"Nu te apropia aici, ci scoateti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care calci este pamant sfant"(Iesirea, 3, 5)

Conceptul de tabu

Desi probabil vechi de cand lumea in societatile unde a fost descoperit, termenul de tabu este relativ tanar in lumea conceptelor stiintifice. In 1777, capitanul englez Cook, intalnindu-se cu sefii insulei Tongatabu din Tonga, constata ca acestia "nu puteau nici sa se aseze, nici sa manance, pentru ca erau tabu, "termen inzestrat cu un sens foarte larg, dar care insemna, in mod general, ca ceva este interzis"", dupa relateaza Cook in memoriile calatoriilor sale.

Distingem asadar intre utilizarea termenului de catre nativi si generalizarea sa in limbajul etnografilor sau antropologilor. Distingem de asemenea intre generalizarea termenului ca atare - datorata etnografilor - si fenomenul pe care il exprima. Distinctia o fac de altfel majoritatea specialistilor consacrati ai temei tabuurilor, iar clarificarea termenului ne ajuta sa intelegem de ce conceptul "sisteme de interdictii" este mai adecvat sa exprime un fapt cultural universal cum sunt interdictiile, prezent asadar in toate culturile.

Folosirea termenului tabu are o istorie similara cu aceea a conceptului mana - termen prin care populatiile est-melaneziene exprimau eficacitatea simbolica a unui obiect sau a unei persoane; si in cazul termenului tabu - prin care polinezienii exprima ideea de interdictie asupra unei actiuni sub amenintarea unui pericol sau sanctiune - etnografii au descoperit ca ideea pe care o exprima (evitarea sau interdictia asupra unor persoane, locuri, obiecte, alimente etc.) exista si functioneaza in toate culturile, reprezinta asadar o constanta culturala universala, ca religia sau magia, ca si sistemele de schimb, darul, familia, rudenia sau sistemele de clasificare("totemuri") etc.

Durkheim considera improprie extinderea unui termen particular la a denumi idei generale: "este ( . ) regretabil ca terminologia consacrata manifesta tendinta de a vedea intr-o institutie atat de universala o particularitate specifica Polineziei. Expresia interdictie sau interzicere ni se pare mai potrivita. Ca si cuvantul totem, termenul tabu este totusi atat de folosit, incat ar insemna sa facem dovada unui purism excesiv daca l-am evita sistematic"(1995:276).

Dictionarele obisnuiesc sa defineasca sistemele de interdictii ca fiind ansamblul normelor, regulilor, practicilor fixate intr-o cultura prin care se stabileste ca anumite actiuni sunt interzise. Definitia insa nu stabileste cu precizie care este semnificatia acestor interdictii, in ce context sunt interzise anumite actiuni sau comportamente, ce categorii de fapte sunt supuse interdictiilor, cui sunt interzise si cui nu anumite fapte si in ce grad (interdictia de a auzi de la distanta un cantec ritual, apropierea de locul savarsirii unui ritual, vederea, atingerea etc).

Pentru a denumi tabuurile, Durkheim foloseste si termenul de culte negative, iar Arnold van Gennep, cum vom vedea, pe cel de rituri negative. Intr-adevar, o categorie importanta de interdictii sunt cele care insotesc ceremoniile religioase si riturile de trecere, de initiere etc.

Van Gennep numeste tabuurile rituri negative: "putem distinge riturile pozitive care sunt volitiuni traduse in acte, si riturile negative. Cele din urma sunt numite in mod curent tabuuri. Tabuul este o interdictie, un ordin de a nu face de a nu se comporta intr-un anume fel"(1996:20).

Daca mitul creeaza decorul pentru viata sociala, iar ritul pozitiv sau cultul pozitiv sunt expresia simbolica a actiunilor sociale, riturile negative ne arata cum devine efectiva aceasta ordine. Incalcarea interdictiilor atrage dupa sine aplicarea unor sanctiuni grave. "Prohibitia legata de tabu, dupa J. Martin Velasco, se bazeaza in mod esential pe caracterul primejdios al realitatii interzise actionand, in plus, si la nivel inconstient." (1997:66)

Interdictiile sunt justificate printr-un sistem de credinte si reprezentari care modeleaza atasamentele indivizilor fata de valorile general impartasite intr-o societate.

Diversitatea tabuurilor. Tipuri de interdictii

Tabuurile sunt fapte culturale intalnite pretutindeni, lucru pus in evidenta si de existenta unui bogat material etnografic referitor la acestea. "Fiind mai usor de enumerat ceea ce nu trebuie facut decat ceea ce trebuie sau poate fi facut, - spune A. van Gennep - teoreticienii au gasit la diverse popoare liste extinse de tabuuri, prohibitii si interdictii etc." (1996/1909/:20).

La ce se refera ele?

