Alexandru, numit de
urmasi cel Bun, intelept carmuitor al Moldovei, a fost unul
dintre cei mai de seama domnitori din framantata istorie a evului
nostru feudal. Fiu al lui Roman voda Musat (1391-1394) si a
doamnei Anastasia, alexandru s-a inscaunat cu ajutorul voievodului Mircea
cel Batran. Lunga sa guvernare a fost fovorabila consolidarii
statului moldav, afirmarii lui in relatiile politice cu
tarile vecine. Pe plan launtric, Alexandru a sprijinit
dezvoltarea diferitelor ramuri economice, intre ele negotul bucurandu-se
de deosebita atentie domneasca.
A sprijinit biserica, institutie
care, in timpul evului feudal, avea sa devina bogata,
puternica, cu rol important i desfasurarea multor evenimente
politice importante.
In timpul lui Alexandru cel Bun
artele au cunoscut inflorirea caracteristica vremurilor de liniste
si prosperitate. Arhitectura, pictura murala, broderia, miniaturile
si caligrafia au creat cadrul in care mai tarziu, in timpul lui
Stefan cel Mare, avea sa se constituie binecunoscutul stil artistic
moldovenesc. A ctitorit, rectitorit si marit mari
manastiri: Bistrita - necropola domneasca -
Neamt, Moldavita, pe care le-a daruit cu averi si odoare.
In politica externa, Alexandru
cel Bun, s-a aratat a fi un dibaci diplomat. A intretinut
relatii bune cu Polonia, pe care a ajutat-o in luptele de la Grunwald
(1410) si Marienburg (1422), impotriva cavalerilor teutoni.
Tara Romaneasca si
Moldova au fost alaturi de sufletul lui Alexandru cel Bun. Cu Mircea cel
Batran a tinut o stransa, neclintita prietenie. Dupa moartea
acestuia, Alexandru cel Bun a cautat sa pastreze alianta
Tarii Romanesti, sprijinind ca donm pe Alexandru I Aldea
(1431-1436) fiul eroului de la Rovine. Politica de ridicare in tronul statului
muntean a unor domni favorabili Moldovei, politica initiata de
Alexandru cel Bun si urmata de toti marii domnitori ce i-au
succedat, urmarea realizarea unui front comun de aparare impotriva
agresivitatii otomane, ea insciindu-se in ideea de unitate
prezenta dintotdeauna in constiintele romanilor.
Alexandru cel Bun moare la 1 ianuarie
1432.
