Tarile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939 - revizionism

Obiective

De a prezenta principalele transformari produse in spatiul Europei Centrale si de Sud-Est in perioada interbelica

Elucidarea cauzelor instabilitatii politice si formelor de guvernare in statele noi formate, precum si in cele care si-au reunit teritoriile dupa razboi.

De a evoca unele trasaturile specifice pentru fiecare stat si de a stabili ce impact au avut ele asupra evolutiei interbelice si asupra relatiilor internationale.

Cuvinte cheie: Albania, Ahmed Zogu, monarhie democratica, lovitura de stat, monarhie autoritara, Cehoslovacismul, Acordul de la Munchen, Republica Ungara a Sfaturilor; Miclos Horthy, regent; revizionism; Regatul sarbilor, croatilor si slovenilor; Iugoslavia, Sanacja, regiunea Teschin.

Introducere

In urma disparitiei celor patru mari imperii pe harta politica a Europei Centrale si de Sud-Est au aparut noi state care au fost create in urma aplicarii principiului nationalitatilor iar altele au reusit sa-si reintregeasca teritoriile sale. In perioada urmatoare noile state se vor implica activ in crearea unor sisteme politice democratice, dupa modelul francez. Antrenandu-se in aceasta misiune dificila aceste state vor urma un parcurs plin de obstacole, care a scos la suprafata si unele trasaturi care reprezentau fragilitatea sistemului democratic, astfel permitand altor forte sa obtina controlul si instaurarea unor regimuri dictatoriale. In continuare vom evoca unele dintre aceste transformari ce s-au produs in aceasta zona a Europei care si-au lasat amprenta asupra evolutiei ulterioare a acestor state. Prezentarea a fost structurata pe tari, in ordine alfabetica.

Albania

Albania era stat independent din 1912, iar dupa primul razboi mondial continua sa fie ocupata de Italia. La 21 ianuarie 1920, Congresul National de la Lushvija a adoptat textul unei noi Constitutii, ce prevedea mentinerea monarhiei, dar cu conditia inlaturarii printului Weid si constituirea unei Regente. In august 1920, italienii au fost obligati sa-si retraga trupele de pe teritoriul Albaniei, cu exceptia insulei Sazan. Conferinta reprezentantilor Marii Britanii, Frantei, Italiei si Japoniei de la Paris, la 9 octombrie 1921 a recunoscut independenta statului albanez si a fixat granitele lui (au ramas cele din 1913).

Primul ministru, Ahmed Zogu, la 22 decembrie 1922, a instaurat in tara un regim dictatorial. In urma unei insurectii din perioada 25 mai-10 iunie 1924, ce urmarea rasturnarea dictaturii, Zogu a fugit in Regatul sarbo-croato-sloven. S-a constituit un guvern democrat, condus de Fan S. Noli. Spijinit de anumite cercuri din tara, Ahmed Zogu s-a intors la Tirana la 21 ianuarie 1925 si a proclamat Albania republica, fiind ales in calitate de presedinte. In noua sa calitate el s-a orientat spre Italia lui Mussolini, fapt ce a dus la cresterea influentei economice si politice a acestei tari in Albania.

Pe plan intern Ahmed Zogu era preocupat de consolidarea puterii pe care o detine. El a convocat la 14 iunie 1928 o a doua Adunare Constituanta in cadrul careia s-a adoptat decizia ca Albania sa devina monarhie, dar in calitate de rege a fost proclamat Ahmed Zogu, sub numel de Zogu I, iar tronul trebuia sa fie un drept ereditar al familiei Zogu

La 1 decembrie 1928 a fost adopatata o noua Constitutie conform careia Albania devenea o Monarhie democratica, parlamentara si ereditara, cu un Parlament unicameral. Zogu I a condus Albania pana in 1939, mentinand un regim dictatorial ce apara interesele unei elite nu prea numeroasa.      

Bulgaria.

