Imperiul achemenid

IMPERIUL ACHEMENID

I Generalitati

II Istorie politica

III Economie si societate

IV Religia

I Generalitati

Imperiul persan a aparut intr-un nucleu etnic asezat in Iran, avand la vest Muntii Zagros, la est Muntii Suleiman, la sud Golful Persic si Oceanul Indian iar la nord Transcaucazia, Caspica, afluviul Oxus[1]. O suprafata de 1,6 milioane km patrati si o zona de podisi cu inaltimi de la 300-1800 m.

Izvoarele istorice

Izvoarele primare se gasesc adunante de L. King, R. Thompson, The Sculptures and Inscriptions of Dareius the Great on the Rock of Behistun in Persia. A new Collation of the Persan, Susian and Babylonian Texts with English Translation, Londra, 1907; F. Weissbach,  Die Keilinschriten der Achämeniden (VAB, 3), Leipzig, 1911; G.G. Cameron, The Persepolis Treasury Tablets, Chicago, 1948; G.R. Driver, Aramaic Documents of the Fifth Century B.C., Oxford, 1965; M. Boice, Zoroastrianism. Texts and Sources for the Study of Religion, Manchester, 1984; Tablitele de argila. Scrieri din Orientul antic, Traducere, Prefata, Cuvant inainte si note de C. Daniel si I. Acsan, Bucuresti, 1981 etc.

In cuprinsul izvoarelor secundare, opt fi amintite, in afara textelor din arhivele asiro-babiloniene, Vechiul Testament (Cronicile II, III, IV; Ezdra; Nehemias; Daniel; Esther; Maccabei I). Incontestabil, un rol important in documentare il are traditia literara greco-romana; Herodot, Tukydides, Xenophon, Ktesias. O selectie a acestor texte a intreprins R. Drews, Greek Accounts of Near Eastern History, Cambridge. Mass., 1973.

Bibliografie: Cl. Huart, La Perse antique et la civilisatio iranienne, Paris, 1925; idem, L'Iran antique et la civilisatio iranienne, Paris, 1945; A.T. Olmstead, History of the Persian Empire, Paris, 1948; S. Moscati, Vechi imperii ale Orientului, Bucuresti, 1982; P. Briant, De cyrus ŕ Alexandre: hitoire de l'empire achémenide, Leiden, 1995; A. Kuhrt, The Ancient Near East, I-II, Londra, 1995 etc.

II Istorie politica

Medo-persanii, populatii indo-europene, s-au asezat in mileniul al doilea in Iranul Occidental sau in Fars. La sud, sud-est se invecinau cu elamitii (susienii) de care erau separati prin Muntii Zagros. Cand si cand izvoarele assyriene ii entioneaza ca nomazi si jefuitori. Nu se prefigura din imaginea oferita de acele texte poporul care avea sa realizeze, dupa cum spunea Moscati, sinteza Orientului antic la nivel imperial.

Din izvoarele privitoare la medo-persani se poate schita cu destula certitudine cronologia evolutiei si progresului lor de la nivelul tribal pana la intemeierea statului. Pe la 900 i.Hr., se constata o invazie a mezilor pe platforma iraniana si una a persilor spre Zagros. Dupa aproape 200 de ani pe la 680 i.Hr., persii cuceresc regiunea Anzan.

Tot acum se intemeiaza invazia scitilor, alti indo-europeni, in Media. Dupa un deceniu,mezii ocupa Zagros si ii vor supune pe persi. In jurul anului 653 i.Hr. scitii ii supun pe mezi, ceea ce va permite persilor sa se eibereze sub regele Cyrus I (Kyros), regele Anzanului.

In 625 i.Hr., medul Kyaxares se rascoala impotriva scitilor si va supune tot Iranul, aducandu-i sub domnia sa pe sciti si persi. Ascensiunea mezilor este fulgeratoare si, astfel, la 612 i.Hr. ei cuceresc si distrug Ninive in alianta cu Babilonul, iar in 605 i.Hr. Kyaxares distruge Imperiul Assyrian.

