Invatatura iezuitilor

Invatatura iezuitilor

"Metoda pedagogica a Companiei - scria R.P. Charmot - consta in primul rand in a invalui pe ucenici cu o mare retea de rugaciuni" Apoi el il citeaza pe parintele iezuit Tacchini: "Fie ca Duhul Sfant sa-i um­ple precum alabastrul este umplut cu parfumuri; fie ca El sa-i patrunda intr-atat incat, pe timp ce trece, sa fie in stare sa respire din ce in ce mai multa mireasma cereasca si parfum al lui Hristos!"

Parintele Gandier are de asemenea, o contributie: "Sa nu uitam ca educarea, asa cum este vazuta de Companie, este o slujba asemanatoare cu cea a ingerilor" (F. Charmot).

Mai tarziu, parintele Charmot mai spune: "Sa nu fim ingrijorati cum si unde este introdus misticismul in educatie! () Aceasta introducere nu este facuta printr-un sistem sau vreo tehnica artificiala, ci prin infiltrare, prin "endosmoza" (patrundere a unui fluid printr-o membrana subtire - n.t.). Sufletele copiilor sint impregnate datorita contractu­lui foarte strans cu dascalii lor, care sint saturati de misticism".

Din partea aceluiasi autor, iata si telul profesorului iezuit: "Prin invatatura lui, el are ca scop sa formeze nu o elita de crestini intelectuali, ci crestini de elita".

Aceste cateva citate spun destul de mult despre telul principal al acestor educatori. Sa vedem acum cum formeaza ei pe acesti crestini de elita si ce fel de misticism este inoculat, infiltrat sau pompat in copiii supusi sistemului lor educational.

In fata - este caracteristic acestui ordin - se gaseste Fecioara Maria. "Loyola o facuse pe Fecioara cel mai important lucru din viata lui. Inchinarea la Maria era baza devotamentului sau religios si a fost data Ordinului de Loyola pentru a fi dus mai departe. Aceasta veneratie s-a dezvoltat atat de mult, incat s-a spus deseori, si pe buna dreptate, ca ea constituie adevarata religie a iezuitilor: aceasta nu a fost spusa de un protestant, ci de J. Huber, profesor de teologie catolica.

Loyola insusi era convins ca Fecioara il inspirase atunci cand si-a elaborat "Exercitiile spirituale". Un iezuit a avut o viziune in care Maria acoperea Societatea lui Isus cu mantia ei, ca un semn al protectiei sale deosebite. Un altul, Rodrigue de Gois, a fost atat de rapit de nespusa ei frumusete, incat a fost vazut inaltandu-se in aer. Un no­vice al Ordinului, care a murit la Roma in 1581, a fost sustinut de Fecioara in lupta lui impotriva tentatiilor diavolului; pentru a-l in­tari, ea ii dadea din cand in cand o inghititura din sangele Fiului sau si il alina la sanul ei" (J. Huber).

Doctrina lui Duns Scot privind "conceptia imaculata" (nasterea fara pacat a Fecioarei Maria - n.t.) a fost adoptata cu entuziasm de Ordin care a reusit sa o transforme in dogma prin papa Pius IX, in 1854.

"Erasmus a satirizat aceasta veneratie a Mariei din vremea sa. In timpul sec. IV fusese inventata povestea casei lui Loretto; se spunea ca aceasta casa fusese adusa din Palestina de ingeri. Iezuitii au imbratisat si sustinut aceasta legenda. Canisius a mers atat de departe, incat a redactat chiar scrisori de la Maria insasi si, multumita Ordinului, bogatiile au inceput sa curga la Loretto (ca si la Lourdes, Fatima, etc).

"Iezuitii au scos la iveala tot felul de relicve ale Mamei lui Dumnezeu (cum o numesc ei). Cand si-au facut intrarea in biserica Saint­ Michael din München, ei au oferit credinciosilor spre venerare bucati din valul Mariei, cateva suvite din parul ei si parti ale pieptenului ei; ei instituisera un cult deosebit de venerare a acestor obiecte".

"Aceasta venerare a degenerat in manifestari imorale si senzuale, in special in imnurile dedicate Mariei de catre parintele Jaques Pontau. Poetul nu cunostea nimic mai frumos decat sanii Mariei, nimic mai dulce decat laptele ei si nimic mai incantator decat abdomenul ei".

Aceste citate s-ar putea multiplica la infinit. Ignatiu voia ca ucenicii lui sa aiba o evlavie 'perceptibila' sau chiar senzuala, ca si a lui, ceea ce ei si obtineau. Nu este de mirare ca ei au avut succes in fata guaranilor; acest fetisism erotic li se potrivea de minune. Dar bunii parinti iezuiti s-au gandit intotdeauna ca acesta se potriveste la fel de bine si 'albilor'. Cum baza doctrinei lor o constituie dispre­tul pentru oameni, 'albii' si 'rosii' fiind la fel, toti trebuiau tra­tati la fel si anume ca niste copii.

Asa ca ei lucrau asiduu la propagarea acestui principiu si practicilor idolatre; datorita influentei pe care o aveau asupra Sfantului Scaun, ce nu-si putea exercita puterea fara acestia, ei i-au strans in mod fortat pe oameni sub biserica romana, in ciuda rezistentei care, incet-incet, a scazut.

"Parintele Barri a scris o carte intitulata 'Paradisul se deschide printr-o suta de rugaciuni adresate Mariei'. In ea, el expunea ideea ca modul in care noi intram in paradis nu are importanta: lucrul important este sa intri. El enumera practici de exteriorizare a evlaviei fata de Maria, care deschid portile cerului. Intre alte lucruri, aceste exercitii constau in adresarea catre Maria de saluturi dimineata si seara, insarcinarea ingerilor de a o saluta; exprimarea dorintei de a-i construi mai multe biserici decat toate cele construite pana atunci de toti ca­lugarii luati la un loc; a purta zi si noapte un rozariu in loc de bra­tara, sau un chip al Mariei, etc

"Aceste practici sunt de ajuns pentru a ne asigura mantuirea si daca diavolul, cand suntem pe patul de moarte ne pretinde sufletul, noi trebuie doar sa-i amintim ca Maria raspunde pentru noi si ca el trebuie sa rezolve (clarifice) lucrurile cu ea" (J. Huber).

In lucrarea sa, "Pietas quotidiana erga S.D. Mariam", parintele Pemble recomanda urmatoarele: "Sa ne lovim, sa ne autoflagelam, sa oferi fiecare lovitura ca un sacrificiu lui Dumnezeu, prin Maria, sa ne gravam cu un cutit pe piept sfantul nume al Mariei; sa ne acoperim decent noaptea, ca sa nu ofensam privirea casta a Mariei; sa-i spui fecioarei ca ai fi gata sa-i oferi locul tau in rai daca ea nu l-ar avea pe al ei; sa vrei sa nu te fi nascut sau sa te fi aruncat in iad daca sfanta Maria nu s-ar fi nascut; sa nu mananci niciodata un mar, atat timp cit Maria a fost ferita de greseala de a gusta din el" (J. Huber).

Toate acestea au fost scrise in 1764, dar trebuie aruncata doar o privire asupra lucrarilor similare publicate astazi in numar foarte mare sau numai asupra presei catolice, pentru a observa faptul ca de 200 de ani, aceasta idolatrie salbatica nu a facut altceva decat sa creasca si sa se impodobeasca. Papa Pius XII s-a remarcat in ceea ce priveste cultul Mariei. Sub conducerea lui, o mare parte a bisericii romano-catolice a urmat aceasta idolatrie.

Mai mult, fiii lui Loyola, care sint totdeauna gata sa se conformeze spiritului timpului, incearca astazi sa adapteze aceste copilarii medievale si exista cateva brosuri publicate de unii din acesti preoti sub auspiciile nobile ale "Centrului National de Cercetare Stiintifica".

Daca adaugari la aceasta hainele calugaresti de diferite culori si "calitati" specifice, adorarea sfintilor, icoanele, moastele, apologia "miracolelor", adorarea "Inimii sfinte", vom avea o idee a misticismului cu care "sufletele copiilor erau impregnate" prin contactul lor cu das­calii care erau "saturati de misticism" - asa cum scrie R.P. Charmot in anul 1943. Nu exista nici o alta cale de a forma "crestini de elita".

Oricum, daca ei urmau sa castige batalia impotriva universitatilor, colegiile iezuite si-ar fi extins invatatura ingradind disciplinele laice, caci Renasterea redesteptase setea de invatatura. Ei erau gata s-o faca, mergand cu totul impotriva acestei invataturi care era contrara eu-lui lor: mentinerea constiintelor in deplina supunere fata de biserica.

De aceea, elevii lor sint mai intai de toate inconjurati de acest "val de rugaciuni", care nu ar fi suficient daca invatatura impartasita nu ar fi fost mai intai purificata de toate ideile si spiritele neconforme. Astfel, latina si greaca (latina era la mare pret in aceste colegii iezuite) erau studiate pentru valoarea lor literara; dar vechea gandire "ortodoxa" era expusa numai atat cit sa demonstreze asa numita filozofie scolastica superioara. "Umanistii" pe care ei ii scolarizau, erau in stare sa compuna discursuri si versuri in limba latina, dar singurul stapan a gandurilor lor era sfantul Toma d'Aquino, un calugar din sec.13.

Ascultati "Ratio Studiorum", tratatul fundamental al pedagogiei iezuite, citat de R.P. Charmot: "Noi vom inlatura cu grija subiectele laice care nu favorizeaza pietatea si morala sanatoasa. Noi vom compune poeme; dar fie ca poetii nostri sa fie crestini si nu urmasi ai paganilor care Pemble recomanda urmatoarele: "Sa ne lovim, sa ne autoflagelam, sa oferi fiecare lovitura ca un sacrificiu lui Dumnezeu, prin Maria, sa ne gravam cu un cutit pe piept sfantul nume al Mariei; sa ne acoperim decent noaptea, ca sa nu ofensam privirea casta a Mariei; sa-i spui fecioarei ca ai fi gata sa-i oferi locul tau in rai daca ea nu l-ar avea pe al ei; sa vrei sa nu te fi nascut sau sa te fi aruncat in iad daca sfanta Maria nu s-ar fi nascut; sa nu mananci niciodata un mar, atat timp cit Maria a fost ferita de greseala de a gusta din el" (J. Huber).