Bulgaria dupa primul razboi mondial facea parte din randul tarilor invinse. Tarul Ferdinad a fost obligat sa abdice in favoarea fiului sau Boris a III-lea, la 4 octombrie 1918.

Bulgaria era o monarhie constitutionala, in care puterea legislativa revenea Adunarii Nationale, puterea executiva - tarului si Consiliului de Ministri iar puterea judecatoreasca - tribunalelor. Constitutia adoptata in 1879, a fost completata cu unele amendamente in 1893, 1911 si 1920 si a functionat in Bulgaria pana in 1934.

In august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea nationala, castigate de Uniunea Populara Agrariana Bulgara (B.Z.N.S.). Formarea guvernului a fost incerdintata lui Alexandar Stamboliiski, unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politica cabinetului agrarian a avut intr-o mare masura, consecinte nefavorabile, atat asupra economiei cat si asupra partidului. Politica externa a lui Alexandar Stamboliiski era orientata spre mentinerea de bune relatii cu Marea Britanie, SUA, Franta si Italia. O idee originala a guvernului a fost crearea unor trupe de munca, o modalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limita mentinerea unei armate regulate in Bulgaria.

La 9 iunie 1923, Alianta Militara, formata in 1919 din ofiteri, organizeaza o lovitura de stat. Guvernul Stamboliiski este inlaturat iar premierul omorat. Este format un nou guvern din reprezentanti ai Intelegerii Populare, in frunte cu profesorul Alexandar Tankov. Principala sarcina a noii puteri era normalizarea vietii politice si economice a tarii. Puterea se bucura de un larg sprijin social, ce a contribuit la crearea Intelegerii Democratice, formatiune in care s-au contopit unele partide traditionale - Intelegerea Populara si Alianta Militara. Scimbarea fortata a puterii de la 9 iunie 1923 si rascoala ce a urmat si-a pus amprenta asupra vietii sociale din Bulgaria. In 1924 a fost adoptata o lege privind protectia statului, ce a ramas in vigoare pana la 9 septembrie 1944, care limita libertatile civice.

Dupa guvernarea lui Tankov, urmeaza un al doilea cabinet al partidului Intelegerea Democratica (1926-1931), condus de Andrei Liapcev si alte doua guverne ale Blocului Popular (1931-1934) in frunte cu Alexandar Malinov si Nikola Musanov, asigurand o liniste relativa in tara. In domeniul politicii externe diplomatia bulgara urmarea revizuirea Tratatului de la Neuilly- sur- Seine.

Criza economica mondiala de la sfarsitul anilor '20 a lasat urme adanci in viata economica si politica a Bulgariei. Depresiunea economica a polarizat societatea bulgara. Se manifesta Miscarea Social-Populara, de extrema dreapta, a profesorului Alexandar Tankov si cercul politic "Zveno" (Veriga). Adeptii schimbarilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvernari autoritare. Inceputul a fost dat de lovitura de stat din 19 mai 1934, realizata de Alianta Militara si "Zveno". Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politica de apropiere de Franta si Marea Britanie.

Teama de a-si pierde coroana intensifica activitatea politica a lui Boris al III-lea. Capatand o experienta considerabila ca monarh si dorind sa guverneze, el reuseste sa-i indeparteze pe miltari de la putere, dupa un an si jumatate. Regele incepe sa desemneze guverne si sa instaureze un regim personal in tara. Puterea autoritara, militara evolueaza, transformandu-se intr-o forma de monarhie autoritara. Noul premier desemnat, Gheorghi Kioseivanov, in noiembrie 1935, guverneaza Bulgaria pana la inceputul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor, actele guvernelor anterioare - suspendarea Constitutiei, dizolvarea Adunarii Nationale, interzicerea activitatii partidelor politice, care mai sunt reprezentate doar de liderii lor si de cei mai cunoscuti membri, lichidarea activitatii sindicale independente, ce au dus la distrugerea regimului parlamentar-constitutional din tara - n-au fost abrogate.

