Documente, tratate Dunare

Documente, tratate Dunare

I. Tratatul de la Paris (30 martie 1856).

Art.15. Actul Congresului de la Viena avand stabilite principiile destinate a reglementa navigatia fluviilor care separa sau traverseaza mai multe State, Puterile contractante stipuleaza intre ele ca viitorul acestor principii vor fi egal aplicate Dunarii si gurilor sale. Ele declara ca aceasta dispozitie face pe viitor parte din dreptul public al Europei si o ia sub garantia lor. Navigatia Dunarii nu poate fi subjugata nici unei piedici nici redeventei care nu va fi expres prevazuta de stipulatiile continute in articolele ce urmeaza. In consecinta, nu se va percepe nici o taxa bazata unic pe faptul navigatiei fluviului, nici un drept pe marfurile care se gasesc la bordul navelor. Reglementarile politiei si carantinei a se stabili pentru siguranta Statelor separate sau traversate de acest fluviu vor fi concepute de maniera favorizarii, cat se poate, a circulatiei navelor. In afara acestor regulamente, nu va fi adus nici un obstacol in calea liberei navigatii.

Art.16. In scopul realizarii dispozitiilor articolului precedent, o Comisiune, in care Franta, Austria, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia si Turcia vor fi fiecare reprezentate printr-un Delegat, va fi insarcinata sa conceapa si sa execute lucrarile necesare, incepand de la Isaccea, pentru a degaja gurile Dunarii, ca si partile marine invecinate, de nisipuri si alte obstacole care le obstrueaza, in vederea punerii acestei parti de fluviu si zisele parti de mare, in cele mai bune conditii posibile de navigabilitate. Pentru acoperirea cheltuielilor acestor lucrari, ca si de stabilire avand ca obiect asigurarea si facilitarea navigatiei gurilor Dunarii, de drepturi de taxe, de o cota convenabila, oprita de Comisiune majoritatii cailor, vor putea fi prelevate, cu conditia expresa ca, sub acest raport  toate pavilioanele tuturor natiunilor vor fi tratate pe picior de perfecta egalitate.

Art.18. Se intelege ca Comisiunea Europeana va indeplini sarcina si ca Comisiunea Riverana va termina lucrarile mentionate in articolul precedent la numerele 1 si 2, in intervalul de doi ani. Puterile semnatare reunite in conferinta, informate de acest fapt, se vor pronunta, dupa ce vor lua act asupra dizolvarii Comisiunii Europene. De atunci, Comisiunea Riverana va avea permanent aceleasi puteri ca acele de care Comisiunea Europeana a fost investita pana atunci.

Art.19. In scopul asigurarii intocmirii Regulamentelor care vor fi retinute de comun acord, dupa principiile mai sus enuntate, fiecare Putere Contractanta va avea dreptul de a face sa stationeze, tot timpul doua nave usoare la gurile Dunarii.

Art.20. In schimbarea oraselor, a porturilor si teritoriilor enumerate in articolul 4 al prezentului tratat si pentru o mai buna asigurare a libertatii navigatiei Dunarii, Majestatea sa Imparatul tuturor Rusiilor consimte ratificarea frontierei sale in Basarabia. Noua frontiera va pleca de la Marea Neagra, la un kilometru Est de Bourna-Sola, va reuni perpendicular ruta Akerman, va urmari aceasta ruta pana la valul Traian, va trece la Sud de Bolgrad, va reurca in lungul raului Yalpuc pana la inaltimea Saratsika si va merge sa atinga la Katamori Prutul. In amonte de acest punct, vechea frontiera, intre cele doua Imperii, nu va suferi nici o modificare. Delegatii Puterilor Contractante vor fixa, in detaliile sale, traseul noii frontiere.

II.   Conferinta de la Paris din 1858 relativa la organizarea principatelor romane.

Protocolul N^o 19. Sedinta din 19 august 1858.

Domnii plenipotentiari ai Frantei, Marii Britanii, Prusiei, Rusiei, Sardiniei si Turciei, in conventia ca Comisiunea Europeana nu va putea avea terminate lucrarile enuntate in articolul 16 al Tratatului de la Paris in intervalul de doi ani, sunt de a aviza prelungirea acestui interval pana la terminarea completa ale ziselor lucrari. Domnul Plenipotentiar al Austriei rezerva pentru acest punct opinia Guvernului sau, care s-a inteles pe cai diplomatice cu Guvernele altor Puteri semnatare.