In anul 556 i.Hr., pe tronul Anzanului se ridica Kyros al II -lea, supranumit cel Mare, care in 550 i.Hr., il va inlatura pe Astyages, regele mezilor. Kyros isi va incepe seria marilor cuceriri, supunand in 547 i.Hr. Lydia, iar in 549 Babilonul. Va fi aclamat in regiunile cucerite drept 'regele cel drept' si socotit ca un eliberator pentru ca nu va proceda precum assyro-babilonienii. El nu va recurge la deportari, respesta obiceiurile tarii, ii lasa pe cei deportati sa se intoarca. Evreii vor putea reveni si reconstrui temple. A inapoiat tuturor zeii aduanti de catre Nabonid la Babilon.

Kyros, dupa ce a cucerit Babilonul, si-a asociat la domnie pe fiul sau Kambyses, nascut din achemenida Kassandana. Kambyses primeste titlul de 'rege al Babilonului, rege al tarilor'.

El va pune bazele Imperiului persan, prin organizarea sistemului satrapiilor. Imperiul are mai multe capitale: Susa si Babilonul pentru iarna si Ekbatana pentru lunile mai calde. Prazile luate de la regii invinsi au fost suficiente pentru intretinerea curtii si animinstratia lui Kyros si Kambyses, Herodot aratand ca nu au fost impuse impozite, poporul oferind doar daruei.

Ultimii ani de domnie a lui Kyros sunt incerti. Marele cuceritor moare in 529 i.Hr. intr-un razboi in rasaritul Imperiului, traditia nefiind unitara in ceea ce priveste neamul si regiunea in care s-a produs evenimentul. Herodot sustine ca regele s-a luptat cu masagetii de la est de Iasartex, in vreme ce Ktesias mentioneaza pe derbicii de la est de Caspica, pe cand Berosos spune ca razboiul a fost purtat cu dahii din Partia. A fost inmormantat in valea Polvar din Persia.

Succesorul lui Kyros al II -lea a fost Kambyses al II -lea (529-522 i.Hr.). O traditie literara greaca partinitoare il prezinta drept un suveran crud, dezechilibrat mintal. Guverneaza ajutat de fratele sau Bardiya[2]

Bardya primise inca de la Kyros guvernarea Iranului Oriental, dar colaborarea cu Kambyses era foarte dificila. Discordia lor favorizeaza rascoalele interne, Bardya fiind in cele din urma asasinat din ordinul lui Kambyses.

Kambyses va continua politica tatalui sau, cucerind in 525 i.Hr. Egiptul, invingandu-I pe faraonii Amosis, tradat de aliatul sau Polykrates de Samos si de mercenarul grec Phanes din Halikarnassos, si Psametic al III -lea. pentru a traversa desertul si a atinge Egiptul, Kambyses a fost ajutat ca si Assurbanipal de triburile de beduini cu camile si rzerve de apa.

Kambyses se va proclama rege la Sais sub numele de Mesentira Kembithet, onorand zeitatile egiptene si restaurand domeniile templelor. Va ramane un timp in Egipt pentru a-si consolida si organiza cucerirea si a extinde frontierele Imperiului sau. A intreprins doua expeditii catre oaza Ammon si catre Ethiopia. A obtimut succese relative dar cu foarte mari pierderi. Expeditia planuita impotriva Carthaginei n-a putut fi realizata, deoarece fenicienii au refuzat sa-l ajute impotriva vechilor lor colonii. Revenit in Ethiopia, Kambyses a distrus templele si a luat in deradere religia egipteana.

Intre timp magul Gaumata - intemeindu-se asemanarea sa fizica uimitoare cu Bardya, despre care a raspandit zvonul ca n-ar fi fost ucis - se urca pe tron n Persia, profitand de absenta lui Kambyses. La auzul acestei vesti, Kambyses paraseste Egiptul, indreptandu-se spre Persia, dar moare in 522 i.Hr., pe cand traversa Syria.

