Mosteniri divergente. Perioada 500-750 d Ch.

Mosteniri divergente. Perioada 500-750 d Ch.

6. Reverentia, Rusticitas:de la Cezar de Arles pana la Grigore de Tours

In tot bazinul Mediteranei, Biserica crestina se statornicise pana in anul 500 d Cr. ca singura religie oficiala a lumii romane. Crestinismul ramasese prin excelenta o religie a oraselor romane. Zona rurala nu constituia un pustiu fara lacasuri ale credintei. Latifundiarii au ridicat biserici in folosul propriu si cel al taranilor.

Dupa ce au scapat de demoni, crestinii din secolul al V-lea si al VI-lea trebuiau sa se confrunte cu problemele societatii, crestinismul trebuia sa primeasca un inteles pentru populatia care se simtisera dintotdeauna o parte integranta a mediului natural. Templele parasite si idolii lor erau vazute ca niste prezente stranii, rele. Crestinii patrundeau acum in muntii sacri rezervati odata zeilor, bisericile se construiau pe ruinele templelor daramate, etc.

O serie de propovaduitori si legislatori latini, incepand cu Augustin, tineau sa sublinieze ca in fiecare crestin exista o urma de paganism. Cezar, episcop de Arles intre 502-542 a fost predicatorul crestin care a furnizat generatiilor de dupa el modelul clasic al acestei stari de spirit participativ. Prin predicile sale, Cezar a realizat un adevarat tour de force pastoral, a integrat paganismul in comunitatea crestina, pentru el reintoarcerea la paganism era pur si simplu lipsita de educatie. Cezar si cei care l-au urmat trebuiau sa elimine reprezentarea antica a lumii. Cezar nu credea ca vointa umana putea influenta lucrurile intr-o lume dominata de vointa lui Dumnezeu. Succesul final este compromisul, de exemplu comunitatiile pagane au imprumutat simboluri si ritualuri crestine. Cultul crestinilor s-a dovedit mai eficient, urmarind sa instaureze obijnuinte religiose durabile, asociate asa-numitei reverentia.

Personalitatea care a venit in sprijinul acestei viziuni a fost Grigore de Tours. Nascut in 538, era un supus loial al regilor franci. Episcopul avea rol de pacificator si judecator. Dispunand de averi proprii, episcopii supravegheau sistemul de distributie a milosteniilor si donatilor evlavioase. In secolul al VI-lea orasele Galliei au pierdut mult din specificul si efervescenta romana, devenind centre ceremoniale, oaze ale sacrului intretinute cu grija. Ca"prieten al saracilor"episcopul nu ii sprijinea doar pe nevoiasi, ci intreaga comunitate.

Creata in secolul al VI-lea imaginea bunului episcope catolic-"parinte al orasului"-Grigore, episcop de Tours, pretindea ca toti crestinii catolici sa dovedeasca aceiasi reverenta adanca fata de sfinti. A elaborat"Istoria", in care se incredinta ca nenorocirile pacatosilor de neam, vor fi tinute minte multa vreme, mai scrie si "Miracole". Paganismul apare in naratiunea lui numai cand se refera la regiunile"barbare"din nordul Galliei.

Pentru oamenii Evului Mediu"relicva insemna o "urma"durabila lasata in lumea fizica de un sfant, de-a lungul secolelor, bisericile crestine ale Galliei produsesera si inca produceau un numar insemnat de asemenea persoane, relicvele lor putand fi gasite pretutindeni. Relicvele erau numite pignora, juraminte-ele constituiau garantia provimitatii persoanelor pline de iubire si putere care stateau acum in Paradisul Domnului. Intr-o lume intunecata sanctuarele erau un "fragment din Paradis". Tamaduirea la mormantul Sf. Martin insemna o inflorire subita a fiintei, datorita apropierii Paradisului, sacralitatea a revenit in peisajul Galliei. Grigore ramane un romanus al vechii lumi, la sfarsitul secolului al VI-lea, Tours era doar un oras crestin printre multe altele.

