Istorie
Hiperboreea lui Apollo eraDacia
Hiperboreea lui Apollo eraDacia
Dupa legendele antice, Hiperboreea era localizata dincolo de
punctul de unde sufla vantul de nord, Boreas. Sa analizam un pic aceasta
afirmatie mitica.
Zeii grecilor, nu traiau prea departe de tara acestora.. Ei salasluiau in
Dacia, tara din care plecasera de fapt, aheii spre Elada ( actuala Grecie).
Acolo, la nord de Istru, traisera titanii si tot acolo, vestitele amazoanele
aveau o tara in care conduceau numai femeile. Tot de peste Istru sufla si
vantul de nord- Boreas, care trecea peste Marea Neagra, strabatea stramtorile
Bosfor si Dardanele, ajungand in Grecia!
'La nord de Tracia', scrie Herodot, 'ce fel de oameni locuiesc,
nimeni nu poate sa stie; atat dar se pare ca dincolo de Istru exista pamant
nelocuit si infinit' .
Toate aceasta ne arata ca limita orizontului geografic al grecilor antici, se
intindea doar pana la Dunare
(Istru)
De altfel si respectabilul istoric Arthur Weigall este de aceeasi opinie cand
referindu-se la expeditia lui Alexandru Macedon la Dunare, spune: 'Era
aventura indrazneata, care ar fi putut prea bine pune capat carierei sale (a
lui Alexandru Macedon -n.n) inca de la inceput (expeditia -n.n) fusese
intreprinsa in mare parte pentru a putea afirma ca el traversase marele fluviu
care fusese ca o bariera pentru aventurile septentrionale ale lui Filip si
formase linia admisa intre lumea cunoscuta a grecilor si nordul nestiut.
Alexandru insusi, considera acest fapt ca fiind de mare importanta, caci pe
tarmul marelui fluviu (Istru/ Danubius/Dunarea - n.n) el celebra un
impresionant serviciu religios, oferind sacrificii lui Zeus, Herakles si
divinitatii Dunarii'
Legendele cele sacre ale antichitatii clasice plasau patria lui Apollo in
Hiperboreea(Aristotel chiar numindu-l Apollo-hiperboreu). Tot in Hiperboreea se
nascuse si mama sa Latona/Leto/Letea, pe o insula vestita in toata antichitatea
pentru cultul ei inchinat lui Apollo. Aceasta insula se numea Leuke (Alba)
actuala Insula a Serpilor din dreptul varsarii Dunarii in Marea Neagra. Pe
aceasta insula se afla cel mai mare si mai vestit templu a lui Apollo din toata
antichitatea despre care vorbeste Hecateu Abderita.
Tot de hiperboreeni se leaga si istoria infiintarii templului apolinic de la Delos precum si a celui din
Delphi
Ca centrul cultului apolinic se afla in Hiperboreea dacica, ne-o dovedeste si
faptul ca cei mai cunoscuti profeti apolinici Olen si Abaris erau hiperboreeni.
Olen a fost conducatorul hiperboreenilor care au fundat templul lui Apollo din
Delphi precum si primul poet hieratic al Greciei, unde la dus apostolatul sau
pentru credinta apolinica. El a compus mai multe imnuri sacre in onoarea lui
Apollo, in care amintea si despre hiperboreenii care mergeau in pelerinaj la Delos insotind femeile
pioase care erau inchinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie si
infiintarea hexametrului (ritm de vers)
Abaris, alt profet apolinic din partile Hiperboreei, a starnit o adevarata
senzatie in randurile grecilor prin viata frugala si prin dreptatea-i
caracteristica. Numai ca aceste doua caracteristici sunt aplicabile si
anahoretilor geto-daci, acelor ktistai si capnobatai despre care vorbeste
Strabon care duceau o viata de meditatie si apropiere de Zeu. In ceea ce
priveste dreptatea, aceasta este trasatura de baza prin care Herodot ii desparte
pe daci de ceilalti traci. El spune: 'dacii sunt cei mai viteji si mai
drepti dintre traci'. Acest Abaris, calatorind prin tinuturile Greciei in
timpul apostolatului sau pentru intarirea credintei apolinice introdusa de
Olen, arata tuturor o sageata de aur despre care zicea ca e simbolul lui
Apollo. Este foarte captivant de stiut ca dacii vedeau sageata ca pe un simbol
zamolxian, prin urmare Apollo si Zamolxe par a fi unul si acelasi zeu. In
sprijinul acestei ipoteze, pledeaza si epitetul de 'hiperboreu' atribuit
atat lui Zamolxe - dupa cum aflam din scrierile lui Clement din Alexandria, cat
si lui Apollo - dupa cum aflam din scrierile lui Aristotel.