S-a format un complot din 7 tineri aristocrati persi avand in frunte pe Dareios, fiul lui Hystaspes, satrapul Hyrkaniei din ramura cadeta a Achemenizilor, care au pus capat uzurparii magului.

Astfel, Dareios s-a urcat pe tron, domnind intre 521-485 i.Hr. A fost, dupa Kyros cel mai mare suveran al Persiei. A fost nevoit sa lupte doi ani impotriva popoarelor supuse: babilonieni, mezi, armeni. Au avut loc 9 batalii, fiind invinsi 9 sefi rebeli. Victoriile sale sunt clebrate in faimoasa inscriptie de la Behistun. In acelasi timp a executat doi satrapi din vestul imeriului, pe Oroites al Lydiei, care i-a ucis pe Polykrates din Samos si pentru comportamentul sau echivoc din timpul revoltelor si pe Aryandes al Egiptului pentru ca a batut o moneda de argint mai mare decat moneda regala. In 517 i.Hr., Dareios va veni in Egipt pentru a reorganiza economia tarii si, implicit, pentru a consolida stapanirea persana aici. Pentru a atrage simpatii a reluat politica de toleranta religioasa ca si Kyros cel Mare.

A intreprins cunoscuta expeditie scitica[3] care a esuat la nordul Dunarii, probabil in Bugeac, dar care a avut ca efect intemeierea satrapiei Europa, care grupa teritoriile litorale de la Bosfor pana la gurile Dunarii, precum si vasalizarea Macedoniei. Daca Dareios n-a reutit sa transforme Marea Neagra intr-un lac persan, cel putin o buna parte a litoralului ei era controlata de persi. Tot acum este organizata si satrapia Indiei.

Pe la 500 i.Hr., izbucniste in Asia Mica revolta ionienilor pe care persii ii supusesera odata cu anexarea Lydiei. Revolta este infranta curand si Dareios - profitand de interventia atenienilor in ajutorul grecilor ionieni - trimite o expeditie impotriva acestora. Expeditia esueaza in 490 i.Hr. prin victoria greceasca de la Marathon.

In 486 i.Hr., marele rege Dareios I moare, tronul fiind preluat de catre fiul sau, Xerxes, care si-a castigat domnia, luptand impotriva fratelui lui inca din timpul vietii batranului rege. Imaginea lui Xerxes ne este cunoscuta preponderent prin intermediul traditiei literare hellenice, care nu este deloc magulitoare la adresa lui. Xerxes[4] era fiul lui Atossei, si, deci nepot direct al marelui kyros, Atossa fiind fiica acestuia.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Traditia literara il prezinta pe tanarul de 34 de ani urcat pe tron, ca fiind senzual, violent si indolent. Domnia sa a fost marcata de nenumarate campanii reprimare a revoltelor, cu succese schimbatoare. A reusit sa lichideze revolta Egiptului, unde l-a numit satrap pe fratele sau Achemenes. A infrant rascoala Babilonului, orasul fiind jefuit, iar zeul Marduk si locuitorii fiind deportati. Spre deosebire de tatal sau, Xerxes a fost intolerant din punct de vedere religios, distrugand templele si introducand cultul lui Ahura-Mazda in Imperiul persan.

Daca in partea orientala, Xerxes a inregistrat succese, in schimb intentia sa de a supune pe grecii din Europa a esuat. Marea campanie condusa personal de Xesxes - dupa succesul initial de la Themopylai - si-a gasit sfarsitul neinchipuit de persi la Salamina in 480 i.Hr., intr-o lupta navala, si in 479 i.Hr., intr-o batalie terestra la Plataiai, desfasurata concomitent cu batalia terestra si navala de la Mykale, in Asia Mica. Domnia lui Xerxes sfarseste in mod violent, el si fiul sau Dareios fiind asasinati de Artabanos, seful garzii si majordomul palatului.

In competitia pentru tron s-a impus Artaxerxes[5]. Printre altele, acesta a fost nevoit sa lupte impotriva fratelui sau Hystaspes. Artaxerxes a intreprins o campanie in Egipt in 454 i.Hr., infrangandu-I pe egiptenii lui Inaros, ajutati de o flota ateniana.