7. Episcopi, oras si desert:Roma Rasariteana

In august 452 Petru Ibericul a fost ales episcope de Maiuma, reprezentand autoritatea sacerdotala a orasului sau. Ceremoniile publice conduse de episcop si clerul sau sfinteau orasul. Pana in anul 500 d Cr. episcopul si clerul preluasera multe dintre indatoririle ce reveneau odinioara consiliului orasenesc.

Autoritatiile locale ordonau episcopilor sa faca uz de"libertate sacerdotala"pentru a-i raporta imparatului despre guvernatorii vinovati de coruptie sau incompetenta. Autoritatea de la Constantinopol considera ca printr-o dozare adecvata de forta si persuasiune va crea o Biserica"ortodoxa"unita, dar lucrurile se schimba in secolul al VI-lea si in special in timpul domniei lui Iustinian(527-565). In administratia oraselor, episcopii se implicau in aspectele cele mai profane ale societatii romane rasaritene.

La sfarsitul secolului al V-lea fiecare oras se impartea in doua "albastrii" si "verzii", era incurajata rivalitatea, erau esential profane si neobijnuit de tolerante, intrecerile se desfasurau in hipodrom, numit de crestini drept"biserica Satanei". In Siria si Egipt, orasele alcatuiau enclave profane in mijlocul unei populatii de agricultori cu frica de Dumnezeu. Universul rural din nordul Siriei si celelalte regiuni isi exprimau unitatea prin pelerinaje. Mii de oameni se adunau in fiecare an la altarul Sf. Simeon Stilitul. Cea mai semnificativa diviziune in imaginarul crestin al Imperiului Roman de Rasarit era intre"desert"si"lume".

In Occident un influent curent de opinie, presupunea ca gratia triumfatoare a divinitatii se va manifesta in societate prin prezenta sfintilor. Cu toata admiratia fata de sfintii in viata, un episcop apusen precum Grigore de Tours inclina sa vada urmele Paradisului fiind asociate sfintilor defuncti. Detinem o pretioasa marturie a indrumarii spirituale oferite de doi eremiti ai timpului-ostraka si colectia de Intrebari si raspunsuri atribuita lui Barsanuphius(470-547)-acesta oferea oamenilor de vaza din regiune sfaturi morale.

Constantinopolul ramase singura capitala a Imperiului roman, latina ramanand limba oficiala. Aici se credea ca Apusul se destramase deoarece imparatii occidentali nu fusesera indeajuns de "romani", ca nu stiau sa si mobilizeze resursele imperiului. Teodosiu al II-lea se multumise sa declare ca in imperiul sau nu mai existau pagani, iar Iustinian in 528 a acordat 3 luni paganilor 3 luni pentru a primi botezul si profesorilor pagani li s-a interzis sa predea in public. . Codul lui Iustinian a fost promulgat in 529-un timp se parea ca el era capabil sa realizeze orice, dar in 532 Constantinopolul s-a rasculat(rascoala Nika), dar acesta a castigat. Bazilica a fost inlocuita de Hagia Sofia-simbolul pozitiei Constantinopolului ca centru al lumii ortodoxe si al cuceririlor lui Iustinian, aceasta a fost construita intre 533-540, timp in care Iustinian a cucerit Cartagina, Sicilia, Roma, Raverna. Monedele de aur a lui Iustinian, asa numitii solidi imperiali, erau pretuite in Ceylon ca apartinand celui mai mare imperiu din lume.

Ciuma s-a declansat in Africa, a avansat spre vest, a ajuns chiar si la Constantinopol, unde a decimat o treime din populatie. In 565 moare Iustinian. Ciuma a disparut complet in a doua jumatate a secolului al VIII-lea.

Dupa 542 fiecare zona de granita concura cu celelalte pentru obtinerea resurselor. Incepand cu 550, imperiile slave s-au infiltrate in tinuturile Balcanilor, pana in Grecia si tarmul Dalmatiei.

