Ceangaizarea catolicilor din Moldova

Cultura si politica. Studiu de caz 1:

Traseul mistificarii sau cum se poate inventa politic o minoritate etnica

La 23 mai a.c., la Istanbul, in cadrul reuniunii permanente a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei a fost adoptata Recomandarea 1521 referitoare la ceangai. Documentul contine afirmatii cu totul neintemeiate pe realitate si in care ceangaii insisi nu se regasesc. Consecintele pe care le poate avea adoptarea acestuia nu sunt insa deloc neglijabile: postuland, in paragraful 2, existenta unui "grup etnic" al ceangailor in Romania, documentul sfarseste prin a recomanda statului roman sa asigure ceangailor drepturile de care celelalte minoritati etnice se bucura in tara noastra: invatamant in limba materna, acces la mijloacele de comunicare in masa, suport pentru asociatiile care ii reprezinta, stimularea investitiilor in zona unde locuiesc ceangai etc.

Este, de asemenea, semnificativ faptul ca perspectiva documentului asupra ceangailor este foarte apropiata de cea a partii maghiare, care a dus o campanie energica pentru a demonstra ca ceangaii sunt etnici maghiari, "grupul estic maghiar de rasarit".

In realitate, daca ceangaii ar fi fost maghiari, adoptarea unui document al Parlamentului European in acest sens nu ar fi fost necesara. Problema partii maghiare este ca majoritatea covarsitoare a ceangailor nu se considera, dupa criteriul apartenentei etnice, nici maghiari, nici ceangai: ei se auto-identifica drept romani (233.632 din 245.137 catolici).

Astfel, conceptia despre ceangai la care s-a ajuns in document este tot ceea ce a putut obtine partea maghiara: sa se stipuleze printr-un document al Consiliului Europei ca ceangaii sunt "ceangai", o "minoritate etnica", altceva decat restul romanilor care sunt majoritari in zona, dar totodata sa se sugereze ca ceangaii sunt maghiari deznationalizati (o veche teza maghiara): dintre elementele care ii "particularizeaza", limba lor - csango - este o "forma arhaica a limbii maghiare", muzica csango - contine "stravechi straturi de muzica maghiara". Mai mult, una dintre variantele intermediare ale documentului continea, in primul paragraf, ideea ca ceangaii sunt "de origine maghiara", formulare la care s-a renuntat ca urmare a amendamentelor formulate de partea romana.

Documentul final adoptat de Adunarea Parlamentara, Recomandarea 1521, incalca principiul fundamental care functioneaza in practica internationala referitoare la minoritati, principiul auto-identificarii grupurilor minoritare. Asociatia Dumitru Martinas a romano-catolicilor din Moldova - singura organizatie care reprezinta in mod legitim aceasta minoritate confesionala din regiunea istorica Moldova nu a fost contactata, iar scrisoarea trimisa de Asociatie la Strasbourg cu putin inaintea de a se adopta documentul cu statut de recomandare, nu a influentat cu nimic decizia adoptata la reuniunea de la Istanbul si nu a primit nici un raspuns.

Desi au fost formulate, de catre partea romana, proteste la adresa diferitelor variante prin care a trecut redactarea documentului pana la forma sa finala, Recomandarea 1521, aceasta este cvasi-identica cu documentul initial. Este afirmata (in toate variantele, deci si in cea finala) existenta unui "grup etnic" al "ceangailor" din Romania: "Ceangaii formeaza un grup neomogen de catolici. Acest grup etnic exista de secole, din Evul Mediu, si exista si azi in Moldova, in partea estica a Romaniei. Ceangaii vorbesc o forma arhaica a limbii maghiare si se disting prin particularitati lingvistice, traditii stravechi si o cultura si arta populare foarte bogate." ("Cultura minoritatii ceangaiesti in Romania", Recomandarea 1521, Art.2). Formularea referitoare la limba "maghiara" a ceangailor constituie unul din cele trei amendamente ale partii maghiare - votate in intregime de catre parlamentarii europeni membri ai consiliului la reuniunea de la 12 martie 2001: "ceangaii vorbesc o forma arhaica a maghiarei si se disting prin particularitati lingvistice, traditii stravechi si o cultura si arta populare foarte bogate" (Amendamentele dlui Gabor Nagy la proiectul de raport privind "Situatia culturii minoritare ceangaiesti din Moldova", Amendamentul 2).

