Pavel Chinezul, negru Voda si comunitatile imaginare: teme medievaliste in muzica rock din Romania

            Una dintre cele mai des intalnite prejudecati privitoare la muzica pop din Europa rasariteana este ca in timp ce in Apus, dupa 1970, muzica rock a capatat din ce in ce mai mult un caracter liric defensiv lasand deoparte orice angajare politica, sub comunism, rock-ul ar fi ramas inca profund ancorat mesajului politic. Václav Havel afirma chiar ca, dupa parerea lui, revolutia anticomunista din Europa rasariteana ar fi pornit cu mult inainte de 1989 de pe scena rock. Dimpotriva, in Apus temele medievale, cu deosebire Camelot, s-ar fi constituit intr-o noua forma de evadare din realitate, devenind imaginea "unei lumi asa cum ar fi aratat ea fara nefericitele accidente istorice precum razboiul din Vietnam, discriminarea sociala sau reprimarea libertatii sexuale". Crosby, Still & Nash isi lansau deja in 1969 celebra piesa Guinevere, insa tematica arturiana nu a capatat notorietate decat dupa 1970, cand Uriah Heep a scos Demons and Wizards (1972), un album ce foloseste figura lui Merlin drept simbol al tinerelor spirite si energii incatusate in vagaunil de autoritarism si utilitaritanism, iar Rick Wakeman a produs exceptionalul sau album, The Myths and Legend of King Arthur. Aceasta este si vremea primelor asocieri explicite dintre muzicienii rock si trubadurii ori minnesängerii medievali. Formatia germana Ougenweide, intemeiata in 1971, a mers pana intr-acolo incat s-a hotarat sa cante numai in limba latina, in timp ce grupul austriac Bärengäßlin, care a aparut un an mai tarziu, a preferat sa foloseasca versurile vestitului poet medieval Walther von der Vogelweide.
            Pe de alta parte, anii '70 reprezinta o perioada de mare efervescenta a rockului national intr-o seama de tari europene, atat din Vest, cat si din Est, in care se manifesta de acum un interes aparte pentru o muzica in limba nationala. Prin 1970, formatii precum Czerwone Gitary din Polonia, Illés din Ungaria sau Sturtite din Bulgaria adoptasera deja nu numai versuri in limba poloneza, maghiara si, respectiv, bulgara, dar si muzica populara a tarilor lor. In Polonia, prima initiativa de acest fel apartine de fapt grupului Skaldowie (numit astfel dupa numele slav al barzilor medievali) intemeiat la Cracovia de catre Andrzej si Jacek Zelinski, care se inspirau direct din folclorul silezian. Formatia No To Co (Si ce daca) a introdus in orchestratie instrumente precum vioara, banjo-ul, muzicuta, fluierele si blockflöte. In acelasi timp, grupul iugoslav Bijelo Dugme (Nasturele alb) format la Sarajevo la initiativa lui Goran Bregović se inspira din abundenta din muzica populara bosniaca. In Bielorusia sovietica, formatia Piesnary (Lautarii) creata in 1969 din absolventi ai conservatorului se straduia sa imbine muzica populara autentica cu sonoritati contemporane. Pentru a-si atinge scopurile, membrii grupului Piesnary au adoptat, aidoma celor de la No To Co, o seama de instrumente precum fluierul, vioara, dulcimerul si buhaiul. Acest curent pare sa fi avut o durata mai lunga de existenta in Ungaria, unde miscarea de revalorificare a traditiilor folclorice cunoscuta sub numele de "táncház" isi propunea la sfarsitul anilor '70 sa educe tanara generatie in spiritul respectului fata de muzica populara.
            Nu toate formatiile de muzica rock din Europa rasariteana au adoptat cu acelasi entuziasm asemenea ideii. De exemplu, formatia romaneasca Sfinx, reinfiintatla inceputul anilor '70 la Bucuresti, n-a folosit decat sporadic teme de muzica si poezie populara. De multe ori, acestea sunt folosite pentru crearea unui contrast ironic, precum acela dintre chitara si vioara in "Calatorul si copacul", cea de-a doua piesa de pe albumul Lume alba aparut in 1975. Ultima piesa de pe acest album, intitulata "Om bun", prezina o tema medievala usor de recunoscut pentru oricine cunoaste muzica rock din anii '70. Este vorba despre niste "bieti menestreli" calatorind spre un castel la care se asteapta sa fie invitati sa cante. In timpul numeroaselor sale concerte, formatia Sfinx a folosit acest cantec ca pe o adevarata piesa de rezistenta. Liderul grupului, Dan Andrei Aldea, disparea pentru cateva minute de pe scena pentru a aparea din nou imbracat in straie "medievale" albe in care isi executa solo-ul de flaut. La vremea aceea, Sfinx nu era nici pe departe singura formatie romaneasca cu gusturi medievaliste.
            Phoenix, fara doar si poate cel mai iubit formatie rock din Romania anilor '70, a mers inca si mai departe. Istoria acestei formatii se confunda astazi cu cea a liderului sau, Nicolae Covaci, cunoscuta din memoriile sale recent publicate. Potrivit lui Covaci, Andrei Ujica, unul din principalii textieri ai grupului, a propus ideea unui dublu LP sub forma unui bestiariu medieval intitulat Cantofabule ce a aparut in 1975, anul  in care Sfinx a lansat Lume alba. Albumul cuprinde o serie de vignete muzicale, fiecare avand drept subiect cate un animal mai mult sau mai putin fantastic (precum inorogul sau vasiliscul), ce se incheie cu o piesa semnificativ intitulata "Zoomahia" (Razboiul fiarelor), cu o coda dedicata minunatei pasari Phoenix ce renaste din propria-i cenusa. Sa examinam mai indeaproape cea de-a doua piesa de pe acest album, intitulata "Norocul inorogului". Un solo de blockflöte ne introduce, ca si in cazul piesei grupului Sfinx amintita mai sus, intr-o atmosfera medievala. Cu toate acestea, aici e vorba de ceva mai mult decat de o simpla sugestie de atmosfera. Versurile de la inceputul si sfarsitul piesei Phoenix sunt in franceza medievala, un fragment din Bestiariul lui Philippe de Thaün, un poet anglo-normand care a trait in vremea lui Henric I, rege al Angliei din 1100 si pana in 1135:

Monosceros est beste, un cor at en la teste,
Pur ço issi at num, de buket ad façon
Par pulcelë est prise; or oëz en quel guise.

