Tarile Europei de Vest in perioada interbelica (1918-1939) - laburistii si politica de conciliere

Obiective

Prezentarea principalelor transformari ce s-au produs in tarile Europei de Vest dupa primul razboi mondial.

Elucidarea cauzelor ce au dus la instaurarea regimului fascist in Italia si a celui nazist in Germania.

De a unrmari unele aspecte ale politicii de conciliere promovate de Marea Britanie si Franta in ajunul celui de-al doilea razboi mondial.

Cuvinte cheie guvern de coalitie, laburistii, Eamon de Valera, Commonwelth, politica de conciliere; Blocul National, Edouard Herriot, Frontul Popular; fascisti, marsul spre Roma, Benito Mussolini, autarhie, corporatism, Concordat, axa; Constitutia de la Weimar, nazistii, Adolf Hitler, Anschluss, politica "spatiului vital", Pactul Anticomintern.

Introducere

Odata cu incheirea razboiului tarile europene descopera cu groaza consecintele lui: pierderi umane considerabile, orase ruinate ce vor marca peisajul timp de peste un deceniu, o prabusire financiara care a transformat zona ce fusese cea mai bogata din lume. Europa a incetat sa mai fie centrul de gravitatie al planetei. Razboiul a tulburat echilibrele sociale pentru un timp iar democratia liberala, aparent triumfatoare in 1918, va fi repusa in curand in discutie intr-un sir de state. In continuare vom urmari principalele transformari inregistrate in evolutia tarilor Europei de Vest in perioada interbelica. Expunerea a fost realizata pe tari pentru a scoate in evidenta aceste modificari si a contura o imagine cat mai completa a statelor occidentale in aceasta perioada.

Marea Britanie

La terminarea razboiului Marea Britanie era condusa de un guvern de coalitie. In decembrie 1918 s-au desfasurat alegeri parlamentare, victoria obtinand-o conservatorii si liberalii. A fost creat un guvern din reprezentantii acestor doua partide, prim-ministru fiind numit David Lloyd George. In structura politica interna a Imperiului Britanic a aparut un element nou -"teritorii sub mandat".

O alta problema cu care se confrunta Marea Britanie este cea a Irlandei. La 21 ianuarie 1919, 27 de deputati irlandezi, membri ai partidului Sinn Fein ("Noi insine") au constituit la Dublin un Parlament si au proclamat Republica Irlanda, iar pe irlandezi - "natiune suverana si independenta". Presedinte al Republicii Irlanda a devenit Eamon de Valera (1919-1922) care insa, nu a fost recunoscut de catre britanici. Englezii au incercat sa inabuse prin forta armelor noua Republica dar nu au reusit. In decembrie 1921 a fost semnat un Acord anglo-irlandez, conform caruia partea de sud a Irlandei (26 comitate) au fost recunoscute drept Stat Irlandez Liber cu drepturi de dominion iar partea de nord a Irlandei (6 comitate) numita Ulster a ramas in componenta Regatului Unit.

In alegerile parlamentare din anul 1923 Partidul Conservator n-a obtinut majoritatea voturilor. Conform traditiei parlamentare engleze cei care au primit sarcina de a crea guvernul au fost laburistii. La 23 ianuarie 1924 a fost alcatuit primul guvern laburist din istoria Marii Britanii, condus de liderul Partidului Laburist, James Ramsay MacDonald. In octombrie 1924 Parlamentul a acordat vot de neincredere guvernului lui MacDonald, fiind organizate noi alegeri parlamentare. Alegerile au adus victorie Partidului Conservator, care au constituit un nou guvern, condus de Stanley Baldwin, ce a guvernat tara pana in iunie 1929.

In perioada stabilizarii economice (1926-1929) tarile occidentale, luate in ansamblu, au iesit din criza de productie, financiara, comerciala in care s-au pomenit dupa primul razboi mondial, economia britanica insa, nu a reusit sa-si reia ritmul de dezvoltare de dinainte de razboi.

Partidul Laburist in anii 1924-1929 s-a aflat in opozitie. Ei au adoptat un nou program electoral care continea teze redactate in maniera liberala. Astfel, in timpul alegerilor din mai 1929 ei au reusit sa obtina cele mai multe voturi in comparatie cu liberalii si conservatorii si au constituit guvernul in frunte cu R.MacDonald.