Hiperboreea - polul spiritual al lumii
Polul getic, este o denumire asociata cu Hiperboreea in toate textele antice
care se refera la acest subiect. El defineste de fapt ideea de Centru al Lumii,
ca pol spiritual, asemanator Insulei Fericitilor din mitologia greaca, adica
locul unde pamantul este in stare sa comunice cu cerul, de fapt un spatiu
mitico geografic, cosmic si teluric in acelasi timp.
Sub acest aspect era perceputa Hiperboreea de catre grecii din epoca
antichitatii clasice. De fapt, marturia lui Pindar ne lamureste in acest sens:
'nimeni, nici pe pamant, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunata
care duce spre tinuturile hiperboreilor' (Piticele, X.29). Aceasta
depozitie ne spune si altceva dar, ea marturiseste despre orizontul limitat al
cunostintelor geografice elene; ceea ce se afla in nodul Dunarii era pentru ei
inca la inceputul perioadei clasice un mister si tinea de geografia mitica nu
de geografia reala.
Conform aceluiasi Pindar, hiperboreenii erau o semintie sfanta, scutita de
maladii si batranete, care nu cunosteau razboiul (dar, il vor invata mai tarziu
devenind unii dintre cei mai aprigi luptatori ai antichitatii).
Prin urmare, Pindar si nu numai el, ne descopera o Dacie/Hiperboreea, mistica
in care oameni duceau un trai paradisiac de inceput de timp, de epoca de aur a
omenirii
'Pe-un picior de plai
Pe-o gura de paradis'
. Miorita noastra nu ne induce in gresala! Aceasta balada a geniului popular,
fie ea antica, fie medievala, valorifica o traditie foarte veche confom careia
Dacia/Hiperboreea era un tinut paradisiac, plaiul teluric devenind in ordinea
lucrurilor sacre, gura de paradis.
As dori sa mai mentionez ca Medicii lui Zamolxe erau renumiti in toata lumea
antica si mai priceputi decat grecii in tratarea diferitelor afectiuni cum ne
spune Platon: 'Vazand ca Harmide e de aceeasi opinie cu mine prinsei
inima, imi regasii increderea in mine, putin cate putin, ma inflacarai si ii
zisei: tot asa si cu descantecul cesta, Harmide: l-am invatat in oaste de la un
doctor thrac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune ca au puterea
sa te faca nemuritor. Acest trac spunea ca doctorii greci au mare dreptate sa
faca observatia de care pomenii. Dar, adauga el, Zamolxe, regele nostru , care
este zeu, spune ca precum nu se cade sa incercam a vindeca ochii fara sa ne
ocupam de cap, ori capul fara trup, tot astfel nu se cade a incerca sa vindecam
trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocmai din pricina asta sunt multe
maladii la care nu se pricep doctorii greci, fiindca nu cunosc intregul de care
ar trebui sa se ingrijeasca. Caci daca cesta ar merge rau,, este peste putinta
ca partea sa mearga bine' (Charmides)
La cesta adaugam si faptul ca cam toti marii invatati ai Greciei antice au fost
initiati in Tracia cei mai cunoscuti fiind Aristotel si Pitagora!
Inchei afirmandu-mi credinta ca Dacia a fost intr-o vreme, pierduta pentru noi
in negurile istoriei, centrul spiritual si cultural (civilizator) al lumii
vechi. Daca am privi cu luare aminte trecutul, si astfel sa invatam din el,
credinta mea este ca am putea redeveni ceea ce am fost candva. Numai ca asta se
poate doar prin revenirea la valorile fundamentale ale neamului nostru, nu prin
adoptarea docila a 'normelor' europene sau americane care ne fura
ochii in fiecare zi !
Pentru aceste timpuri indepartate nu
dispunem decat de informatiile din cronici, ecouri tarzii care incep cu
descinderea legendarului Negru Voda din Fagaras la Campulung si la
Arges(1290) si cu inchinarea Basarabilor, cu toata boierimea"ce era mai inainte
peste Olt", noului stapan. Oricat de mult s-ar dori izgonirea din istorie in
legenda a acestui prim descalecat, cateva constatari se impun firesc. Este
clar, astfel, ca transferul demografic- dublat poate si de unul institutional-
e dovada participarii tuturor romanilorla infaptuirea statului extracarpatic.