Bulgaria incepe sa intretina intense relatii economice cu al Treilea Reich. In ajunul celui de al Doilea Razboi Mondial, Bulgaria se orienteaza spre Germania, avand un interes comun - revizuirea statu-quo-ului si a tratatelor din 1919, considerand ca au fost dezavantajate si urmareau modificarea granitelor.

Cehoslovacia

Cehii si slovacii se inscriu in randul popoarelor care in timpul primul razboi mondial au luptat pentru eliberare nationala si crearea unui stat independent. In viziunea unor autori "Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului razboi mondial". Consiliul National Cehoslovac, infiintat la Paris in anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Benes si Milan Stefanik, pleda pentru independenta fata de Imperiul Habsburgic. In iulie 1918, pe fondul tulburarilor sociale tot mai pronuntate, gruparile politice cehe de la Praga s-au reunit, formand un Consiliu National intern, sub conducerea lui Kramar.

In octombrie 1918, Consiliul National s-a proclamat guvern provizoriu al Republicii Cenoslovace, in numele careia Comitetul National Praghez a preluat puterea la 28 octombrie. In conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar, la finele primului razboi mondial, la 28 octombrie 1918, este proclamata la Praga Republica Ceha Independenta, care se uneste la 30 octombrie 1918 cu Slovacia.

Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu. La mijlocul lunii noiembrie 1918 a fost reunit un organism legislativ national, care s-a declarat drept Adunare Constituanta. Thomas Masaryk a fost ales presedinte iar Kramar - prim-ministru, a fost elaborata o Constitutie provizorie. Viteza si eficienta cu care se miscau cehii inca din aceasta perioada se datora in mare masura experientii si subtilitatii lor politice pe plan intern, ca si abilitatii diplomatice in relatiile cu aliatii in exterior. Centrul de greutate a noului stat era asigurat de asocierea dintre cehi si slovaci,    intr-o singura unitate.

Cu exceptia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabila. Criza economica mondiala a afectat si economia Cehoslovaciei, fiind inregistrati peste un milion de someri. In anii crizei s-au activizat elementele extremei drepte, in deosebi in regiunea muntilor Sudeti, care sustineau unirea Sudetilor cu Germania.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Politica externa a Cehoslovaciei in perioada interbelica era orientata spre aliante cu statele vecine, Franta si Marea Britanie. Impreuna cu Romania si Iugoslavia Cehoslovacia creaza in 1921 Mica Intelegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, Franta si Marea Britanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexeaza regiunea Sudeta. La 1 octombrie 1938, Polonia ocupa regiunea Teschin, iar in urma "primului arbitraj de la Viena" (2 noiembrie 1938), Ungaria anexeaza Slovacia meridionala si Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia isi proclama la 14 martie 1939 independenta, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria anexeaza intreaga Ucraina Subcarpatica, iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupata de trupele germane, (Protectoratul Boemiei si Moraviei). In 1940 se constituie la Londra un guvern cehoslovac in exil.

Grecia in perioada interbelica.

Grecia, la sfarsitul razboiului, facea parte din tabara Antantei. In perioada 1919-1922 este antrenata intr-un razboi cu Turcia, care se incheie cu un esec dramatic pentru greci: circa 1,5 milioane de greci fiind nevoiti sa se refugieze din Asia Mica.

Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constitutionala la republica, apoi iarasi monarhie, care in cele din urma se transforma in regim autoritar. Pana in anul 1924, Grecia era o monarhie constitutionala. La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost silit sa abdice, Grecia proclamandu-se republica, la 25 mai 1924. Urmeaza o perioada de instabilitate politica, instaurarea unor guverne de coalitie, este promulgata o noua Constitutie la 2 iulie 1927.