Guvernarea laburista a coincis cu declansarea crizei economice mondiale, fapt ce a schimbat programul propus electoratului. In anul 1931 a fost creata o Comisie regala menita sa elaboreze recomandari pentru a scoate tara din criza. Ele prevedeau reducerea cheltuielilor sociale ale guvernului si au fost acceptate de MacDonald si unii membri ai guvernului dar altii s-au opus. Aceasta situatie a provocat o criza in Partidul Laburist. Unii ministrii laburisti si-au dat demisia iar in locul lor MacDonald a chemat reprezentanti ai conservatorilor si liberalilor, constituind un guvern numit "national" care a condus tara pana in 1935. Guvernul "national" a contribuit la scoaterea Marii Britanii din criza economica, promovand o politica protectionista.

La 14 noiembrie 1935 in Marea Britanie s-au desfasurat alegeri parlamentare. Partidul Conservator a iesit invingator: el a obtinut 387 de locuri in Parlament, iar laburistii -154. Noul guvern conservator a fost alcatuit de S.Baldwin, inlocuit la 28 mai 1937 de Arthur Neville Chamberlain.

Politica externa a Marii Britanii in perioada interbelica

In domeniul politicii externe dupa primul razboi mondial Marea Britanie s-a confruntat cu mai multe probleme legate de reorganizarea Imperiului colonial. In 1921 in cadrul Conferintei Imperiale au fost ascultate opiniile reprezentantilor dominioanelor referitoare la modificarea statutului acestora. O noua Conferinta, care are loc in 1926, a pus bazele transformarilor structurii constitutional-juridice a Imperiului, incepand de la suprimarea termenului propriu-zis si inlocuirea lui cu cel de Commonwelth.

Guvernul britanic a promovat in anii '30 o politica duplicitara fata de agresori. Astfel, desi in cadrul Societatii Natiunilor agresiunea italiana asupra Etiopiei a fost acuzata, blocada economica nu prevedea un embargou asupra unor marfuri de natura strategica: petrol, carbune, minereu de fier etc. Marea Britanie a promovat o politica de neamestec in razboiul civil din Spania, in conditiile cand Hitler si Mussolini l-au sustinit masiv pe generalul F. Franco. La inceputul anului 1937 Marea Britanie a semnat cu Italia un acord prin care ambele parti s-au obligat sa-si respecte interesele in Marea Mediterana. Politica de conciliere a Marii Britanii a fost demonstrata in mod convingator in septembtrie 1938 la München, cand Cehoslovacia a fost lasata la discretia Germaniei naziste. In ajunul celui de-al doilea razboi mondial relatiile cu Germania s-au inrautatit. Marea Britanie a semnat tratate de ajutor mutual cu Polonia, Romania, Grecia, Turcia care, insa, au fost respectate doar partial.

Franta

Franta a iesit invingatoarea din primul razboi mondial dar a simtit din plin ororile conflagratiei. Franta a devenit dependenta financiar de Marea Britanie si SUA. Restituirea Alasaciei si Lorenei a marit considerabil potentialul industrial al Frantei. Franta era condusa de o uniune de partide, numita Blocul National. In 1919, au avut loc alegeri parlamentare in care Blocul National a iesit invingator.

In 1921 Franta a fost cuprinsa de o profunda criza economica. Guvernul a cautat iesirea din situatia creata prin actiuni externe, contestate atat in interior cat si de cercurile conducatoare ale Marii Britanii si S.U.A. In anii stabilizarii economice (1926-1929) in Franta s-a dezvoltat rapid unele ramuri ca metalurgia, industria constructoare de masini, industria chimica.

In 1924, socialistii si radicalii au constituit un nou bloc electoral numit "Blocul celor de stanga". Alegerile parlamentare din mai 1924 au fost castigate de acest Bloc, care a format guvernul, condus de Edouard Herriot.

In iulie 1926, partidele au format guvernul numit al Unitatii Nationale, in frunte cu Raymond Poincare. Guvernul a reusit sa stabilizeze francul pe contul majorarii impozitelor directe si indirecte, reducerii salariilor, pensiilor etc. Politica promovata de guvernul Poincare a dus la inviorarea economiei, la cresterea rezervelor de aur ale tarii, au fost acordate credite unui sir de state - Italia, Polonia, Cehoslovacia etc.

Franta a fost afectata ceva mai tarziu de criza economica decat alte state: scaderea productiei industriale a fost resimtita abia la sfarsitul anului 1930. Aceasta intarziere se datora faptului ca ea primise teritorii industrializate, beneficia de reparatii din partea Germaniei. Criza economica ce afectase Franta nu a fost atat de profunda ca cea din S.U.A. si Germania dar a fost mai indelungata, fiind inregistrate doua caderi economice: in 1932 si in 1935. Criza economica a dus la slabirea pozitiilor internationale ale Parisului.