III. Actul public relativ navigatiei gurilor Dunarii (2 noiembrie 1865).

O Comisiune Europeana fiind instituita prin articolul 16 al Tratatului de la Paris din 30 martie 1856, pentru a pune partea Dunarii situata in aval de Isaccea, gurile sale si partile invecinate ale marii in cele mai bune conditii posibile de navigabilitate ;

Si zisa Comisiune, actionand in virtutea acestui mandat, a produs dupa noua ani de activitate, pentru realizarea importantelor ameliorari in regimul de navigatie, in special prin constructia de doua diguri la gura bratului Sulina, care au avut ca efect deschiderea accesului acestei guri navelor de un mare pescaj, prin executia lucrarilor de corectare si de tratare in curs al aceluiasi brat, prin ridicarea navelor naufragiate si prin stabilirea unui sistem de geamanduri, prin constructia unui far la gura Sfantu Gheorghe, prin instituirea unui serviciu regulat de salvare si prin crearea unui spital maritim la Sulina, in fine, prin reglementarea provizorie a diferitelor servicii de navigatie pe sectorul fluvial situat intre Isaccea si mare ;

Puterile care au semnat zisul Tratat hotarat la Paris la 30 martie 1856, dorind sa constate ca Comisiunea Europeana indeplinindu-si astfel partea esentiala a sarcinii sale, a actionat conform intentiilor lor, si voind sa determine printr-un act public drepturile si obligatiile pe care noua stare a lucrurilor stabilite pe Dunarea de jos a creat pentru diferitele interese, in special pentru toate pavilioanele care practica navigatia fluviului, au numit pentru Plenipotentiarii lor :

Titlul I. Dispozitii relative la conditiile materiale ale navigatiei.

Primul articol. Toate lucrarile si instalatiile create in cadrul executiei articolului 16 al Tratatului de la Paris din 30 martie 1856, cu accesoriile lor si subordonate, vor continua a fi afectate exclusiv folosintei navigatiei dunarene si nu vor putea nici odata sa fie deturnate acestei destinatii pentru cateva motive care pot fi ; la acest titlu, sunt plasate sub garantie si aparare dreptului international. Comisiunea europeana a Dunarii, sau autoritatea care-i va succeda in drept, va ramane incarcata, cu excluderea de toata ingerintele oarecari, de a administra in profitul navigatiei aceste lucrari si amenajari, de a veghea la mentinerea si conservarea lor, si a le da toata dezvoltarea pe care nevoile navigatiei le vor putea reclama.

Art.2. Va fi special rezervata Comisiunii Europene, sau autoritatii care o va succeda, libertatea de a concepe si de a face sa se execute toate lucrarile care vor fi apreciate ca necesare, in cazul unde se va vrea a se face amiliorari, pana astazi provizorii, bratului si gurii Sulina si pentru a prelungi indiguirea acestei guri in viitor pe masura ce starea pasei o va putea pretinde.

Art.3. Va ramane rezervat Comisiunii Europene de a intreprinde ameliorarea gurii si bratului Sfantu Gheorghe, retinute de comun acord si simplu amanate fata de prezent.

Art.4. Sublima Poarta se angajaza a imprumuta in viitor ca si in trecut, Comisiunii Europene sau autoritatii care o va succeda, toata asistenta si tot concursul pe care unul sau altul va avea nevoie pentru executia lucrarilor de arta si generale pentru tot ce se va consacra indeplinirii sarcinii sale. Ea va veghea la ceea ce malurile Dunarii, de la Isaccea pana la mare, vor ramane libere de toate constructiile, servitutile si alte piedici oarecare si va continua, sub rezerva redeventelor anuale la care fondurile sunt supuse in Turcia, a lasa la dispozitia Comisiunii, in portul Sulina, malul stang pornind de la radacina digului de Nord, pe o distanta de 760 de metri in susul fluviului, pe o latime de 150 metri plecand de la mal. Ea consimte mai mult, a considera un amplasament convenabil, pe malul drept, pentru constructiile pe care zisa Comisiune, sau autoritatea care o va succeda, o va aprecia utila de a ridica pentru serviciul portului Sulina, pentru un spital maritim si pentru alte nevoi ale administratiei.

