Termenul de antisemitism Și implicaȚiile lui

TERMENUL DE ANTISEMITISM ȘI IMPLICAȚIILE LUI

,,Chestiunea antisemitismului este deosebit de complexa. Avem de-a face cu atitudini, comportamente, reacții, mentalitați și acțiuni fața de poporul evreu. Ființand de mii de ani, exprimat cu violența și ura la nivelul unor mari grupuri de oameni, culminand cu exterminarea fizica a șase milioane de evrei, antisemitismul a creat, in mod natural, o reacție necesara de respingere pe toate caile a manifestarilor sale"[1].

Termenul de antisemitism a aparut pentru prima oara in secolul al XIX-lea, chiar daca mișcarile antievreiești dateaza din antichitate. Acesta a fost inventat de catre un german - Wilhelm Marr - in broșura "Victoria iudaismului asupra germanismului", și intemeiat pe baze științific-rasiale mai degraba decat religioase.[2] Marr susținea, ca și mulți intelectuali germani din acea vreme, ca evreii faceau parte dintr-o rasa diferita, cea a semiților, și prin urmare nu puteau fi acceptați ca membri cu drepturi depline ai Germaniei.

Termenul de antisemitism a inlocuit vechiul termen de ,,ura pentru evrei", care descria antipatia tradiționala creștina pentru evrei , și care nu se potrivea ideologiei moderne, pseudoștiințifice, naționaliste și anti-creștine ce a luat naștere in a doua jumatate a secolului XIX. Susținatorii noii ideologii cautau un termen neutru, care sa nu conțina cuvantul ,,evreu", și care sa sune ca și cum ar veni din domeniul științelor sociale. Neologismul lui Marr venea din terenul filologiei comparate, care calificase anumite limbi, in special ebraica, araba și aramaica, drept limbi ,,semite"66, dar el nu se referea la ura pentru semiți -adica pentru cei ce vorbeau acest grup de limbi-, ci la ura pentru evrei. Jerome A. Chanes e de parere ca termenul este o construcție absurda, deoarece nu exista un semitism, caruia termenul de antisemitism sa i se poata opune67, dar totuși, el accepta existența unui semitism care caracterizeaza un grup definit mai degraba de criterii rasiale decat lingvistice.

Conceptul de antisemitism a fost definit in diverse eciclopedii și dicționare: in Dictionnaire de notre temps, antisemitismul este definit "rasism fața de evrei"; in Oxford Advanced Learner's Dictionary, antisemit inseamna o "persoana care uraște evreii"; in Dictionar enciclopedic antisemitismul este caracterizat ca "atitudinea ostila fața de evrei, intemeiata pe discriminarea rasiala sau religioasa", iar in Dictionarul explicativ al limbii romane, antisemitismul este clasat ca "atitudine ostila fața de evrei". Hyam Maccobi crede ca antisemitismul, oricare ar fi fost teoria din spatele lui, nu a insemnat niciodata altceva decat ura pentru evrei.68

Dar termenul de ,,antisemitism" nu e problematic doar din punct de vedere al terminologiei, ci și din punct de vedere al caracteristicilor lui, acesta fiind un termen ambivalent, chiar multivalent, care creaza nu de puține ori confuzie. El poate fi vazut ca o ura pentru evrei ce a strabatut secole și continente; ca o mișcare sau ideologie politica relativ moderna ce  a luat naștere in Europa Centrala in secolul XIX și a atins apogeul in timpul Holocaustului; ca o versiune iraționala și patologica a antiiudaismului ,,etnocentric" și ,,religiocentric" care iși are originile in conflictul Creștinatații cu evreii; sau ca o combinație intre toate aceseta. Steven Beller crede ca totul depinde de felul in care definim termenul.69

Raul Hilberg definește antisemitismul ca pe o antipatie sau ura iraționala pentru evrei, incercarea de a-i demoraliza, respingerea validitații religiei evreilor, a felului lor de viața, a spiritului evreiesc, a caracterului evreiesc, și, in cele din urma, a dreptului de viața al evreilor, dar Robert Alter merge și mai departe, considerand ca orice ostilitate fața de evrei care e bazata pe proiecții ireale mai degraba decat pe observație intelectuala poate fi numit antisemitism.70

Funcțiile ideologice ale antisemitismului ar putea fi clarificate de trei analogii din științele chimica, medicala și biologica.

▪ prima este aceea ca, deși exista in contexte istorice diferite, ideile, emoțiile și comportamentele anti-semite sunt elemente reactive care se combina ușor cu alte ideologii, precum naționalismul, rasismul, social-darwinismul, conservatorismul, fascismul sau socialismul pentru a forma un amestec exploziv.

▪ a doua arata faptul ca anti-iudaismul, precum un virus, se adapostește inactiv in diferite nivele ale psihicului individual și societal, ieșind la suprafața in special in timpul convulsiilor crizelor sociale sau personale.

▪ in al treilea rand, deși evreii au fost comparați adesea cu paraziții, - atat in imaginarul antisemit medieval, cat și in cel modern- antisemitismul insuși este o idee parazitara, crescand mai puternic in urma alimentarii ei cu sentimente de teama, manie, neliniște și vina.71

Antisemitismul poate fi comportamental, și atitudinal: ceea ce fac și ceea ce gandesc oamenii. Exista o legatura cruciala intre ceea ce fac și ceea ce gandesc oamenii, prin urmare intre antisemitismul comportamental și cel atitudinal. Antisemitismul comportamental se manifesta sub diferite forme: de la acte de vandalism antisemit pana la glume, comentarii și retorica politica. Antisemitismul atitudinal ridica urmatoarea intrebare: ,,ce gandesc oamenii despre antisemitism?", iar studiile in aceasta direcție au indicat atitudini mai nuanțate decat ,,antisemit" sau ,,non-antisemit".72