Xerxes II, preluand tronul dupa disparitia lui Artaxerxes, a domnit doar 45 de zile, fiind asasinat. Competitia a fost castigata de Dareios al II -lea[6], un fiu natural al lui Artaxerxes I. el fusese anterior satrap al Hyrkaniei. A fost silit si el, ca si predecesorii sai, sa reprime rascoalele din provinciile orientale. Totodata, el va interveni si in razboiul peloponesiac, ajutand Sparta impotriva Atenei. Cazand bolnav, tonul va fi disputat de fiii sai Arsakes si Kyros cel Tanar, pe atunci karanos peste armatele Asiei Mici, dar care a sosit prea tarziu pentru a mai avea vreo sansa pentru cucerirea puterii.

Arsakes a devenit monarh sub numele de Artaxerxes al II -lea Memnon[7]. Kyros ar fi fost ucis fara interventia mamei sale. El revine in Asia Mica unde va incepe sa adune o armata de mercenari sub cuvant ca se pregateste sa infranga o rascoala, dar va inainta spre Babilon, pentru a-l rasturna pe fratele sau, Artaxerxes. In 401 i.Hr., se va da batalia de la Kunaxa, in apropierea Babilonului, intre armatele celor doi frati. Batalia a avut un sfarsit curios. Aflat in fruntea contingentelor sale persane, Kyros este ranit mortal in batalie, trupele sale fiind apoi infrante, in vreme ce aripa formata de contingentul de cca. 11.000 de mercenari greci a castigat batalia, tinand in sah trupele lui Artaxerxes. Acesta n-a reusit sa-I dezarmeze, 'cei 10.000' de mercenari ramasi realizand o formidabila anabasis sub conducerea voluntarului Xenophon din Atena, viitorul istoric.

Unul din momentele cele mai importante din timpul domniei lui Artaxerxes al II -lea este interventia sa in problemele Helladei slabita dupa razboiul peloponesiac, regele impunandu-si arbitrul in conflictele dintre polisurile grecesti. Sustinand Sparta, aflata in lupta cu celelalte cetati, in 387 i.Hr. s-a incheiat "pacea regelui" sau "pacea lui Antalkeidas" dupa numele spartanului negociator. Sparta a fost de acord ca orasele grecesti din Asia Mica sa reintre sub dominatia persana, ca urmare a acestei paci.

In timpul lungii sale domnii, Artaxerxes al II -lea n-a reusit sa infranga revolta Egiptului, izbucnita in 404 i.Hr. si care a durat pana in 343 i.Hr. Si domnia lui Artaxerxes II a fost marcata de comploturi, intrigi de palat, rascoale. Astfel, merita a fi mentionata rascoala satrapilor occidentali,izbucnita datorita unor intrigi de palat a caror cap era regina mama Parysatis. Aceasta a reusit sa-si ucida nora, pe Statira care ii daduse trei fii lui Artaxerxes al II -lea, fiind apoi exilata.

In timpul acestui rege, Esdras readuce la Ierusalim o parte a evreilor - odinioara deportati de catre Nabucodorosor al II -lea in Babilon -  si cu ajutorul lui Nehemias, guvernatorul Iudeeii, construieste al doilea templu, fondand o noua comunitate iudaica.

Succesorul lui Artaxerxes al II -lea Okhos[8] a fost un monarh si valoros. Pentrua se putea impune si a-si consolida domnia, a executat toti printii familiei regale. In timpul sau, revolta satrapilor din Mikroasia se extinde, fiind ajutata de catre greci. Karanosu-ul Mikroasiei, Artabanos, fuge la curtea lui Filip al II -lea, regele Mcedoniei. Cu ajutorul defectiunii mercenarilor greci, achemenidul pune capat - in  anul 343 i.Hr. - revoltei egiptenilor. Seditia din Mikroasia este infranta, in cele din urma, de catre Memnon din Rhodos, seful mercenarilor greci, unul dintre cei mai straluciti generali ai epocii.

