Italia antica si locuitorii ei

ITALIA ANTICA SI LOCUITORII EI

Bibliografie: Popoli e cività dell'Italia antica I-VIII, 1974-86; G. Devoto, Gli antichi Italici (1967); E.P. Salmon, Samnium and the Samnits (1967); M. Pallotino, M. Torelli, Storia degli Etruschi (1984); F. Altheim, Der Ursprung der Etrsken (1950); A. Mongliano, A. Schiavino, Storia di Roma, I-IV (1988).

Metternich, cancelarul Austriei, spunea ca Italia reprezinta numai o notiune geografica. Afirmatia este valabila si pentru antichitate, pana cand Roma a unificat Italia.

In anul 338 i.Hr. Roma a infrant Latiumul si l-a unificat. In 272 i.Hr., in urma victoriei romane asupra Tarentului si a lui Pyrrhos, Roma stapanea Italia. In 89 i.Hr. a fost acordata cetatenia romana la sfartitul razboiului social aliatilor Romei din nord, de la raurile Arno si Aesis pana la stramtoarea Messina. In 42 i.Hr., dreptul de cetatenie romana a fost acordat si nordului Italiei, Gallia Cisalpina, de catre triumviri Antonius, Octavianus si Lepidus.

Roma este cea care stapaneste lumea si pe acest principiu a functionat si istoriografia romana la inceputurile ei. Istoricii romani nu scriu istoria Italiei, ci a Romei, incepand cu Fabius Pictor (200 i.Hr.) pana la Tacitus (120 d.Hr.). Omul politic roman Marcus Porcius Cato Maior este primul care prezinta istoria Italiei si nu a Romei.

Trebie precizat ca roma nu era Italia, pentru ca ar fi o eroare ca relatia Roma-Italia, asa cum era ea organizata la sfarsitul primului razboi punic, sa fie proiectata asupra perioadei anterioare, intrucat atunci Roma nu era capitala. Treptat, ea va deveni urbs. Italia isi are numele de la cuvantul vechi "viteliu" - animal, vitel, si ea inseamna "tara vitelor". S-a avansat si ipoteza nerelevanta ca Italia ar proveni de la zeul Italus, desi, in realitate, raportul e invers.

Trebuie precizat ca initial Italia desemna, dupa Hekataios din Milet, numai sudul extrem al provinciei. Privind lucrurile din punct de vedere geografic, e explicabil de ce Italia a atras de timpuriu emigranti si navalitori, intrucat coastele sunt foarte lungi si greu de aparat in fata piratilor. Litoralul vestic contine o seama de porturi naturale. Ca si in Hellada in mileniul II, indoeuropenii s-au asezat in Italia si peste acesti italici au venit apoi etruscii, celtii, grecii, temporar cartaginezii, cimbrii germanici, vizigotii, ostrogotii, bizantinii, iar in seclul VII longobarzii.

Italia a fost unul dintr cele mai mari teatre de razboi ale istoriei universale si o intelegere adecvata a istoriei sale nu e posibila in desconsiderarea acestui element de geografie si istorie.

Cercetarea vechii Italii a dus la concluzia, dupa parerea lui Torelli, ca in peninsula se constituisera doua zone economice: Etruria, intemeiata pe economie urbana, si latium,o zona mai arierata, intemeiata pe o economie pastoral-agricola. Aceasta din urma cunoaste forme primitive de acumulare in turme de bovine, ovine sau cabaline.

Sigur ca in procesul de interactiune dintre dezvoltare si inapoiere nu poate fi exclus factorul geografic si in acest context poate fi explicata si dialectica raporturilor de confruntare si integrare intre populatiile etnice. Aceasta dinamica a dus in Italia la functionarea modelului cunoscut al raportului dintre pastori si agricultori. La rezolvarea problemei excedentului demografic al primilor - ver sacrum, o elaborare ideologica a detasarii din corpul social etnic originar al "generatiilor excedentare". In societatile evoluate, redistribuirea excedentului se rezolva intre ramurile procesului economic. Toate aceste elemente la un loc au determinat un cadru etnic peninsular variat si foarte instabil, astfel incat este dificil la nivel actual al cunostintelor sa fie prezentata o imagine sigura a deplasarilor diferitelor etnii incerand cu secolele IX-VIII i.Hr.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