Bestiariul lui de Thaün, dedicat celei de a doua sotii a regelui Henric, Adelise de Louvain, este de fapt o adaptare in limba franceza medievala a Fiziologului, o veche lucrare din secolul al II-lea d.Chr. care s-a aflat la originea unui foarte popular gen literar din secolul al XII-lea. Motivul inorogului prins de vanatori cu ajutorul unei fecioare apare si in alte bestiarii scrise de poeti anglo-normanzi, precum Pierre de Beauvais, Gervaise sau Guillaume le Clerc. Aidoma autorului necunoscut al Fiziologului, toti acesti poeti medievali isi inchipuiau inorogul drept o fiinta solitara ce traia prin munti, de pe pantele carora se avanta adeseori la atac impotriva elefantilor, folosindu-se de unicul, dar foarte ascutitul sau corn. Ca si de Thaün, acesti poeti sustineau ca singura modalitate de pune mana pe inorog consta in a aduce o fecioara care sa fie lasata de una singura in mijlocul padurii. De indata ce fecioara ar intra in privirea fiarei (potrivit lui de Thaün, ea ar fi trebuit sa-si dezveleasca sanii, la mireasma carora animalul s-ar fi lasat ademenit), inorogul s-ar apropria, si-ar pune capul in poala fecioarei si ar adormi imediat, moment in care vanatorii l-ar putea ucide sau prinde. Este usor de inteles popularitatea de care aceasta poveste s-a bucurat in secolul al XII-ea daca ne amintim ca ea a devenit o metafora pentru cel care, indragostit fiind, se lasa "prins" de aleasa inimii sale. Thibault de Champagne a folosit printre cei dintai aceasta metafora:

Ausi conme unicorne sui,
Qui s'esbahit en regardant
Quant la pucele va mirant.
Tant est liee de son ennui
Pasmee chiet en son giron
Lors l'ocit en traison.