In octombrie 1935, regimul republican a fost inlaturat in urma unei lovituri de stat, noul premier Georgios Kondylis asumandu-si si titlul de regent. A fost organizat un referendum, unde 97,8 % din populatie s-a pronuntat pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, regele Georgios al II-lea si-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o noua lovitura de stat, generalul monarhist Ioannis Metaxas instituind un regim dictatorial, care se mentine pana in 1941. A fost introdusa starea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiintate partidele politice, suspendate unele articole din Constitutie, introdus un control strict asupra cetatenilor.

In domeniul politicii externe a fost adepta securitatii colective si regionale; ea urmarea mentinerea integritatii teritoriale, fiind amenintata de politica revizionista a statelor vecine - Turcia, Bulgaria. In anul 1934 a fost printre statele care au infiintat Intelegerea Balcanica. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial si-a declarat neutralitatea, dar a fost atactata de trupele italiene, la 28 octombrie 1940, pe care a reusit sa le respinga, fiind insa obligata sa capituleze in fata trupelor germane la 23 aprilie 1941.

Iugoslavia.

Popoarele slave din Balcani, in anii primului razboi mondial, si-au intensificat lupta pentru independenta. La Londra a fost creat un Comitet al Slavilor de Sud, in frunte cu A.Trumbić, care pleda pentru emancipartea slavilor din Imperiul austro-ungar si unirea lor cu Serbia si Muntenegru. In iulie 1917, pe insula Corfu, a fost semnata o declaratie de catre A. Trumbić si premierul sarb, Nicolas Pasić, prin care se recunostea unitatea nationala a sarbilor, croatilor si slovenilor.

La 1 decembrie 1918, a fost proclamat Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in frunte cu reprezentantul dinastiei sarbe Karagheorghevici, printul Alexandru I. Regatul cuprindea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croatia, Dalmatia, Vojvodina si Bosnia-Hertegovina. Nivelul de dezvoltare a acestor regiuni era foarte diferit, fapt se s-a rasfrant negativ asupra situatiei interne a tarii. In viata politica a tarii rolul principal pana in ianuarie 1929 l-a avut Partidul Radical - promotor al nationalismului sarb. Au existat forte care au criticat caracterul centralzat al regimului si dominatia politica a sarbilor in timpul domniei lui Alexandru I. In calitate de lider s-a afirmat Ante Pavelic, membru al Parlalmentului, care a condus miscarea terorista a ustasilor dupa ce s-a refugiat in Italia in 1929.

La 6 ianuarie 1929, regele Alexandru I anuleaza Constitutia, dizolva parlamentul (Scupstina Populara), interzice activitatea partidelor si organizatiilor politice. El concentreaza in mainile sale puterea legislativa si executiva iar guvernul condus de Petor Zivkovi i era subordonat direct regelui. In septembrie 1931, a fost promulgata o noua Constitutie ce prevedea instituirea unui parlament bicameral. La fel ca si alte state din zona, Iugoslavia a fost afectata puternic de criza economica mondiala, fiind o tara cu o economie preponderent agrara.

In perioada interbelica politica externa a Iugoslaviei era axata pe mentinerea statu-quo-ului teritorial, consolidarea sistemului bazat pe securitatea colectiva. Tara era adepta politicii securitatii regionale. Iugoslavia a fost una dintre statele care au constituit Mica Intelegere in 1921 alaturi de Romania si Cehoslovacia. In 1934 participa la crearea Intelegerii Balcanice, alaturi de Turcia, Grecia si Romania. In octombrie 1934, la Marsilia a fost asasinat regele Iugoslaviei, Alexandru I, impreuna cu ministrul francez al afacerilor externe, Louis Barthou de membrii ai miscarii teroriste a ustasilor. Rege a devenit fiul minor, Petru al II, instituindu-se astfel un Consiliu de Regenta in frunte cu printul Paul.

Intervin unele schimbari si in domeniul politicii externe, noul guvern condus de Milan Stojadinović (1935-1939) orientandu-se spre colaborare cu Germania si Italia. In 1937 a fost semnat la Roma un tratat de prietenie cu Italia, fapt ce a contribuit la slabirea Intelegerii Balcanice.

Polonia in perioada interbelica

Statul polonez disparuse ca entitate organizatorica din 1795. Polonezii erau divizati in cadrul Imperiului austro-ungar, rus si cel german. In secolul al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea, propaganda poloneza pentru emancipare nationala era deosebit de activa. De altfel, punctul 13 dintre Cele 14 din Declaratia presedintelui american stipula necesitatea infiintarii unui stat polonez cu iesire la mare. Astfel erau recunoscute drepturile polonezilor de a-si crea un stat national independent. Primii au reusit sa se elibereze polonezii din componenta fostului Imperiu rus, dupa disparitia lui. La 15 octombrie 1918, deputatii polonezi din Parlamentul de la Viena au declarat ca polonezii inceteaza sa se mai considere cetateni ai Imperiului habsburgic.

La 6 noiembrie 1918, a fost constituit un Guvern provizoriu, iar la 18 noiembrie a fost proclamata Republica Polona independenta, in frunte cu generalui Jósef Pilsudski. La 20 februarie 1919, a fost adoptat primul act al Poloniei independente, asa-numita Mica Constitutie. La 17 martie 1921 a fost votata noua Constitutie a Poloniei, care garanta noua forma de stat - republica prezidentiala, presedintele fiind ales pe un termen de sapte ani. Puterea legislativa apartinea Seimului si Senatului, cea executiva presedintelui si ministrilor. Constitutia oferea largi drepturi si libertati democratice cetatenilor tarii.

Primul   presedinte al tarii, Jósef Pilsudski, in 1922 s-a retras de la putere ca sa revina in mai 1926, instaurand un regim autoritar, pe care il mentine pana in 1935, cand a incetat din viata. Noul regim politic, intitulat Sanacja, urmarea scopul de "redresare" a tarii (asanare morala). Dupa preluarea puterii, Pilsudski a afirmat ca nu doreste introducerea in Polonia a unei dictaturi. El intentiona sa tina armata departe de mainile politicienilor, sa stabilizeze economia, sa puna capat nedreptatilor sociale, sa-i uneasca pe toti cetatenii polonezi sub semnul respectului fata de stat si sa faca din Polonia o mare putere europeana. La 2 august 1926, a fost aprobata o noua Constitutie, ce consacra regimul autoritar, presedintele fiind investit cu drepturi sporite.

Politica externa a Poloniei, in perioada interbelica, era orientata spre alianta cu Franta ; intre cele doua tari au fost semnate doua acorduri militare in 1921 si 1925. La 3 martie 1921, a semnat un Tratat cu Romania, dar a refuzat sa faca parte din Mica Intelegere. Polonia s-a apropiat de tarile nordice, statele baltice, urmarind crearea unor aliante regionale in care sa joace un rol predominant dar din cauza disputelor pe care le avea cu Lituania nu si-a atins scopul propus. Pilsudski a participat activ la elaborarea politicii externe poloneze, alaturi de Jósef Beck, ministrul de externe. Fata de Germania si U.R.S.S., cei "doi dusmani " ai Poloniei, Pilsudski era adeptul unor relatii bune, dar nu aliante cu ele. Doctrina nu excludea, insa, pacte de neagresiune, primul fiind incheiat cu U.R.S.S. in 1932, iar cu Germania dupa venirea lui Hitler la putere, in ianuarie 1934. Pactul cu Hitler a avut consecinte pozitive pe termen scurt, permitand rezolvarea catorva dintre disensiunile existente intre cele doua state, reducerea temporara a presiunilor germane asupra Danzigului si coridorului polonez. Dezavantajele aveau sa se vada ceva mai tarziu.