Art. 5. Pentru cazul cand Comisiunea Europeana va face uz de rezerva mentionata in articolul 3, atingand ameliorarea gurii si bratului Sfantu Gheorghe, Sublima Poarta consimte la ceea ce latitudinea Comisiunii inspira a dispune, la fel de nevoia ce va fi, de terenuri si amplasamente, apartinand domeniului de Stat, care vor fi desemnate si determinate in avans ca necesare, atat pentru constructia de amenajari cat si pentru formarea de stabilimente care vor trebui create in consecinta sau ca complemente ale acestei ameliorari.

Art.6. S-a inteles ca nu se va construi pe unul sau celalalt mal al fluviului, in porturile Sulina si Sfantu Gheorghe, fie de autoritatea teritoriali, fie de companiile sau societatile de comert si navigatie, fie de particulari, nici un debarcader, cheuri sau alte stabilimente de aceeasi natura, a caror planuri nu vor avea comunicate Comisiunii Europene si recunoscute conform proiectului general de cheuri si care nu vor putea compromite cu nimic efectul lucrarilor de ameliorare.

Titlul II. Dispozitii relative la regimul administrativ al navigatiei.

Reguli in general.

Art. 7. Navigatia la gurile Dunarii este condusa de Regulamentul de navigatie si politie intocmit  de Comisiunea Europeana la data acestei zile, care trebuie inteles impreuna, sub litera A din prezentul Act, pentru a avea aceeasi tarie si valoare ca facand parte integranta din el. Se intelege ca acest Regulament face legea, nu numai in ce priveste politia fluviala, dar si pentru judecarea contestatiilor civile generate ca urmare practicarii navigatiei.

Art.8. Practicarea navigatiei pe Dunarea de jos este plasata sub autoritatea si supravegherea Inspectorului general al Dunarii de jos si Capitanului portului Sulina.

Acesti doi agenti, numiti de Sublima Poarta, vor trebui sa se conforme in toate actele lor Regulamentului a carui aplicare le este incredintata si prin stricta respectare pentru care vor depune juramantul. Sentintele emanate de autoritatea lor, vor fi pronuntate in numele Majestatii Sultanul.

An cazul cand Comisiunea Europeana, sau Comisiunea Riverana permanent, vor constata un delict sau o contraventie comisa de unul sau altul din zisii agenti impotriva Regulamentului de navigatie si politie, ea va reclama pe langa Sublima Poarta distituirea lor. Daca Sublima Poarta crede ca trebuie a se proceda la o noua ancheta pentru faptele deja constatate de Comisiune, va avea dreptul de a asista prin organul unui Delegat iar cand culpabilitatea de acuzare va fi cu forme dovedita, Sublima Poarta va aviza fara intarziere inlocuirea.

In afara cazului prevazut de paragraful care precede, Inspectorul general si Capitanul portului Sulina nu vor putea fi indepartati din posturile lor respective decat la cererea lor, sau ca urmare a unui acord intre Sublima Poarta si Comisiunea Europeana.

Acesti agenti vor functiona astfel unul si altul sub supravegherea Comisiunii Europene.

Inspectorul general, Capitanii porturilor Sulina si Tulcea, si supraveghetorii (depinzand de Inspectorul general) vor fi retribuiti de Guvernul otoman. Ei vor fi alesi dintre persoanele competente.

Art.9. In virtutea acestor principii, Actul Congresului de la Viena, consacrat prin articolul 15 al Tratatului de la Paris, autoritatea Inspectorului general si al Capitanului portului Sulina se exercita nedistinct fata de toate pavilioanele.

Proiect: Test de evaluare la geografie - relieful Romaniei Referat: Bucegii isi dezvaluie tainele

Inspectorul general este propus special politiei fluviului in aval de Isaccea, cu exceptia portului Sulina si el este sprijinit de supraveghetorii repartizati pe diverse sectoare fluviale ale sarcinii lor. Capitanul portului Sulina este insarcinat politiei portului si radei exterioare Sulinii.

O Instructiune speciala, retinuta de comun acord, reglementeaza in detaliile sale actiunea Inspectorului general si a Capitanului portului Sulina.

