Sistemul pluripartidist in romania dintre cele doua razboaie mondiale: principalele partide politice

SISTEMUL PLURIPARTIDIST IN ROMANIA DINTRE CELE DOUA RAZBOAIE MONDIALE: PRINCIPALELE PARTIDE POLITICE

PARTIDUL NATIONAL LIBERAL

- a fost fondat la 24 mai 1875; presedintii partidului: I.C.Bratianu (pana in 1882-1883 alaturi de C.A. Rosetti si singur pana in 1891), D.C. Bratianu (1891-1892), Dimitrie A. Sturdza (1892-1909), Ionel Bratianu (1909-1927), Vintila Bratianu (1927-1930), I.G. Duca (1930-1933), Constantin I.C. Bratianu (1934-1947); presa de partid: "Romanul' (13 februarie 1866 - 9 iulie 1884); "Vointa nationala' (10 iulie 1884-13 aprilie 1914); "Viitorul' (14 aprilie 1914-martie 1938; septembrie 1944-18 februarie 1945); "Liberalul' (9 februarie 1946 - 29 noiembrie 1947).

- baza sociala a P.N.L. a fost constituita din burghezie (industriala si financiara in primul rand, dar si pe cea comerciala si de functii); o buna parte a mosierimii, de obicei acea parte mai dinamica economic. Erau prezenti si liber profesionisti, functionari, avocati, ingineri, medici, profesori, meseriasi mici si mijlocii, etc.

- dupa anul 1918 P.N.L. a redactat un manifest-program, in care se pronunta pentru aplicarea reformei agrare si electorale, descentralizarea administrativa, impozit progresiv pe venit.

- noiembrie 1921 P.N.L. a adoptat un nou program care a stat la baza activitatii guvernului I.I.C. Bratianu in perioada 1922 - 1926; s-a insistat asupra organizarii statului national unitar roman, a principiilor democrate, a necesitatii de a se aplica doctrina politica "prin noi insine', a cailor de dezvoltare a regimului democratic.

- mai 1930 P.N.L. a adoptat un alt program care continea solutiile preconizate pentru iesirea din criza economica pe care o traversa tara.

- octombrie 1933 partidul a anuntat un alt program care a stat, in esenta, la baza guvernarii liberale din perioada 1933-1937.

- in perioada interbelica P.N.L. s-a aflat la guvernare: noiembrie 1918 - septembrie 1919, ianuarie 1922 - martie 1926, iunie 1927 -noiembrie 1928, noiembrie 1933 - decembrie 1937.

- a contribuit la conturarea cadrului legal de desfasurare a vietii economice si social-politice a tarii in perioada interbelica, prin adoptarea mai multor masuri, printre care: decretul-lege pentru reforma agrara (decembrie 1918), Constitutia din martie 1923, legea minelor din 1924, legea pentru organizarea administrativa din 1925, legea electorala din 1926, legea pentru conversiunea datoriilor agricole din 1934.

- in contextul regruparilor politice de dupa 1922, P.N.L. a reusit sa realizeze fuziuni care i-au permis sa-si extinda organizatia la scara intregii tari: ianuarie 1923, a fuzionat cu Partidul Taranesc din Basarabia condus de Ion Inculet si cu Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, prezidat de Ion Nistor;  dupa moartea lui Ion I.C. Bratianu (1927) si mai ales dupa trecerea partidului in opozitie (1928), framantarile din partid s-au amplificat, ducand la constituirea unor grupari disidente sau chiar la sciziuni-in 1929, loan Th. Florescu a creat gruparea disidenta "Omul liber' (din 1931, Partidul Liberal-Democrat); in iunie 1930 o grupare in frunte cu Gheorghe Bratianu, a parasit partidul, intemeind un nou Partid National-Liberal; in anii 1934 -1938, P.N.L. a fost slabit de confruntarea dintre "tinerii' si "batranii' liberali ("tinerii' aveau in frunte pe Gh. Tatarescu, presedintele Consiliului de Ministri, "batranii' erau condusi de C.I.C. Bratianu, presedintele Partidului National-Liberal). Desi s-a aflat la putere, P.N.L. n-a putut castiga alegerile parlamentare din decembrie 1937. Fuziunea realizata, in ianuarie 1938, cu P.N.L. (Gh. Bratianu) nu a putut consolida suficient partidul, care a trebuit sa accepte actul instaurarii regimului de autoritate regala din februarie 1938. Dizolvat prin decretul regal din 30 martie 1938, impreuna cu celelalte partide, P.N.L. si-a continuat, in limite mult mai restranse, activitatea, manifestandu-se ca o importanta forta de opozitie.

