Povestea kazarilor

POVESTEA KAZARILOR

V-ati pus vreodata intrebari?

Ati vrut sa stiti cum au ajuns stramosii nostri, de pe insoritele meleaguri mediteraneene, in asprele ierni viscolite de crivatul stepelor?

Ati incercat sa intelegeti de ce in aceasta regiune evreii au vorbit idis, si nu alt dialect?

Ati vrut sa stiti de ce in multele caricaturi si satire neprietene, evreii, neam asiatic cu parul si pielea intunecate de permanenta mangaiere a soarelui, - apar ca fiinte roscate si pistruiate, cu nasul lung si coroiat?

Vi s-a intamplat sa auziti sau sa cititi ca evreii au adus comunismul in Romania, si nu numai in Romania, ca au promovat si impus aceasta doctrina pentru a nenoroci tari si popoare, cu scopul de a le subjuga?

V-ati intrebat cum a fost cu putinta sa fie nimicita o treime din acest popor in timpul holocaustului, desi evreii erau raspanditi in intreaga lume iar hitleristii nu cucerisera o treime din globul pamantesc? Cum se explica aglomeratia de evrei din rasaritul Europei? Sa fie oare adevarata povestea Kazarilor? Oare suntem noi urmasii acestora?

Dar, inainte de a merge mai departe, stiti oare cine au fost Kazarii? Povestea lor este o paranteza in subiectul nostru, nu face parte din istoria poporului evreu, dar pentru ca ne intereseaza istoria evreilor in Europa de Est, trebuie totusi sa-i amintim.

In primul secol al erei noastre, chinezii resping spre vest o serie de triburi barbare, hunice, declansand astfel una din avalansele care, periodic, timp de secole, se va abate din fundul Asiei asupra Occidentului. Incepand din secolul V, multe din aceste popoare migratoare primesc numele colectiv de 'turci', nume ce desemneaza nu o rasa, ci popoare vorbind dialecte similare. Din aceste popoare migratoare fac parte si Hunii si Kazarii. Timp de opt decenii, Hunii terorizeaza lumea civilizata, dar la moartea lui Attila puterea lor se destrama fara urma. In locul lor se ridica noul imperiu al Turcilor occidentali, sau regatul turcut, a carui existenta dureaza aproximativ un secol (550-650), dupa care dispare la randul sau. Kazarii apar in Europa spre mijlocul sec. V. Supusi intai Hunilor, apoi Turcilor occidentali, ei devin independenti spre mijlocul secolului VII si isi extind dominatia asupra populatiilor din jur.

Astfel apare Kazaria, strategic situata intre Marea Caspica si Marea Neagra, intre Caucaz si Volga, pe caile de trecere unde se confrunta puterile orientale ale vremii. Bogata in vii si livezi, tara este strabatura de lungile caravane care transporta fructe, miere, ceara, mirodenii, blanuri si in special sclavi. Pentru toate marfurile transportate de caravane, Kazarii primesc un tribut de zece la suta, si tribut le platesc de asemeni toate populatiile vasale - Bulgarii, Maghiarii, Burtii si altii. Se intelege deci ca regatul kazar este prosper, iar prosperitatea sa se datoreaza in mare masura puterii sale militare si prestigiului pe care aceasta putere il confera perceptorilor si vamesilor sai. Iar la randul sau, aceasta prosperitate permite mentinerea si intarirea puterii sale militare. In aceasta parte a lumii, Kazaria este singura tara care are o armata permanenta. Ca un corolar al bunei stari, arta si meseriile infloresc.

Locuitorii sai, razboinici nomazi, traiesc in corturi. Doar iarna si-o petrec in capitala lor, Itil, pentru ca la inceputul primaverii sa porneasca in raiduri spre tarile din jur. Tara este condusa de un kagan, conducator religios, ascuns ochilor poporului. Conducerea politica si militara a statului sunt incredintate unui 'kagan bei'. Aceasta duble regalitate pare sa indice, in mentalitatea kazarilor, o separare neta intre sacru si profan.

In momentul in care Kazarii incep sa joace un rol de seama in istoria acestei parti a lumii, Imperiul Bizantin, cel mai puternic vecin al sau, este in lupta cu arabii. Sa nu uitam data. Kazarii devin independenti pe la mijlocul sec. VII, iar anul 632 este anul 'Hegirei', anul in care Mahomed se stabileste la Mecca, intemeiaza islamismul si incepe sa propovaduiasca razboiul sfant impotriva necredinciosilor El moare dupa zece ani, iar califii care preiau conducerea lumii islamice reusesc, in jumatate de veac, sa cucereasca un urias imperiu care se intinde in Orientul Mijlociu, in peninsula Arabica, in Africa pe tot tarmul sudic al Mediteranei, si vrea acum sa cotropeasca Europa. In Occident, dupa lupte foarte grele, ei se instaleaza in Spania dar inaintarea le este oprita la Pirinei de catre francul Charles Martel. Cine ii va opri insa la celalalt capat al Europei? Prestigiosul imperiu bizantin? Ei bine, nu. Cealalta poarta a Europei, in Rasarit, le-a fost blocata arabilor de catre Kazari. Este un fapt despre care nu vorbeste nici o carte de istorie.