In ciuda discontinuitatilor evidente, Iustinian si-a mentinut impetuozitatea in cautarea unitatii religioase. Orasele isi pierdusera din influenta, episcopilor le lipsea autoritatea. Sihastrul Simeon reamintea ca esenta sfinteniei nu putea fi gasita in scaunul episcopal, ci in singuratea naturii, efectele ciumei au determinat doar o schimbare, episcopii mutandu-se la sate, dar totusi in manastiri impozante. Intre 542-578 Iacob Bordai a luptat pentru ca monofizitii sa aiba propria lor biserica. Biserica lui Iacob era constituita dintr-o serie de retele regionale, in secolul al-VI lea misionarii monofiziti au creat Commonwealth-ul de regate crestine.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Generatiile care i-au urmat lui Iustinian au coincis cu o inflorire a hagiografiei. Scriitori precum Ioan din Efes se indreptau asupra marilor orase si sate, spunand ca Christos este in fiecare dintre noi. Religia le oferea marilor comunitati crestine o baza mai sigura, cea a identitatii colective.

8. Regimen Animarum:Grigore cel Mare

La sfarsitul secolului al-VI lea Roma era cel mai ruinat si mai neglijat dintre toate marile orase ale Imperiului Roman de Rasarit. Imperiul"Roman"existent, extins de Iustinian era singura monarhie crestina care avea dreptul imemorial la hegemonia universala. Roma fusese lasata in mana Papei, care asigura hrana orasului. In 589 a avut loc adoptarea finala a catolicismului in bazinul vestic al Mediteranei. Din 476-534 Italia ramane vizibil "romana", "romanii Romei"eclipsau clerul bisericilor locale, dar totusi nu au simtit nevoia sa puna stapanire pe Biserica

Evolutia a determinat disparitia inaltei societati, a tipului de cultura si religie proprii. Casiodor(490-583)servise ca purtator de cuvant al regilor ostrogoti in Ravenna, a intemeiat pe proprietatea sa o manastire-Vivarum-, aici scrierile clasicilor literaturii crestine puteau fi copiate, se traduceau opere grecesti care sa poata fi intelese de toata lumea. Timpul constitue conditia preliminara esentiala pentru cei care se caiesc. In schimb femeile reprezinta tiparul la care barbatii se straduiau sa ajunga. Bunicul lui Grigore, papa Felix al III-lea(526-530) construieste prima biserica inaltata in forumul roman, femeile erau tinute departe de"lume"de sentimentul de noblesse oblige.

Grigore a devenit prefect in 573, mai tarziu sa calugarit si a facut din casa parinteasca o mica manastire inchinata Sf. Andrei. Grigore devine diacon al bisericii romane si este trimis la Constantinopol in 579. El a strans un grup de latini in jurul sau, carora le explica mesajul"moral". In 590 devine papa. Unicitatea lui Grigore si importanta scrierilor sale pentru viitorul Europei occidentale vin din faptul ca a abordat constant problemele exercitarii puterii. In 593 Grigore scrie Regula Pastoralis care reprezenta viziunea sa asupra epocii. El traia intr-o lume in care crestinismul se extinde  in toate aspectele existentei.

Idea de putere spirituala a lui Grigore se traduce prin candescensio, coborarea la nivelul fiecarui credincios al Bisericii crestine, s-a inspirat din gandirea lui Augustin. Odata cu Grigore, preocuparea pentru sinele propriu se preschimbase intr-o preocupare fata de ceilalti. Conform Regula Pastoralis a lui Grigore intreaga populatie crestina era pe mana unor"pastori de suflete", ei trebuiau sa aiba abilitatea de a "mirosi"afectiunile morale ale sufletului.

Grigore cunostea Regula lui Benedict, una dintre numeroasele reguli ce circulau la Roma, el a fost impresionat de fermitatea interventiei unui abate ce stia sa si calauzeasca calugarii in orice situatie. In antichitate conducatorii initiau un curent prin felul in care interactionau cu supusii lor, Grigore purta o corespondenta cu cei de la Constantinopol si cu alti monarhi apuseni, s-au scris aproximativ 20000 scrisori. Scrisorile adunate in Regestum depun marturie pentru un stil distinctiv de guvernare. Grigore era un praedicator, ruinele Romei aratau ca sfarsitul era aproape. Tot ce mai conta era praedicatio sau adunarea in biserica crestina a oamenilor.