Este foarte posibil ca Serban Foarta, autorul versurilor romanesti ale piesei "Norocul inorogului", care este si un talentat critic literar,  sa fi avut la indemana editia din 1970 a Bestiariului lui de Thaün. Este greu de crezut insa ca idea insasi va fi fost preluata de la vreun alt poet ori muzician. Nu exista nici un fel de indiciu al vreunei posibile influente germane sau austriece asupra grupului Phoenix, iar autobiografia lui Covaci nu mentioneaza nici Ougenweide, nici Bärengäßlin.   Nici nu cunoastem alte exemple de grupuri romanesti care sa fi urmat exemplul formatiei Phoenix si sa fi continuat asemenea experimente cu teme si limbi medievale. Nici un alt grup de muzica rock din Europa rasariteana nu s-a folosit vreodata de un text in limba franceza medievala in maniera in care a facut-o Phoenix. "Norocul inorogului" este prin urmare o piesa unicat, care in spatiul muzicii rock din Romania este lipsita atat de traditii, cat si de imitatori.
            Mai exista insa si un alt fel de Ev Mediu in muzica Phoenix. Una dintre piesele de pe albumul Mugur de fluier (1974) foloseste masuri mixte, un semn sigur al pasiunii grupului Phoenix pentru muzica populara. "Pavel Chinezul" aminteste de structura ritmica a muzicii populare din Peninsula Balcanica. Subiectul piesei este un vestit cneaz banatean din secolul al XV-lea, comite de Timisoara si participant la batalia de pe Campia Painii din 13 octombrie 1479. Se spune ca eroul ar fi fost de origine romaneasca, dar de un singur lucru putem fi siguri, anume ca Pavel Chinezul (cunoscut in ungureste drept Pál Kinizsi) nu era de origine nobila si ca, prin urmare, ascendenta lui sociala si politica nu se datoreaza decat innobilarii sale de catre regele Matei Corvin (1458-1490). Pavel a fost numit comite de Maramures in 1467 si a luptat de partea regelui impotriva husitilor. In 1476, el era deja comandant militar al Belgradului, cel mai important punct fortificat de pe granita de sud a regatului maghiar. Doi ani mai tarziu, a fost promovat la rangul de comite de Timisoara si de comandant suprem al tuturor trupelor din Ungaria, o functie pe care inaintea sa nu o mai detinuse decat Iancu de Hunedoara. Pe Campia Painii, ostenii lui Pavel si cei ai voievodului Transilvaniei, Stefan Bathory, au nimicit o armata otomana de vreo 80 000 de soldati sub comanda unei vestite capetenii militare de la Dunare, Mihaloglu Ali Bei, ce este mentionat si in piesa Phoenix. Unele izvoare amintesc de faptul ca dupa lupta, armatele victorioase au organizat un ospat chiar pe campul de batalie, printre cadavrele celor cazuti. In timpul petrecerii, ostenii lui Pavel s-au apucat sa incropeasca cantece de lupta despre faptele lui, iar cneazul, ce era un om inalt si foarte puternic, a apucat intre dinti cadavrul unui turc cu care a inceput sa dantuiasca spre marea admiratie a celor din jurul sau. E greu de crezut ca acest episod va fi avut loc cu adevarat si mai degraba avem de a face cu o legenda propagandistica menita a spori faima unuia dintre cei mai importanti reprezentanti ai rezistentei militare a regatului maghiar impotriva ofensivei otomoane. Sa aruncam insa o privire mai atenta asupra semnificatiei piesei Phoenix dedicata lui Pavel. Se stie, inca de la publicarea, in 1889, a colectiei de cantece populare culese de János Erdélyi, ca Pavel Chinezul (Pál Kinizsi) apare mai frecvent in folclorul maghiar decat in cel romanesc. In Ungaria, comitele de Timisoara a fost de asemenea subiectul unor opere literare semnate de autori de renume, precum Ady Endre, in timp ce nu exista inca nici o opera literara romaneasca despre Pavel Chinezul. La drept vorbind, pana de curand, Pavel nu pare a fi starnit nici interesul istoricilor romani. In ciuda meritelor sale in lupta anti-otomana, o componenta fundamentala a identitatii nationale romanesti, si a proiectiei sale istorice in trecutul medieval, Pavel Chinezul nu face parte din panteonul eroilor nationali. Dimpotriva, in Ungaria, mai cu seama in partea de sud-est a tarii din apropierea granitei cu Romania si a orasului Timisoara, Pavel este si astazi un erou popular cunoscut de toata lumea. Imaginea sa este reactualizata frecvent prin opere literare mai mult sau mai putin valoroase, dar aproape toate scrise pentru publicul tanar. Ar fi insa gresit daca am vedea in Pavel un erou national maghiar, deoarece in Ungaria celebritatea nu are nimic de a face cu meritele comitetului de Timisoara, altminteri pe deplin confirmate istoric, in apararea regatului maghiar impotriva turcilor, ci pur si simplu cu evenimentele de pe Campia Painii, in special cu episodul dansului printre cadavre, cu un turc intre dinti. Cu alte cuvinte, Pavel este nu este un erou national, ci mai degraba unul local sau, cel mult, regional. Acelasi lucru se poate spune si despre imaginea sa din albumul formatiei Phoenix. "Pavel Chinezul" este singura piesa de pe albumul Mugur de Fluier cu referiri clare la evenimente istorice si la locuri ce pot fi gasite pe harta. In afara Campiei Painii, este mentionat si raul Cerna din sud-vestul Romaniei, cu care insa Pavel n-a avut nimic de a face din punct de vedere istoric, tot asa cum nu sunt cunoscute nici un fel de legaturi intre comitele de Timisoara si muntii din sudul Banatului. Cu toate acestea, piesa Phoenix creaza o stransa legatura de factura simbolica intre munti si razboinicul-erou, ca si cum coborarea din munti ar fi echivalenta cu o eliberare. Aceasta coborare, ca si momentul propriu-zis al luptei de pe Campia Painii, sunt subliniate de solo-ul ŕ la Rory Gallagher al chitarei lui Nicolae Covaci.
            Legatura dintre munti si eroii medievali apare cu pregnanta si in cea mai lunga piesa de pe albumul Cei ce ne-au dat nume (1973). Piesa, intitulata "Negru Voda" este de fapt versiunea rock a unei balade populare si ca atare incepe cu un minunat solo de vioara manuita de József Kappl. Melodia creste pe masura ce chitara inlocuieste vioara. In balada e vorba de un personaj legendar, despre care se spune ca, dimpreuna cu oamenii sai, ar fi trecut muntii dinspre Ardeal, ca ar fi biruit in lupta un numar de dusmani necunoscuti si ca ar fi intemeiat voievodatul Tarii Romanesti. Cu toate ca numele lui Negru Voda apare in documentele cancelariei domnesti inca de la mjlocul sau din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, prima sa mentiune in izvoarele narative nu poate fi datata inaintea secolului al XVII-lea. Potrivit celei dintai cronici a Tarii Romanesti, Negru Voda ar fi fost un hertog (duce) de Amlas si Fagaras care a trecut Carpatii in 1290 dimpreuna cu toata "casa" sa si cu multime de oameni, dintre care sunt amintiti romanii si "sasii papistasi". Intrucat s-au dat cu totii jos de pe cai numai dupa ce au ajuns la apa Dambovitei, aceasta migratie intovarasita de o intemeiere de stat este cunoscuta in istoriografia romaneasca drept "descalecat", o expresie folosita pentru prima data de cronicarii secolului al XVII-lea. Negru Voda poate asadar fi vazut ca un ctitor daca nu al natiunii romane, atunci cel putin al statului medieval Tara Romaneasca. Inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceasta legenda a fost denuntata drept un "mit istoriografic", opera unor cronicari in serviciul curtii domnesti din secolul al XVII-lea. Mitul a fost ulterior imbogatit de catre autorul Vietii Sf. Nicodim, intemeietorul Tismanei si primul staret al celei mai vechi manastiri din Tara Romaneasca. Opera foarte probabil a unui calugar de la aceeasi manastire, aceasta lucrare a fost publicata la Tismana in 1763 si in ea intalnim pentru prima data confuzia dintre Negru Voda, numit uneori si Radu Negru, pe de o parte, si voievodul Radu I (1377-1383). Cel din urma a fost primul ctitor de la Tismana si, in acelasi timp, primul voievod muntean care a renuntat la tinutul Fagarasului de peste munti. Radu I a purtat o serie de lupte incununate de succes impotriva tatarilor din Hoarda de Aur, ceea ce explica cum in mintile calugarilor de la Tismana Negru Voda s-a transformat in cel ce a salvat tara de sub robia tatarilor, fapta in urma careia el si oamenii sai au intemeiat Tara Romaneasca. Balada populara folosita pentru piesa grupului Phoenix este prin urmare un ecou intarziat, nu mai vechi de sfarsitul secolului al XVIII-lea, al acestei legende. Imaginea lui Negru Voda aratand oamenilor sai campurile pline de roade de la poalele muntilor, intr-o maniera quasi-biblica, este o veche tema a literaturii migratiei popoarelor. In acelasi timp, imaginea fratilor imbratisandu-se dupa victoria asupra vrajmasilor si inaintea intemeierii statului se regaseste si in Viata Sf. Nicodim. Ca si in "Pavel Chinezul", principala sectiune instrumentala din aceasta lunga piesa de pe albumul Cei ce ne-au dat nume este amplasata in acel punct al povestirii in care, dupa discursul lui Negru Voda catre ostenii sai, ascultatorii isi vor fi imaginat vitejii coborand din muntii pe valea Dambovitei asupra tatarilor, pe care i-au vanturat "ca pleava". De data aceasta, insa, discursul muzical este dominat de chitara bass manuita de József Kappl intr-unul din cele mai frumoase si, pana la aceasta data, cele mai indragite solo-uri din muzica rock din Romania.
            Pe vremea cand "Negru Voda" inflacara publicul ascultator, o alta interpretare a legendei sale isi facea loc in istoriografia romaneasca. Ea fusese pentru prima data propusa in 1940 de catre George Bratianu, care vedea in povestea lui Negru Voda o versiune autentica, dar deformata a unei traditii istorice privind participarea romanilor transilvaneni la intemeierea Tarii Romanesti. Bratianu credea ca Negru Voda fusese un personaj istoric real, un adevarat intemeietor de tara. Dupa venirea la putera a comunistilor, Bratianu a fost persecutat pentru opiniile sale politice, arestat si, in cele din urma, omorat in inchisoarea de la Sighet in 1953, in timp ce operele sale au fost scoase de pe rafturile bibliotecilor si trecute "la secret". Cu toate acestea, la inceputul anilor '70 se afla in plina desfasurare, cu aprobarea tacita a lui Ceausescu, un lent proces lent de reabilitare a acestor opere. Din aceasta cauza, incepand cu reviste de istorie pentru publicul larg (precum Magazin istoric) si apoi, ceva mai tarziu, in lucrari de inalta tinuta stiintifica, Negru Voda a devenit treptat un erou al unitatii nationale, pe masura ce accentul era pus de acum pe participarea romanilor ardeleni la intemeierea statului ce avea sa devina Romania. Ideile lui Bratianu au fost astfel imbratisate de istoricii epocii lui Ceausescu si reprezinta, pana in clipa de fata, punctul de vedere "oficial" al istoriografiei romanesti cu privire la Negru Voda si "descalecatul" din Tara Romaneasca, care sustine ca din cauza conflictului din 1291 dintre regele Andrei II al Ungariei, adunarile starilor din Transilvania si nobilimea romana din Fagaras, un grup de rebeli romani a trecut muntii sub conducerea lui Negru Voda.