Viata politica in perioada crizei economice s-a caracterizat prin desele schimbari de guvern: din noiembrie 1929 pana in mai 1932 Franta a fost guvernata de 6 cabinete de ministri. In mai 1932 s-au desfasurat alegeri parlamentare, victoria revenind radicalilor si socialistilor care au constituit din nou "Blocul celor de stanga", iar prim-ministru a fost numit Edouard Herriot. Guvernul a depus un efort considerabil pentru a lichida deficitul bugetului de stat dar s-a confruntat cu numeroase probleme ce au dus la demiterea lui in decembrie 1932. In anul 1933 s-au succedat inca 7 cabinete de ministri.

In situatia instabilitatii politice in tara s-au activizat fortele de extrema dreapta. In februarie 1934 ei au incercat sa puna maina pe putere, organizand o lovitura de stat ce s-a scondat cu o nereusita. In aceste conditii liderii comunisti si-au revizuit si ei tactica si s-au apropiat de socialisti si radicali. Astfel, in Franta a aparut ideea Frontului Popular. Alegerile parlamentare din mai 1936 au fost dominate de candidatii Frontului Popular, cu 57 %, obtinand si dreptul de a forma Guvernul. La 4 iunie 1936, Leon Blum a preluat functia de prim-ministru. Guvernul era alcatuit din socialisti si radicali. Divergentele aparute in cadrul Frontului Popular au dus la caderea guvernului. Presedintele Frantei, A.Lebrun, i-a incredintat radicalului, Camille Chautemps, misiunea de a crea un nou guvern, ce va conduce Franta timp de noua luni de zile. In aprilie 1938, a fost constituit un nou guvern in frunte cu radicalul, Edouard Daladier, care s-a pronuntat impotriva programului Frontului Popular.

Politica externa a Frantei in perioada interbelica

Politica externa s-a caracterizat prin promovarea unor tendinte hegmoniste. In 1920-1921 a sprijinit ideea crearii Micii Intelegeri, a semnat un tratat de asistenta mutuala cu Polonia. Incercarea Frantei de a pune sub control, pe cale militara zona Rhurului a esuat datorita atitudinei SUA si Marii Britanii, fiind obligata sa accepte Planul Dawes de acordare a creditelor Germaniei. In problema coloniilor a promovat o politica de neutralizare a miscarilor de eliberare nationala. A promovat o politica de conciliere fata de statele agresoare, tolerand cotropirea Austriei si dezmembrarea Cehoslovaciei in 1938.

Italia

La sfarsitul primului razboi mondial Italia se afla in grupul tarilor invingatoare. In anul 1920 se confrunta cu o acuta criza economica: a scazut volumul productiei industriale, a crescut numarul somerilor, a sporit inflatia.

Viata politica era dominata de Partidul Liberal, care detinea majoritatea locurilor in parlament si forma guverne. In ianuarie 1919 s-a constituit Partidul Popular Catolic, creat la initiativa Vaticanului si urmarea scopul de a contracara influenta fortelor de stanga.

In primavara anului 1919 fostii veterani ai primului razboi mondial au creat primele bande de fascisti. Unul dintre ideologii miscarii era poetul Gabiel d'Annunzio, iar lider Benito Mussolini. Viitorul dictator al Italiei, Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat in fruntea detasamentelor "Fasci di combatimento", care atacau cu violenta organizatiile muncitoresti, devastau sediile Partidului Socialist. La prima intrunire a fascistilor, ce a avut in martie 1919 la Milano, a fost adoptat un program de activitate care prevedea instituirea unei puteri de stat-forte, propagarea nationalismului.

