Principiul separatiei puterilor la montesquieu

→ inainte de a vedea cum expune Montesquieu principiul separatiei puterilor in stat, trebuie sa vedem exact ce inseamna acesta. Principiul in cauza se refera la divizarea functiilor guvernamentale legislativa, executiva si judecatoreasca in asa fel incat acestea sa fie corpuri distincte. Aceasta masura constitutionala, pentru ca astazi ea este garantata de mai toate constitutiile in vigoare, are rolul de a limita posibilitatea unor excese arbitrare din partea guvernului, avand in vedere ca toate cele trei ramuri sunt necesare in viata legilor (elaborarea, aplicarea si administrarea lor). In concluzie, principiul de fata se opune suveranitatii absolute a oricarui organ institutional intr-un Stat.

→ separarea puterilor a fost o idee importanta si in Europa medievala, sub denumirea de "doua sabii". Cei mai multi ganditori au cazut de acord asupra faptului ca puterea trebuia impartita intre Stat (reprezentat de suveran) si Biserica (reprezentata de papa). Dar nici un argument convingator nu a putut fi adus in favoarea suprematiei uneia dintre parti. Cei care argumentau ca Statul este superior se confruntau cu faptul ca se presupunea ca autoritatea divina le-a fost conferita suveranilor la incoronare si ca autoritatile religioase revendicau puterea de a-i excomunica pe regi (ex. regele Ioan al Angliei). Cei care argumentau ca Biserica este superioara Statului avea de explicat porunca lui IIsus de "a da Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Asadar, de facto, in Europa medievala exista separarea puterilor.

→ ideea a reinviat in sec. 17, ca reactie la revendicarile reinnoite ale dreptului divin si ale suveranitatii absolute (ex. Hobbes, care sustinea ideea monarhiei absolute, dar pe baza unui contract). Locke facea distinctie intre puterea executiva, legislativa si federativa (referitoare la Afacerile Externe), desi el nu avea de gand sa le considere ca fiind separate. El avea in vedere reglementarea britanica in care Executivul (cel putin in parte) provenea din Legislativ si raspundea in fata acestuia.

→ prima formulare moderna principiului separatiei puterilor ii este atribuita lui Montesquieu, in lucrarea Despre spiritul legilor (1748), cu toate ca filosoful englez John Locke a afirmat intr-una din lucrarile sale ca puterea legislativa ar trebui sa fie separata intre rege si Parlament.

→ pornind de la ideea ca, pentru el, forma ideala de guvernamant ramane monarhia constitutionala, care are in centrul ei un principe care guverneaza pe baza unei legi stabilite si al carei principiu de baza este onoarea, filosoful francez intrevede situatia de siguranta in care monarhul isi imparte atributiile cu o serie de agenti, pe care-i inzestreaza cu puteri legislative si judecatoresti, lui ramanandu-i doar puterea executiva. In aceste conditii apare principiul separatiei puterilor in stat, chiar daca expresia nu apare explicit in opera sa.

Scopul acestei separari este impiedicarea posibilitatii de a concentra puterea in mana unuia singur. Scopul principal este de a feri societatea de tiranie si de a proteja libertatea cetatenilor. Nu exista putere moderata decat daca e limitata de o alta putere, dupa principiul "puterea opreste puterea".

Modelul de stat a fost Anglia, vazuta din p.d.v.-ul al opozitiei tory fata de liderul whig, Robert Walpole. Cu toate ca, mai tarziu, multi au contestat acuratetea argumentarii, in vremea sa sau imediat urmatoare, scrierile lui au avut un impact extraordinar. Se stie acum ca principiile pe care acesta le-a afirmat in Spiritul Legilor au fost puse in practica de Constitutia americana si de Declaratia Drepturilor Omului.

Totusi, acest principiu al separarii puterilor nu este atat de radical pe cat s-ar putea crede. In realitate el admite unele forme de combinare a puterilor (ex. puterea de a face legi in mainile executivului) ceea ce nu inseamna caderea in despotism, asa cum s-ar intampla din combinarea executivului cu juridicul. De asemenea, el a suscitat permanent o dezbatere:

Tocmai din aceasta cauza sistemele constitutionale moderne arata o varietate de aranjamente in ceea ce priveste procesele legislative, executive si judiciare T doctrina a pierdut, treptat, mult din rigiditatea si puritatea initiala. Evenimentele din sec. 20, dar mai ales dupa al doilea razboi mondial, implicarea guvernamentala intr-o serie de aspecte sociale si economice ale Statului au dus la o largire a prerogativelor puterii executive.