Art.10. Capitanii negustori, a cateva nationalitati care le apartin, sunt tinuti de a se supune ordinelor care le sunt date, in virtutea Regulamentului de navigatie si de politie de catre Inspectorul general si de catre Capitanului portului Sulina.

Art.11. Executia Regulamentului de navigatie si politie ca si aplicarea Tarifului de care se va vorbi in articolele 13 si urmatorii prezentului act, sunt asigurate in plus prin actiunea navelor de razboi stationate la gurile Dunarii, conform articolului 19 din Tratatul de la Paris.

Fiecare stationare navala actioneaza navele de nationalitatea sa, si a celor care apeleaza pentru protejarea pavilionului, fie in virtutea tratatelor in uz, fie ca urmare a unei delegatii generale sau speciale.

In lipsa unei nave de razboi avand calitatea de a interveni, autoritatile propuse politiei fluviului pot recurge la navele de razboi ale Puterii teritoriale.

Art.12. Regulamentul de navigatie si de politie atasat la prezentul Act, va conserva legea pana la momentul cand Regulamentele prevazute prin articolul 17 al Tratatului de la Paris, vor fi retinute de un comun acord, si pus in vigoare.

Nu va fi la fel pentru dispozitiile articolelor 8, 9 si 10 de mai sus, intrucat ele incredinteaza atributiile Inspectorului general.

Tariful de drepturi de navigatie.

Art.13. Articolul 16 din Tratatul de la Paris avand conferita Comisiunii Europene facultatea de impozare a navigatiei cu o taxa de o cota convenabila, pentru acoperirea cheltuielilor lucrarilor si instalatiilor susmentionate si Comisiunea avand facut uzajul acestei libertati retinand Tariful din 25 iulie 1860, revazut la 7 martie 1863, a carui produs i-a procurat resursele necesare pentru a termina lucrarile de la Sulina, este expres convenit de prezentul Act, ca zisul Tarif a caror dispozitii vin de a fi completate, vor ramane obligatorii pentru viitor.

Ca efect, Tariful in discutie a fost unit prezentului act, sub scrisoarea B pentru a avea aceeasi tarie si valoare ca facand parte integranta.

Art.14. Produsul taxei va fi afectat :

De prioritate si preferinta, rambursarii imprumuturilor contractate de Comisiunea Europeana si de cele care vor putea fi contractate in viitor, pentru terminarea lucrarilor de ameliorare a gurilor Dunarii.

La acoperirea cheltuielile de administratie si intretinere a lucrarilor si stabilimentelor.

La amortismentul avansurilor facute Comisiunii de Supblima Poarta, acest amortisment se va opera conform cu aranjamentul special hotarat in aceasta privinta intre Comisiunea Europeana si Delegatul Majestatii Imperiale Sultanul, la data acestei zile.

Excedentul acestui produs, va fi tinut in rezerva pentru a face fata cheltuielilor ce vor putea antrena prelungirea digurilor de la Sulina sau executia unor alte lucrari pe care Comisiunea Europeana sau autoritatea care-i va succeda, le va aprecia ulterior utile.

Se intelege expres, in plus, ca nici o parte din sumele produse de taxele prelevate pe navele maritime, sau de imprumuturi realizate prin mijloace de afectare a acestor taxe, nu vor putea fi folosite a acoperi cheltuielile de lucrari sau cheltuielile administrative care sa se refere la sectorul fluvial situat in amonte de Isaccea.

Art.15. La expirarea fiecarui interval de cinci ani, in vederea diminuarii, daca este posibil, a incarcarilor impozate navigatiei, se va proceda de Delegatii Puterilor care au aprobat zisul Tarif, la o revizuire a acestor dispozitii iar taxele se vor reduce atat cat se va putea, totul pastrand revenirea medie gandita ca necesara.

Art.16. Modul de percepere a taxei si administrarea Casei de Navigatie din Sulina, vor continua a fi conduse prin dispozitiile actuale in vigoare.

Agentul contabil propus la percepere va fi numit cu majoritate absoluta verbala de Comisiunea Europeana sau de autoritatea care-i va succeda si va functiona sub ordinile sale directe.

Controlul general al operatiilor Casei va fi exercitat de un agent a carui nominalizare va apartine Guvernului otoman.