PARTIDUL NATIONAL ROMAN DIN TRANSILVANIA

- a fost fondat la 12 mai 1881, Sibiu; ziare de partid: "Tribuna' (14 aprilie 1884 - 16 aprilie 1903); "Lupta' (24 decembrie 1906-1 decembrie 1910); "Romanul' (l ianuarie 1911-28 februarie 1916, 26 octombrie - 31 decembrie 1918); "Patria' (l ianuarie 1919-10 septembrie 1926).

- P.N.R. a avut organizatii puternice in toata Transilvania, fiind cea mai influenta forta politica din aceasta provincie; dupa 1918 a reusit sa-si largeasca sfera organizatorica si in celelalte zone ale tarii.

- dupa unirea Transilvaniei cu Romania, la care si-a adus o contributie esentiala, partidul si-a insusit, ca document programatic, Declaratia Adunarii Nationale de la Alba Iulia din l decembrie 1918. Astfel, el a actionat pentru: votul universal, egal, direct, secret si obligatoriu pentru ambele sexe de la 21 de ani in sus; reforma agrara radicala; deplina egalitate in drepturi pentru nationalitatile conlocuitoare; libertatea presei, a intrunirilor si de asociere; asigurarea de drepturi pentru muncitori, etc.

- 24 aprilie 1920, a fost adoptat noul program al partidului (denumit Partidul National), care mentinea principalele prevederi ale Declaratiei de la Alba lulia, aducand unele completari si precizari: deplina libertate a alegerilor, asigurarea drepturilor si libertatilor democratice, o noua Constitutie, descentralizarea administrativa, dezvoltarea cooperatiei; se pronunta pentru "egalitatea de tratament' intre capitalistii straini si cei romani, conturand conceptia cunoscuta sub numele de "portile deschise'.

- iunie 1924, P.N. a hotarat sa adopte ca "parte esentiala' a programului sau, cele 10 puncte convenite in cursul tratativelor de fuziune cu Partidul Taranesc: monarhie constitutionala, regim de legalitate, descentralizare administrativa si autonomie locala, indrumarea economiei romanesti pe baza cooperatiei, dezvoltarea industriilor care au asigurata in tara baza de materii prime, indeosebi a aceleia vizand valorificarea produselor agricole, o politica de pace si colaborare internationala, de buna vecinatate cu toate statele.

- dupa anul 1918, pe fondul divergentelor privind perspectivele P.N.R.. o grupare, in frunte cu Octavian Goga, s-a inscris in Partidul Poporului (17 aprilie 1920). P.N.R. a desfasurat o vie campanie impotriva guvernului Averescu si apoi, din ianuarie 1922, a guvernului condus de I.I.C. Bratianu; nu a participat la incoronarea regelui Ferdinand de la Alba Iulia (octombrie 1922) si incercarea de a impiedica adoptarea unei noi Constitutii (martie 1923).

- a actionat pentru realizarea unui larg front al opozitiei, care sa duca la constituirea celui de-al doilea mare partid de guvernamant: a fuzionat, in noiembrie 1922, cu Partidul Conservator-Democrat, iar in martie 1925, cu Partidul Nationalist al Poporului, condus de N. Iorga si C. Argetoianu; din 1922, au fost duse tratative de fuziune cu Partidul Taranesc, in iunie 1924 ajungandu-se la un acord de fuziune, in 10 puncte, care n-a fost finalizat.

PARTIDUL NATONAL-TARANESC (1926)

Presedintii partidului au fost: Iuliu Maniu (octombrie 1926 - mai 1933), Alexandru Vaida-Voevod (mai -noiembrie 1933), Ion Mihalache (noiembrie 1933 - noiembrie 1937), luliu Maniu (noiembrie 1937 - iulie 1947). Ziarele de partid: "Dreptatea' (17 octombrie 1927 - 29 iunie 1938; 27 august 1944 - 9 martie 1945; 5 februarie 1946 - 16 iulie 1947).