Atotputernicul eunuc Bagoas il otraveste pe rege si apoi pe fiul si succesorul sau Oarses[9].

Ultimul rege al Persiei a fost Dareios al III -lea Kodomanos[10]. Acesta nu s-a lasat dominat de Bagoas, silindu-l sa bea otrava pe care a cesta o pregatise pentru rege. In urma bataliilor din anii 334 i.Hr., 333 i.Hr., 331 i.Hr., ultimul achemenid isi pierde imperiul in fata lui Alexandru cel Mare, iar in 330 i.Hr. va fi asasinat de catre doi dintre satrapii sai, unul dintre ei - Bessos - proclamandu-se rege, in 330 i.Hr., sub numele de Artaxerxes al IV -lea.

Iranismul

Reprezinta amprenta etno-spirituala specifica medo-persanilor. Sugestiv in acest sens este modul in care Xerxes se prezinta: 'Eu, Xerxes, Marele rege, rege al regilor, rege al tarilor a nenumarate neamuri, rege al acestei mari tari, fiul lui Dareios regele, Achemenidul, Persul, fiul unui Pers, de neam arian

Regele persan isi afirma cu mandreie originea familiala si etnica: nobil iranian. Din neamul arian, care erau indo-europeni stabiliti in Iran ti inruditi cu scitii si cimmenienii, medo-persanii, initial, erau nomazi apoi transhumanti, fiind organizati tribal, in 6 triburi medice si 10 triburi persane printre care 4 nomade[11]

Aceste triburi erau impartite in familii si calanuri si de aici rezulta un mare numar de sefi ereditari cu o nobilime mai mult sau mai putin ierarhizata. Medo-persanii nu difera de celelalte triburi indo-europene din Iran, decat prin fondarea unei monarhii absolute, intemeiata, totusi, pe sprijinul marilor familii nobiliare care se considerau la fel de nobile ca Achemenizii[12]. Kyros cel Mare si Dareios I au obtinut prin marile lor victorii un semnificativ prestigiu moral, care le-a fost deosebit de util succesorilor. Dar dupa cum observa Aynard[13], 'iranienne, la monarchie perse reposait, pour une large part,sur la fidelité de l' homme à l' homme, c' est-à-dire sur l' ascendent personnel que le chef exerçait sur sas compagnons'.

Desigur ca iranismul transpare si din alte elemente: 1. religia intemeiata de dualismul Ahura-Mazda sau Ormurzd[14] si Ahriman[15]; 2. impartirea societatii in caste de vocatie profesionala ca la indieni; 3. mitologia obscura evidenta prin reprezentarile figurative si simboluri specifice, pe care le intalnim pana in sudul Europei - aduse de sciti - si desemnand scito-irnismul; 4. existenta unor genii protectoare, precum calul-cocos[16], credinta fireasca la un popor nomad si crescator de animale.

Dar influentele Orientului clasic sunt incontestabile, respectiv ideea imperiala, aparatul birocratic, metodele de guvernare[17]

Regalitatea

Regele este absolut, nimeni si nimic nu are calitatea de a-i limita ori de a-i imparti puterile. Aceast putere o primeste de la Ahura-Mazda al carui ales este. Intr-un text oficial se spune ca 'Ahura Mazda este Zeul cel Mare, care a creat Cerul de Sus si Pamantul de Jos, care a creat omul si fericirea pentru om, care l-a facut rege pe Dareios, incredintandu-I acest regat bogat in oameni si in cai'. Acest text se regaseste pe 24 de stele in Egipt, in versiunea egipteana, Zeita din sais, fiind numita 'mama lui Dareios', iar in versiunea babiloniana tatal sau este Bel-Marduk.