            Muzica grupului Phoenix ne apare astfel ca un excelent exemplu al ideii lui Benedict Anderson potrivit careia natiunile sunt "comunitati imaginare". Anderson este in omentul de fata unul dintre cei mai importanti comentatori ai fenomenului nationalismului, cu contributii fundamentale in domeniul reproducerii culturale a natiunii si a nationalismului. Potrivit definitiei sale, natiunea este "o comunitate politica imaginara, cu alte cuvinte o comunitate imaginata drept limitata in timp si spatiu si, in acelasi timp, suverana." In consecinta, natiunea este un construct ce necesita travaliu reprezentational, deoarece natiunea nu exista decat prin intermediul productiei si a consumului de reprezentari culturale despre natiune. Observatia cea mai importanta pentru lucrarea de fata este deci ca ideea de natiune este creata si reinventata prin intermediul unor procese culturale. Nu e de mirare ca o multime de studii recente ce se inspira din observatiile lui Benedict Anderson se ocupa de articularea discursului nationalist prin intermediul limbii si al literaturii, al istoriografiei, artelor si arhitecturii. S-a scris mult mai putin despre relatia dintre nationalism si muzica si aproape deloc despre nationalism in muzica rock. Semnificatia de ansamblu a muzicii formatiei Phoenix este rezultatul folosirii cu mare maiestrie a unor teme medievale in circumstante istorice aparte. Medievalismul, in acest caz, nu este doar o simpla ilustrare a ideii de natiune, ci participa chiar la crearea si consolidarea acesteia. Pentru a intelege acest fenomen este nevoie sa ne intoarcem la modalitatea, locul si momentul in care natiunea este "imaginata", cautand totodata sa stabilim in beneficiul cui va fi avut loc acest travaliu reprezentational.
            Cele trei piese Phoenix pe care le-am ales pentru studiul de fata sunt semnificative din acest punct de vedere. Spre deosebire de majoritatea formatiilor rock si pop din Romania anilor '70, Phoenicsii au luat foarte in serios ideea studierii muzicii si a traditiilor populare, ceea constituia un act cultural deopotriva muzicologic si politic. In cartea sa, Nicolae Covaci descrie cu de-amanuntul coperta primului album al grupului, Cei ce ne-au dat nume, bazata pe o o fotografie a unei "frize de vreo douzeci e metri lungime si un metru si jumatate inaltime" sculptate chiar de catre Covaci in peretele de lut de pe malul Timisului. Friza reprezenta "capete de stramosi, cu plete si barbi, ,Cei ce ne-au dat nume', nume de romani". Una dintre piesele ce ar fi trebuit incluse pe acest album, dar care a fost respinsa la cenzura, se intitula "Visina" si in ea era vorba de un imparat care cheama tatarii pentru a sili pe locuitorii unui sat sa plateasca birul. Satenii insa reusesc sa-i alunge pe tatari prin forte proprii, succes care aminteste imediat de Negru Voda si de vitejii sai cei pletosi. Mai mult chiar, albumul Cei ce ne-au dat nume se dorea, potrivit lui Covaci, o replica la insistentele lui Ceausescu ca artistii sa produca o adevarata "arta nationala" cu radacini etnice. Intr-adevar, albumul a iesit pe piata la numai doi ani dupa intrunirea comitetului central al Partidului Comunist, care solicita o mai mare valorificare a "marilor realizari ale poporului roman" prin promovarea unui repertoriu de teatru, opera, balet si teatru de varietati care sa scoata in evidenta "productii nationale cu un caracter militant revolutionar". Artistilor li se cerea nici mai mult nici mai putin decit sa renunte la sursele de inspiratie din Apus si sa se intoarca asupra artei si muzicii populare romanesti. Aceasta schimbare politica a dat imbold multor istorici, scriitori si artisti care au adoptat ideile lui Ceausescu pentru a castiga influenta in aparatul de stat si de partid. In cartea sa, Covaci sustine ca initiativa lui Ceausescu nu l-a luat nicidecum prin surprindere, deoarece el se afla deja in catuarea unor modalitati de expresie artistica. Phoenix primea astfel provocarea de a dovedi ca muzica rock, la origine o forma culturala "straina" de sorginte apuseana, putea de acum fi considerata o arta nationala in masura in care se inspira din muzica populara. Premiera albumului Cei ce ne-au dat nume s-a dovedit a fi, intr-adevar, o exuberanta punere in scena a unor traditii populare, atat pe plan muzical, cat si in privinta decorului. Aceasta inteligenta versiune de etno-rock pe care o propunea Phoenix este rezultatul unor temeinice studii muzicologice privitoare la folclorul romanesc. Prin aceasta s-ar putea explica si alegerea unui erou medieval pentru un album dedicat "stramosilor". Piesa "Negru Voda" nu a fost gandita nici pentru aniversarea vreunui  eveniment istoric anumit, nici ca o oglinda a dezbaterilor din istoriografia contemporana. Dimpotriva, Evul Mediu din Cei ce ne-au dat nume este un timp cu slaba definitie istorica, o epoca semi-legendara de eroi intemeietori de tara aflata la inceputul istoriei(nationale). Cu alte cuvinte, Negru Voda nu este un personaj istoric, ci un arhetip.
            Medievalismul formatiei Phoenix este de aceea substantial diferit de cel al operei rock István a király (Regele Stefan, 1984), ai carei autori sunt Levente Szőrenyi si János Bródy, doi fosti membri ai celui mai renumit grup rock din Ungaria, Illés. Imbinand instrumentatia pop, muzica clasica si folclorul, aceasta opera rock are ca subiect conflictul dintre regele Stefan (997-1038) si Koppány, conducatorul rebelilor maghiari pagani care se ridicasera impotriva convertirii fortate la crestinism. Fundalul medieval al povestii este lipsit de acuratete istorica si plin de anacronisme. Spre deosebire de Negru Voda, regele Stefan a fost vazut, inca de la canonizarea sa in 1083, drept cel mai important erou al "sfintelor origini" ale natiunii. Abia dupa primul razboi mondial au fost noi personalitati istorice, altele decat "sfintii regi" Stefan si Ladislau, ridicate la rangul de eroi si de reprezentanti ai spritului national maghiar. Sub influenta ideilor liberale ce au dominat viata culturala a Ungariei interbelice, asemenea personalitati au fost apreciate in special din cauza faptului ca s-au opus dinastiei arpadiene. Exemplar in aceasta privinta este Koppány, devenit peste noapte eroul rezistentei pagane impotriva coalitiei dintre Stat si Biserica. Aceste neconcordante sunt vizibile si in opera rock István a király. Dupa inmormantarea lui Géza, tatal lui Stefan, razboinicii maghiari si germani din suita acestuia din urma canta in cor, atat in ungureste, cat si in limba latina, imnul "Da pacem, Domine", urmat de ioculatores (bufoni, a caror existenta este dealtminteri atestata istoric) cantand o versiune modernizata a unei melodii populare maghiare, ce apare aici in chip de imagine muzicala a traditiilor pagane de dinainte de convertirea la crestinism. Accentul pus pe botezul fiului lui Géza, Vajk (devenit acum Stefan) este de asemenea semnificativ, intrucat prin aceasta a avut de fapt loc consacrarea de catre papalitate a independentei bisericii si a statului maghiar. Dar anacronismele nu se opresc aici: aria lui Koppány se incheie cu imnul revolutionar maghiar de la 1848! Desi Koppány a fost o capetenie pagana, in István a király, el este infatisat ca un crestin ortodox probabil pentru a sublinia legaturile dintre Ungaria medievala si Bizant si a adauga astfel o nota exotica conflictului. Luand in consideratie excelenta primire de care s-a bucurat deopotriva atat in randul iubitorilor de muzica rock cat si a criticilor, precum si marele numar de spectatori din seara premierei, István a király a fost o mare reusita, fara indoiala din cauza amestecului de muzica populara si rock, cu veleitati strident nationaliste si puternice accente religioase.
            Aceasta opera rock a aparut intr-un moment de mare cumpana pentru incercarile regimului comunist de a reprima influenta crescanda a unor formatii punk, precum Beatrice si Coitus Punk Rock. Pe la mijlocul anilor '80, scena rock din Ungaria era in stapanirea unor grupuri rock de avangarda ce se specializasera in a provoca permanent autoritatile si in atacuri deschise la adresa regimului politic. Drept urmare, guvernul a hotarat in 1981 sa organizeze o intalnire cu veteranii rock-ului din Ungaria pentru a gasi cele mai bune modalitati de a-si redobandi autoritatea asupra tinerei generatii. Printre cei care au raspuns invitatiei de a participa la aceasta intrunire s-a numarat si János Bródy, fost membru al grupului Illés si unul dintre cei mai renumiti textieri de muzica rock din Ungaria. Rodul acestei colaborari politice a fost opera István a király. Paralela dintre opera rock maghiara si Cei ce ne-au dat nume nu poate fi insa impinsa dincolo de acest punct fara riscul unor serioase deformari. Scena rock din Romania de la inceputul anilor '70 se deosebea in multe privinte de cea din Ungaria, iar in Romania nu exista nici un fel de element de comparatie cu curentul punk de pe scena rock din Ungaria anilor '80. In timp ce unii dintre membrii grupului Illés au lasat deoparte radicalismul tineretii pentru a adopta la maturitate o atitudine conciliatorie fata de regimul comunist, evolutia Phoenicsilor s-a desfasurat in sens diametral opus. Temele medievale dau cu pregnanta masura acestei deosebiri fundamentale.
            La numai un an dupa Cei ce ne-au dat nume, Phoenix scotea un nou album. In pofida anuntului oarecum ceremonios din subtitlu, "Introducere la un concert despre vechea muzica la romani", Mugur de fluier nu mai are nimic de a face cu "stramosii". Chiar daca muzica populara si haiducii se afla la loc de cinste, noul album nu abordeaza catusi de putin chestiunea arhetipurilor, ce este abandonata in favoarea unor structuri ritmice balcanice si a folclorului tiganesc. In ceea ce priveste temele medievale, figurile semi-legendare lasa locul unor personaje istorice reale, fie ele si prea putin cunoscute in afara Banatului. Pavel Chinezul nu e nici un arhetip, nici vreun voievod cu a carui statura sa fi fost amplificata de catre propaganda nationalista. Dimpotriva, el apare ca un erou banatean cunoscut de ambele parti ale granitei romano-maghiare. Alegerea unui asemenea personaj al istoriei medievale, cu mai multa faima printre maghiari decat printre romani, duce cu gandul la un alt fel de comunitate decat cea imaginata in vremea nationalismului feroce al regimului lui Ceausescu. Medievalismul albumului Mugur de fluier se deosebeste de cel din Cei ce ne-au dat nume, caci in primul caz Evul Mediu inceteaza a mai fi o varsa mitica, devenind istoria regionala a unei comunitati de dimensiuni mai mici decat "natiunea". Cu Cantofabule, intram deja pe un taram diferit. Lumi imaginare iau locul miturilor fondatoare si al legendelor istorice, in timp ce animale fantastice sunt de acum invocate in limbi exotice, pe care numai cativa initiati le mai pot intelege. Precum Camelot, bestiariul medieval a devenit o forma de evadare din realitatea inconjuratoare, iar cauzele acestei schimbari nu sunt greu de sesizat. Coborand din munti pentru a aduce iubitorilor muzicii rock un crampei din lumile imaginare pe care le zamislisera, membrii formatiei romanesti vor afla in curand ca realitatea inconjuratoare devenise insuportabila.