P.N.T. a luat fiinta prin fuziunea Partidului National cu Partidul Taranesc (a luat nastere la 5 decembrie 1918 la Bucuresti; organele centrale de presa fiind: "Tara Noua", "Aurora"; presedinte Ion Mihalache) la 10 octombrie 1926, la Bucuresti.

Programul adoptat in octombrie 1926 punea accentul pe revizuirea Constitutiei; necesitatea garantarii drepturilor si libertatilor democratice prevazute de legile existente; responsabilitatea ministeriala; reforma administrativa pe baza autonomiei locale, scoaterea justitiei de sub influenta factorilor politici; sprijinirea productiei agricole prin dezvoltarea cooperatiei, credite ieftine pentru tarani, incurajarea "industriei taranesti'; "deschiderea portilor' in fata capitalistilor straini; stabilizarea monetara; recunoasterea pentru muncitori a drepturilor prevazute in statutul Organizatiei Mondiale a Muncii, intre care si acela de a se organiza in sindicate; o politica externa bazata pe "mentinerea si executarea loiala a tratatelor', stabilirea de relatii normale cu toate statele, inclusiv cu U.R.S.S.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

in aprilie 1935 P.N.T. a adoptat un nou program care avea la baza ideea "statului taranesc', intemeiat pe colaborarea tuturor claselor sociale, in cadrul "democratiei rurale'.

dupa intemeierea sa, P.N.T. a pornit o ampla campanie de rasturnare a guvernului liberal;

dr. Nicolae Lupu (vicepresedinte al partidului) a folosit ca pretext pozitia fata de criza dinastica si a parasit partidul, punand bazele unei organizatii politice proprii - Partidul Taranesc (februarie 1927).

Martie 1927-P.N.T. a fost parasit de o grupare a fostilor "takisti', in frunte cu Grigore Filipescu. P.N.T. care a reusit sa speculeze nemultumirile populatiei fata de politica guvernelor liberale, in februarie 1928, a stabilit o intelegere cu Partidul Social-Democrat din Romania pentru inlaturarea P.N.L. de la putere. A organizat mari intruniri pe intreg cuprinsul tarii, care au culminat cu adunarea de la Alba lulia, din 6 mai 1928; cu acel prilej, guvernul liberal a fost proclamat "dusman al patriei', iar cei peste 100.000 de participanti au jurat ca "nu vor avea liniste' pana nu se va constitui un guvern national-taranesc, prezidat de Iuliu Maniu.

la 10 noiembrie 1928, s-a instalat primul guvern national-taranist, condus de luliu Maniu. Milioane de cetateni erau convinsi ca, in acel moment, incepea "o era noua' in istoria Romaniei.

Sosit in tara la 6 iunie 1930, Carol a declnsat o adevarata "febra" politica, Maniu acceptand faptul implinit, care a demisionat din fruntea guvernului, dar, dupa doua zile, la 8 iunie, a sustinut, in numele majoritatii parlamentare, anularea actului de la 4 ianuarie 1926, fapt ce a permis urcarea lui Carol pe tron.