Grigore a fost martor la o recrudescenta a puterilor miraculoase ce insotisera primele fapte ale apostolilor. In 594 scrie Dialogurile. Miracolele praedicatio au inceput sa se vada pe scara larga in 589 vizigotii arieni au trecut la catolicism.

Negustorilor de sclavi li se datora stramutarea fortata a populatiilor intregi. In 597 o solie trimisa de Grigore, condusa de un calugar a primit permisiunea lui Ethelbert-rege vizigot-sa se stabileasca in mijlocul regatului sau, acest eveniment a avut un aspect dramatic, spunand ca"10 mii de angli primisera botezul in ziua de Craciun". Grigore moare in 604.

9. Medicamenta Paenitentiae:Columbanus

In 593 Mauriciu a promulgat un edict prin care interzicea barbatilor apti de serviciu militar sa se calugareasca, Grigore cel Mare a ripostat prin scrieri de protest. Pentru crestinii din secolul al-VI lea"convertirea" semnifica schimbarea stilului de viata. Regula elaborata de Benedict pentru calugarii sai, insemna ca manastirea era" scoala de slujire a Domnului". Garantia prestigiului manastirilor era data de viata extrem de disciplinata a monarhilor. Prin prisma puterii rugaciunii maicile, erau superioare barbatilor. Regula lui Cezar de Arles in 512 pentru manastirea surorii sale Cezaria a devenit un model. Manastirile de calugari sunt comunitati mici situate de obicei in zone periferice. Pana si cea mai umila manastire avea un exemplar al Bibliei.

In opinia lui Casiodor, intreaga literatura latina trebuia mobilizata in scopul difuzarii Scripturilor. In cercurile monarhale cultura culmina cu harul divin de"scrutare a Scripturilor"prin deschiderea mintii si a inimii in fata intelepciunii textului biblic. Regatele apusene au mentinut birocratia de tip roman, latina a supravietuit si in afara manastirilor. Latina vulgara ramasese singura limba vorbita de intreg bazinul Mediteranei occidentale. Mare parte din secolul al-VI lea regii barbari au avut tendinta sa lase femeilor pietatea ascetica. Sfanta regina Radegund a devenit impotriva vointei sale sotia regelui Clothor. In cele din urma sa eliberat de sot si a devenit calugarita si-a donat bijuteriile bisericii, ii imbaia pe saraci, prin ea adierea sacrului a patruns in cea mai inalta societate a Galliei. Columbanus a sosit in Gallia cu un grup de discipoli in 590, cunostea Regula lui Benedict, iar mai apoi Regula Pastoralis a lui Grigore. Mama sa era crestina, el a fost sortit sa intre in randurile clerului, a fost incredintat unui fer leighim-"om cu stiinta de carte". El i-a socat pe episcopii galici locali, sarbatorind Pastele la o data diferita fatade ceilalti. Gallia era intradevar o tara crestina, dar in opinia lui ii lipsea medicamenta poenitentiae. Pana in 600 d Cr. in occidentul latin, in mai toate regiunile perimetrul bisericii se confunda cu cel al intregii  comunitati sociale. Ritualurile de grup singure nu puteau indeparta"rugina pacatului", ci ispasirea pacatului se putea realiza cu un"doctor de suflete". In viata manastirii penitenta era realizata prin post, recitari din psalmi si flagelare, iar in lumea laicilor-surghinul;penitenta depindea de circumstante, iar penitentele monarhale erau guvernate de un puternic sentiment al pangaririi. Cel mai adesea penitentul se retragea la manastire. In manastirea Burgundofora-calugaritele se spovedeau si primeau canoane de 3 ori pe zi.