Dupa Claude Riviere interdictiile se refera la variabile diferite: sex, varsta, clase sociale, status, grade diferite de initiere religioasa, spatiu, timp: "Distinctiile intre tabuurile religioase (sa nu mananci timp de o ora inainte de euharistie) si interdictiile politice (afisajul interzis, contravenientii vor plati amenda), intre interdictiile morale (sa nu ucizi) si interdictiile disciplinare (inscrise in statutul unei asociatii), intre tabuul rational (sa nu produci poluare) si tabuul superstitios (sa nu treci pe sub o scara) ne obliga sa luam in considerare diferitele variabile, ca de exemplu varsta (copii/adulti, frati mai mari, frati mai mici), sexul (tabuuri mestruale), extinderea campului social (tabuuri etnice, totemice, familiale, individuale), statutul persoanelor (interzis celor initiati, brahmanilor), timpul(zile si ore in care anumite actiuni sunt interzise, tabuuri permanente sau temporare pe perioada doliului sau a graviditatii, evolutia de la o epoca la alta), spatiul (ceea ce e interzis in templu e permis in alta parte), simturile (interdictia de a vedea, de a atinge, de a manca)."(2000:38).

Putem clasifica teoriile explicative ale tabu-urilor in: teorii sociologice, teorii psihanalitice, ale stiintelor religiei si antropologice.

Insa, in masura in care, generic, interdictiile se refera la comportamentul uman, sociologii, psihologii, antropologii sunt in egala masura indreptatiti sa se intereseze de studiul tabuurilor. Teoriile sociologice care au in centru "ordinea sociala" constata ca acesta este un concept destul de abstract in absenta altor concepte care sa-l faca mai "vizibil". Termenul de interdictie, regula de comportament, tabu joaca un rol important in explicitarea modului cum este posibila ordinea sociala, raportand ordinea la baza sa psihologica - sentimente, atasamente ale indivizilor. Durkheim a introdus pentru aceasta termenul de sentimente colective, Pareto vorbeste de un "sentiment al ierarhiei" etc. Semnificatia antropologica a interdictiilor nu poate face abstractie de functia lor sociala. Intre ideea existentei unor regiuni ontologic diferite si ideea existentei unor limite ale comportamentului uman exista o legatura logica: accesul individului in regiuni ontologic "diferite" este semnificativ si corespunzator"diferit":

"Nu te apropia aici, ci scoateti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care calci este pamant sfant"(Iesirea, 3, 5).

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Functia rationalizatoare (a resurselor, raporturilor dintre om si mediu etc)

Desi, cum observa J. Martin Velasco in a sa Introducere in fenomenologia religiei, intre explicatiile date existentei tabuurilor, prevaleaza aceea care o face sa derive din prezenta, in obiectele sau actiunile traite ca atare, a unei puteri superioare sau din relatia acestora cu lumea supraumana, nu toate tabuurile prescriu interdictii de tip religios, cu finalitate religioasa.

Max Weber acorda o atentie deosebita tabuizarii "practicata de multe ori cu totul rational si sistematic." (1998:47). In regiunea indoneziana si in Marea Sudului "numeroase interese economice si sociale - protectia padurii si a vanatului (asa cum se intampla cu padurile declarate sacre de catre rege la inceputul Evului Mediu), asigurarea proviziilor tot mai reduse in perioade de scumpete impotriva consumurilor neeconomice, crearea unei protectii a proprietatii, mai ales pentru proprietatea separata, avand o valoare privilegiata, a clerului si a nobilimii, asigurarea prazii de razboi comune impotriva jafului individual (bunaoara prin intermediul lui Josua in cazul Achan-ului), separatia sexuala si personala a starilor sociale in interesul pastrarii puritatii de sange sau a mentinerii prestigiului de casta - stau toate sub garantia tabu-ului."(1998:47). Lucrurile se petrec ca si cum, odata descoperita puterea tabuizarii, invocarea puterii pe care le-o confera fortele religioase devine eficienta in toate sferele vietii sociale. Weber vorbeste de o "aservire directa a religiei fata de interese extrareligioase".(ibidem) Aceasta inseamna ca pentru orice norma, reglementare de care o societate are nevoie, o garantie religioasa de tip tabu o transforma intr-o regula eficienta. Exista o categorie larga de tabuuri cu functie rationala, desi ele par a fi tabuuri religioase.

Structurarea vietii sociale. Tabuurile "de casta"

Tabuurile stau la baza ordinii sociale si in alt sens. Tabuuri vizand de pilda interdictia femeii de a sta la masa impreuna cu barbatul, acolo unde ea este vazuta ca apartinand unui alt grup decat barbatul, sau "tot astfel regele supus unui tabu sau grupuri (caste) privilegiate care stau sub semnul unui tabu sau grupuri" trimit la tabuuri cu functia de a introduce frontiere intre grupurile sociale. Asa se structureaza, de altfel, spune Weber, si gruparile politice sau cele etnice, prin interdictia "celorlalti", considerati ca "impuri" sa ia parte la masa comuna doar grupului (institutia banchetului ritual)(1989:49).