Anihilata in Transilvania, viata politica romaneasca si-a gasit implinirea
dincolo de Carpati, spre a deveni transalpina.
Apoi,
nu se poate contesta ca inchinarea Basarabilor ascunde un fapt real, pentru
care nu exista alte informatii: unirea Olteniei cu Muntenia - primul pas spre
intemeierea Tarii Romanesti..
Istoria
certa a Tarii Romanesti incepe cu Basarab I "Intemeietorul".
Modalitatile prin care el si-a impus autoritatea par a fi doua : mai intai,
unirea in jurul nucleului argesean a acelor cnezate si voievodate ai caror
conducatori au inteles ratiunile constituirii unui stat puternic si
independent; apoi, desigur, eliberarea teritoriilor locuite de romani care,
politic si economic, erau dependente de Hanatul Hoardei de Aur.
Puterea
domnului de la Arges se intindea asupra Banatului de Severin, Olteniei,
Munteniei, pana la Dunare, si a Basarabiei, teritoriul de la nordul gurilor
fluviului smuls tatarilor si care, poarta firesc numele dezrobitorului.
Cum
asa-zisul " culoar" spre cursul inferior al Dunarii( alcatuit din Moldova de Jos si tinuturilevecine, din
Muntenia pana la vaile Ialomiteisi a Buzaului) era controlat de Regatul
Ungariei, in urma retragerii mongole, si nu intra, deocamdata, in componenta
statului stapanit de "Intemeietor", este inca de cercetat cum se asigura,
totusi, legatura dintre Basarabia si tinutul de la sud de Carpati.
Din
primele documente in care este mentionat, Basarab apare cu titlul de voievod al
Tarii Romanesti, primul stat constituit de sine statator, la nordul Dunarii.Cel
mai semnificativ act politic al domniei "intemeietorului" ramane obtinerea
neatarnarii fata de coroana maghiara, asa cum raporturile sale cu regele
angevin reprezinta cel mai cunoscut capitol al domniei sale. Inca din 1317, Carol Robert recunostea, indirect titlul voievodal al lui Basarab, iar la 1
februarie 1327,printr-o scrisoare adresata dominicanilor trimisi in Tara
Romaneasca, papa Ioan al XXIII-lea ii aseza sub protectia aceluiasi, o alta
incontestabila certificare a identitatii politice a statului si conducatorului
sau. Puterea sa militara era considerata, chiar de catre slujbasii lui Carol
Robert, mai presus decat a regelui, o apreciere ce se va confirma curand, in
zilele luptei de la Posada.
Cauza
permanentelor infruntari intre coroana maghiara si cea a voievodului muntean o
constituia stapanirea Banatului de Severin. In 1317, tinutul si cetatea se
aflau in posesia Angevinilor, dar in 1324, negocieri indeplinite "in chip
credincios si vrednic de lauda" arata ca intre parti se ajunsese poate la o
reglementare si in aceasta chestiune. Cu toate acestea, in toamna anului 1330,
Carol Robert considera ca a venit momentul actiunii hotaratoare.
Din
"Cronica pictata de la Viena"- singurul
izvor care nareaza evenimentul- rezulta ca voievodul s-a straduit, prin toate
mijloacele, sa pastreze pacea. Dupa ce trupele regelui au ocupat Severinul si
au instalat acolo un dregator, Basarab reia negocierile cu Carol Robert si
ofera o despagubire de 7000 de margi de argint, o suma apreciabila, care atesta
potentialul economic al tarii. La Posada, pe drumul intoarcerii, pa valea
Argesului superior, prin Lovistea, dupa 4 zile de lupta(9-12 noiembrie 1330),
voievodul roman obtine victoria, cu aceasta independenta statului sau, " si
insusi regele abia a scapat cu cativa
insi".
Urcarea
pe tron a lui Ludovic I de Anjou (1342-1382) va aduce impcarea, negociata de
asociatul lui Basarab- viitorul domn, Nicolae Alexandru. Intemeietorul de tara
si primul unificator al acesteia si-a legat numele de doua din primele lacasuri
monastice ale tarii, a caror constructie a avut loc spre sfarsitul domniei
sale: Biserica Domneasca de la
Campulung( ultima sa resedinta, unde a fost si inmormantat) si cea de la Arges,
in naosul careia a fost descoperita