Ca toti anticii crestini impartasisera pana atunci sentimentul ca sunt invaluiti de mundus, un univers fizic populat de prezente supranaturale. Viziuni ale lumii de dincolo au inceput sa circule pe scara larga, ele ii preveneau pe calugarii noilor manastiri ca mantuirea se gasea in penitenta adecvata si in sprijinul celorlatti. Se credea ca fiecare actiune a sufletului era consemnata cu aceiasi strictete cu care erau inregistrate datoriile fiscale.

Grigore cel Mare sublinia ca Dumnezeu este cel mai"subtil", cel mai exigent dintre judecatori, nascandu-se nevoia unui foc"purificator"dincolo de mormant. In lumea de dincolo solidaritatea generala a comunitatii crestine nu mai parea sa asigure o garantie, astfel in jurul credinciosului s-au adunat grupuri"specializate". Idiomul ce exprima respectiva solidaritate se manifesta prin Mesa(Liturghia)catolica

Simbioza dintre vi si morti, prin care ii"hraneau"pe morti cu ofrande de vin si alimente, o importanta deosebita a revenit oficierii unei slujbe pentru izbavirea sufletelor mortilor-Mesa-. Mentalitatea sa schimbat, memoria crestina pretindea acum aranjamente de lunga durata. Avantul reevaluarii ideii de mantuire prin cultul mortilor a fost insotit in nordul Galliei de o proliferare frapanta a numarului de manastiri intemeiate pe domeniile regale si ale aristocratiei. Manastiri precum Faremoutiers si Chelles-erau"manastiri mixte"-de maici slujite de calugari. Lumea incepuse sa se indeparteze de bazinul Mediteranei, lumea occidentala perceputa de acum din perspectiva Irlandei si Franciei.

10. Crestinatatea in Asia

In ceea ce priveste Orientul Apropiat propriu zis, populatiile crestine traiau in umbra a doua imperii universale-cel al Romei rasaritene si cel al Persiei sasanide. Cozma a fost profund impresionat de vizita lui Mar Aba, el era un reprezentant al lumii cosmopolite din Semiluna Fertila, un iranian  convertit la crestinism care strabatuse Mesopotamia si bazinul Meditaranei.

Armenia era orientata atat spre vest cat si spre est. Prin organizarea sociala si cultura laica, ea reprezenta o extensie a societatii feudale a Iranului. Sub domnia lui Tiridate al III-lea(298-330)Armenia a devenit oficial un regat crestin in preajma anului 314.

Crearea alfabetului armean in jurul anului 400 de catre Mesrop Martot a dus la inflorirea literaturii armeene crestine. Razboinicii desi aduceau ofrande, nu erau preocupati de conduita lor pre-crestina. Crestinismul armean avea nevoie de mituri intemeietoare-infruntarea dintre crestinii armeni si suveranul lor in batalia de la Avarayr 451-. La sud de Armenia Conciliul din Calcedon-451 avea sa decida identitatea viitoare a crestinatatii de limba siriaca

Pentru cei care se orientau inca dupa Antiohia, condamnarea lui Nestoriu echivala cu renegarea intelepciunii lui Teodor, maestru in exegeza. "Recitarea"Scripturiilor constitue un element esential al culturii bisericilor siriene. Transmisa prin vocile tinerilor, o asemenea cultura a mentinut un remarcabil nivel de unitate culturala si religioasa in cadrul comunitatii nestoriene. Expunerea bisericii nestoriene se datora pur si simplu dimensiuni si pozitiei strategice ale Imperiului Persan. Putini nobili convertiti la crestinism erau ucisi in cadrul executiilor publice, de obicei ramaneau loiali si isi plateau darile, grupurile religiose nu prea aveau de suferit. Prin urmare crestinii si-au facut aparitia la curtea lui Chosroe al II-lea in postura de functionari regali privilegiati.

Nestorienii s-au integrat fara dificultate in partea persana a Asiei Centrale. Au ajuns chiar si in Sogdina, sogdienii erau negustori inascuti, multi dintre ei devenind crestini. In 635, nestorienii au infatisat imparatului chinez din Hsian-Fu, o "aparare a monoteismului".

