca demon, transferat in Evul Mediu intr-o realitate sociologica a unei clase de camatari paria, a devenit, in lumea moderna, o piesa in jocurile politice si artistice: oridecate ori era nevoie de un raufacator (fie pentru scopuri estetice, sociale sau politice), evreul era la indemana sa isi joace partea in constructiile imaginare ale demagogilor.101

Dar aceste jocuri au avut un efect inspaimantator: Holocaustul. Caracteristica de genocid a fost atinsa de nenumarate dati de-a lungul dezvoltarii moderne a antisemitismului. A existat dintotdeauna dorinta eliminarii evreilor din societate, din convingerea ca asa-numita "problema evreiasca" era atat de insolubila, si ca raul era atat de imposibil de eradicat, incat singura solutie era "solutia finala".102

In epoca moderna, credinta in puterea demonica a evreului a ramas, insa grilajele crestinatatii Evului Mediu au fost inlaturate de noul rationalism. Rezultatul a fost acela ca pozitia evreilor, in loc sa fie imbunatatita de aparitia Iluminismului, a devenit mult mai nesigura, cel putin in anumite zone. Acolo unde existau factori care favorizau integrarea (de exemplu in America), Iluminismul a fost intr-adevar un mare avantaj pentru evrei. Dar in zonele dominate de instabilitate cauzata de un nationalism puternic, infrangeri militare si colaps economic, ca Germania, dorinta unui tap ispasitor a fuzionat cu imaginea medievala neeradicata complet a evreului demonic. In mitul crestin, evreii erau foarte puternici. Oricat de slabi ar fi fost evreii in realitate, ei raman puternici in fantezia care inca domina lumea odata crestina. Aceasta explica faptul ca nazistii, in campania lor de exterminare a unor barbati neinarmati, femei si copii, se simteau foarte curajosi. Ei isi concentrau toate fortele impotriva "celei mai periculoase puteri mondiale" - evreii. "Ei nu se considerau asupritori, ci o armata de asupriti, eliberandu-se de sclavia evreiasca."103

Holocaustul a constientizat atat crestinii cat si evreii de natura responsabilitatii crestine pentru antisemitism. Crestinii, vazand esecul bisericilor crestine germane de a combate politicile antisemite criminale ale lui Hitler, a inceput sa reflecte la modul in care invatatura crestina i-a dezumanizat pe evrei. Si evreii au ajuns la o intelegere a originilor crestine ale antisemitismului, asftel ca s-a inregistrat o sporire a dialogului dintre crestini si evrei, sub diferite forme.