Este momentul de glorie al statului kazar. Simbolic, dupa cum scrie Constantin VII Porfirogenetul, imparat al Bizantului si istoric (901-959), mesajele adresate papei de la Roma si imparatului bizantin purtau un sigiliu valorand doi galbeni, in timp ce cele destinate regelui kazar purtau unul de trei galbeni. In asa masura doreau toti prietenia si alianta cu Kazarii incat imparatul bizantin Constantin V s-a casatorit cu o printesa kazara, fiul lor domnind sub numele de Leon IV Kazarul.

Si ce credeti ca face Kaganul, supremul conducator al Kazarilor in acest moment? Ghiciti daca vreti, intelegeti daca puteti. Urmat de nobilimea curtii si de toate oficialitatile regatului, Kaganul trece la iudaism, religie care apoi se imprastie in popor. Regatul Kazar a dainuit patru secole, cu grandoarea si decadenta sa, cum spune poetul, iar in tot acest timp a existat un stat a carui religie oficiala a fost iudaismul.

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

Multi istorici au incercat sa inteleaga aceasta hotarare a Kaganului. Legenda ne povesteste ca, satul de barbaria idolatriei, un Kagan a vrut sa se inchine adevaratului Dumnezeu si a convocat un preot, un rabin si un imam

L-a intrebat pe preot:

- Este Noul Testament o carte sfanta?

- Da, Majestate.

- Este Vechiul Testament o carte sfanta?

- Da, Majestate.

- Este Coranul o carte sfanta?

- Nu, Majestate.

Apoi l-a intrebat Kaganul pe imam:

- Este Coranul o carte sfanta?

- Da, Majestate.

- Este Vechiul Testament o carte sfanta?

- Da, Majestate.

- Este Noul Testament o carte sfanta?

- Nu, Majestate.

L-a intrebat apoi si pe rabin:

- Este Vechiul Testament o carte sfanta?

- Da, Majestate.

- Este Noul Testament o carte sfanta?

- Nu, Majestate.

- Este Coranul o carte sfanta?

- Nu, Majestate.

Si asa, pentru ca doar Vechiul Testament era considerat carte sfanta de catre toti, Kaganul, in marea sa intelepciune, a hotarat sa treaca la iudaism, cu familia, slujitorii si tot poporul sau.

Istoria, sceptica si rationala, ranjeste ascultand aceasta frumoasa legenda, si scormoneste in marturiile timpului. Oare Kaganul, suprem sef religios, si-a dat seama de avantajele pe care i le-ar aduce inlocuirea nenumaratelor credinte pagane ale popoarelor regatului sau, printr-o singura credinta monoteista al carei unic reprezentant pe pamant sa fie chiar el ? Si in cazul asta, pe care din cele trei religii monoteiste sa o aleaga? Devenea crestin, - isi facea dusmani de moarte din arabii pe care cu greu tocmai ii alungase de la granitele sale. Devenea musulman, - vecinul sau, puternica imparatie a Bizantului i-ar fi devenit dusman fara crutare. Si asa, pentru a obtine avantajele unei unificari religioase fara a se teme de urmari nefaste ale gestului sau, Kaganul a adoptat iudaismul. Desi evreii erau niste paria ai timpului, Kaganul si-a putut permite sa devina evreu, datorita puterii sale politice si militare.

Desi aceasta conversiune a avut cu siguranta motive politice, ar fi absurd sa credem ca iudaismul a fost adoptat de Kazari in necunostinta de cauza. De cel putin un secol ei ii cunosteau pe evrei si credinta lor, datorita fluxului continuu de refugiati care fugeau de persecutiile religioase ale Bizantului, sau a celor, mai putin numerosi, care veneau din tarile Asiei Mici cucerita de arabi. Kazaria, tara relativ civilizata in mijlocul barbarilor din nord, nu era legata de niciuna din religiile militante. Ea devenise deci in mod natural o tara de refugiu pentru evreii din Imperiul Bizantin, supusi conversiunilor fortate si presiunilor de tot felul. Daca imi pot permite o paranteza in cadrul acestui capitol care este el insusi o paranteza, voi cita din autorii vremii:

Un scriitor evreu descrie una din metodele de conversiune fortata folosita pe vremea imparatului Vasile impotriva comunitatii evreisti din Oria, Italia de Sud:

'Cum ii obligara? Orice om care refuza sa le accepte falsele credintE era pus intr-o presa de ulei si strivit precum maslinele' (Scharf, A,Byzantine Jewry-From Justinian to the Fourth Cruciade,London,1971,p88)

Acelasi fenomen, vazut de un prelat catolic, este descris cam asa:

'Evreii care nu mai puteau suporta torturile, isi abjurau credinta, dar apoi se intorceau la ea, precum 'cainii la vomitatul lor' '(Idem, p.84).

