Radacinile
problemei.
Primele
insediamente, pe la 1880 (printre primii - evreii romani, de la Rischon le Zion
- "primii la Zion; cazul bancherului pasoptist Davicion Bally, prieten cu
C. A. Rosetti, si mort odata cu acesta, dar la Ierusalim, in aprilie
1885). De la Theodor Herzl si Congresul Sionist - Zurich, 1897, la Declaratia
Lordului Balfour privitoare la caminul national evreiesc (1917);
Primele insediamente: in zonele inospitaliere, fara apa (in cele
linga ape locuiau arabii - ex. Cisiordania). Kibbutzurile, forma de
comunism functional. Palestina sub mandat britanic (1918-1948), revolta araba
din 1936. Frinele puse de englezi emigratiei evreiesti (1936-1948).
Intensificarea emigratiei dupa 1945, odata cu deschiderea lagarelor
naziste. Cazul navei Exodus, respinsa repetat de englezi (1947).
Pamintul viitorului Israel cumparat metru cu metru de la arabii
dispusi sa vinda, de Agentia Evreiasca, creeata in
1920. De-abia in 1960, Agentia a facut act de cesiune simbolica
Statului Israel (care se nascuse in 1948, fara a poseda, formal,
teritoriul!). Hagana ("Salvarea"), armata clandestina evreiasca (din
care se naste Tzahal - armata israeliana) si "terorismul"
evreiesc: miscarile Irgoun Zwei Leumi (Menachem Begin) si Stern (Itzak
Shamir) impotriva britanicilor. Pe timpul razboiului, prima hotarise
incetarea focului, a doua, nu. Atacul contra Hotelului King David, din
Ierusalim, Cartier General al trupelor Britanice (terorism contra militarilor,
nu contra civililor!). Situatia etnica in 1948: 650.000 evrei
(concentrati in zone fara apa) si 600.000 arabi (zone cu
apa). Rezolutia quasi-unanima a ONU din Nov. 1947, cu sprijinul SUA
si URSS, privitoare la nasterea unui Stat Isreal iudeo-arab binational si
biconfesional. Refuzul palestinienilor de a accepta solutia ONU. Proclamarea
Statului Israel (14 mai 1948), revolta generalizata a populatiei evreiesti
si agresiunea statelor arabe limitrofe (primul razboi arabo-israelian, cu
sprijinul inclusiv al URSS, via armamentul din Cehoslovacia). Fuga
palestinienilor - incepe problema refugiatilor. Aparitia OLP in frunte cu
Yasser Arafat, nepot al muftiului pro-nazist al Jerusalimului. (peste tot,
islamul a privit cu simpatie la Hitler si Mussolini). In Israel ramin doar
cca 20%. Israelul in interiorul "liniei verzi" (1948-1967). Weismann, primul
presedinte.
David
Ben-Gurion, primul prim-ministru si Golda Meir - suprematia laburista
(1948-1977). Politica relativ mai concilianta a regelui Abdallah I al
Transiordaniei (din 1948, Cis.+Trans. Iordania), continuata de regele
Hussein, ajuta intrucitva la nasterea Isrealului. Totusi Ierusalimul este
divizat intre Israel si Iordania si, cu toata "toleranta" lui
Hussein, cultul israelit este intezis in sectorul de est (arab iordanian),
inclusiv la Zidului plingerii.
Schimbarea
politicii URSS fata de Israel (1948-1952), de la simpatie la
ostilitate, din cauza esecului de a determina Israelul sa devina un
stat comunist satelit, si a optiunii pro-occidentale a acestuia (o urmare:
procesul halatelor albe - in 1952, Stalin isi aresteaza proprii medicii
evrei ce-l ingrijau, accelerindu-si astfel moartea!). Isrelul - de la tara
evreilor idealisti de pretutindeni, din perioada pre-nazista, la tara
evreilor "cu probleme" de dupa Holocaust si din tarile
comuniste, ce se indreapta masiv spre "Tara Sfinta" spre a se salva.