In perioada primei varste a fierului sunt plasate migratiile nu numai ale italicilor, ci si ale illyrilor si etruscilor. Aceasta miscare dinte 1200-800 i.Hr. este o parte a marelui proces al migratiilor egeene. Perioada de trecere a reprezentat in Italia, ca si in Hellada, procesul de simbioza al culturilor autohtone mediteraneene cu cele ale indo-europenilor nordici. In timp se va ajunge la o repartitie culturala a Italiei. La inceput este o cultura villanoviana intemeiata de etrusci, apoi o cultura latiana cu influente villanoviene. Apoi cultura apulica, cea situata pe versantul tyrrhrenian din Campania pana in Calabria si cultura regiunii din centrul Apeninilor pana la coasta Adriatica - cultura italico-orientala - astfel incat se poate conchide ca in secolele VI-V i.Hr. diviziunea peninsulei se produsese deja in plan etnic si social in doua zone diferite de dezvoltare economica: una urbana, mai evoluata, si a doua zona rurala - pagi - cu segmentare tribala, cantonala.

Traditia literara transmite, prin Hesiod, Theogonia, 1013 sq., o o interesanta genealogie a populatiilor din Italia: din legatura lui Odysseus cu Kyrke au rezultat Latinos - "tatal tuturor tyrrhenilor" si Agrios, (KLP III 512, s.v. Latinus) - o genealogie care marturiseste despre caracterul etnic tripartit al Italiei: etrusci, latini si italici (Agrios - italicul locuind regiunile paduroase si muntoase; Agrios - omul padurii).

Istoricul italian Torelli considera ca pe baza noilor cercetari din ultimii 20 ce ani s-ar putea vorbi de mai multe arii in peninsula:

- oarie neindoeuropeana - etrusci, a caror maxima expansiune corespunde cu cea a culturii Villanova in regiunea Emilia, Romagna, Toscana, Campania;

- aria latina (vechiul Latium), locuita de latino-falisci;

- aria mesapica, locuita de vorbitorii unui dialect inrudit cu illyra in sud-estul peninsulei;

- aria italica, cu 3 blocuri lingvistice: umbric, sabin, osc; (umbric, sabin in centru-nord - Sabina, Umbria, Picenum - osc in centru-sud, samnitii, lucani, brutii, sicanii in sud).

Sintetizand, reprezentarea lingvistica apare ordonata pe axa nord-sud, adica un bloc occidental (etruscii)si un mare bloc oriental, "italic", cu doua insule: latino-falisca in centru si mesapica in sudul extrem.

Din punct de vedere al corespondentelor indoeuropene-italice, s-au emis mai multe ipoteze. Vittorio Pisani considera ca italicii s-ar imparti in doua: latinofaliscii, din din inrudire celtica, si osco-umbrii, inruditi cu hellenii eolieni.

A existat in lingvistica si o metoda: panillyrismul (cf. H. Krahe etc.). S-a crezut ca multe triburi italice, venetii de exemplu, ar fi de origine illyra.

Etruscii

Fata Italiei se modifica prin invaziile italicilor, etruscilor si illyrilor, manifestarea occidetala a marii migratii egeene. In aceasta perioada se formeaza grupele de triburi si popoare cunoscute mai tarziu in Italia. Asa cum se stie, 1200-800 i.Hr. este intervalul in care s-a realizat fuziunea dintre invadatori si autohtono.

Este binecunoscuta controversa in jurul originii etruscilor. Exasperat de aceste dezbateri, Mommsen spunea ca a discuta despre originea etruscilor este echivalent, metodologic vorbind, cu a te intreba cine a fost mama Hecubei. Este interesant ca etruscii nu si-au pus aceasta problema. In perioada imperiala, ei credeau ca stramosii lor au venit in Italia din Mikroasia, din Mysia sau din Lydia. Nici autorii antici nu au cazut de acord asupra originii etruscilor.

Herodot 1.94, spune ca Attis a avut doi fii: Lydos si Tyrsenos (stramosul etruscilor). Ipoteza aceasta a originii lydiene este opinia comuna in istoriografia moderna (A. Furtwängler, Eg. Meyer, Fr. Schachermeyr). Este interesant ca Dionysios din Halicarnas (1.28.2) crede ca etruscii ar fi un popor autohton al vechii Italii, ipoteza importasita si de Luigi Paretti. Niebuhr crede ca etruscii au emigrat in Italia de undeva din nord. Cele mai noi cercetari - Pallatino - considera ca etruscii s-au constituit ca popor in Italia prin relatiile si amestecul cu alte popoare si civilizatii, mai cu seama cu umbrii.