Referat: Coodonate GSP localitati din judetul Dolj Proiect: Asia

NOTE

Aduc multumiri colegului meu Brian Ward de la University of Florida, pentru comentariile facute versiunii englezesti a acestui text, publicat in R. Utz si J. G. Swan (red.), Postmodern Medievalisms, D. S. Brewer, Cambridge, 2005, p. 3-16.
 

Sabrina Petra Ramet, Balkan Babel: the Disintegration of Yugoslavia from the Death of Tito to Ethnic War, Westview Press, Boulder, 1996, p. 91.

Sabrina Petra Ramet, Rock: the music of revolution (and political conformity), in S. P. Ramet (red.), Rocking the State: Rock Music and Politics in Eastern Europe and Russia, Westview Press, Boulder, 1994, p. 1. Pentru contributia muzicii rock la caderea comunismului, vezi si Peter Wicke, The role of rock music in the political disintegration of East Germany, in J. Lull (red.), Popular Music and Communication, editia a II-a, 2nd ed., Sage Publications, Newbury Park, 1992, p. 196-206.
 

Michael P. Rewa, The Matter of Britain in British and American popular music (1966-1990), in Popular Arthurian Traditions, Bowling Green State University Press, Bowling Green, 1992, p. 105. In Statele Unite, cresterea numarului de piese muzicale cu teme arturiene compuse in anii '70 a avut loc in acelasi timp in care crestea si numarul romanelor inspirate din ciclul cavalerilor Mesei Rotunde, dintre care cele mai cunoscute sunt Pendragon de Douglas Carmichael si The Acts of King Arthur de John Steinbeck.

Rewa, op. cit., p. 106 si 108.

Pentru asocierile dintre trubaduri si muzicienii rock, vezi Michael Korth, Minnesang und Musik, in F. von Spechtler (dir.), Lyrik des ausgehenden 14. und 15. Jahrhunderts, Rodopi, Amsterdam, 1984, p. 73-96. Korth este unul din fondatorii grupului Bärengäßlin. Vezi de asemenea Robert Lug, Rock, der wiedergeborene Minnesang in Jürgen Kuhnel (red.), Mittelalter Rezeption III: Mittelalter, Massenmedien, neue Mythen, Kümmerle Verlag, Göppingen, 1986, p. 461-486. Pentru folosirea poeziei lui Walther von der Vogelweide de catre muzicienii rock, vezi Ulrich Müller, Liedermacher der Gegenwart und des Mittelalters oder Walther von der Vogelweide im Rock-Konzert, in Das Weiterleben des Mittelalters in der deutschen Literatur, Athenäum, Königstein, 1983, p. 200-201. Formatia Ougenweide si-a luat numele dintr-un poem al lui Neidhart von Reuental, ceva mai tanarul contemporan al lui Walther von der Vogelweide.

Krister Malm si Roger Wallis, Transculturation and the rise of national pop and rock in small countries, in A. Blömstrom (red.), Tvärspiel. Trettioen artiklar om musik. Festskrift till Jan Ling, Musikvetenskapliga institutionen, Göteborg, 1984, p. 85, cu exemple din Suedia si Tara Galilor.

Timothy W. Ryback, Rock Around the Bloc. A History of Rock Music in Eastern Europe and the Soviet Union, Oxford University Press, Oxford, 19990, p. 101.

Alex Kan si Nick Hayes, Big beat in Poland, in Rocking the State, p. 45+46. Tocmai din cauza imbinarii muzicii populare cu rock-ul, grupul No To Co s-a bucurat de mare succes printre membrii diasporei poloneze din America.

Ramet, Balkan Babel, p. 96.

Maria Paula Survilla, Rock music in Belarus, in Rocking the State, p. 225. Evolutii similare aveau loc in Ucraina in decursul anilor '90, pentru care vezi Catherine Wanner, Nationalism on the stage: music and change in Soviet Ukraine, in M. Slobin (red.), Retuning Culture. Musical Changes in Central and Eastern Europe, Duke University Press, Durham, p. 142.

László Kürti, "How can I be a human being?" Culture, youth, and musical opposition in Hungary, in Rocking the State, p. 76. Cu toate acestea, tendinta grupurilor de rock  "lakodalmas" de a se folosi de instrumente electronice pentru a reda muzica populara au provocat la inceputul deceniului 9 un vehement protest din partea intelectualilor maghiari. Vezi Barbara Rose Lange, Lakodalmas rock and the rejection of popular culture in post-socialist Hungary, in Retuning Culture, p. 87.

Nicolae Covaci, Phoenix, insa eu . , Nemira, Bucuresti, 1994, p. 294. Noua editie a acestui dublu-LP are un titlu usor modificat, Cantafabule cu un subtitlu, "Bestiar" ce nu lasa nici o indoiala cu privire la contributia lui Ujica. Pentru o buna, dar scurta prezentare a grupului Phoenix, vezi si Ryback, Rock Around the Bloc, p. 123-124. Celalalt textier al gruplui, Serban Foarta, a publicat in 1994 un volum de poezie intitulat Phoenix cuprinzand versuri pentru multe dintre piesele incluse in albumul Cantafabule, inclusiv un poem in trei parti intitulat "Norocul inorogului", care, in afara titlului,  nu are insa nimic de a face cu piesa de pe Cantafabule. Nu exista nici un fel de referinta la poezia franceza medievala in poemul lui Foarta.

Intr-o convorbire cu Nicolae Covaci, Serban Foarta sustinea ca toate versurile din Norocul inorogului sunt in franceza medievala si ca autorul lor ar fi Marie de France. Vezi Covaci, op.cit., p. 298-299.

Philippe de Thaün, Le bestiaire, sub red. lui Emmanuel Walberg, Slatkine, Geneva, 1970, p. 15 (versurile 393-398) si 16 (versurile 409-410). Bestiariul lui de Thaün a fost scris candva intre anii 1121 si 1135.

The Lyrics of Thibaut de Champagne, sub red. Kathleen J. Brahney, Garland, New York, 1989, p. 102. Popularitatea acestui motiv literar se extinde pana la inceputul secolului al XX-ea, cand apare, de exemplu, in Sonetele catre Orfeu ale lui Rilke (II 4). Mai recent, atat Philippe de Thaün, cat si Thibault de Champagne figureaza cu poemele lor despre inorog in culegerea de cantece medievale a Annei Azéma, intitulata L'unicorne. Mythes et miracles français, 1200-1300 (Erato Disques, 1994). Prima parte a acestui CD este de fapt un bestiar de dragoste cuprinzand versuri scrise de Philippe de Thaün, Marie de France si Thibault de Champagne.

Singura influenta muzicala mentionata de Covaci si care ar putea avea vreo legatura cu ideile sale despre Evul Mediu este intalnirea din 1973 cu grupul polonez Anawa. Formatia Phoenix fusese invitata sa participe la festivalul international de la Sopot, dar membrii formatiei au profitat de aceasta ocazie pentru a participa si la festivalul national de la Gdańsk. Potrivit lui Covaci, Phoenicsilor le-a placut nu grupul Czerwone Gitary, ci Anawa. Covaci a ramas cu deosebire impresionat de Marek Grechuta, liderul formatiei poloneze, care a aparut pe scena "imbracat in rosu, ca un erou din evul mediu Covaci, op.cit., p. 257). Anawa s-a constituit in 1967 la initiativa lui Marek Grechuta si a lui Jan Kanty Pawluśkiewicz, unul dintre cei mai renumiti compozitori polonezi de muzica usoara si de film. Cinci ani mai tarziu, Grechuta se gandea deja sa paraseasca grupul si intr-adevar el avea sa intemeieze mai tarziu formatia Wiem.
 

Singurul caz de manipulare similara a unor teme medievale este compozitorul macedonean Goran Trajkovski, liderul grupului cultural multimedia Aporea (Apokrifna realnost), cunoscut in Apus mai ales pentru muzica filmului lui Milčo Mančevski, Prek dozdot (Inaintea ploii, 1994). Trajkovski a intemeiat in 1984 grupul Padat na Vizantija (Caderea Bizantului) a caruii orientare muzicala el insusi o definea drept "post-punk", sub influenta unor formatii precum Killing Joke sau Psychedelic Furs. Prin 1990, Trajkovski a parasit atat Padat na Vizantija, cat si Aporea si a intemeiat un nou grup numit Anastasia, a carei muzica o descria ca fiind o combinatie de etnorock, muzica gotica si bizantina, rock psychedelic si electronic. Anastasia s-a bucurat de un succes imediat atat in Macedonia, cat si peste granita, in Grecia, unde faima grupului se leaga de folosirea muzicii bisericesti bizantine si a unor frecvente referinte la istoria Imperiului bizantin (precum cele din albumul Na rjekah Vavilonskih (Pe raurile Babilonului, 1990). Semnificativa in aceasta privinta este piesa "Orbii lui Samuil" de pe albumul Melourgia (1997), ce face aluzie la episodul orbirii prizonierilor bulgari de catre imparatul Vasile al II-lea, cunoscut si sub numele de Bulgaroctonul ("omoratorul de bulgari"). Un alt exemplu de muzica rock neo-bizantina in Macedonia este grupul Mizar, format in 1982 la Skopje. Grupul nu a scos decat doua albume, amandoua de inalta calitate artistica, si a devenit cunoscut pentru frecventa folosire a slavonei bisericest in locul limbii macedoneane sau al celei sarbo-croate. Vezi Ramet, Balkan Babel, p. 101. Toate aceste exemple sunt totusi posterioare experimentului Phoenix aflat aici in discutie.
 

Dupa Covaci, masurile mixte sunt "cel mai frumos balans din lume, pentu ca se reinnoieste prospetimea in permanenta, tensiunea este reacumulata" (Covaci, op.cit. p. 216). Covaci si ceilalti membri ai grupului Phoenix par a fi facut cercetari serioase in arhivele Institutului de Etnografie si Folclor din Bucuresti. Ca urmare, ei si-au conceput albumul Cei ce ne-au dat nume ca pe un ciclu muzical al anotimpurilor ce cuprinde versiuni rock ale unor ceremonii si rituri populare. Covaci (op.cit., p. 218) recunostea, pe de alta parte, influenta muzicii rock iugoslave, probabil chiar a unor grupuri precum Bijelo Dugme, ce au folosit de asemenea masurile mixte.

Vezi Jan-Peter Blom, Principles of rhythmic structures in Balkan folk music, Antropologiska studier 25-26, 1978, p. 2-11.

Pál Engel, The Realm of St. Stephen. A History of Medieval Hungary, 895-1526, I. B. Tauris, Londra, 2001, p. 312. Cel mai temeinic studiu asupra lui Pavel Chinezul ramane Pavel Chinezu de Iuliu Hategan, Helicon, Timisoara, 1994.

Hategan, op.cit., p. 86, 96, 110, 121 si 127.