Se va publica anual, in jurnale oficiale ale diferitelor Puteri interesate, un bilant detailat al operatiunilor Casei de Navigatie ca si stadiul cunoasterii repartitiei si folosirii produselor Tarifului.

Art.17. Administrarea generala a farurilor Imperiului otoman, fiind insarcinata de a furniza cheltuielile de iluminare, de administrare si intretinere ale farurilor constituind sistemul de iluminare al gurilor Dunarii, cota-parte reprezentand drepturile de far, in cadrul taxelor percepute la Sulina, va fi varsata in mainile zisei Administratii, dar se intelege ca aceste drepturi nu vor putea avea ca obiect, in ce priveste farurile existente si cele ce se vor considera utile de a se stabili ulterior, decat de a acoperi cheltuielile reale.

Carantine.

Art.18. Dispozitiile sanitare aplicabile gurilor Dunarii vor continua a fi reglementate de Consiliul superior de Sanatate instituit la Constantinopol, in care diferitele misiuni straine acreditate pe langa Sublima Poarta, sunt reprezentate prin delegati.

Aceste dispozitii sunt concepute de maniera de a concilia intr-o corecta masura garantiile sanitare si nevoile comertului maritim si ele vor fi bazate, atat cat se va putea face, pe principiile determinate de articolele 19 si 20 de aici.

Art.19. Navele care coboara pe Dunare, vor fi trecute prin toate controalele sanitare. Vor fi la fel supuse navele care vin din mare, atat timp cat nici o epidemie de ciuma nu va stapani Orientul. Aceste nave vor fi obligate de a prezenta patenta lor de sanatate autoritatilor porturilor unde vor ancora.

Art.20. Daca o epidemie de ciuma vine a fi semnalata in Orient si daca se va considera necesar sa se aplice masurile sanitare pe Dunarea de jos, carantina de la Sulina va putea sa fie restabilita. Navele ce vin din mare vor fi tinute in acest caz, de a indeplini la Sulina formalitatile de carantina, iar daca epidemia nu va invada provinciile Turciei Europene, nu va putea fi obiectul nici unei masuri sanitare la urcarea pe fluviu.

Dar daca din contra, epidemia invadeaza una sau mai multe provincii riverane Dunarii, starile de carantinare vor fi instituite acolo unde nevoia va fi, pe partea fluviului care traverseaza teritoriul Turciei.

Titlul III. Neutralitatea.

Art.21. Lucrarile si stabilimentele de toata natura create de Comisiunea Europeana sau de autoritatea care-i va succeda in executia articolului 16 al Tratatului de la Paris, in special Casa de Navigatie de la Sulina si acele care se vor putea crea in viitor, se vor bucura de neutralitate stipulata in articolul 11 al zisului Tratat, fiind in caz de razboi respectate egal de toti beligerantii.

Beneficiul acestei neutralitati se va extinde, cu obligatiile care deriva, Inspectiei generale a Navigatiei, administratiei portului Sulina, personalului Casei de Navigatie si Spitalului maritim, In fine personalului tehnic insarcinat cu supravegherea lucrarilor⁽¹⁾.

La acest act sunt anexate, sub literele A si B, un Regulament de navigatie si politie aplicabil Dunarii de jos si Tarifului de drepturi de navigatie a se preleva la gurile Dunarii, care au fost ulterior inlocuite.

IV. Protocoalele conferintelor tinute la Paris in 1866 intre reprezentantii Austriei, Frantei, Marii Britanii, Italiei, Prusiei, Rusiei si Turciei, relative afacerilor principatelor dunarene.

(Protocolul no. 6, sedinta din 24 aprilie 1866).

Domnii PlenpotenTiari ai Austriei, Marii Britanii, FranTei, Italiei, Prusiei Si TuRciei anunta ca Guvernele lor au aderat la propunerea facuta in sesiunea din 28 martie, de a prelungi cu cinci ani durata Comisiunii Europene a Dunarii de jos. Domnul, Baronul de Budberg, plenipotentiarul Rusiei, face aceeasi declaratie, adaugand ca Guvernul sau adopta acest termen in extremis si nu trebuie in nici un caz sa fie depasit.