In 1920, Italia a fost cuprinsa de mari greve nationale. Guvernul Italian in frunte cu Giovanni Giolitti a reusit sa canalizeze revolta maselor pe calea tratativelor cu sindicatele. Odata cu activizarea fortelor de stanga s-au inviorat si cele de extrema dreapta. La 28 octombrie 1922, Mussolini a organizat un mars spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea il insarcineaza pe Mussolini sa formeze guvernul. Initial, a fost un guvern de coalitie, dar treptat s-a impus caracterul dictatorial. Mussolini a modificat legea electorala pentru a invinge la viitoarele alegeri :partidul care obtinea mai mult de ½ din voturi primea 2/3 din mandate in parlament. La alegerile parlamentare din aprilie 1924 partidul fascist, in bloc cu alte forte de dreapta, a castigat mai mult de jumatate din voturile alegatorilor. Incepand din 1925, facsistii au trecut la ofensiva. Mussolini, printr-o lege speciala, a obtinut imputerniciri suplimentare. Partidele politice au fost interzise, uniunile profesionale au fost dizolvate, fiind permisa doar activitatea sindicatelor fasciste. Astfel, in Italia s-a instaurat dictatura fascista.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Fascizmul a fost o reactie la miscarea de extrema stanga, dar si o reactie la ideile liberale. In centrul sistemului a fost plasat conducatorul partidului, numit "Il Duce", considerat de propaganda oficiala drept infailibil. Legea electorala, adoptata in 1928, prevedea ca alegerile parlamentare sa se desfasoare pe baza unei singure liste pe care figurau doar membrii Partidului National Fascist. Fascistii au promovat o politica de creare a unei economii nationale inchise, numita autarhie, ce va putea asigura independenta economica a tarii.

Economia Italiei a suferit deosebit de mult in anii crizei economice mondiale: guvernul a promovat corporatismul - sindicatele patronatului impreuna cu sindicatele salariatilor din economie alcatuiau corporatii. In 1934 au fost decretate prin lege 22 de corporatii care cuprindeau diferite ramuri ale industriei. Corporatiile erau prezentate drept un model de depasire a disensiunilor dintre salariati si patroni ce s-au unit in vederea servirii "intereselor generale ale natiunii".

Acordurile de la Lateran.

Papa de la Roma se afla intr-un conflict mai vechi (din 1870) cu reprezentantii statului italian. B.Mussolini era interesat in obtinerea unui sprijin permanent, acordat de Vatican regimului fascist. In 1929, la Palatul Lateran au fost semnate cateva acorduri prin care s-a consfintit "impacarea". Italia a recunoscut oficial puterea Papei asupra Vaticanului, iar Sfantul Scaun, la randul sau, a recunoscut Italia in frunte cu dinastia de Savoia. Concordatul stabilea drepturile Vaticanului in statul italian: casatoria religioasa, predarea religiei in scoala, neamestecul statului si a partidului fascist in afacerile interne ale organizatiei "Actiunea catolica", menita sa propage principiile catolicismului.

Politica externa a Italiei in perioada interbelica

In anii '30 politica externa italiana a suferit unele modificari, fiind dominata de tendinte expansioniste. La 3 octombrie 1935, fara a declara razboi, Italia a inceput operatiunile militare impotriva Etiopiei. Societatea Natiunilor a declarat Italia stat agresor si a instituit un embargou economic si financiar. In mai 1936, printr-un decret al regelui Italiei, Etiopia a incetat sa existe ca stat independent, impreuna cu Eriteria si Somalia, formand "Africa de Est Italiana". Regele Italiei a fost investit cu titlul de imparat.

Razboiul etiopian a dus la o apropiere intre Roma si Berlin. In octombrie 1936 au semnat un acord politic, numit de Mussolini axa, prin care au stabilit formele de comportament in cadrul relatiilor internationale; au impartit sferele de influenta in Balcani. In noiembrie 1937, Roma a aderat la Pactul Anticomintern, iar o luna mai tarziu a parasit Societatea Natiunilor. In anii razboiului civil din Spania Mussolini l-a sustinut activ pe F. Franco. Mussolini nu s-a opus Anschluss-ului din martie 1938, spre deosebire de pozitia adoptata in anul 1934. Italia a sustinut deschis pretentiile Germaniei fata de regiunea Sudeta din Cehoslovacia si a participat la Acordul de la München. In aprilie 1939, fortele armate italiene au atacat Albania, care a fost ocupata si anexata la Italia. La 22 mai 1939, a fost semnat "Pactul de otel" dintre Germania si Italia, conform caruia daca una dintre parti va intra in razboi urma sa fie sustinuta imediat de cealalta.

Germania in perioada interbelica

La sfarsitul primului razboi mondial Germania, prin semnarea armistitiului cu delegatii Puterilor Antantei, a recunoscut infrangerea sa. Sub presiunea valului revolutionar, declansat de rascoala marinarilor din portul Kiel, la 3 noiembrie 1918, imparatul Wilhelm al II-lea a abdicat si a fugit in Olanda. Social-democratii germani au constituit la 10 noiembrie un nou guvern - Consiliul Imputernicitilor Poporului, in frunte cu Fredrich Ebert si Hugo Haase. Noul guvern a proclamat Reich-ul german Republica libera.