Despre Ali Bei se spune ca ar fi scapat cu viata de pe Campia Painii reusind sa se strecoare prin trecatorile Carpatilor si sa treaca Dunarea gratie cunostintelor sale de limba romana. Vezi Hategan, op.cit., p. 146.

Episodul este mentionat in lucrarea lui Antonio Bonfini, Rerum Hungaricarum decades quatuor cum dimidia, aparuta la Buda in 1770, p. 689. Cartea lui Bonfini a fost publicata insa mai intai la Basel, in Elvetia, in 1568.

János Erdélyi, Egyetemes irodalomtörténet, Pest, 1868. O traducere englezeasca a acestei culegeri a aparut in 1889 la Londra.

In mod semnificativ, absolut toate studiile istorice despre Pavel Chinezul publicate in Romania sunt posterioare albumului Phoenix ce cuprinde piesa dedicata acestuia. Vezi Hategan, op.cit., p. 17.

Pentru eroii din panteonul national, vezi Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta romaneasca, Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 226-232. Sectorul medieval al galeriei de eroi nationali cuprinde figuri de voievozi cu merite militare ce au domnit in Tara Romaneasca si Moldova in decursul secolelor XV, XVI si XVII. Iancu de Hunedoara se bucura de o mai slaba popularitate decat Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, in ciuda meritelor sale de necontestat in lupta antiotomana si a originii sale romanesti, care se afla in egala masura in afara oricaror indoieli.

Cand in 1480, turcii pradau in Croatia, regele Matei Corvin l-a trimis pe Pavel sa pustiiasca Serbia, in timp ce el insusi a invadat Bosnia  pentru a cuceri Sarajevo de la turci. Pavel a intemeiat la Nagy-Vászony in vestul Ungariei o manastire apartinand ordinului paulin intemeiat in Ungaria in decursul secolului al XIII-lea. La moartea sa, survenita in 1494, Pavel va fi dealtfel inmormantat in aceasta manastire. Pavel s-a aflat de partea regelui Vladislav al Boemiei in conflictul de succesiune la tronul Ungariei survenit la moartea regelui Matei Corvin, infrangand in lupta in 1490 trupele comandate de fiul acestuia, Ioan Corvin. Tot Pavel este acela care, dupa moartea lui Matei Corvin, a nimicit trupele de mercenari, in majoritate husiti. Se spune ca ar fi ars pe frigare pe cei luati prizonieri, ca pedeapsa pentru a fi luat in batjocura numele lui Hristos (adica pentru ideile lor husite, considerate a fi eretice). Vezi Engel, op.cit., p. 358. Cu toate acestea, Pavel a fost vazut in general ca un slujitor devotat al regelui si apare ca atare la picioarele statuii ecvestre a regelui Matei Corvin ridicata in fata catedralei din Cluj de catre János Fadrusz.

Nicolae Stoicescu, "Descalecat" sau intemeiere? O veche preocupare a istoriografiei romanesti. Legenda si adevar, in N. Stoicescu (red.), Constituirea statelor feudale romanesti, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1980, p. 146 (document de la 1549); Sergiu Iosipescu, Romanii din Carpatii meridionali la Dunarea de Jos de la invazia mongola (1241-1243) pina la consolidarea domniei a toata Tara Romaneasca. Razboiul victorios purtat la 1330 impotriva cotropirii maghiare, in Constituirea, p. 52 (document de la 1569).

Letopisetul cantacuzinesc, sub red. C. Grecescu si  D. Simionescu, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1960, p. 2. Pentru o scurta privire asupra acestei probleme, vezi Stefan Andreescu, The making of the Romanian principalities, in Dinu C. Giurescu si Stephen Fischer-Galati (red.), Romania. A Historical Perspective, East European Monographs, New York, 1998, p. 81. Nu stim cine a fost autorul acestei cronici, dar nu exista nici un fel de indoieli cu privire la faptul ca redactarea ei a avut loc in cea de-a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Nota introductiva referitoare la Negru Voda nu poate fi mai timpurie decat domnia lui Matei Basarab (1632-1654). Vezi Stoicescu, op. cit., p. 126. O nota smilara apare si in cronica lui Radu Popescu scrisa cam in aceeasi vreme. Anul 1290 pare a fi fost nascocit tocmai pentru a raspunde nevoii lui Matei Barasarab de a-si inventa o genealogie bazata pe Negru Voda pentru a justifica ridicarea la domnie a familiei sale. Vezi Iosipescu, op.cit., p. 52.

Expresia "mit istoriografic" ii apartine lui Dimitrie Onciul, Originile principatelor romane, in Scrieri istorice, sub red. A. Sacerdoteanu, vol. 1, Editura Stiintifica, 1968, p. 670 (un eseu publicat pentru intaia oara in 1899). Vezi de asemenea Dimitrie Onciul, Radu Negru si originile principatului Tarii Romanesti, in Scrieri istorice, p. 328-428 (publicat initial in 1891).

Stoicescu, op.cit., p. 104-105.

Pentru care vezi Walter Goffart, The theme of the "barbarian invasions" in late antique and modern historiography, in E. Chrysos (red.), Das Reich und die Barbaren, Böhlau, Viena si Köln, 1989, p. 87-107.

In vederea iminentei mutari a lui József Kappl la Phoenix, membrii grupului au organizat la clubul studentesc din Timisoara un jam session impreuna cu grupul Clasic XX. Evenimentul a avut loc in 1971 si atunci a fost pentru prima data lansata piesa "Negru Voda". Vezi Covaci, op.cit., p. 213.

George Ioan Bratianu, Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, Institutul de Istorie Universala "Nicolae Iorga", Bucuresti, 1945, p. 109-111.

Prima incercare de reabilitare a lui Negru Voda, bazata in esenta pe ideile lui Bratianu, ce nu este insa nicaieri mentionat este articolul lui G. D. Florescu si Dan Plesia, Negru Voda - personaj istoric real, Magazin istoric 4, 1970, nr. 8, p. 37-42. Reabilitarea "stiintifica" a avut loc prin intermediul cartii lui Pavel Chihaia, De la "Negru Voda" la Neagoe Basarab, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1976. Tinand seama de larga popularitate de care revista Magazin istoric se bucura in deceniul opt, nu este exclus ca ideea unei balade rock despre Negru Voda sa fi fost inspirata de articolul lui G. D. Florescu si Dan Plesia. Pentru istoriografia romaneasca in vremea regimului comunist, vezi Vlad Georgescu, Politica si istorie. Cazul comunistilor romani, 1944-1977, Humanitas, Bucuresti, 1991.

Serban Papacostea, Romanii in secolul al XIII-lea intre cruciata si imperiul mongol, Editura Enciclopedica, 1993, p. 172.

Benedict Anderson, Imagined Communities. Reflection on the Origin and Spread of Nationalism, Verso. Londra, 1991, p. 6-7.