Toate acestea au fost scrise in 1764, dar trebuie aruncata doar o privire asupra lucrarilor similare publicate astazi in numar foarte mare sau numai asupra presei catolice, pentru a observa faptul ca de 200 de ani, aceasta idolatrie salbatica nu a facut altceva decat sa creasca si sa se impodobeasca. Papa Pius XII s-a remarcat in ceea ce priveste cultul Mariei. Sub conducerea lui, o mare parte a bisericii romano-catolice a urmat aceasta idolatrie.

Mai mult, fiii lui Loyola, care sint totdeauna gata sa se conformeze spiritului timpului, incearca astazi sa adapteze aceste copilarii medievale si exista cateva brosuri publicate de unii din acesti preoti sub auspiciile nobile ale "Centrului National de Cercetare Stiintifica".

Daca adaugari la aceasta hainele calugaresti de diferite culori si "calitati" specifice, adorarea sfintilor, icoanele, moastele, apologia "miracolelor", adorarea "Inimii sfinte", vom avea o idee a misticismului cu care "sufletele copiilor erau impregnate" prin contactul lor cu das­calii care erau "saturati de misticism" - asa cum scrie R.P. Charmot in anul 1943. Nu exista nici o alta cale de a forma "crestini de elita".

Oricum, daca ei urmau sa castige batalia impotriva universitatilor, colegiile iezuite si-ar fi extins invatatura ingradind disciplinele laice, caci Renasterea redesteptase setea de invatatura. Ei erau gata s-o faca, mergand cu totul impotriva acestei invataturi care era contrara eu-lui lor: mentinerea constiintelor in deplina supunere fata de biserica.

De aceea, elevii lor sint mai intai de toate inconjurati de acest "val de rugaciuni", care nu ar fi suficient daca invatatura impartasita nu ar fi fost mai intai purificata de toate ideile si spiritele neconforme. Astfel, latina si greaca (latina era la mare pret in aceste colegii iezuite) erau studiate pentru valoarea lor literara; dar vechea gandire "ortodoxa" era expusa numai atat cit sa demonstreze asa numita filozofie scolastica superioara. "Umanistii" pe care ei ii scolarizau, erau in stare sa compuna discursuri si versuri in limba latina, dar singurul stapan a gandurilor lor era sfantul Toma d'Aquino, un calugar din sec.13.

Ascultati "Ratio Studiorum", tratatul fundamental al pedagogiei iezuite, citat de R.P. Charmot: "Noi vom inlatura cu grija subiectele laice care nu favorizeaza pietatea si morala sanatoasa. Noi vom compune poeme; dar fie ca poetii nostri sa fie crestini si nu urmasi ai paganilor care invoca muzele, nimfele muntilor si marilor, Calliope, Apollo, etc. "sau alti zei si zeite. Mai mult, daca acestia trebuie mentionati, sa fie nu­mai in scopul de a-i caricaturiza, caci ei sint numai demoni"

Astfel, toate stiintele - in special stiintele naturii - vor fi "interpretate" in aceeasi maniera. De fapt, R.P. Charmot nu incearca sa ascunda aceasta in ceea ce spune despre profesorul iezuit al anului 1940. El nu preda stiinta de dragul stiintei, ci numai in scopul de a aduce o mai mare slava lui Dumnezeu. Este legea formulata de sfantul Ignatiu in «Constitutia» sa" (F. Charmot).

Si iarasi "Cand vorbim despre o intreaga cultura, nu inseamna ca predam toate subiectele sau stiintele, dar dam o educatie stiintifica si literara care nu este pur laica si impermeabila la scanteierile revela­tiei (F. Charmot ).

Educatia acordata de iezuiti era totusi facuta sa fie mai degraba scanteietoare decat profunda, sau "formalista", asa cum deseori a fost numita". Ei nu credeau in libertate, care era fatala in ceea ce priveste invatatura", scrie H. Boehmer.

"Adevarul este ca meritele relative ale invatamantului iezuit au scazut cand stiinta si metodele de educatie si invatamant au progresat si s-au dezvoltat pe o baza mult mai larga si pe conceptii mai profunde ale umanitatii. Buckle spunea: "Cu cat civilizatia inainteaza, cu atat iezuitii pierd teren, nu numai datorita propriei lor decaderi., ci dato­rita tuturor modificarilor si schimbarilor care se petrec in mintea ce­lor din jurul lor De-a lungul sec.16, iezuitii au fost in frunte, dar in timpul sec.18 ei au fost depasiti de timp" (J. Huber).