La sfarsitul lunii decembrie 1918 la Berlin s-a constituit partidul comunist german, nucleul fiind alcatuit de grupul "Spartacus"- social-democratii de stanga in frunte cu Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, care s-a situat pe pozitii sectariste - au boicotat alegerile in Adunarea Constituanta, au refuzat sa colaboreze cu sindicatele.

In vederea consolidarii pozitiilor sale, Consiliul Imputernicitilor Poporului a trecut la actiuni ferme. Au fost arestati si omorati liderii miscarii comuniste Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, iar comunistii au trecut in ilegalitate. In aprilie 1919, o alta tentativa de a declansa o revolutie se produce in Bavaria.

In ianuarie 1919, au loc alegeri pentru Adunarea Nationala. La sedinta din 11 februarie 1919, F.Ebert a fost ales in functia de presedinte al Germaniei iar conducerea guvernului a fost incredintata lui Philipp Scheidemann.

In orasul Weimar, ulterior in capitala, Adunarea nationala a Germaniei a adoptat Constitutia, document cunoscut drept "Constitutia de la Weimar", iar suprastructura politica instituita - regimul de la Weimar sau republica de la Weimar - sistem republican federal de guvernamant, bazat pe noua Constitutie. Conform Constitutiei Germania era o republica parlamentara. Parlamentul - Reichstag-ul - a devenit organul legislativ suprem. Constitutia consfintea drepturile si libertatile democratice ale cetatenilor.

In Germania s-au constituit sute de societati militare si civile, organizatii, partide ce exprimau opinii extremiste, revansarde. In 1919 s-a constituit Partidul Muncitoresc National-Socialist German, in fruntea caruia ceva mai tarziu se va situa Adolf Hitler. Nazistii propovaduiau teoria pseudo-stiintifica a inegalitatii raselor umane si a superioritatii rasei ariene, rolul deosebit al germanilor in Europa si in lume. In viziunea lor, Germania trebuia sa lupte pentru a-si ocupa un loc sub soare, sa reuneasca toti germanii intr-un singur stat, bazat pe principii rasiale. Statul urma sa fie condus de Fuhrer iar in plan extern, germanii trebuiau sa se razbune pe Franta apoi sa-si largeasca spatiul vital din contul Europei de Est si Sud-Est.

Din 1921, Germania a inceput sa plateasca reparatiile de razboi. La sfarsitul anului 1922, a cerut sa i se ofere un moratoriu in privinta achitarii reparatiilor. Actiunile francezilor si belgienilor in bazinul Rhur si regiunea Rinului au agravat situatia economica si financiara. In noiembrie 1923, la Munchen, Adolf Hitler si generalul Ludendorff au incercat sa realizeze o lovitura de stat. Ei intentionau sa organizeze in mars spre Berlin, dar fortele de ordine au respins aceasta tentatva. "Puciul de bere" a esuat.

Stabilizarea economica s-a datorat ajutorului financiar acordat de S.U.A. si alte state occidentale. Un rol important l-a avut Planul Dawes care prevedea acordarea de credite, imprumuturi, investitii de capital, in scopul restabilirii potentialului industrial al Germaniei, precum si esalonarea platii reparatiilor. La renasterea potentialului economic al Germaniei si-a adus contributia si U.R.S.S. La 16 aprilie 1922, la Rapallo, a fost semnat tratatul de colaborare economica sovieto-german ce a marcat iesirea din izolare a celor doua tari.

Criza economica mondiala a avut urmari deosebit de grave asupra economiei germane, care depindea de investitiile straine. Guvernul cancelarului H.Muller si-a dat demisia, sef fiind numit Heinrich Bruning, care a propus un program de iesire din criza pe contul angajatilor salariati.

In martie 1932, au loc alegeri prezidentiale unde este ales pentru un al doilea mandat feldmaresalul von Hindenburg. In toamna aceluiasi an au loc alegeri pentru Reichstag. Cele mai multe voturi au fost obtinute de partidul nazist (11,7 mil.), pentru social-democrati au votat 7,2 mln., iar pentru comunisti - 5,9 mln. Comunistii nu au dorit sa se coalizeze cu social-democratii, fapt ce a permis ascensiunea nazistilor.

Dupa anul 1930, Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar in unul prezidential, presedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parlamentara. In cele din urma aceasta a netezit calea pentru ascensiunea national-socialismului, numirea liderului partidului Adolf Hitler pe postul de cancelar la 30 ianuarie 1933 si suspendarea constitutiei de la Weimar. Astfel, pe cale legala, la putere in Germania au venit fortele dictatoriale de extrema dreapta.