In noiembrie 1938, Polonia a ocupat regiunea Teschin a Cehoslovaciei, fiind sprijinita de Germania si Ungaria. Presiunile sporite ale Germaniei au determinat Polonia sa se reorienteze iarasi spre Franta si Marea Britanie. La 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacata de Germania nazista, iar la 17 septembrie de catre U.R.S.S., teritoriul ei fiind impartit pentru a patra oara intre cele doua state.

Ungaria

Dupa infrangerea si destramarea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918, este proclamata Republica Ungara. Puterea politica a fost preluata de un Consiliul National, alcatuit din liberali si conservatori, in frunte cu Mihály Károly. A fost introdus dreptul de vot universal, s-a proclamat libertatea adunarilor, au fost luate unele masuri de improprietarire a taranilor.

La inceputul anului 1919, noua conducere a Ungariei a cunoscut o criza politica. Social-democratii au apelat la ajutorul comunistilor unguri, partid creat in noiembrie 1918, in frunte cu Béla Kun, pentru a forma un guvern de coalitie. La 21 martie 1919, a fost proclamata Republica Ungara a Sfaturilor, in frunte cu Sándor Garbai, iar liderul comunist, Bela Kun, a fost numit ministru de externe. Treptat, comunistii si-au extins autoritatea si au proclamat Republica Sovietica Ungara, mizand pe sprijinul promis de Lenin. In iunie 1919, Ungaria a fost proclamata Republica Sovietica Unionala, unita cu Rusia sovietica. Republica Ungara a Sfaturilor a existat timp de 133 de zile. Existenta ei a fost curmata de interventia externa, dar si a fortelor interne. Un rol important in inlaturarea comunistilor de la putere si infrangerea Republicii Sfaturilor l-au jucat trupele romane.

La 16 noiembrie 1919, Budapesta a fost ocupata de trupele conduse de amiralul Miklos Horthy, care a restaurat regimul monarhic. Parlamentul a lichidat republica in ianuarie 1920, iar Miklos Horthy a fost ales regent. El a instaurat un regim autoritar in Ungaria ce s-a mentinut in perioada 1920-1944. Conducerea Ungariei in perioada interbelica a depus eforturi diplomatice considerabile in vederea revizuirii Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, s-a apropiat de statele care contestau sistemul de la Versailles - Germania nazista si Italia fascista. Ungaria a fost admisa in Societatea Natiunilor in 1923. In anii 1929-1933, a depus unele eforturi in vedera scindarii Micii Intelegeri. A incercat sa atraga de partea sa Romania si Iugoslavia, oferindu-le sprijin in cazul unui conflict, mai ales Romaniei in caz de atac din partea U.R.S.S..

Dupa venirea lui Hitler la putere, Ungaria a intarit relatiile cu Germania, semnand la Roma un Protocol intre Ungaria, Italia si Austria, indereptat impotriva Micii Intelegeri si Intelegerii Balcanice. Ungaria a sustinut planurile anexioniste germane, felicitand-o pentru anexarea Austriei in martie 1938. In urma Acordului de la Munchen, Ungaria a participat la dezintegrarea Cehoslovaciei, obtinand unele teritorii din Sudul Slovaciei. In vara anului 1940, a obtinut un alt succes in politica revizionista cand prin Dictatul de la Viena a reusit sa reanexeze Nord-Vestul Transilvaniei, teritoriu romanesc. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial Ungaria facea partea din tabara aliatilor Germaniei naziste. A participat alaturi de armata germana la invadarea Jugoslaviei, anexand Vojvodina de Vest.