Istoricul adoptarii acestui document arata ca raportoarea principala, dna Tytti Isohookana-Asunmaa a intreprins, incepand cu anul 1999, doar vizite de documentare cu caracter "particular" (incognito) in zonele unde locuiesc "ceangai" in Moldova (Romania). Oficialii romani nu au fost contactati de dna parlamentar european, organizatori au fost, in toate cazurile, Asociatia Ceangailor Maghiari si UDMR, care au stabilit si traseele si familiile vizitate. Acest tip de documentare nu poate fi asadar nicidecum concludenta si nici obiectiva pentru a stabili numarul, originea si apartenenta etnica a "ceangailor" din partea de est a Romaniei: nici adevaratii "ceangai", nici adevaratii reprezentanti ai acestora nu au fost contactati de dna parlamentar - evident interesata in a-si proteja viziunea proprie asupra zonei de est a Romaniei, pe care o considera multicolora etnic.

In urma vizitei, in decembrie 1999, dna Ansumaa a prezentat Adunarii Parlamentare primul raport de informare privind "Cultura minoritara ceangaiasca in Moldova (Ro)", in care arata ca, in intentia de a proteja minoritatile "uralice" prezinta si acest raport privind minoritatea csango din Romania. La 13 aprilie 2000 a fost prezentat in cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, Documentul 8713 referitor la "cultura csango".

In toamna anului 2000 a vizitat zona locuita de "ceangai" si dl. Joao Ary, secretarul comisiei pentru cultura, care a mers, la randul sau, doar in anumite sate si familii, la sugestia UDMR si Asociatiei Ceangailor Maghiari din Romania.

La 2 martie 2001 a fost prezentat la Paris proiectul de raport "The Csango Minority Culture in Moldavia", iar in urma dezbaterii acestuia din 12 martie s-a elaborat proiectul de recomandare. Partea romana a prezentat punctul sau de vedere, identic cu modul in care "ceangaii" insisi se prezinta.

De notat ca, desi reuniunea de la 12 martie avea drept scop adoptarea doar a unui proiect de raport, documentul adoptat in urma reuniunii avea deja statut de "proiect de recomandare", iar dupa reuniunea de la Istanbul de la 23 mai a.c., acesta a devenit recomandare, ceea ce inseamna ca aplicarea sa devine obligatorie de facto pentru guvernele statelor membre.

Documentele europene "ceangaizeaza" catolicii din Moldova. Daca in cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei ar fi contat adevarul cu privire la ceangai, Adunarea ar fi trebuit sa nu adopte un asemenea document: minoritatea despre care vorbeste, subiectul Recomandarii 1521, nu exista. Faptul ca peste 250.000 de oameni se auto-identifica "romani" ca "etnie", "catolici" dupa criteriul "religiei", ar fi putut, cel mult, sa conduca la declararea lor drept minoritate confesionala in Romania, unde majoritatea populatiei este dupa religie ortodoxa. Romano-catolicii din Moldova resping insa si termenul de "ceangau" si pe cel de "minoritar", dupa cum se arata in comunicatul oficial al Asociatiei Romano-Catolicilor Dumitru Martinas, publicat in acest numar de revista "Romania Sociala".

Statisticile referitoare la "ceangai", conform ultimului recensamant din Romania, indica existenta in 1992 unui total de 2062, din care 1489 au declarat limba materna romana, 403 - maghiara, 20 - limba materna a altor minoritati, iar 150 "o alta limba". In regiunea istorica Moldova numarul celor care s-au declarat "ceangai" a fost in total 1352, dintre care 1306 de religie romano-catolica. Cea mai mare parte a credinciosilor de religie romano-catolica din Moldova adica 233.632 din totalul de 245.137 s-au declarat, la acelasi recensamant din 1992, romani (95,3%).

Este gresit sa se considere ca, fiind vorbitori ai unei "forme arhaice a limbii maghiare" intr-o zona unde "doar limba romana este folosita pentru invatamant si cult", asta s-ar datora lipsei de atentie a autoritatilor statului roman fata de aceasta populatie: orice incercare de a se institui invatamant in limba maghiara in zonele locuite de romanii catolici din regiunea istorica Moldova a resuscitat identitatea lor de romani (ei au considerat ca pot fi astfel supusi maghiarizarii prin scoala).

Dintre toate amendamentele partii romane, cel referitor la eliminarea formularii care-i prezinta pe ceangai un grup etnic era cel mai important si ar trebui reformulat mai convingator de catre partea romana pentru reuniunea de la Istambul. "Ceangai" nu reprezinta, in realitate, un nume etnic. Aceasta auto-identificare printr-un termen maghiar care stigmatizeaza ("corcit") este putin verosimila, iar recensamintele nu fac decat sa confirme acest lucru. Daca din totalul de 245.137 de romano-catolici, 233.632 se autoidentifica drept romani, documentele Consiliului Europei incalca flagrant dreptul persoanelor de a-si declara liber identitatea etnica, lingvistica sau religioasa. De specificat ca, in varianta de proiect de rezolutie, documentul se referea la "circa 200.000 de ceangai" din care "doar 60-70.000 continua sa vorbeasca dialectul lor maghiar"[1]. Chiar daca in varianta finala s-a trecut la: "se estimeaza ca aproximativ 60.000-70.000 mai vorbesc acest dialect", nu inseamna deloc ca documentul "se apropie" de realitate. Documentul abordeaza nestiintific chestiunea bilingvismului ceangailor. Dintr-un total de 2062 de persoane care s-au declarat ceangai, doar 403 au declarat limba materna maghiara si 150 au declarat limba lor materna "o alta limba". Admitand ca aceasta ar putea fi limba ceangaiasca, exista cel mult 150 sau, daca ar fi mai multi, ei nu considera ca limba lor materna este csango, ci romana.

Nefondat stiintific este si articolul din document referitor la "forma foarte veche a costumului national (broderie si tesatura) si a ceramicii lor". Cum nestiintifice sunt si afirmatiile: "Cantecele populare si baladele ceangailor sunt un bogat exemplu al straturilor cele mai profunde ale muzicii populare maghiare. Muzica intrumentala si dansurile lor foarte elaborate impartasesc numeroase caracteristici cu traditiile satelor romanesti inconjuratoare." De fapt, cultura, traditiile, costumul, arhitectura populatiei careia maghiarii i-au spus "ceangai" sunt in realitate romanesti - dupa cum parlamentarii europeni pot vedea in albumul "Catolicii din Moldova - universul culturii populare" tiparit la Tipografia Vaticana in anul 1998, lucrare care atesta cultura lor romaneasca (primul volum, deja aparut, cuprinde arhitectura, tesaturile de interior si portul, volumul al doilea va contine material etnografic referitor la obiceiuri si folclorul muzical). Exista, de altfel, cercetatori maghiari care aduc, prin lucrarile lor, probe ale artei populare romanesti a "ceangailor".

Miza "ceangaizarii" catolicilor din Moldova. Miza documentului este de a-i "ceangaiza" pe toti cei peste 250.000 de romano-catolici din regiunea istorica Moldova, a-i declara "ceangai", in timp ce ei resping aceasta adevarata "stigma", "csango" insemnand in limba maghiara "corcitura", avand asadar o semnificatie extrem de peiorativa, initial termen prin care maghiarii incriminau aceasta populatie de romani transilvaneni care au trecut in Moldova, pentru modul incorect in care vorbeau maghiara. Ei sunt rezultatul unei maghiarizari neterminate. "Forma arhaica a limbii maghiare" pe care o vorbesc "ceangaii", atesta in realitate gradul lor de maghiarizare (masura in care isi insusisera limba maghiara) la momentul la care au trecut - datorita opresiunilor feudale -in Moldova. Iata fapte fundamentale, abordate stiintific in lucrarea lui Dumitru Martinas ("ceangau" si el, adica roman catolic de origine din satul Butea din Moldova), Originea ceangailor din Moldova, care reprezinta lucrarea prin care romanii catolici din Moldova isi declara stiintific identitatea.

Prin declararea oficiala a romano-catolicilor din Moldova "ceangai" - nume folosit doar peiorativ - nu se inventeaza doar o etnie, o minoritate care nu exista, ci sunt antrenate un ansamblu de procese diz-armonice in raport cu "centrul conceptual" al unei comunitati, dizarmonice fata de constiinta de sine a colectivitatii, fata de memoria sa colectiva, un proces de haotizare a identitatii.

"Auto-identificarea" (self-designation) prin numele etnic este considerata o componenta importanta a existentei unei colectivitati stabile. "Aceasta auto-identificare, "Israel" de exemplu, dupa Steven Grosby (Villanova University, SUA) contribuie la existenta si continuitatea unei colectivitati, fiind un obiect al atentiei membrilor colectivitatii. Tot astfel, aceasta uneste membrii unei colectivitatii unul cu celalalt si cu colectivitatea insasi. Putem descrie aceasta auto-identificare ca fiind constiinta de sine a colectivitatii ()" care nu ar exista daca membrii colectivitatii nu ar recunoaste-o si impartasi ( . )Autoidentificarea unei colectivitati este centrul conceptual al colectivitatii catre care membrii acesteia privesc." Iata asadar semnificatia Recomandarii 1521: documentul ii obliga pe romanii care sunt catolici din Moldova sa se considere de nationalitate ceangai.

Deciziile pur politice pot distorsiona, iata, "centrul conceptual" al unei colectivitati; cazul ceangailor nu este singular: datorita practicii autoritatilor ucrainene de a introduce in recensaminte distinctia dintre "roman" si "moldovean", pe harta etnica a regiunii Odessa nu mai apar "romani", acestia s-au declarat cica liber "moldoveni", desi exista inca sate intregi compacte de romani in aceasta regiune, fost teritoriu romanesc.

In concluzie: nu exista o minoritate etnica "ceangai". Bilingvismul unora dintre ceangai nu conduce automat la a declara limba lor materna "ceangaiasca". A studia doar "forma arhaica a limbii maghiare" pe care o vorbesc "ceangaii" - asa cum procedeaza specialistii maghiari - constituie o abordare cel putin unilaterala: aceasta populatie prezinta fenomenul lingvistic numit de specialisti "dualism dialectal": "Dupa diferitele situatii de comunicare" catolicii din Moldova "folosesc graiul lor propriu in familie si in relatiile dintre ei, iar graiul moldovenesc in contact cu strainii."(Dumitru Martinas, Originea ceangailor din Moldova, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, p.68.). De asemenea se evidentiaza "arhaisme de origine latina, precum si unele regionalisme de origine transilvaneana". Dualismul fonetic se refera la folosirea alternativa a graiului transilvanean si a celui moldovean. "Coexistenta a doua sisteme fonetice distincte, in vorbirea aceleiasi persoane, reprezinta un fenomen de limba de o mare semnificatie istorica. Ea denota o populatie care a fost transferata sau a emigrat de buna voie dintr-o zona dialectala in alta, unde, ca urmare, a deprins cu timpul si graiul zonei respective, fara a uita insa graiul ei propriu."(ibidem, p. 70) "Ceangaii" sunt vorbitori ai unui grai romanesc arhaic din Transilvania, fapt care atesta originea lor transilvaneana.

Acest punct de vedere este putin cunoscut, in timp ce in mass-media, pe internet si in publicatii stiintifice este vehiculata intens in ultima perioada vechea teza maghiara din perspectiva careia ceangai sunt "maghiari moldoveni"("Hungarians Moldavians"): "csango" este considerat a fi "denumirea oficiala" si "numele popular pentru maghiarii care traiesc in Moldova". Associazzione Amici dei Csango, site de campanie pro csango, falsifica harta etnica a zonei, delimitand prin culori diferite zona unde locuiesc ceangai fata de restul hartii Romaniei, sugestie a ideii ca ceangaii si romanii sunt doua etnii diferite, prima constituind o minoritate, fata de a doua, majoritara (manipulare prin imagine). Site-ul prezinta date false cu privire la numarul ceangailor si ungarofonilor (manipulare prin cifre) si indica localitatile in care locuiesc ceangai folosind si numele maghiarizat al localitatilor (sugestia unui spatiu maghiarofon, cand, in fapt, in toata Moldova exista doar 5895 de persoane care se declara maghiari si din acestia 5270 declara limba materna maghiara). Dupa editorul acestui site, un cleric maghiar, ceangai exista si in Bucovina si chiar in Republica Moldova ("un piccolo gruppo di ungarofoni che vive nella Repubblica ex-sovietica di Moldavia, da mettere in relazione con i Csango di Bucovina (Teleki Pal barati Kore 2000)").

In replica, este necesara o campanie mediatica cel putin la fel de asidua care sa afirme adevarul despre populatia catolicilor din Moldova denumita printr-un abuz ceangai si care sa atraga atentia opiniei publice internationale, oamenilor de stiinta si organismelor internationale si europene asupra consecintelor pe care le poate avea prezentarea distorsionata intr-un document oficial al Consiliului Europei a peisajului etnic din zona si nerespectarea dreptului persoanelor la libera afirmare a identitatii etnice, lingvistice si religioase.