Mihai Viteazul si "vitejii' lui

Mihai Viteazul si "vitejii' lui

S-au spus si se spun prea multe despre Mihai Viteazul, in jurul lui s-a nascut o legenda in care nu se mai poate deosebi adevarul istoric de elementele adaugate de-a lun­gul timpului. Ca a fost un capitan stralucit si un geniu politic sunt lucruri incontestabile. Victoriile lui asupra tur­cilor au avut ecou pana departe (regele Frantei, Henric al IV-lea, scria ambasadorului sau la Constantinopol ca sa ceara informatii asupra valahului), in tarile balcanice, printre greci, bulgari, sarbi au aparut cantece populare despre vitejiile lui Mihai Viteazul. Dar, lucru paradoxal, la noi in tara nu a fost iubit. De ce? Fiindca acest viteaz a vrut mai intai sa-si adune o armata puternica, iar rezul­tatul eforturilor sale militare a fost o grava inrautatire a starii taranilor, in vremea lui, sfarsitul veacului al XVI-lea, nu mai puteai constitui o armata din tarani, o data ce aparusera tunurile si pustile. Aveai deci nevoie de lefegii, adica de mercenari care sa stie sa manuiasca armele de foc. Iar acest fenomen nu se petrece numai la noi, ci si in Occident.

Un singur exemplu: in 1525 Francisc I al Frantei se lupta cu Carol Quintul, rege al Spaniei - devenit si imparat. Batalia se da intre Spania, care de-acum poseda colorai in America de Sud si primeste an de an zeci de corabii incarcate cu aur si argint, si regatul Frantei, care e cel mai populat si mai inchegat din Europa. La batalia de la Pavia, unde este facut prizonier Francisc I, se infrunta 25 de mii de oameni de partea franceza cu 25 de mii de cea spaniola. E interesant de stiut ce sunt acesti participanti la batalie. Avem de-a face cu de-abia 5 000 de cavaleri francezi si 5 000 de spanioli, dar spaniolii au 20 000 de lefegii, de mercenari germani, iar francezii 20 000 de mercenari elvetieni.

Asa incat s-a putut spune, mai in gluma, mai in serios, ca batalia de la Pavia a fost un fel de rafuiala intre mercenarii germani si mercenarii elvetieni.

Formarea Dobrogei

In secolul X doi jupani isi declara independenta fata de bulgari: Gheorghe si Dimitrie.

In 1072, imparatul bizantin Botaneiates l-a trimis pe generalul Nicefor Bryennos sa il pedepseasca pe rasculatul Tatrys din sudul Dobrogei. Intre 1086-1091 se afla in Dobrogea Tatos, Sacea si Sestav.

In 1325, Balica, un nobil bulgar, isi declara independenta, formand Principatul de Cavarna. Principatul a fost intr-o lupta continua cu bulgarii, bizantinii, turcii si tatarii, din acest motiv nu a rezistat decat pana in 1388, cand sudul a fost cucerit de turci, iar nordul a intrat in componeta Tarii Romanesti.