Regele are importante obligatii si se straduieste sa se achite de ele pentru a configura o imagine a monarhului ideal. Un text ne transmite 'profesiunea de credinta' a lui Dareios: 'am iubit dreptatea si am urat minciuna, am vrut ca nicio nedreptate sa fie facuta vaduvei si orfanului, am pedepsit cu strasnicie pe cel manios si nedrept rasplatindu-l pe harnicul plugar

De aici reiese o alta imagine a monarhului achemenid cu totul diferita de imaginea transmisa de traditia literara hellenica. De altfel, Dareios I a fost deosebit de activ in administratie si legislatie.

Daca, initial, regalitatea lui Kyros si Dareios era deschisa si accesibila, nobilii importanti avand acces usor la rege, incepand cu Xerxes survine introducerea etichetei. Cele 6 familii, care l-au ajutat pe Dareios sa preia domnia, se bucura de importante privilegii. Acesti 6 mari 'vasali' dispuneau de imense domenii, asupra carora exercitau drepturi regaliene si actionau ca printi independenti. Din familiile lor si dintre rudele lor isi alegea regele sotiile. Guvernand in mod absolut, bunul sau plac fiind legea, regele consulta pe nobilii persi si, dupa sfaturile 'legistilor', respecta cutumele fiecarei regiuni unde existau forme locale de guvernamant[18]

Dareios I completeaza guvernarea Imperiului inceputa de Kyros. Daca Hamurappi unea un numar de setati de acelasi neam de pe un teritoriu uniform, impunand aceleasi cutume si acelasi zeu, daca Assyria dominase prin forta, regii persi vor stapanipentru prima data neamuri diferite, tari foarte diverse.

Intr-un acelasi cadru de guvernare toti supusii erau considerati egali, fiind impozitati egal cu exceptia mezilor si a persilor, considerate populatii stapanitoare, Herrenvölker. Fiecare regiune si grup etnic isi pastreaza religia, institutiile, functionarii, regii.

De la Herodot, 3. 89, aflam ca, dupa cucerirea Indiei, Imperiul este impartit in 20 de satrapii[19]. Fiecare era condusa de un satrap care inseamna protector al regatului, sistem initiat de Kyros. Satrapii, nobili in cea mai inalta aristocratie sau chiar printi regali, erau numiti de rege pe o perioada nedefinita si revocati dupa voia lui. Satrapul era vicerege, fiind responsabil doar in fata regelui, avand foarte multe competente: asigurarea securitatii satrapiei si perceperea impozitelor; raporturi cu tarile straine vecine; exercita autoritatea judiciara. Trebuie precizat, insa, ca forta lor militara era limitata de existenta garnizoanelor din fortificatii, care ascultau doar de rege. Satrapia era divizata in alte unitati teritoriale mai mici, conduse de guvernatori, purtand si ei numele de satrapi. Ofiterii si functionarii erau formati in scoli la curtea satrapilor sau la cea regala.

Satrapii erau controlati prin secretarul regal care ii asista si redacta corespondenta cu regele. Existau de asemenea asa-zisii 'inspectori', care erau printi regali numiti in textele vremii 'ochii si urechile regelui', care veneau, pe neasteptate, insotiti de trupe sa controleze satrapii.

Imperiul are mai multe capitale. In Persia, Kyros incepuse a construi capitala la Pasargades, dar ea a fost parasita. Dareios I a fondat Persepolis, capitala dinastica, care n-a fost nici ea terminata, dar functiona. In Media, era Ekbatana. Functionau cu rol de capitale si: Babilon dar, mai cu seama, Susa, resedinta tredilecta si care simboliza pentru toti contemporanii, Imperiul Achemenid si toata granoarea lui.

Aceasta pluritate de capitale nu trebuie sa conduca la ideea lipsei de centralizar. Totul pornea si 'emana' de la rege: edicte, ordine. El era asistat de un inalt functionar pe care grecii il numeau chiliarchos, in literatura moderna numit vizir, ales de catre monarh. Titlul avea o origine militara, acesta comandand o parte a garzii regale.

Centralizarea Imperiului persan era intarita si de caile de comunicatii. Cea mai renumita era soseaua Susa-Sardes, lunga de 2.400 de kilometri, pe care curierii o strabateau in 7 zile datorita statiilor de posta, prevazute cu cai de schimb, permanent gata de plecare, in vreme ce caravanele aveau nevoie de 90 de zile.

De asemenea, centralizarea era intarita si de limba si scriere. Desi persana va si ea notata in cuneiforma, in inscriptii oficiale de parada, langa susiana si akkadiana, regii persi - dupa exemplul Assyriei - vor adopta aramaica drept limba administrativa unica.

Economia si societatea

Daca este vorba sa vorbim despre economia Imperiului Achemenid, trebuie sa vedem in ea aditionarea economiilor tarilor supuse. Acest enorm imperiu si asministratia sa erau intemeiate pe impozitele si contribtiile satrapiilor. Herodot, 3. 90 u., relateaza ca impozitul annual se cifra la 14.560 talanti argint. Dintre satrapii, se distingea India care dadea 1/3 din totalul contributiilor, adica 4.680 talantii anual.

Acest tribut se tezauriza in cea mai mare parte, astfel incat Alexandru cel Mare a gasit in tezaurul regal cca. 180.000 talanti, adica excedentul pe 13 ani. Mare parte din sumele de bani ale tezaurului mergeaupentru plata mercenarilor greci, acestia constituind trupe de elita. Fiind aici trebuie aratat ca supusii aveau obligatii militare, dar erau chemati si la intretinerea drumurilor si a fortificatiilor.

Daca ne referim la o politica economica, trebuie spus ca, deliberat, Achemenizii nu practicau asa ceva. Evident unitatea politica a asigurat fluenta schimburilor comerciale, dar trebuie subliniat ca nu au fost exploatate suficient caile maritime. Asa de exemplu, carianul Skylax din Karyanda a navigat 30 de luni, coborand pe Indus, dupa care a cabotat Iranulsi Arabia, ajungand la Suez. Expeditia sa - care va fi mai tarzu'iu reluata de Nearchos - a ramas fara urmari economice.

Potentialul economic enorm al Imperiului persan nu a fost pus in valoare, lipsind economia monetara, intrucat achemenizii au batut prea putina moneda. Daricii de aur si moneda de argint a satrapilor insemnau prea putin pentru nevoile Imperiului. Asa se explica de ce se gaseste multa moneda ateniana in Imperiu.

O idee despre 'politica economica' a Imperiului Achemenid ne putem face din textul unei inscriptii hellenice, pastrate fragmentar si citata de Aymard[20]. Este, de fapt, scrisoarea adresata de catre Dareios unui satrap din Mikroasia "aflu ca nu-mi ascusti intru totul poruncile. Te laud ca ai adus pomi pructiferi din Syria pana spre litoralul Asiei, punand pamantul in valoare fapt pentru care vei binemerita recunostinta palaului regal. Dar sie cum nu-ti pasa de poruncile mele privitoare la zei, vei vedea si masura nemultumirii mele daca nu ma iei in seama. Caci ai pus sa plateasca tribut pe cultivatorii sacri ai lui Apollo si le-ai cerut sa lucreze un pamant profan, neluand in seama recunostinta stramosilor mei fata de un zeu care a aratat persilor un pretios adevar si.

Societatea

Asa cum aratam anterior, din punct de vedere social, populatia Imperiului Achemenid era impartita in doua mari caegorii: popoarele stapanitoare - persii si mezii - si celelalte populatii pe care persii le-au tratat nediferentiat, considerandu-le egale in drepturi. A fost singura interventie - dar esentiala - pe care persii au facut-o in structura sociala a tarilor cucerite, pastrand vechile conduceri si aristocratia.

Religia

Religia medo-persanilor - atat cat poate fi ea cunoscuta - contie de fapt trei forme: a magilor, a poporului pers si a Marelui rege.