V.   Tratatul de la Londra (13 martie 1871).

Art.4. Comisiunea stabileste prin articolul 16 al Tratatului de la Paris, in care Puterile semnatare ale Tratatului sunt fiecare reprezentate de un Delegat si ca a fost insarcinata sa desemneze si sa faca a executa lucrarile necesare, incepand dela Isaccea, pentru a degaja gurile Dunarii, ca si partile de la Marea Neagra invecinate, de nisipuri si alte obstacole care le obstrueaza, in scopul punerii acestei parti de fluviu si zisele parti de mare in cele mai bune conditii de navigabilitate, este mentinuta in compunerea ei actuala. Durata acestei Comisiuni este fixata pentru o perioada ulterioara de 12 ani, socotita din 24 aprilie 1871, adica pana la 24 aprilie 1883, termen de amortizare a imprumutului contractat de aceasta Comisiune sub garantia Austro-Ungariei, Germaniei, Frantei, Marii Britanii, Italiei si Turciei.

Art.5. Conditiile noii reuniuni a Comisiunii riverane stabilite de articolul 17 al Tratatului de la Paris din 30 martie 1856, vor fi fixate printr-o intelegere prealabila intre Puterile riverane, fara prejudiciul clauzei relative la cele trei principate dunarene si atat cat se va actiona o modificare a articolului 17 al zisului Tratat, aceasta ultima facand in viitor obiectul unei conventii speciale intre Puterile semnatare.

Art.7. Toate lucrarile si amenajarile de toata natura create de Comisiunea Europeana, in executia Tratatului de la Paris din 1856, sau al prezentului Tratat, vor continua a se bucura de aceeasi neutralitate care le-au protejat pana aici si care va fi egal respectata in viitor, in toate circumstantele, de Inaltele Parti Contractante. Beneficierea de imunitatile care deriva, se extind la tot personalul administrativ si tehnic al Comisiunii.

In acelasi timp este inteles ca dispozitiile acestui articol nu vor afecta cu nimic dreptul Sublimei Porti de a face sa intre tot timpul, navele sale de razboi in Dunare in calitatea sa de Putere teritoriala.

Art.8. Inaltele Parti Contractante reinnoiesc si confirma toate stipulatiile Tratatului din 30 martie 1856, ca si anexele sale, care nu sunt anulate sau modificate de prezentul Tratat.

VI.  Tratatul de la Berlin (13 iulie 1878).

Art.45. Principatul Romaniei retrocedeaza Majestatii Sale Imparatul Rusiei portiunea de teritoriu a Basarabiei detasata de la Rusia in urma Tratatului de la Paris din 1856 limitat la vest de talvegul Prutului, la mijloc pe talvegul bratului Chilia si la gura Stari Istambul.

Art.46. Insulele formand Delta Dunarii ca si Insula Serpilor, sangiacul Tulcea, intelegand districtele Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag, Harsova, Constanta, Medgidia, sunt reunite Romaniei. Principatul primeste in plus teritoriul situat in sudul Dobrogei pana la o linie avand punctul sau de plecare la est de Silistra si ajungand la Marea Neagra la sud de Mangalia.

Traseul frontierei se va fixa pe loc de catre Comisiunea Europeana instituita pentru delimitarea Bulgariei.

Art.47. Problema partajarii apelor si pescariilor va fi supusa arbitrajului Comisiunii Europene a Dunarii.

Art.52. In scopul cresterii garantiilor asigurate libertatii navigatiei pe Dunare, recunoscute ca fiind de interes european, Inaltele Parti Contractante decid ca toate fortaretele si fortificatiile care se gasesc pe parcursul fluviului, incepand de la Portile de Fier pana la gurile sale, vor fi distruse si nu se vor putea ridica din nou. Nici o nava de razboi nu va putea naviga pe Dunare in aval de Portile de Fier, cu exceptia navelor usoare destinate politiei fluviale si serviciului de vama. Stationarele Puterilor gurilor Dunarii vor putea totusi reurca pana la Galati.

Art.53. Comisiunea Europeana a Dunarii, in sanul careia Romania va fi reprezentata, este mentinuta in functiile sale si isi va exercita atributiile de aici incolo pana la Galati, intr-o completa independenta de autoritatea teritoriala. Toate tratatele, aranjamentele, actele si deciziile relative la drepturile, privilegiile, prerogativele si obligatiile sale, sunt confirmate.