In aceste conditii, este normal ca evreii sa se salveze fugind. Dar aceasta salvare a fost posibila numai datorita existentei Kazariei. Inainte de conversiune, aceasta era o tara de refugiu. Dupa aceea, ea a devenit un fel de camin national. Refugiatii, cu un nivel de cultura superior, au contribuit probabil din plin la crearea climatului cosmopolit si tolerant, caracteristic acestui regat. Au mai adus cu ei artele si meseriile Bizantului, metode de agricultura si comert, si ultimul dar nu cel de pe urma, alfabetul ebraic. Nu se stie ce alfabet foloseau Kazarii inainte, dar din mometul adoptarii alfabetului ebraic, acesta a fost folosit nu numai pentru dispute scolastice, dar si pentru transcrierea diverselor limbaje folosite in Kazaria, apoi s-a extins si la tarile din jur, dupa cum o dovedesc pietre funerare gasite in Crimea, monede poloneze din sec. XII si XIII, etc.

In aceea perioada fara ziare si televiziune, a durat mult pana cand evreii din Europa Occidentala au aflat de existenta unui stat evreu la celalalt capat al continentului. Totusi au intrat in legatura, si ni s-au mai pastrat descrierile unor calatori, precum si un schimb de scrisori intre regi kazari si evrei din Spania.Din memoriile calatorilor, am putea cita entuziasmul lor la descoperirea unui stat evreu independent, dar si consternarea lor fata de felul cum era respectat in Kazaria iudaismul, devenit amestec intre regulile de viata evreiesti si obiceiurile locale, inca impregnate de paganism. Ei vorbesc despre 'regatul evreilor rosii', astfel numiti datorita unei usoare pigmentatii mongole a multor Kazari.

A doua jumatate a secolului VIII gaseste imperiul kazar la apogeul puterii sale, in relatii amicale si cu arabii, si cu imperiul bizantin vecin. Si in timp ce Kazarii se bucura de cateva decenii de pace, asupra Europei se abate dinspre tarile scandinave flagelul Vikingilor a caror salbaticie a lasat urme adanci in istoria popoarelor. Triburile vikinge care intervin in povestea noastra au fost numite 'Rhusi' de catre Bizantini si 'Varegi' de catre arabi. Aceste triburi coboara pe rauri cu flote de sute de corabii. Teoretic negutatori, practic pirati, banditi de drumul mare si negustori necinstiti, ei fac comert cu blanuri, arme si chihlimbar, dar in special cu sclavi. La inceput, ei ataca cu precadere Bizantul, Kazarii fiind destul de puternici pentru a le impune plata taxelor la trecerea prin Kazaria. Dar in decurs de un secol aceasta situatie se schimba total. Pe de o parte, puterea militara a Kazarilor a scazut prin stramutarea unor triburi aliate in alte teritorii. Pe de alta parte, imparatul bizantin convinge pe conducatorul acestor Rhusi sa treaca la crestinism, respectiv la ortodoxie. Acesta este momentul intrarii in istorie al Rusilor, si de asemeni momentul in care Bizantul isi paraseste vechiul aliat, Kazaria, pentru a-si uni fortele cu Rusii, noul stat crestin ortodox. In lupta cu alianta ruso-bizantina, dupa ce pierde treptat stapanirea asupra teritoriilor mai indepartate, Kazaria dispare ca stat, in anul 1016, infranta intr-o batalie cu alianta ruso-bizantina.

Sfarsitul istoriei Kazarilor este inca si mai obscur decat inceputurile ei. Unii istorici sustin ca statul lor, mult redus ca dimensiuni si putere, a dainuit pana prin sec.XIII, cand a fost distrus de tatarii lui Gingis Han. Altii vorbesc despre mici enclave kazare existente pana in ziua de azi pe teritoriul vechiului lor regat Cert este ca, impinsa de tavalugul noilor triburi barbare, grosul populatiei kazare se deplaseaza spre vest.

Ce influenta au avut Kazarii asupra noilor state in curs de formare?

Ce mostenire a lasat acest popor Europei si istoriei?

Daca ei au avut sau nu un aport la soarta poporului evreu, cel din care consideram ca facem parte, urmasii lui Abraham, Ithac si Iacov, - asta o vom vedea mai departe.

Momentan, am raspuns la una singura din intrebarile puse la inceputul acestei povesti - 'De unde au aparut evreii cu parul rosu si pistruiati'.