Religia magilor. Magii apartineau unui trib medic specializat, asa cum erau levitii in Israel, in studiul si practica riturilor religioase. Traditia magilor va fi codificata in epoca sassanida in secolul III d.Hr. in asa numita Avesta. Religia magilor se intemeia pe opozitia dintre Bine si Rau, cu puteri egale, care se va incheia la sfarsitul timpurilor prin separarea celor buni de cei rai printr-o judecata si victorie a lui Ahura-Mazda. Este interesant ca din textele achemenide, pastrate pana astazi, nu rezulta aceasta baza a religiei, dar in urma cercetarii limbii in care sunt redactate imnurile gathas, pastrate in Avesta, s-a constatat ca aceste imnuri au fost redactate in perioada Achemenida.

Religia populara venereaza patru elemente: lumina - atat a zilei cat si a noptii (Soarele; Luna) - , apa, pamantul si vantul. Erau practicate si sacrificii de animale prin intermediul unui mag sacrificator.

Religia Marelui rege. Regalitaea persana, incepand cu Dareios I, venereaza aproape exclusiv pe Ahura-Mazda, creatorul Cerului si al Pamantului. Ahura-Mazda l-a ales pe rege, acordandu-i puterea, si, prin protectia sa, regele ii infrange pe adversari. Ahura-Mazda este zeul arienlor, cel ami mare dintre zei. Acesti alti zei nu sunt mentionati decat incepand cu Araxerxes al II -lea: Mitra - martor al juramitelor si insotitor al regelui in razboi, care fusese adorat inca in regatul Mitanni; zeita Anahita - mentionata in inscriptiile lui Aetaxerxes intre Ahura-Mazda si Mitra - avand temple la Susa, Ekbatana, Babilon. Era de origine asiatica, fiind adusa in panteonul iranian sub influenta babiloniana.

Zaratusthra este una dintre figurile centrale ale religiei si spiritualitatii iraniene. Numele sau este transmis in trei forme in traditia literara greaca: Zwrostrhj (Platon, Plutach etc.) ori Zaqrausthj (diodor din Sicilia, 1. 94. 2). In egala masura, este controversata si data. Astfel, Plinius cel Batran, Nat. Hist. 30. 3, crede ca s-a nascut cu 6000 de ani inaintea lui Platon. Savantii iranieni au ajuns la concluzia ca el s-ar fi nascut pe la 1768 i.Hr. S-au propus si alte date: 630 i.Hr. sau 599-598 i.Hr. Primul autor hellen, care il mentioneaza pe Zarathustra, este Xanthos din Lydia, autor de secol V i.Hr.

Invatatura lui Zarathrustra spunea ca Ahura-Mazda este stapanul intelepciunii,zeul creator, atoatestiutor, care sta deasupra dualismului dintre Minciuna si Adevar, Bine si Rau, invingator al Spiritului Raului, Ahriman[21]. Zarathrustra sustinea ca omul poate decide calea pe care vrea sa measga. Potrivit lui Zarathrustra - in afara lui Ahura-Mazda - exista doar entitati abstracte, dar care sunt aspecte ale zeului. Zarathrustra spune ca omul trebuie sa lupte impotriva Raului, in el insusi si in afara lui: "omul credincios este sfant, prin intelepciune, cuvinte, fapte, constiinta el dobandeste si sporeste dreptatea". Desi in doctrina lui Zarathrustra exista si influente datorate obiceiurilor masei de credinciosi, esentialul - latura morala a cultului propovaduit de el - iese in mod deosebit in evidenta.

Doctrina sa a avut succes la inceput in Iranul Oriental in timpul vietii sale. El a suferit si prigoniri, fiind ajutat, dupa cum singur marturiseste, de un aristocrat pe nume Hystaspes, considerat de unii, drept tatal lui Dareios I.

Aymard este de parere ca nu se poate afirma cu toata certitudinea daca religia oficiala a Achemenizilor cunostea sau nu zoroastrismul si pe Zarathrustra. Oricum, pentru regii persi Ahura-Mazda este cel mai mare dintre zei, in vreme ce Zarathrustra predica un monoteism pur. Problema este daca Achemenizii au practicat toleranta din ratiuni politice.