crizele interne ale partidului au fost determinate de discrepanta dintre promisiunile electorale si efectele masurilor adoptate: in aprilie 1930 a demisionat din P.N.T. Constantin Stere care, in 1931, a creat Partidul Taranesc Democrat; in noiembrie 1932 Grigore lunian (vicepresedinte al partidului) a infiintat Partidul Radical Taranesc; divergente au aparut intre luliu Maniu si Alexandru Vaida-Voevod in legatura cu atitudinea fata de politica lui Carol al Il-lea; in timp ce primul era impotriva camarilei regale (mai ales a Elenei Lupescu) si dorea respectarea principiului constitutional potrivit caruia "regele domneste, dar nu guverneaza', Vaida era un politician "acomodabil', afirmand ca suveranul trebuie sa aiba un rol activ in conducerea statului; in ianuarie 1933, Vaida a acceptat propunerea regelui de a forma un nou guvern (in locul celui prezidat de Maniu, care demisionase in mod ostentativ). Iuliu Maniu a demisionat in mai 1933 din functia de presedinte al P.N.T., in locul sau fiind ales primul ministru, Vaida-Voevod; la 21 noiembrie 1933, Vaida pierde si functia de presedinte al P.N.T. in locul sau fiind ales Ion Mihalache care a desfasurat o ampla actiune de reorganizare si revitaliazare a partidului; in martie 1934, dr. N. Lupu a revenit, realizandu-se fuziunea dintre P.T. si P.N.T. Framantarile si disensiunile au continuat insa. Cu prilejul dezbaterii noului proiect de program al P.N.T., Al.Vaida-Voevod a propus introducerea principiului "numerus valahicus', care a fost respins de majoritatea membrilor Comitetului Executiv Central. Oferindu-i-se un bun pretext, Al Vaida-Voevod a parasit P.N.T. (in februarie 1935), creand o noua organizatie politica - Frontul Romanesc; in decembrie 1935 Dem. I. Dobrescu a plecat,din P.N.T., sub motiv ca acesta nu lupta cu suficienta consecventa impotriva fascismului, si a creat structuri politice proprii, numite Comitetele Cetatenesti.

Partidul Nationalist Democrat                       

A fost fondat la 23 aprilie 1910 la Bucuresti; presedintii partidului: Nicolae Iorga si A.C. Cuza (1910-1920), Nicolae Iorga (1920-1940); ziarul partidului -  "Neamul romanesc' (10 mai 1906 - 11 octombrie 1940).

Baza sociala a fost formata din functionari, intelectuali rurali (invatatori, preoti), negustori, proprietari de pamant si o parte a studentimii. Initial, fiinteaza, pe plan local, comitete de propaganda pentru recrutarea de membri si adeziuni electorale; dupa 1918, P.N.D. isi intemeiaza organizatii in majoritatea judetelor tarii;

In 1922, P.N.D. a adoptat un nou program, prin care se declara pentru revizuirea Constitutiei in vigoare, pentru aplicarea corecta a legilor privind reforma agrara, asigurarea deplinei libertati in timpul campaniilor electorale, o politica externa bazata pe apararea integritatii teritoriale a Romaniei. Acesta a fost inlocuit cu un altul, in anul 1928, in care se insista asupra intaririi proprietatii taranesti, practicarea unei agriculturi moderne, adoptarea unei noi legi electorale, care sa desfiinteze prima electorala, "deschiderea portilor' in fata capitalului strain. In privinta mijloacelor de actiune, P.N.D. a pus un accent deosebit pe cresterea gradului de cultura a maselor si pe factorul moral, considerat ca decisiv pentru dezvoltarea Romaniei.

Actiunea politica a P.N.D. a fost axata pe promovarea spiritului national si democratizarea societatii romanesti. Activitatea partidului a fost afectata de contradictiile dintre cei doi lideri: A.C. Cuza cauta sa imprime o tenta antisemita, neimpartasita decat in mica masura de N. lorga, care se pronunta si activa in schimb pentru intarirea natio­nalitatii romane si constientizarea vrerilor sale (nationalismul organic), in alegerile gene­rale din 1919, P.N.D. a obtinut cel mai mare succes electoral din intreaga sa existenta (27 de mandate in Adunarea Deputatilor si 9 in Senat), iar N. lorga a fost ales presedintele primului Parlament al Romaniei intregite. Curand, vechile deosebiri de vederi dintre N. lorga si A.C .Cuza privind orientarea P.N.D. s-au accentuat, ajungandu-se la sciziune (7 aprilie 1920). La 15 februarie 1923, A.C. Cuza a dat organizatiei sale numele de Partidul Nationalist Democrat Crestin, in anii 1922 - 1926, N. lorga a militat pentru constituirea unui bloc al partidelor de opozitie impotriva guvernului liberal, pentru a pune capat "dictaturii mascate' a lui Ion I.C. Bratianu. in acest scop, P.N.D. a fuzionat cu gruparea lui C.Argetoianu, desprinsa din Partidul Poporului, luand astfel fiinta Partidul Nationalist al Poporului (mai 1924); in martie 1925, P.N.P. a fuzionat cu Partidul National, adoptand denumirea, programul si statutul acestuia; N. lorga a devenit copre­sedinte al Partidului National, alaturi de Iuliu Maniu. Neacceptand fuziunea cu Partidul Taranesc, in urma careia nationalistii democrati erau impinsi pe un plan secundar, N. lorga a hotarat, la 28 septembrie 1926, sa-si ia libertatea de actiune, reinfiintand vechiul sau partid, sub numele de Partidul National. Deceptionat de viata de partid si animat de puternice sentimente monarhice, N.Iorga s-a lasat angrenat in manevrele lui Carol al II-lea, acceptand sa conduca un guvern de "uniune nationala' (18 aprilie 1931 - 31 mai 1932). Activitatea guvernului a fost puternic afectata de criza economica, precum si de divergen­tele dintre presedintele Consiliului de Ministri si ministrul de Finante (C. Argetoianu).