Ajunsi la putere fara prea mare efort, nazistii au luat masuri pentru a-si consolida pozitiile. In februarie 1933, a fost incendiata cladirea Reichstag-ului, fiind invinuiti comunistii, pentru a-i inlatura de la putere. A urmat interzicerea activitatii Partidului Comunist, Partidului Social-Democrat, a fost suspendata activitatea sindicatelor.

Au fost curatate si randurile Partidului Muncitoresc National-Socialist, fiind inlaturati cei care nu impartaseau politica promovata de A.Hitler. La 1 august 1934, dupa moartea presedintelui von Hindenburg, functia de cancelar si presedinte au fost unificate; prin decretul din 2 august 1934, Hitler si-a asigurat puteri depline numindu-se Fuhrer si cancelar al Reichului.

Venirea nazistilor la putere a coincis cu depasirea momentului culminant al crizei economice. Economia a fost trecut pe picior de razboi. In anii 1933-1939 cheltuielile militare au sporit de 10 ori. In 1935 a fost introdus serviciul militar obligatoriu, ceea ce era o incalcare a prevederilor Tratatului de la Versailles.

Politica externa a Germaniei naziste

In domeniul politicii externe au fost elaborate planuri strategice de cucerire a lumii. O atentie deosebita se acorda ciceririi "spatiului vital" in Est. In 1935 a fost prin plebiscit alipita regiunea Saar, iar in 1936 au ocupat zona demilitarizata Rehnana. Tot atunci a fost semnat Pactul Anticomintern cu Japonia la care a aderat in 1937 si Italia.

Germania s-a implicat activ in razboiul civil din Spania (1936-1939) de partea lui Franco. In martie 1938 a fost anexata Austria in urma Anschluss-ului. In urma acordului de la München, din septembrie 1938, dintre Franta, Marea Britanie, Italia si Germania, Cehoslovacia a fost dezmembrata si a incetat sa existe ca stat. Ultima achizitie a Germaniei inainte de declansarea razboiului a fost orasul-port Memel (Klaipeda) care a apartinut Lituaniei. Urmatoarea victima ale intentiilor agresive ale nazistilor va fi Polonia. Pentru realizarea scopului propus Germania a incheiat un tratat de neagresiune cu U.R.S.S., cunoscut ca Pactul Ribbentrop- Molotov, semnat la 23 august 1939.

Concluzii

Tarile Europei de Vest au cunoscut transformari radicale in perioada interbelica. In Franta si Marea Britanie fortele politice pentru a depasi situatiile de criza au apelat tot mai des la guverne de coalitie, alcatuite din repezentantii mai multor partide, fapt ce a permis blocarea accesului fortelor extremiste la guvernare, astfel traditiile democratice fiind salvate, chiar daca au existat si momente dificile. In alte tari precum Italia, Germania, Spania urmarim ascensiunea fortelor extremiste de dreapta care reusesc sa cucereasca puterea si sa impuna regimuri dictatoriale: regimul fascist in Italia, nazistii in Germania si regimul lui Franco in Spania. Toate aceste regimuri au aparut in urma unor profunde crize politice si incapacitatii guvernelor de a le solutiona. Politica de conciliere promovata de state precum Franta si Marea Britanie sau cea de neinterventie a SUA a permis pe de o parte consolidarea acestor regimuri, iar pe de alta parte la transformarea acestora in focare de razboi care ameninta securitatea europeana.

Subiecte pentru pregatirea evaluarii finale:

Evidentiati trasaturile fundamentale ale societatilor democratice din Franta si Marea Britanie.

Mentionati problemele cu care s-au confruntat democratiile occidentale in perioada interbelica.

Prin ce se justifica politica de conciliere promovata de Marea Britanie si Franta fata de regimurile totalitare.

Demonstrati caracterul antidemocratic si rasist al regimului nazist.

Argumentati caracterul dictatorial al regimului fascist din Italia.

Test de autoevaluare  1.

Un singur raspuns corect :

1. La sfarsitul primului razboi mondial Marea Britanie era condusa de un guvern de coalitie condus de :
1. Neville Chamberlain
2. Winston Churchill
3. David Lloyd George
4. Stanley Baldwin

R. c.

2. Guvernul format de Blocul celor de stanga din Franta, din mai 1924, era condus de

a. Camille Chautemps

b. Leon Blum

c. Edouard Daladier

d. Edouard Herriot

R. d.

Raspundeti prin Adevarat sau Fals.