Vezi, totusi, lucrarile Sabrinei Ramet, in special Balkan Babel, care a analizat fenomenele de pe scena rock din Iugoslavia in preajma si in decursul destramarii confederatiei. Vezi de asemenea si Maria Paula Survilla, Of Mermaids and Rock Singers. Placing the Self and Constructing the Nation Through Belarusan Contemporary Music, Routledge, New York, 2002. Bibliografia privitoare la relatia dintre muzica clasica si nationalism este ceva mai bogata. Vezi, de exemplu, Tomi Mäkelä, Music and Nationalism in Twentieth Century Great Britain and Finland, Von Bockel, Hamburg, 1997; Pamela Maxine Potter, Most German of the Arts. Musicology and Society from the Weimar Republic to the End of Hitler's Reich, Yale University Press, New Haven, 1998; Hannu Salmi, Imagined Germany. Richard Wagner's National Utopia, Peter Lang, New York, 1999; Musical Constructions of Nationalism. Essays on the History and Ideology of European Musical Culture, 1800-1945, sub red. Harry White si Michael Murphy, Cork University Press, Cork, 2001.

Covaci, op.cit., p. 226-227. Coperta a fost in cele din urma respinsa pe motivul lipsei de kunstdruck.

Covaci, op.cit., p. 225. Piesa a fost respinsa pe motive politice, intrucit ar fi periclitat bunele relatii dintre Republica Socialista Romania si Republica Populara Mongola.

"Deopotriva cu noul secretar general a aparut astfel o noua ocazie pentru producatorii de cultura" (Katherine Verdery, National Ideology Under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceausescu's Romania, University of California Press, Berkeley, 1991, p. 108). Intrunirea din 1971 a fost caracterizata drept o "mini-revolutie culturala" ce a urmat intoarcerii lui Ceausescu din vizita sa in Coreea de Nord si China. Vezi Dennis Deletant, Romania Under Communist Rule, Center for Romanian Studies, Iasi, 1999, p. 120; Verdery, op.cit., p. 107 si 337 nota 9.

Covaci, op.cit., p. 219: "Vrea folclor? Atunci, va primi folclor!" Covaci pune aceasta orientare etno-rock pe seama lui Cornel Chiriac, primul agent publicitar neoficial al grupului Phoenix (op.cit., p. 171). Chiriac a fugit in Vest in 1973 cu o singura valiza, inauntrul careia se spune ca se aflau, printre altele, si inregistrari Phoenix inedite.

Pentru prima parte a spectacolului, cuprinzand ciclul anotimpurilor (principala idée a albumului), grupul a folosit masti si capre din ritualurile de Anul Nou din nordul tarii. Publicul a raspuns cu mare entuziasm acestei inedite incercari de revigorare a simbolismului ante-crestin, pagan si, ca urmare, Cei ce ne-au dat nume s-a bucurat de un mare succes la festivalul international de la Sopot, din Polonia. Pentru masti in folclorul romanesc, vezi Mirella Nedelco-Patureau, Jeux masqués et théatre paysan en Roumanie, in O. Aslan and D. Bablet (red.), Le masque. Du rite au théatre, Editions C.N.R.S., Paris, 1985, p. 81-86.

Covaci, op.cit., p. 214 si 218.

Ca si cu Negru Voda, exista o anume asociere intre premiera operei rock si publicarea celei mai importante opera a istoriografiei maghiare dedicata Sf. Stefan, Győrgy György, István király és müve, Gondolat, Budapesta, 1977 (cu o traducere in limba engleza intitulata King Saint Stephen of Hungary, East European Monographs, Boulder, 1994). Pentru o trecere in revista a istoriografiei privitoare la regele Stefan al Ungariei, vezi Jenő Szücs, König Stephan in der Sicht der modernen ungarischen Geschichtsforschung, Südost-Forschungen 31, 1972, p. 17-40 si Tamás Bogyay, Zum Stand der Sankt-Stephan-Forschung. Bemerkungen zu Győrgy Györgys István király és müve, Südost-Forschungen 33, 1979, p. 315-325. Despre István a király, vezi si Zoltán Falvy, Stephan der König: eine ungarische Rock-Oper, in Mittelalter-Rezeption III, p. 85-91.

Incepand cu 1819, sarbatoarea catolica a Sf. Stefan (20 august) nu mai este doar o sarbatoare a calendarului bisericesc, ci o adevarata zi nationala. Vezi Katalin Sinkó, The modern nations and their images of the past: the reception of the first millennium in nineteenth- and twentieth-century Hungary, in A. Wieczorek si H.-M. Hinz, Europe's Centre Around AD 1000, Theiss, Stuttgart, 2000, p. 7.

Falvy, op.cit., p. 8-9; Kürti, op.cit., p. 94. Opera István a király a fost urmata de o serie de alte adaptari mai mult sau mai putin reusite ale unor teme istorice, precum Bestia (1988) despre contesa Elizabeta Bathory sau Költö visszatér, despre moartea poetului national Sándor Petőfi.

Grupul Beatrice, care se specializase in punk  inca de la sfarsitul deceniului opt, a dobandit notorietate datorita indraznelii de a parodia Internationala, spre deliciul ascultatorilor si deplina consternare a cenzorilor regimului comunist. In acelasi an in care aparea opera István a király (1984), membrii formatiei Coitus Punk Group au fost arestati pentru tulburarea ordinii publice si insulte la adresa Uniunii Sovietice. Vezi Ryback, op.cit., p. 246. Pentru muzica punk din Ungaria, vezi Anna Szemere, On avant-garde rock in Hungary, Popular MusicPperspectives, 2, 1985, p. 183-186 si The politics of marginality: a rock musical subculture in socialist Hungary in the early 1980s, in R. Garofalo (red.)Rockin' the Boat: Mass Music and Mass Movements, South End, Boston, 1992, p. 93-114.

Ryback, op.cit., p. 172. Grupul Illés fusese desfiintat de regimul communist in 1973. János Bródy a intemeiat un alt grup, Fonograf, a carui directie muzicala a indreptat-o cu prudenta spre o combinatie de rock si muzica populara ce era pe deplin acceptabila din punct de vedere politic, primind chiar denumirea de " country and eastern". La vremea la care aparea primul album Phoenix, cele mai multe grupuri rock din Europa rasariteana fusesera fie desfiintate, fie silite sa colaboreze cu regimurile comuniste.

Potrivit lui Covaci, membrii formatiei Phoenix i-au cunoscut la festivalul de la Sopot din 1973 pe cei ai formatiei Lokomotiv GT, cu care s-au si imprietenit. Muzica Phoenix a starnit incantarea membrilor grupului maghiar Omega ce au vizitat Timisoara in 1975. Vezi Covaci, op.cit., pp. 255 si 348-349.

Pentru tema haiducilor in rock-ul romanesc, vezi si Ryback, op.cit., p. 123.

Structura etnica a grupului Phoenix este exemplara in aceasta privinta, caci in timp ce Nicolae Covaci (liderul formatiei, chitara si voce), Mircea Baniciu (chitara si voce) si Costin Petrescu (baterie) sunt toti romani, formatia cuprinde atat un maghiar (József Kappl, chitara bass) cat si un svab (Günther Reininger, claviaturi).

Albumul Cantofabule a fost produs pe parcursul catorva luni din anul 1974, timp in care Phoenicsii s-au retras la o cabana din muntii Semenicului, "la izvorul Cernei, in inima iernii".