In septembrie 1932, partidul isi reia activitatea sub vechiul nume, de Partid Nationalist Democrat, desfasurand o sustinuta actiune impotriva miscarii legionare si a hitlerismului. Dizolvat la 30 martie 1938, P.N.D. a fost prezent formal prin ziarul "Neamul romanesc', care a continuat sa apara ca organ independent, si prin activitatea lui N. lorga, pana la asasinarea sa bestiala, comisa de legionari (27 noiembrie 1940).

PARTIDUL POPORULUI

la 3 aprilie 1918, la Iasi, a luat fiinta in jurul personalitatii generalului Alexandru Averescu, Liga Poporului (organul central de presa a fost "Indreptarea"-1918-1938). Liga Poporului se dorea un partid nou, "in care masele necajite sa-si poata pune nadejdea si de la care sa poata astepta in liniste indreptarea' (P.P. Negulescu). L.P., la inceputul activitatii sale declara ca nu este partid politic, apreciind ca in randurile sale putea intra orice cetatean animat de vointa de a contribui la "indreptarea tarii'. 

aprilie 1920, L.P. si-a luat numele de Partidul Poporului, dupa care s-a organizat pe baza unui statut propriu; programul sau era definit de deviza: "Munca, cinste, legalitate' care a fost sloganul lansat cu prilejul intemeierii Ligii Poporului care a fost beneficiara "mitului Averescu', ce a dominat starea de spirit a romanilor la sfarsitul primului razboi mondial.

la 13 martie 1920, Al. Averescu a fost numit presedintele Consiliului de Ministri. L.P. a fuzionat (17 aprilie 1920) cu o grupare desprinsa din Partidul National (in frunte cu Octavian Goga), cu Uniunea Nationala din Banat (condusa de Avram Imbroane), cu o fractiune a Partidului taranesc din Basarabia (reprezentata de Sergiu Nita) si cu una desprinsa din Partidul Democrat al Unirii din Bucovina (in frunte cu Dori Popovici). Cu acest prilej, L.P. si-a luat numele de Partidul Poporului, fiind prima organizatie politica care s-a extins la scara intregii tari. in timpul guvernarii sale a fost legiferata reforma agrara (iulie 1921), au fost adoptate masuri pentru refacerea vietii economice, s-a realizat unificarea monetara.