1. Marea Britanie a promovat o politica de sustinere a generalului Francisco Franco in timpul razboiului civil din Spania.

Fals

2. In ianuarie 1923, impreuna cu Belgia, Franta ocupa bazinul miner si industrial Rhur al Germaniei.

Adevarat

3. In decembrie 1924 dupa alegerile din Reihstag Adolf Hitler ocupa postul de Cancelar al Germaniei.

Fals.

4. Benito Mussolini la 28 octombrie 1922 a organizat un mars spre Roma fiind sustinut de regele Victor Emmanuel al III-lea care ii incredinteaza formarea noului guvern .

Adevarat.

Completati spatiile libere.

In Marea Britanie in 1926 in cadrul unei Conferinte Imperiale a fost luata decizia de a inlocui termenul . . . . . .de cu cel de . . . . . . . . .

Imperiu             Commonwelth

Guvernul Unitatii Nationale format in Franta in iunie 1926 era condus de . . . .

Raymond Poincare

Tratatul politic dintre . . . . si . . . .. prevedea recunoasterea oficiala a puterii . . . .asupra Vaticanului si recunoasterea de catre italieni a Vaticanului ca stat aparte.

Vatican Italia Papei

Adunarea Nationala a Germaniei a adoptat la 31 . . 1919 Constitutia de la . . . iar noul regim se numea . . . .. de la Weimar.

iulie Weimar republica

5. Benito . . . .s-a situat in fruntea detasamentelor numite " . . . . ..", care atacau cu violenta organizatiile muncitoresti.

Mussolini .fasci di combatimento

6. In 1936 Germania a semnat cu . . . . . Pactul . . . . .la care a aderat in 1937 si . . . . . .

Japonia Anticomintern Italia

Testul 2.

Un singur raspuns corect:

Primul presedinte al Republicii Irlanda in 1919 a fost ales

a.      Chateaubriand

b.      Andre Moraux

c.       Eamon de Valera

d.      Stanley Baldwin

R. c.

2. In Franta in anii 30 a aparut idea

a. Frontului Salvarii Nationale

b. Frontului Eliberarii

c. Frontului Democratic

d. Frontului Popular

R. d

Raspundeti prin Adevarat sau Fals

Guvernul "national" din Marea Britanie era constituit din reprezentantii Partidelor Laburist, Conservator si Liberal.

A

Germania nu a cerut revizuirea tratatelor si modificarea frontierelor cu Franta.

F.

3. Planul Dawes prevedea acordarea ajutorului material tarilor ce au suferit in urma primului razboi mondial.

F

4.Constitutia de la Weimar a proclamat Germania republica parlamentara.

A

Completati spatiile libere

1. Deputatii irlandezi din parlamentul . . ..au constituit la . . . un . . .

britanic Dublin parlament

2. Linia de aparare construita in Franta in anii 30 se numea . . . .

Linia Maginot

La Conferinta de la . . . . Franta a acceptat dezintegrarea Cehoslovaciei alaturi de . . . . si . . . .

Munchen Marea Britanie Italia

In octombrie 1935 . . . .fara a declara razboi a inceput operatiunile militare impotriva Etiopiei.

Italia

Incepand din 1930 . . . . .s-a transformat efectiv dintr-o republica parlamentara in una prezidentiala.

Republica de la Weimar

Germania a semnat in august 1939 cu URSS un tratat de . . . .cunoscut drept Pactul . . . . ..

neagresiune           Ribbentrop-Molotov

Teme de casa :

1.Mentionati trei trasaturi comune si trei deosebiri dintre regimul fascist din Italia si cel nazist din Germania pe care le intalniti in lucrarile semnate de catre cei doi lideri Benito Mussolini, Doctrina fascismului, Editura Vallecchi, Firenze, 1940 si Adolf Hitler, Mein Kampf.

2. Comentati urmatorul fragment din lucrarea lui Hitler, Mein Kampf, in 2-3 fraze:

«  . Nu trebuie niciodata sa uitam ca tot ce este intr-adevar mare in aceasta lume n-a fost obtinut prin lupta dura a coalitiilor, ci a fost cucerit intotdeauna de un singur invingator. Ca urmare a originii lor, succesele coalitiilor poarta in ele germenii faramitarii viitoare si chiar ale pierderii totale a rezultatelor obtinute. Miscarile revolutionare de ordin spiritual, intr-adevar mari si susceptibile sa tulbure lumea, nu pot fi concepute si duse la bun sfarsit decat prin lupte titanice date de un grup independent si niciodata de coalitii si grupari » (Adolf Hitler, Mein Kampf, Vol II, Editura Beladi, f.a., p. 124).