Subiecte pentru pregatirea evaluarii finale:

1. Identificati de ce nivelul de dezvoltare a tarilor Europei Centrale si de Sud-Est era cu mult mai scazut decat cel al tarilor occidentale.
2. Analizati comparativ regimurile politice din tarile Europei Centrale si de Sud-Est in perioada interbelica.
3. Determinati vectorii politici externe a acestor tari si identificati intersele comune si divergentele dintre ele.
4. Care au fost statele nou infiintate in anul 1918 si ce principii au fost aplicate?
5. Nominalizati statele care si-au reunificat teritoriile si mentionati care erau reactiile tarilor vecine care au fost obligate sa le cedeze.
6. De ce in aceste tari regimurile politice au fost vulnerabile la propaganda fortelor revizioniste si au acceptat regimuri dictatoriale la conducerea tari?

Testul 1.

Raspundeti prin Adevarat sau Fals

In ianuarie 1920 parlamentul ungar a lichidat republica si l-a numit pe Miklos Horthy regent.

A.

Albania si-a obtinut independenta la sfarsitul primului razboi mondial.

F.

Politica externa a lui Alexandr Stamboliski era orientata spre mentinerea de bune relatii cu Germania, Italia, Franta si Marea Britanie.

F.

Consiliul National Cehoslovac, infiintat la paris in 1914 pleda pentru obtinerea independentei fata de Imperiul Habsburgic.

A.

Ordonarea variantelor de raspuns.

1. Albania a fost proclamata monarhie.
2. Guvernul condus de Alexandr Tankov.
3. Ungaria anexeaza Slovacia meridionala si Sudul Ucrainei Subcarpatice.
4. Budapesta este ocupata de trupele conduse de amiralul Miklos Horthy.

R. 4 2 1 3

1. Asasinarea regelui Alexandr I Karagheorghevici.

2. Polonia a semnat Tratatul cu Romania

3. Regele George al II-leaal Greciei a fost silit sa abdice.

4. Slovacia isi proclama independenta.

R. 2 3 1 4

Potrivire de intrebari cu raspunsuri.

1. Romania, Iugoslavia, Cehoslovacia                         a. Sandor Gorbi

2. Turcia, Grecia, Romania, Iugoslavia                        b. Mica Intelegere

3. Comitetul Slavilor de Sud                              c. Intelegerea Balcanica

4. Republica Ungara a Sfaturilor                            d. A.Trumbic

R. 1 - b; 2 - c; 3 - d; 4 - a.

1. Boris al III-lea Saxa-Goburg                               a. Albania

2. Alexandr I Karagheorghevici                   b. Ungaria

3. Zogu I                                                                  c. Bugaria

4. Miklos Horthy                                                     d. Iugoslavia

R. 1 - c; 2 - d; 3 - a; 4 - b.                                                                     

Completare spatii libere:

Declaratia prin care se recunoastea unitatea nationala a sarbilor, croatilor si slovenilor a fost semnata pe insula ..

Sardinia

Creta

Sicilia

Corfu

Ungaria in perioada interbelica a depus un efort considerabil pentru revizuirea Tratatului de la .

Sevres

Versailles

Trianon

Paris

Testul 2.

Raspundeti prin Adevarat sau Fals

Conform Constitutiei adoptate la 1 decembrie 1928 Albania devenea o republica parlalmentara.

F.

In Bulgaria adeptii schimbarilor radicale au organizat la 19 mai 1940 o lovitura de stat.

A

Cehoslovacia era condusa de pesedintele Kramar si premierul Thomas Masaryk.

F.

Liderul comunistilor unguri Bela Kun a fost numit ministru de externe in guvernul condus de Sandor Garbai.

A.

Ordonarea variantelor de raspuns

1. Kimon Gheorghiev devine prim-ministru.
2. Polonia ocupa regiunea Teschin.
3. Ungaria este admisa in Societatea Natiunilor.
4. Razboiul dintre Turcia si Grecia

R. 4312

1. A incetat din viata Josef Pilsudski.
2. Petru al II-lea urca pe tronul Iugoslaviei.
3. Grecia devine republica.
4. Ahmed Zogu s-a intors la Tirana si a proclamat Albania republica.