Formarea Tarii Romanesti

In 1241, tatarii distrug voievodatele lui Bezerenbam si Miselav. Sase ani mai tarziu, in 1247, sunt medaliati de catre regele Ungariei voivevozii Litovoi (probabil fiul lui Bezerenbam) si Seneslau (probabil acela ce a rezistat invaziei tatare) si cnejii Ioan si Farcas. Procesul de constituire a statului medieval Tara Romaneasca s-a desfasurat in 2 etape. Prima etapa: 1277-1279,odata cu moartea lui Seneslau, Litovoi, voievod din zona Olteniei, ocupa voievodatul sau si cnezatele lui Ioan si Farcas, refuzand sa mai dea tribut ungurilor, dar este ucis in lupta, iar fratele sau, Barbat,este luat prizonier. Pentru rascumpararea acestuia, a fost platita o suma importanta de bani, fapt care demonstreaza dezvoltarea economica a provinciei.Basarab I, nepotul lui Barbat, este considerat itemeietorul Tarii Romanesi, deoarece este cel care uneste aproape toate formatiunile din Oltenia si Muntenia si refuza sa mai plateasca tribut ungurilor. Basarab I este mentionat in izvoarele istorice cu titlul de 'mare voievod s domn'.Stapanirea asupra Banatului de catre Severin, l-a adus pe Basarab I in conflict cu regalitatea maghiara. In 1330, a avut loc batalia decisiva cand, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou porneste din[Timisoara]] o campanie impotriva lui Basarab, ajungand la Severin si apoi la Curtea de Arges. In drum spre casa, intr-o strantoare din munti, numita Posada, (locul exact nu a fost identificat) armata maghiara a fost inconjurata si infranta de oastea romana. Carol Robert a fugit in Ungaria deghizat in hainele unei slugi de-ale sale. A doua etapa a acestui proces s-a desfasurat sub urmasii lui Basarab I: Nicolae Alexandru (1352-1364), cel care a intemeiat prima mitropolie a Tarii Romanesti, cu sediul la Curtea de Arges(1359) si Vladislav Vlaicu(1364-1377), cel care a creat cancelaria domnesca, a batut moneda proprie si a infiintat o a doua mitropolie ortodoxa cu sediul la Severin. In legatura cu formarea Tarii Romanesti, traditia istorica vorbeste de descalecatul lui Negru Voda, voievod din Tara Fagarasului.

Formarea Moldovei

In 1247, preotul franciscan Giovanni da Pian del Carpine, se intalneste cu voievodul Olaha. In 1324, Phintia de Mende, un nobil din Regatul Ungariei, conduce o campanie impotriva tatarilor. In 1345, Ludovic I al Ungariei, impreuna cu o parte din nobilimea din Transilvania, duc o campanie impotriva tatarilor. Regele il lasa pe unul dintre participanti, Dragos, voievod maramuresan, in Moldova, acesta facand o marca de aparare pentru Ungaria. Paisprezece ani mai tarziu, in 1359, un alt voievod din Maramures, Bogdan trece Carpatii si ii alunga pe urmasii lui Dragos, creeand statul medieval independent Moldova.

Formarea Tarii Moldovei, in secolele IX-XIII, in spatiul situat intre Muntii Carpati si Nistru s-au desfasurat procese similare cu cele din teritoriile dintre Carpati si Dunare. Cercetarile arheologice ne permit sa urmarim concentrarea populatiei in jurul unor complexe teritoriale, aparate de fortificatii in mai multe zone pe cursul inferior al Jijiei, Bahluiului si Prutului, in regiunea dintre Prut si Barlad, pe teritoriuldintre Prut si Nistru - pe valea Ciuhurului, in regiunea codrilor (teritoriul viitorului tinut Lapusna-Orhei) etc.

Izvoarele istorice contin unele informatii despre formati

Mihai Viteazul si-a purtat razboaiele cu boierii din jurul lui, cu cetele pe care acesti boieri le-au putut aduna de pe anumite mosii, cu cativa razesi, dar mai cu seama, din pacate, cu lefegii straini, iar acestia costau scump. Avem pastrate toate statele de plata, stim exact cine au fost. Stim cati mercenari sarbi, albanezi, unguri sau secui a avut Mihai Viteazul.

Despre Mihai Viteazul am spus deja ca era considerat copil din flori al lui Patrascu cel Bun. Dar e foarte intere­sant de stiut - lucrul a fost demonstrat de curand de mai multi istorici, cu argumente convingatoare - ca mama lui era o Cantacuzina, adica o coboratoare din vesti­ta familie bizantina care a dat doi imparati in veacul al XIV-lea si care se numara printre marile familii nobile ale Bizantului. Decazuti, dupa cucerirea Constantino-polului de catre turci, ascunsi timp de doua-trei generatii, reapar la inceputul veacului al XVI-lea la Constantinopol; in special un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Saitanoglu sau Seitanoglu, adica, in turceste, "fiul Satanei'. Se zice ca mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Seitanoglu. in orice caz, e aproape sigur acum, dupa documente recent descoperite, ca a fost o Canta­cuzina venita sa faca mare negot in Tara Romaneasca, iar cu banii si insistentele rudelor ei pe langa marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor.