Numarul ungurilor in jurul anului 900
Aspectele numerice au fost si vor ramane mereu
controversate, mai ales cand ele se refera la perioada prestatistica. Totusi,
in ciuda nesigurantei, se pot face unele estimari. Astfel, potrivit opiniilor
specialistilor, raportul numeric intre sedentarii agrar-pastorali si nomazii ce
ocupau suprafete identice ca marime ar fi de aproximativ 10 la 146. Proportia
net avorabila celor ce se ocupau prioritar cu lucrarea pamantului provine din
faptul ca un teren agricol putea furniza hrana cu mult roa multor persoane
decat aceeasi suprafata afectata pastorituiui omad. Cum, insa, la toate
populatiile sedentare, cultivarea Pamantului se completeaza cu cresterea, iar
nomadismul nu este intotdeauna purificandu-se temporar, ca in cazul ungurilor,
si o agricultura dentaa pe suprafete mici, mutatoare), raportul de mai sus se
cuvine, pentru anumite zone, modificat usor, poate in sensul de 4-5 sedentari
la un nomad.
In ceea ce priveste datele numerice absolute, oferite de
izvoare sau deduse prin calcul, referintele sunt foarte putine sj adesea,
inutilizabile. Cateva exemple vor fi edificatoare in acest sens. Spre pilda,
Procopius spune ca razboiul contra ostrogotilor ar fi costat Imperiul Bizantin
10 milioane de vieti omenesti, ceea ce este de domeniul fantasticului47.
Efectivele pecenegilor care ar fi trecut Dunarea la sud, in 1048, erau
apreciate de Skylitzes la 800.000 de oameni, iar ale uzilor, in 1064, la
600.000. Aceste numere, doar reduse de cel putin 10 ori, s-ar putea apropia de
realitate.
Dupa calcule laborioase uneori, corelate cu o serie de
marturii complexe si pertinente, istoricii moderni s-au incumetat sa faca ei
insisi estimari numerice referitoare la populatiile migratoare. Astfel, se
considera azi rezonabil ca numarul batavilor, spre anul 70 d.Hr., sa fie
apreciat la 50.000, al alamanilor care au luptat la Strasbourg in 357 d.Hr. la
20.000, iar al luptatorilor goti la Adrianopol, in 378 d.Hr., la 10.00049.
Vizigotii, la intrarea lor in Spania, erau probabil 70.000-80.000 de suflete,
iar vandalii, cand au trecut in Africa de Nord, se poate sa fi fost circa
80.000, desi numarul acesta pare sa aiba valoare de cliseu50. in secolul VI,
hoarda
avarilor nu numara mai mult de 20.000 de oameni, iar unele izvoare pretind ca
Mongolia lui Genghis-han, in secolul XIII, avea o armata de 129.000 de
oameni51. in general, izvoarele, cu precadere cele bizantine, exagereaza
substantial potenta militara a inamicilor, pentru a dovedi, in caz de
infrangere, ca victoria asupra unor atat de mari efective era imposibila, iar,
in caz de victorie, spre a trezi admiratia cititorului fata de armata care a
nimicit un combatant atat de numeros.
Despre ungurii din secolele IX-X s-a pastrat o singura
data numerica, imposibil de verificat, apartinand lui Dzaihani, din opera
caruia s-au inspirat Ibn Rusta si Gardizi, care relateaza ca marele sef al
ungurilor putea ridica la razboi 20.000 de luptatori.
Notam, deocamdata, ca numarul ni se pare mult exagerat,
Haca se au ca punct de plecare cei 20.000 de luptatori. Sa etinem ca estimarea
lui Dzaihani pare corecta, in conditiile in care autorul nu avea motive nici sa
exagereze, nici sa diminueze numarul luptatorilor unguri. Pe de alta parte, in
nici un caz un razboinic al stepei nu avea nevoie de 4-5 familii pentru
intretinere, deoarece, la populatiile migratoare ale acelei vremi, fiecare
barbat valid era un luptator. Modelul valabil pentru lumea feudala apuseana si
central-europeana nu se poate aplica in conditiile stepei, unde accesoriile
necesare luptei (calul, arcul, sagetile etc.) erau mult mai simplu de procurat
si mai putin costisitoare. De asemenea, credem ca media de aproape 5 membri de
familie trebuie coborata mult spre 4, in conditiile ridicatei mortalitati
infantile, mai ales la populatiile nomade. Chiar si in prima jumatate a
secolului XIV, pentru popoarele sedentare din Europa, indicele de familie este
apreciat la 4,354.
in lumina acestor marturii si consideratii, ar trebui sa
admitem ca ungurii cuceritori in jurul anului 900 au fost cam 80.000, numar
comparabil cu al altor populatii migratoare. Totusi, luand o marja de eroare in
sens restrictiv, luand in calcul suprafata Pannoniei si apreciind capacitatea
ulterioara a ungurilor de a organiza un stat durabil si de a asimila anumite
populatii din pusta, admitem ca Dzaihani a minimalizat numarul razboinicilor
unguri, reducandu-l ta jumatate. in aceasta situatie, numarul total al
ungurilor descinsi in Pannonia la 896 s-ar fi putut ridica la cel mult
150.000-200.000.
Care era atunci numarul populatiilor premaghiare prezente
in Pannonial Istoricii maghiari socotesc acest numar la 150.000-200.000 de
slavi si resturi avare, dar apreciaza populatia Ungariei' de atunci la
circa 600.000 de locuitori, ca urmare a supralicitarii numarului ungurilor cuceritori. O anumita preponderenta a ungurilor ar putea sa fie reala pentru Campia
Pannonica propriu-zisa sau Alfold, adica pentru ceea c« reprezenta intinderea
reala a teritoriului ocupat de noii cuceritori la 896, desi structura etnica a
acestei regiuni era, cum se vg vedea, departe de a fi omogena.
Croatia, Slovacia, Transilvania, Crisana, Banatul,
Maramuresul, Voivodina si alte zone de margine nu intra deocamdata in discutie,
deoarece acestea au ajuns mai tarziu, treptat, in componenta statului ungar.
Armata ungara de la cumpana secolelor IX-X si chiar pana dincolo de jumatatea
secolului X era eminamente potrivita pentru razii (expeditii de jaf),
dar nu era apta - si nici nu isi propunea - sa ocupe teritorii deja puternic
populate de sedentari56, mai ales cand relieful acestor zone era colinar si
muntos. De altfel, ungurii, in acel timp, nu au fost in nici un grad - afara de
Alfold, unde erau seminomazi - un popor cuceritor sau colonizator, apreciaza
Lucien Musset; ei nu aveau atunci nici o organizare politica si nici o
idee-forta pe care s-o propuna vecinilor lor57. De aceea, cucerirea celor mai
multe din teritoriile vecine si incadrarea lor in Ungaria medievala s-a facut
tarziu si treptat, mai ales dupa anul 1000, adica dupa se-dentarizarea,
crestinarea si feudalizarea partiala a ungurilor.