Aproape toate lucrarile despre etrusci s-au pierdut. Imparatul Claudius a scris o lucrare Tyrrhenica in 20 de carti, din nefericire pierduta. Exista peste 9000 de inscriptii redactate in etrusca, din secolul VII i.Hr. Ele sunt atat de putin relevante, incat mari progrese in privinta descifrarii lor nu se pot face. Cu toata adversitatea cunoscuta dintre romani si etrusci, nu se poate nega influenta pe care acestia au avut-o asupra romanilor si italicilor. Chiar dupa disparitia lor, slabiti de razboaiele cu grecii, romanii, italicii, influenta organizarii politice si a culturii etrusce a subzistat. Romanii au preluat multe elemente de la etrusci, cum ar fi riturile de intemeiere a oraselor. Dupa Cato si Varro, mai face parte din riturile etruscilor haruspicina - stiinta de a cerceta maruntaiele jertfelor (ficatul). Un ficat de bronz descoperit la Piaceza arata o impartire a campurilor ficatului identica cu cea care se gaseste pe piese asemanatoare de la Babylon si Bogaszköy (Hattusa). Etruscii ar fi preluat de la hittiti, dupa unele opinii, inainte de a parasi Asia Mica, evocatio - invocarea zeilor de a parasi un oras inainte de cucerirea acestuia.

Se pare ca, in primele timpuri, etruscii erau un fel de monarhie, monarhul numindu-se lauxume, luxume, in latineste lucumo. Ca si in lumea hellenica, prin secolul VI i.Hr., se poate vorbi despre o evolutie spre democraie. Ca si aici, nu a existat un stat Etruria, ci numai "polisuri" izolate, (ar fi si o posibila explicaie geografica). Astfel se explica caderea sub dominatie romana a tuturor cetatilor etrusce, fara ca celelalte sa vina in ajutorul celei atacate. In 295 i.Hr., la Sentinum, etruscii au incercat, fara succes, sa se opuna, uniti, inaintarii Romei. Traditia literara mentioneaza - duodecim/quindecim populi Etruriae. De aici, se poate presupune existenta unei ligi etrusce, dar detaliile de organizare sunt aproape obscure.

In Etruria centrala erau veii, Tarquinia, Vulci, Caere, Chiusi, Rusellae, Vetulonia; in regiunea Padului - Bologna, Mantua, Melpum; in Campania - Capua, Nola, Pompei, Herculaneum, Sorento etc.

Intalnirea lucumoni-lor, ceea ce subliniaza caracterul lor de principi religiosi, avea loc inca in fanum Voltumnae (Veii?, Volsinii?). Ea este mentionata inca in timpul lui Constatin cel Mare, cand era casatorit impreuna cu umbrii, carora imparatul le permite sa o faca "acasa si in onoarea Flavienilor".

Asupra structurii social-politica, anumite concluzii se pot trage din imprumuturile facute de romani de la etrusci: sella curulis, fasces, toga palmata, corona aurea, tria nomina.

Pe langa etrusci, mai exista doua populatii din Italia ale caror origini ridica probleme: ligurii din nordul Italiei (Piemont si Tessina), cu origine incerta (nu se stie daca apatin fondului preindoeuropean sau celui indoeuropean) si locuitorii Sardiniei, neindoeuropeni cu o structura sociala de tip matriarhal.

Potrivit lui A. Piganiol, dupa venirea grecilor in Italia (dupa 776/754 i.Hr. -intemeierea coloniei Kyme), dominatia etrusca a cuprins o buna parte a Italiei, inclusiv Latium (Roma - Ruma - numele unei familii etrusce), atingand si Pompei. Nu este dominatia unui regat unitar (regnum), ci a unei paturi subtiri de aristocrati cu o clientela, cu putina influenta asupra populatiei italice supuse. F. Altheim presupune ca aceasta dominatie seamana cu cea ionica din Asia Mica. Aveau un sanctuar la voltumna, o piata, jocuri sportive. Armata era formata din hopliti, care formau o falanga inchisa si din unitati de care de lupta.