in decembrie 1921, guvernul Averescu a fost nevoit sa demisio­neze, iar partidul a trecut in opozitie. Apreciind ca "steaua politica' a generalului Averescu a apus, C. Argetoianu s-a autoproclamat presedinte al P.P. (15 decembrie 1923); dar el a fost urmat de un numar mic de aderenti; la 15 iunie 1925, P.P. a fuzionat cu resturile Partidului Conservator-Progresist. P.P. a revenit la putere la 30 martie 1926 prin manevrele de culise ale lui Ion I.C. Bratianu. in alegerile parlamen­tare din mai 1926, P.P. a obtinut 52,09% din voturi, ca urmare a masivei interventii a aparatului de stat, dirijat de ministrul de Interne, Octavian Goga. In aprilie 1927, in P.P. s-a inscris gruparea Vasile Goldis - loan Lupas (desprinsa din Partidul National pentru a intra in guvernul Averescu, in martie 1926) si cea avand in frunte pe Grigore Filipescu (plecata din Partidul National Taranesc). Generalul Averescu a intrat in tratative secrete cu principele Carol, in vederea intoarcerii acestuia in tara. Ion I.C. Bratianu a actionat energic, obtinind din partea regelui Ferdinand demiterea guvernului Averescu (4 iunie 1927). In anii urmatori, a trecut prin mari fra­mantari interne, in februarie 1929, a fost parasit de gruparea lui C. Garofild, care a intemeiat Liga Agrara, iar in iunie 1929, de cea a lui Grigore Filipescu, care a pus bazele Ligii "Vlad Tepes'; in martie 1932, O.Goga s-a desprins din partid si a creat Partidul National-Agrar. Dupa aceste sciziuni, P.P. a dus o existenta precara, traind mai ales prin prestigiul lui Al. Averescu (devenit in iunie 1930 maresal al Romaniei), in alegerile parlamentare din decembrie 1937, P.P. a obtinut doar 0,83% din totalul voturilor. Maresalul Al. Averescu a acceptat regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, ocupand postul de ministru secretar de stat in guvernul instalat la 10 februarie 1938, iar de la 30 martie, acelasi an, demnitatea de consilier regal.

PARTIDELE CONSERVATOARE:

PARTIDUL CONSERVATOR (AL. MARGHILOMAN)

Infiintat la 3 februarie 1880, Bucuresti; alaturi de Partidul National Liberal, a fost unul din principalele partide ale Romaniei moderne; in martie 1918, la indemnul lui Ionel Bratianu, Al. Marghiloman a fost chemat de rege pentru a forma guvernul si a semna pacea cu Puterile Centrale (Tratatul de la Bucuresti din 27 aprilie 1918; tot acum s-a realizat si unirea cu Basarabia). Acest ultim guvern conservator a discreditat cu totul partidul, acesta nemaigasindu-si baza sociala si aplicatia programelor sale (se viza apararea marii proprietatii si votul cenzitar) dupa unirea din 1918 si dupa adoptarea votului universal si aplicarea reformei agrare. In alegerile din anul  1922, P.C.P. nu a obtinut nici un mandat. Moartea lui Al. Marghiloman a dus la inghitirea partidului in mai 1925 de Partidul Poporului

In 1925, Partidul Conservator Progresist (denumire din 1/14 decembrie 1918) a fuzionat cu Partidul Poporului.

Personalitati: Grigore Cantacuzino, Nicolae Ghica Comanesti, Ion Mitilineu, gen. Constantin Harjeu, C.C. Arion, Andrei Corteanu, C. Radulescu Motru.

Organ de presa: "Steagul".

PARTIDUL CONSERVATOR NATIONALIST (TAKE IONESCU)

Infiintat in 1908 sub numele de Partidul Conservator Democrat, si-a modificat denumirea in Partidul Conservator Nationalist in octombrie 1916 si in octombrie 1918, devenind Partidul Democrat.

Personalitati: Take Ionescu, Mihai Cantacuzino, C. Cantacuzino Pascanu, G.G. Mironescu, Dimitrie Greceanu, Constantin Xeni, Grigore Filipescu, Nicu Filipescu, Nicolae Titulescu.

Organ de presa: "Romanimea".

Nu a participat la alegerile din 1919; in mai-iunie 1920, in cartel cu Partidul Poporului, a obtinut 18 mandate. Take Ionescu a devenit premier pentru o luna - 17 decembrie 1921 - 17 ianuarie 1922. Moartea sa, a dus la fuziunea din noiembrie 1922 cu Partidul National.

Stefan Zeletin in lucrarea Burghezia romana , a afirmat ca cele doua reforme: electorala si agrara "au sters din cartea vietii partidele conservatoare".

PARTIDELE REGIONALE:

PARTIDUL NATIONAL MOLDOVENESC

A luat fiinta la 3 aprilie 1917 la Chisinau, avandu-l ca presedinte pe Pavel Gore (organul central de presa: "Cuvantul Moldovenesc"); in martie 1918 s-a integrat "Blocului Moldovenesc" din Sfatul Tarii.