Glosar

Eamon de Valera (1882-1975)- cel mai important politician irlandez din secolul al XX-lea, sub conducerea caruia Irlanda si-a dobandit independenta politica fata de Marea Britanie. De Valera a fost ales presedinte al primului Parlament irlandez (Dail Eireann) caruia insa nu i s-a recunoscut suveranitatea. In perioada razboiului de independenta din anii 1919-1921 el a reusit sa aduca fonduri din SUA pentru a sprijini lupta de eliberare; a respins acordul final care prevedea impartirea Irlandei iar in perioada urmatoare s-a situat in fruntea celor care s-au opus acestui acord.

Commonwelth - Denumire utilizata pentru a desemna noul statut al Imperiului care recunoaste autonomia unor comunitati. In 1931, prin statutul de la Westminster, dominioanele britanice (Noua Zelanda, Australia, Africa de Sud, Canada) au fost recunoscute in calitate de "comunitati autonome" reunite sub Coroana Britanica. Incepand din 1947 numarul statelor care au alcatuit aceasta organizatie a crescut, ajungand la 53. Monarhul britanic este insa, conducatorul a numai 17 state.

Corporatism - Doctrina economica si social-politica raspandita in anii de dupa primul razboi mondial in Italia. Principalele obiective ale corporatismului au fost: dizolvarea sindicatelor, inlocuirea lor cu corporatii profesionale; inlocuirea parlalemntului printr-o reprezentanta nationala corporatista, care sa sustina ideea situirii statutlui deasupra societatii. Corporatismul a ocupat un loc central in ideologia si practica fascismului italian.

Autarhie - politica prin care se tinde crearea unei economii nationale inchise, izolata de economia altor state; stare de autoizolare economica a unui stat.

Republica de la Weimar - Sistem republican federal de guvernamant instituit in Germania in 1919, bazat pe o noua Constitutie, redactata la Weimar. De la inceput Republica s-a confruntat cu o serie de probleme politice si socioeconomice ce au facut ca impunerea ordinii si stabilitatii sa fie extrem de dificila. A fost, deseori, inteleasa ca o "democratie fara democrati", in sensul ca lipsea o baza solida de spijin liberal precum si loialitatea elitelor-cheie din societatea germana. La sfarsitul anilor 20, cand deziluzia politica s-a intensificat in Germania, au castigat teren miscarile si partidele extremiste. Dupa 1930 Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar in unul prezidential, presedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parlamentara. Astfel, a fost netezita ascensiunea national-socialismului, numirea liderului partidului Adolf Hitler pe postul de cancelar in ianuarie 1933 si suspendarea Constitutiei de la Weimar.

Partidul Nazist - (NSDAP-National sozialistische Deutsche Arbeipartei) - partid infiintat in 1919 de Anton Drexler sub titulatura de Partid Muncitoresc German iar din 1920 a fost redenumit Partidul Muncitoresc National-Socialist German. Afolf Hitler a devenit liderul acestui partid in 1921. El l-a condus dupa principiul autoritatii supreme a liderului - Fuhrer-lui, organizandu-l in mod ierarhic, de sus in jos. Intreaga ideologie a partidului era in esenta discursurilor lui Hitler si a cartii sale Mein Kampf. A fost scos in afara legii in 1923 si reinfiintat in 1925. Incepand din 5 iulie 1933 devine singurul partid legal, celelalte fiind scoase in afara legii. A fost desfiintat in 1945 si scos in afara legii.

Anschluss- « unire politica »- anexarea Austriei de catre cel de-al III-lea Reich la 12-14 martie 1938. Prima incalcare flagranta de catre Hitler a prevederilor Tratatului de la Versailles, care interzicea unirea Austriei cu Germania.

Pactul Anticomintern - Tratat incheiat la 25 noiembrie 1936 intre Germania si Japonia, carora li s-a alaturat un an mai tarziu si Italia, prin care tarile semnatare isi declarau ostilitatea comuna fata de comunism. A constituit baza coalitiei formate prin Pactul tripartit din 2 septembrie 1940, prin care cele trei tari isi uneau fortele in lupta impotriva Aliatilor in cel de-a doilea razboi mondial.

Urmatorul capitol prezinta principalele transformari ce au avut loc in perioada interbelica in tarile din Centru si Sud-Estul Europei.