Art.54. Un an inaintea expirarii tremenului atribuit duratei Comisiunii Europene, Puterile se vor pune de acord pentru prelungirea atributiilor sale sau modificarilor pe care ele le vor considera necesare de a fi introduse.

Art.55. Regulamentele de navigatie, politie fluviala si supraveghere, incepand de la Portile de Fier pana la Galati, vor fi elaborate de Comisiunea Europeana asistata de Delegatii Statelor riverane si puse in armonie cu cele care au fost sau vor fi editate pentru cursul din aval de Galati.

Art.56. Comisiunea Europeana a Dunarii se va extinde cu drept pentru a asigura intretinerea farului de pe Insula Serpilor.

Art.63. Tratatul de la Paris din 30 martie 1856 ca si Tratatul de la Londra din 13 martie 1871, sunt mentinute in toate dispozitiile lor care nu sunt abrogate sau modificate de stipularile care preced.

VII. Actul aditional la Actul public din 2 noiembrie 1865 privind navigatia prin gurile Dunarii (28 mai 1881).

Puterile reprezentate in sanul Comisiunii Europene a Dunarii, in virtutea Tratatului de la Paris din 30 martie 1856 si Romania care a fost numita a face parte prin articolul 53 al Tratatului de la Berlin din 13 iulie 1878,

Dorind a pune Actul public din 2 noiembrie 1865, relativ navigatiei gurilor Dunarii, in armonie cu stipularile Tratatului de la Berlin pledand ca zisa Comisiune Europeana « va exercita de aici inainte functiile sale pana la Galati intr-o completa independenta de autoritatea teritoriala », si ca « toate tratatele, aranjamentele, actele de decizii, relative la drepturile, privilegiile, prerogativele si obligatiile sale sunt confirmate »,

Au numit pentru Plenipotentiarii lor, sa se stie :

Primul articol. Drepturile, atributiile si imunitatile Comisiunii Europene a Dunarii, asa cum ele rezulta din Tratatele de la Paris din 30 martie 1856 si de la Londra din 13 martie 1871, al Actului public din 2 noiembrie 1865, ca si a actelor si deciziilor anterioare Tratatului de la Berlin din 13 iulie 1878, vor contiua a dirija raporturile cu noile State riverane si efectul lor se extinde pana la Galati, fara modificari aici specificate.

Art.2. Agentul propus special politiei fluviului in aval de Galati si exclusiv portului Sulina, va purta de aici inainte titlul de Inspector de Navigatie al Dunarii de jos si va fi ca in trecut, asistat de un cancelar si de supraveghetori repartizati pe diferitele sectoare fluviale din zona lor, totul plasat sub ordinile sale.

Inspectorul de Navigatie, cancelarul Inspectiei, ca si supraveghetorii din sectoarele fluviale, Capitanul portului Sulina si tot personalul plasat sub ordinile acestuia ultim, sunt numiti de Comisiune, cu simpla majoritate verbala si fara distinctie de nationalitate. Ei pot fi revocati de ea.

Inspectorul de navigatie si Capitanul portului Sulina indeplinindu-si functiile lor sub autoritatea directa a Comisiunii care ii retribuie, depun juramantul de serviciu, ca si subordonatii lor.

Ei pronunta in calitate de judecatori ai primei instante, asupra contraventiilor comise in resorturile lor respective, in materie de politia navigatiei iar hotararile lor sunt date in numele Comisiunii Europene a Dunarii.

Art.3. Controlul operatiunilor Casei de Navigatie de la Sulina nu va mai fi incredintat unui agent special. El va fi exercitat exclusiv de Comisiunea Europeana sau de autoritatea care-i va succeda in forma care este sau care va fi determinata de zisa Comisiune sau autoritate.

Modul de percepere a taxelor si administrarea Casei de Navigatie de la Sulina vor putea fi modificate prin decizia luata cu unanimitate de voturi in sedinta plenara.

Art.4. Dispozitia finala a articolului 14 al Actului public din 1865, este modificata in acest sens, ca interdictie de folosire a nici unei parti din sumele produse de taxele prelevate pe navele maritime, sau imprumuturilor realizate prin intermediul afectarii acestor taxe, pentru acoperirea cheltuielilor lucrarilor sau cheltuielilor administrative raportate la un sector fluvial situat in amonte de Isaccea, fiind restrictionata partii de fluviu situata in amonte de Galati.