PARTIDUL TARANESC DIN BASARABIA

A luat fiinta la 23 august 1918 la Chisinau; presedinte fiind Pantelimon Halipa; din 1921 pana in 1923, Ion Inculet (organul central de presa: "Cuvantul Moldovenesc"). La 20 ianuarie 1923, o grupare (importanta) condusa de Ion Inculet a fuzionat cu P.N.L.

PARTIDELE MINORITATILOR:

PARTIDUL EVREIESC DIN ROMANIA - fondat la 4 mai 1931, la Bucuresti; presedinte: Theodor Fischer; organul de presa: "Tribuna evreiasca"; a luat fiinta ca urmare a unor disensiuni in cadrul comunitatii evreiasti, datorita politicii promovate de Uniunea Evreilor din Romania (1923) care aprecia ca nu era nevoie de un partid al evreilor in Romania; P.E.R. a condamnat actiunile antisemite promovate de Germania, dar si manifestarile extremei drepte din Romania; activitatea sa a incetat la 30 martie 1938, prin decretul de dizolvare a partidelor politice din Romania.

PARTIDUL GERMAN DIN ROMANIA - fondat la 6 septembrie 1919 la Timisoara; presedinti: Rudolf Brandsch (1919-1935), Fritz Fabritius (1935-1938).

PARTIDUL MAGHIAR - fondat la 28 decembrie 1922, la Cluj.

PARTIDUL POPORULUI GERMAN DIN ROMANIA - fondat la 22 aprilie 1935, presedinte Alfred Bonfert.

EXTREMA DREAPTA: LIGA APARARII NATIONAL-CRESTINE

- la 4 martie 1923, la Iasi, a luat fiinta Liga Apararii National Crestine, presedinte fiind - A.C. Cuza (dintre membrii marcantia ai Ligii amintim pe Gheorghe A. Cuza, Ion Zelea Codreanu, Corneliu Zelea Codreanu, oficiosul partidului fiind "Apararea Nationala"). L.A.N.C. si-a organizat forma­tiuni paramilitare numite lancieri; a avut aderenta si in randurile unor studenti si intelectuali cu vederi antisemite. Potrivit programului, L.A.N.C. milita pentru eliminarea evreilor din toate sectoarele vietii economice si culturale, cresterea rolului Bisericii ortodoxe in viata statului, educarea tineretului in spirit crestin, combaterea comunismului si a luptei de clasa.

- dupa primul razboi mondial, in cadrul Partidului Nationalist-Democrat s-a produs o ruptura definitiva intre N. lorga si A.C. Cuza, acesta din urma fiind adeptul unei linii antisemite ferme, in acest spirit, A.C. Cuza a patronat, politic si ideologic, infiintarea unor organizatii, cum a fost Garda Constiintei Nationale care a fuzionat, in 1920, cu Fratia de Cruce, creata la Cluj de Amos Francu si Liviu Ghilezan. Tot sub patronajul lui A.C. Cuza.

- a luat fiinta, la Iasi, in ianuarie 1922, Uniunea National-Crestina condusa de N. Paulescu. La 15 februarie 1923, fractiunea nationalista a lui A.C. Cuza isi ia denumirea de Partidul Nationalist Democrat Crestin si, impreuna cu gruparea lui N. Paulescu, formeaza, la 4 martie, L.A.N.C., in care au mai intrat si alte mici grupari, precum Fascia Nationala Romana (in 1925);

- a fost framantata de grave disensiuni interne, mai ales intre A.C. Cuza si principalul sau colaborator, Corneliu Zelea Codreanu.

- in iunie 1927, gruparea lui Codreanu a parasit L.A.N.C., intemeind Legiunea Arhanghelul Mihail. Dupa ce, ani in sir, A.C. Cuza a sustinut ca "Liga nu este partid, Liga nu vrea sa fie partid, Liga nu va fi partid', in 1935 a intrat in tratative cu Octavian Goga in vederea fuziunii L.A.N.C. cu Partidul National Agrar.