Conflictul din Roma Rasariteana si Persia avea ca miza controlul absolut asupra Orientului Mijlociu, intre 610-620 Antiohia, Ierusalim si Alexandria au fost cucerite de armatele persane. Heraclius a fost singurul imparat crestin din Imperiul Roman de Rasarit care va ajunge in Locurile Sfinte.

Peninsula Araba fusese implicata in disputele religiose si politice ce cuprindeau zona. In nord de-a lungul granitelor Siriei si Mesopotamiei persane se dezvolta o vasta zona de frontiera. Se confrunta crestinismul cu iudaismul.

Mohamed din Mecca(570-632) in viziunea adeptilor sai si a musulmanilor de mai tarziu, era autorizat de Dumnezeu sa comunice semenilor arabi verdictul asupra celor doua credinte, viziunile sale au fost scrise in Qur'an(coran). Mesajul transmis prin Mahomed parea sa renege trecutul. Numele adoptat de noua religie"Islam" si cuvantul folosit pentru credinciosii "musulmani" provin dintr-o radacina araba-"a crede" intr-un singur Dumnezeu. Pe parcursul misiunii sale, el a fost urmat de un remarcabil grup de tineri format din negustori nomazi si razboinici, in 622 acestia l-au insotit in exil in oaza din Medina, in 630 se reintorc in Mecca.

11. "Schimbarea Imparatiilor"-crestinii sub Islam

Cea mai mare revolutie politica-632d. Cr. pentru prima data in istoria omenirii, popoarele din Maroc si Andaluzia pana in Asia centrala au fost unite sub un sistem politic comun. Grigore cel Mare, Grigore de Tours si Ioan din Efes simteau eminenta sfarsitului lumii si Judecatii de Apoi. Formarea poporului Islamic a fost cea mai imprevizibila consecinta a acelor vremuri, a fost rezultatul unui vot ferm din partea populatiei Orientului Apropiat pentru stabilirea imperiului in defavoarea anarhiei potentiale. Statul intemeiat de Abd al-Malik si Abd al-Walid se infatisa ca un trufas stat islamic, dupa 699 araba a devenit singura limba oficiala a imperiului.

Crestinii din timpurile civilizate(Imperiul Roman de Rasarit) inclinau sa si considere cuceritorii drept salbatici. Ei au inceput sa convietuiasca cu noii stapani, erau numiti"popoare ale Cartii", plateau o taxa jizya-care reprezenta subordonarea lor. Islamul ramasese religia bazelor militare. In noile orase musulmane ale Orientului apropiat predomina cultura si religia cuceritorilor, in Egiptul superior si in nordul Irakului. Elitele crestine au continuat sa mentina un control ferm. La curtea din Damasc, functionarii crestini si-au pastrat un rol esential, astfel un arab crestin din Damasc, Mansur, fusese responsabil cu strangerea taxelor pentru Heraclius. El a abandonat"grijile demnitatii publice" pentru a deveni calugar-Ioan din Damasc.

Calcedonienii erau cunoscuti sub denumirea de "melchiti"-"oamenii imparatului", in epoca respectiva se dezvolta un gen literar specializat constand in "Intrebari si Raspunsuri". Imperiul Islamic nu facuse altceva decat sa declare"un sezon deschis"permanent intre evrei si crestini, calcedonieni si monofiziti.

Anastasie din Sinai a intocmit un catolg pentru acele controverse si o serie de "Povestiri" pentru intarirea credintei. Pentru a-si justifica pretentia ca reprezinta adevarata Biserica, monofizitii au devenit cronicarii Orientului apropiat, cunosteau indeaproape istoria romana.

In secolul al-IX lea apare un nou tip de scriere a manuscriselor grecesti si latine-"minuscula"-. Marile Istorii ale Bisericii monofizite, compilate din scriitori precedandu-i pe M. Sririanu si Barhebraeus reconstitue trecutul pana in secolul al-V lea. Prin 780 episcopii nestorieni isi faceau datoria la marginea lumii. Au doborat arborii sacri ai triburilor de munte pagane din masivul caspic, au resuscitat misiunea crestina din Hsian-Fu, aveau in vedere un nou episcop pentru"poporul din Tibet". Araba a devenit limba Orientului Mijlociu.