R. 3421

Potrivire de intrebari si raspunsuri

1. Gheorghi Kioseivanov                                a. Ungaria

2. Eduard Benes       b. Iugoslavia

3. Mihaly Karoly           c. Bulgaria

4.Petor Zivkov                                                 d. Cehoslovacia

R. 1-c; 2- d; 3 - a; 4- b.

1. Dinastia Saxa Goburg-Gotha                     a. Grecia

2. Dinastia Karagheorghevici                               b. Albania

3. Dinastia Zogu           c. Bulgaria

4. Dinastia Glucksburg d. Iugoslavia

R. 1-c; 2-d; 3-b; 4- a.

Completati:

In 1924 in Albania a constituit un guvern democratic condus de

Enver Hogea

Fan C.Noli

Emil Hacha

Ferenc Feher

La 15 martie 1939 trupele germane au ocupat regiunile .. si .

Sudeta

Teschin

Boemia -1

Rutenia

Ruhr

Moravia 2.

Tema de casa:

Studiu de caz: Crearea Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor

Consultand bibliografia recomandata identificati particularitatile procesului ce a dus la crearea Regatului sarbilor, croatilor si slovenilor. Urmariti reactiile fortelor care luptau pentru eliberarea de sub dominatia austro-ungara si atitudinea lor in perioada interbelica fata de puterea centrala..

Exprimati-va opinia privind rolul factorului extern in procesul de formare a Iugoslvaiei.

Apeland la metoda contrafactuala de cercetare, incercati sa dati un raspuns la intrebarea:

Cum ar fi evoluat regiunile incluse in componenta Iugoslaviei daca se aplica principiul autodeterminarii si formarea statelor independente incepand din 1918?

Elaborati o prezentare de 6000 semne (3 pagini) pe care o trimiteti pe adresa de mail.

Bibliografie: R.J.Crampton, Europa Rasariteana in secolul al XX-lea si dupa, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2002, p. 154-161.

Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor, Vol II, Institutul European, Iasi, 1998.

Glosar

Ustasii - Organizatie paramilitara infiintata in 1929 ca urmare a introducerii regimului dictatorial de catre Alexandru I. Scopul ei era de a promova drepturile populatiei croate intr-un stat dominat de autoritatile sarbe. In 1934, impreuna cu teroristii macedoneni, ustasii au organizat asasinarea lui Alexandru I la Marsilia, unde a fost ucis si ministrul francez Louis Bartou. In fruntea organizatiei s-a situat Ante Pavelic. In perioada ocupatiei naziste au colaborat cu autoritatile germane. Ei eu creat Statul Independent Croatia, iar minoritatea sarba a fost asimilata cu forta, prin convertirtea la catolicism. Mii de sarbi au fost omorati, torturati. Regimul a cazut dupa retragerea germanilor, iar comunistii au reactionat dur fata de membrii organizatiei sau cei suspectati de colaborare. Teroarea ustasilor a fost unul dintre motivele care a determinat agravarea tensiunii dintre croati si sarbi in general, si pentru minoritatea sarba din Croatia in particular, care a pastrat amintirea acestor atrocitati pana in anii '90.

Ante Pavelic (1889-1959)- lider al croatilor care a luptat impotriva dominatiei politice a sarbilor. A intrat in politica in anul 1920, iar in 1927 a fost ales membru al Parlalmentului. In aceasta calitate a criticat caracterul centralizat al regimului si dominatia politica a sarbilor. In 1929, cand Alexandru I si-a asumat puteri dictatoriale, a fugit in Italia. A devenit liderul miscarii teroriste a istasilor si a organizat asasinarea lui Alexandru I in 1934. In perioada 1941-1945 a fost conducatorul Statului Fascist Independent Croat. S-a facut vinovat de atrocitatile comise impotriva evreilor si sarbilor ortodocsi. In 1945 a fugit in Argentina unde a infiintat un guvern in exil al ustasilor.

Urmatorul capitol este rezervat celui de-al doilea razboi mondial.