- la 14 iulie 1935, L.A.N.C. s-a unit cu Partidul National-Agrar, luand astfel fiinta Partidul Nafional-Crestin.

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL

- la Iasi, la 24 iunie 1927 a luat fiinta, avandu-l ca presedinte pe Corneliu Zelea Codreanu, Legiunea Arhanghelului Mihail (organul de presa "Buna Vestire' 1937-1938 "Cuvantul'-1940-1941).

- baza organizatorica era "cuibul legionar', format dintr-un numar restrans de membri si aderenti (intre 3 si 13), care se supuneau neconditionat comandantului nemijlocit. "Stalpul' organizatiei legionare era seful de cuib.

Codreanu aprecia ca "nu programe trebuie sa cream, ci oameni, oameni noi'; el afirma ca Legiunea era "mai mult o scoala si o oaste decat un partid politic'. Platforma politica a L.A.M. - ce s-a declarat miscare nationalista, de resuscitare spirituala si morala, care urmarea sa incorporeze credinta crestina ortodoxa pentru formarea "omului nou' - a inscris: combaterea dominatiei evreiesti "fatisa in viata economica si in presa, si a celei oculte in viata politica a partidelor'; a comunismului, prin care evreii urmareau dezagregarea statului national roman; a politicianismului imoral si decadent; impunerea unui stat totalitar condus de "elita nationala'.

- 12 aprilie 1930 s-au pus bazele Garzii de Fier, menita sa dea forma actiunii politice a miscarii legionare; dizolvata formal in ianuarie 1931 si martie 1932, G.F. si-a continuat actiunea electorala sub numele de Gruparea "Corneliu Codreanu', reusind sa trimita in Parlament, in alegerile partiale din judetul Neamt (august 1931), un deputat (seful miscarii), iar la alegerile generale din iulie 1932, obtinand 2,3% din totalul voturilor, a avut 5 deputati. Guvernul liberal I.G. Duca a dizolvat din nou G.F., la 9 decembrie 1933, act urmat de arestarea unui mare numar de legionari. Drept riposta, I.G. Duca a fost asasinat, la 29 decembrie 1933, pe peronul garii Sinaia. La 20 martie 1935, Legiunea a revenit in viata politica sub numele de partidul Totul pentru Tara, al carui sef a fost numit generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul, iar dupa moartea acestuia, Gheorghe Clime; seful partidului se afla sub comanda capitanului C.Z. Codreanu. in noiembrie 1934, Mihail Stelescu, un fost colaborator apropiat al lui C.Z. Codreanu, a constituit gruparea disidenta intitulata "Cruciada Romanismului', care a desfasurat o vehementa campanie impotriva lui Codreanu; membrii cuibului din care a facut parte Stelescu 1-au condamnat la moarte si 1-au asasinat la 16 iulie 1936. In alegerile parlamentare din 20 decembrie 1937, partidul T.P.T. a obtinut 15,58% din sufragii, clasandu-se pe locul al treilea in randul fortelor politice din Romania.

EXTREMA STANGA IN ROMANIA INTERBELICA: PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA

- revolutia bolsevica din octombrie 1917 a facilitat impunerea cu rapiditate, indeosebi dupa crearea Internationalei a III-a comuniste (2-6 martie 1919), a tezelor antinationale ce vizau stabilitatea si integritatea mai multor state, cu precadere a celor renascute pe ruinele fostelor imperii

- la 8 mai 1921, la Bucuresti, a luat nastere Partidul Comunist Roman. Abandonand o importanta zestre politica si teoretica mostenita de la vechea miscare social-democrata si socialista, P.C.R. a sustinut un radicalism exacerbat, urmarind, prin lupta de clasa, lichidarea "claselor exploatatoare', distrugerea structurilor democratice ("burghezo-mosieresti'); in actiunile intreprinse (politica de aliante, de Front Popular), a urmat, de regula, indicatiile Comintemului.

- in perioada ascensiunii curentelor de extrema dreapta, P.C.R. a militat pentru realizarea unui Front Popular Antifascist, obtinand unele succese, precum semnarea, in 1935, a acordurilor de colaborare intre Blocul Democratic, Madosz, Frontul Plugarilor si Partidul Socialist (Popovici).