Mutarea centrului Imperiului Islamic din Damasc in Bagdad a constituit triumful deplin al arabei in crestinatatea rasariteana. Doar crestinii instruiti puteau profita de cunostiintele medicale, stiintifice din biserica siriana. Doctorul Nestorian Hunayn ibn Isaq era un traducator care compara vechile traduceri n siriaca cu texte grecesti.

Pentru observatorii musulmani, singura regiune crestina importanta era Roma rasariteana-Rum-. Imperiul Roman de Rasarit a fost singurul stat crestin care a experimentat impactul arabilor. Europa se transformase incepand cu anul 630, piosii pelerini saxoni veneau dintr-o regiune crestinata abia cu un secol in urma

12. Crestinatatiile din Nord:Irlanda si Britannia saxona.

Secolul al VII-lea in zone ca Malaia Perescepina in Ucraina si Sutton Hoo de pe coasta Marii Nordice s-au gasit morminte impresionante dezvoltand bogatia si contactele internationale. In Danemarca reflectarile indepartate ale imaginii triumfale romane, propagata prin monede, s-a manifestat printr-o proliferare a talismanelor din aur. Lumea nordica trecea printr-un proces de schimbare, anumite dinastii puternice incepusera sa schimbe in "regate"societati care cunoscusera prea putin forma statala. Legaturile cu trecutul erau foarte importante pentru ei, saxoni erau descrisi drept regi "antreprenori". In Irlanda, crestinismul s-a transformat intr-o religie a minoritatilor in credinta marilor clanuri.

Intr-o lume fara orase romane, manastiri precum Iona constituiau putinele repere stabile intr-un peisaj in continua schimbare, aceste sanctuare ale paganilor au fost transformate in centre religioase, iar la sfarsitul secolului al-VII lea au fost facute impresionante lucrari de amenajare.

Memoria sanctuarelor pagane era cultivata chiar de poezia crestina in limba irlandeza. Fiecare centru monarhal se straduia sa reinvie figura fondatorilor-Sf. Brigid, prin anii 680-700, a urmat Muirchii cu Viata lui Patricius, acest an ne prezinta prapastia intre crestinismul din zona de granita(perioada tarzie) si Irlanda secolului al-VII lea. Transcrierea Scripturilor a fost dublata de asa numitii "aes dana"-faurii care faceau bijuteriile si podoabele conducatorilor, calugarii au devenit aes dana ai "Marelui Imparat din Ceruri".

Sunetul clopotelor era in contrast izbitor cu strigatul de lupta terifiant al cetei de razboinici, calugarii stateau in exil reprezentand antiteza violenta a traiului stabil, acest"exil" a stat la baza numeroaselor misiuni irlandeze si saxone din Europa continentala, rezultand raspandirea crestinismului.

Vechile legi irlandeze erau impregnate cu aceiasi semnificatie precum legile Vechiului Testament. Se poate ca in anumite parti din Vestul Britanniei saxonii sa fi preluat crestinismul de la principii britanici vecini si chiar de la propria taranime romano-britanica. Atunci cand Grigore I si-a trimis in 597 impozanta"misiune"(40 calugari) la regele Ethelbert din Kent, el spera in restabilirea vechii ordini crestine, dar au dat peste un suveran saxon hotarat sa si pastreze hegemonia in stilul propriu. Ethelbert nu dorea sa se intalneasca cu ei intr-o incapere restransa, ca sa nu ii afecteze judecata, dar in cele din urma a fost botezat, iar Augustin a primit permisiunea sa predice in Kent. Din Italia pana in Egiptul superior spatiile pagane au fost inlocuite de cele crestine, Ethelbert alcatuieste un cod de legi-Legile lui Ethelbert-in anglo-saxona. Marele preot pagan primeste un cal si o sulita cu care sa si profaneze propriul altar, rezultand ca vechea conceptie a sacrului a fost abandonata

Precum si in vechiul Israel, angli vedeau suveranii vinovati de succesurile sau esecurile lor. Beda si-a inchinat cartea lui Oswald, el avea stiinta regala de a reinterpreta codurile cetei razboinice, cu prilejul marilor sarbatori crestine. Odata probata noua religie, regii si aristocratii Britanniei saxone au inceput sa se remarce ca donatori de o generozitate eroica In Britannia, Francia si parti ale Irlandei, fiecare regiune etala o aristocratie locala decisa sa transpuna in tinutul de bastina microcosmosurile insufletite ale ordinii crestine odinioara straine.

13. Micro-Crestinatatile

Benedict Biscop(628-690)a intemeiat manastirile Wearmouth si Jorrow. La Wearmouth a fost realizata-Codex Amiatinus-una dintre cele 3 mari copii complete ale Bibliei. Fiecare regiune era o "micro-crestintate"lucrarile"enciclopedice" aveau mare trecere. Din Irlanda pana in Persia, in anul 600, scrierile lui Teodor de Mopsuetia erau deja prezentate de catre dascalii nestorieni din Nisibe ca suma a cunoasterii umane in 636. Etimologiile episcopului Isidor de Sevilla, publicate de discipolii sai. 665-Anania din Sirac scrie -k'nnikon-un compediu complet de cosmologie si datare cronologica In Mediterana occidentala regii vizigoti ai Spaniei au avansat propria versiune a "adevaratei"comunitati crestine. Noua capitala-Toledo-era considerat un "nou Ierusalim". Toate micile greseli precum tunsura necorespunzatoare a preotilor, sau persistenta practicilor pagane in zona rurala, erau de natura sa atraga mania lui Dumnezeu asupra poporului Sau. In 711 Spania este invadata de arabi.

Regii saxoni nu aveau nevoie doar de carti, ci si de un personaj care sa le explice cum stau lucrurile-Wilfrid(634-709), el cunostea formele"romane"corecte de crestinism, stia sa calculeze chiar si data exacta a Pastelui. El nu a actionat in calitate de reprezentant autorizat al Papei de la Roma, ci vroia sa si faureasca propria"micro-crestinatate". Bisericile crestine se bazau pe un calendar al fazelor lunii. Isi construieste propria micro-crestinatate in Nord, la Hexham contruieste o biserica

Clerul a impregnat legislatiei regale, respectiv intregului imperiu-Legile lui Ine(688-693), rege din Wessex, acestea au fost intocmite cu grija pentru"sanatatea sufletului", de exemplu el a decretat ca toti supusii sa si boteze copii in termen de 30 zile de la nastere.

Prezenta crestinismului in Britannia s-a datorat mai ales impunerii de la varf. Crestinismul in Britannia si Irlanda era o "religie a calugarilor". Grigore cel Mare intentiona sa puna la punct o retea compacta de episcopate. Razboinicii locali ofereau sprijin Bisericii in schimbul binecuvantarii si mantuirii. Beda credea ca"convertirea"saxonilor avea sa se implineasca cand vor crede doar in crestinatate. In Evul Mediu fiecare mansatire reprezenta un micro-cosmos al societatii locale. In general, rolul esential in interpretarea noii religii a revenit unor figuri marginale. Una dintre aceste figuri-Drythelm, care in urma unei viziuni s-a dedicat traiului ascetic. Pentru Caedmon, un frate laic din manastirea de la Whitby, triumful culturii aristocratice, cu nucleele ei familiare, cu limba latina a constituit fundalul in care el pretindea ca fusese iluminat sa compuna poeme in versuri anglo-saxone.

Asupra poeziei religiose a epocii plana spectrul regalitatii si al revelatiei. Visul Crucifixului evoca rastignirea lui Hristos in termenii mortii inecate in sange a unui rege razboinic. Micro-crestinatatiile Britanniei lui Beda faceau parte dintr-un"sat global"crestin. Cele regionale au fuzionat pentru a forma singura"crestinatate" cu adevarat importanta in Europa, "Imperiul grecilor"a ajuns pe loc secundar.