Sau ce semnificatie are faptul ca sistemele de interdictii insotesc toate riturile de trecere? Nu este posibila nici o schimbare de nivel, de statut, de stari, fara o pregatire prealabila, in cadrul careia accentul cade pe interdictii. Cata vreme exista "frontiere si borne", exista "tabuuri de trecere". Se vorbeste de aceea de functia integrativa a interdictiilor.

Functia si semnificatia esentiala a tabuurilor: principiul distinctiei intre domeniile incompatibile ale realulului

Dar ce au in comun toate aceste atat de diverse interdictii? Am vazut deja ca ele functioneaza ca reguli de comportament, caci nici o societate nu lasa la voia intamplarii, in afara regulii, comportamentele indivizilor. Am vazut de asemenea ca exista insa si alte elemente comune ale tabuurilor din societatile cele mai diverse. O categorie importanta o constituie distinctia primejdios / securizant si se refera prin urmare la regulile de interactiune ale omului cu mediul sau natural - dupa cum prima categorie aceea care facea distinctie intre comportamente socialmente dorite /socialmente nedorite regla interactiunea individului cu mediul sau social.

Toate categoriile de distinctii pe care le introduc interdictiile sunt importante si formeaza un sistem, sistemul de interdictii.

Van der Leeuw observa ca nu putem deduce elementul comun din categorii diverse de interdictii pe baza elementului "primejdios". "La bastinasii maori, spune el, tapu poate insemna deopotriva "murdarit" si "sfant"."(1955:35-36) Trebuie deci sa existe o categorie mai generala decat polaritatea primejdios/inofensiv si care sa ne permita sa disociem functia esentiala a tabuurilor.

Functia cea mai importanta a tabuurilor pare sa fie asadar aceea de a introduce distinctii, granite, intre: sacru/profan, initiat/neinitiat. Dupa Mircea Eliade interdictiile - in semnificatia lor ultima - se refera la categorii ontologic distincte, la regimuri diferite ale realului.

Concluzie. Sistemele de interdictii - constanta culturala universala. Semnificatia lor in antropologia culturala

Studiul tabuurilor ocupa un loc aparte in antroplogia culturala si sociala. Daca simbolul - cum spune Ernst Cassirer - ne apare ca un "sesam al lumii culturale", si daca putem defini cultura ca fiind "ordinea simbolica a lumii" (viziunea asupra lumii - la Ion Ionica in cadrul Scolii de la Bucuresti), descifrarea semnificatiei tabuurilor  - in toata diversitatea lor (interdictii religioase, magice, sexuale, igienice, de consum, rationale sau superstitioase etc.) ne deschide calea spre intelegerea sistemului de reguli care fac posibila ordinea intr-o societate; tabuul face parte din seria conceptelor care explica de ce societatea este o complexitate organizata si nu o jungla, un haos. Interdictiile exprima in toate culturile existenta unor praguri intre regimuri ontologic diferite (sacrul/profanul), spatii sociale diferite (clasa inferioara nu are acces acolo unde clasa superioara are), timp consacrat in mod radical diferit (al sarbatorii/al muncii), primejdios/inofensiv, permis/nepermis, semnificativ/nesemnificativ. Incalcarea acestor interdictii antreneaza efecte dezorganizante asupra comunitatii si individului, sanctiunile

Prezenta interdictiilor in toate culturile permite definirea lor ca unul dintre numitorii comuni ai acestora. Interdictiile exprima idei universale, categorii fundamentale ale mentalului colectiv sau individual dintotdeauna, ce invalideaza ipoteza existentei unui mental prelogic - care ar fi caracteristic societatilor "primitive".

BIBLIOGRAFIE

DURKHEIM, E., Formele elementare ale vietii spirituale, trad. rom.(a ed. a III-a Paris, 1937), M. Jeanrenaud si Silviu Lupescu, pref. Gilles Ferreol, Polirom, Iasi, 1995.

DURKHEIM, E., "La prohibition de l'inceste et ses origines", L'Annee Sociologique, I, pp.1-70.

FRAZER, J., articolul Taboo, in Encyclopedia Britannica, London, ed.1997.

VAN DER LEEUW, Gerard, La religion dans son essence et ses manifestations, Paris, Payot, 1955.

LEVI-STRAUSS, CL., Les structures elementaires de la parente, ed. A II-a, Mouton, Paris-Haga, 1967.

RIVIERE, Cl., Socio-antropologia religiilor, trad. M. Zoicas, (dupa ed. 1997, Paris),Polirom, Iasi, 2000.

Van Gennep, A., Riturile de trecere, trad.L. Berdan si N. Vasilescu, Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu, Postfata de Lucia Berdan, Polirom, Iasi, 1996.(ed. orig. 1909)

WEBER, M., Sociologia religiei. Tipuri de organizari comunitare religioase, trad. de  Claudiu Baciu a cap. 5 din ed a V-a a lucrarii Wirtschaft und Gesellschaft, Ed. Universitas imprint al ed. Teora, Bucuresti, 1998.