Art.5. Comisiunea Europeana este insarcinata de a intretine si administra toate farurile din compunerea sistemului de iluminare al gurilor Dunarii. Prin urmare, cota-parte reprezentand drepturile de far in cadrul taxelor percepute la Sulina, vor ramane integral achizitionate in Casa de Navigatie.

Art.6. Regulamentele sanitare aplicabile gurilor Dunarii, inclusiv Tarifele taxelor sanitare, vor fi elaborate si modificate in consens cu Comisiunea Europeana, prin Consiliul international care se va institui la Bucuresti.

Regulamentele actuale raman in vigoare pana la noi ordine, sub rezerva dreptului Comisiunii Europene de a cere abrogarea imediata a acelor care vor fi in opozitie cu interesele navigatiei si cu principiile enuntate in articolele 18, 19 si 20 din Actul public din 2 noiembrie 1865.

In scopul determinarii mai exacte, aducerea stipularilor mentionate in articolul 20, relative la masurile de carantina propriu zise, punerile in vigoare in timp a epidemiei, este expres inteleasa si convenita ca aceste masuri sunt exclusiv aplicabile navelor si voiajorilor de provenienta necivilizata si in porturile necontaminate si ca toata masura exceptionala si restrictiva trebuie sa fie suprimata pentru intercursul dintre porturile fluviale, unde epidemia a devenit generala pe malurile sale.

In scopul facilitarii, in timpul epidemiei a mentinerii politiei fluviale, este convenit in plus, ca Inspectorul de Navigatie, cancelarul Inspectiei si supraveghetorii sectoarelor vor continua ca in trecut sa circule liber pe fluviu, sub singura conditie de a se supune in caz de compromis, masurilor reglementate la care sunt supusi agentii de sanatate. Aceleasi imunitati vor fi, in caz de nevoie, acordate inginerilor, functionarilor si muncitorilor Comisiunii Europene.

Art.7. In ce priveste in special administratia Serviciului sanitar la Sulina, Consiliul international din Bucuresti se va intelege cu Comisiunea asupra nominalizarii si retribuirii personalului de sanatate, pentru instalarea si functionarea birourilor, pentru stabilirea si intretinerea unui lazaret, pentru modul de percepere a taxelor sanitare si pentru destinatia produsului lor care va forma un fond special.

Art.8. Pentru a asigura in tot timpul personalului ca si proprietatilor si lucrarilor Comisiunii Europene, beneficierea de neutralitate care le este garantata prin articolele 21 al Actului public din 2 noiembrie 1865 si 7 din Tratatul de Londra din 13 martie 1871, inginerii, functionarii si muncitorii Comisiunii Europene vor putea fi inzestrati de o brasarda purtand pe fondul bleu, literele albe C.E.D. In plus ea va arbora pe stabilimentele sale de toata natura cat si pe ambarcatiuni alt pavilion decat cel propriu, care este compus de cinci benzi paralele, perpendiculare pe baston, dispuse in ordinea culorilor rosu, alb, bleu, alb si rosu, banda bleu avand o inaltime dubla fata de cea a fiecarei alte benzi si care tot in alb sunt scrise literele C.E.D.

Art.9. Toate dispozitiile Actului public din 2 noiembrie 1865, care nu sunt expres derogate de prezentul Act adtional, conserva toata taria si valoarea lor.

Regulile de navigatie si politie si Tariful drepturilor de navigatie vor fi revizuite ulterior de Comisiunea Europeana, pentru a fi puse de acord cu starea de lucruri creata de Tratatul de la Berlin.

VIII. Tratatul de la Londra⁽¹⁾ (10 martie 1883).

Primul articol. Juridictia Comisiunii Europene a Dunarii este extinsa de la Galati la Braila.

Art.2. Puterile Comisiunii Europene sunt prelungite pentru o perioada de 21 de ani incepand din 24 aprilie 1883. La expirarea acestei perioade, puterile zisei Comisiuni vor fi reinnoite prin tacita reconduita, din trei in trei ani, afara de cazul cand una din Inaltele Parti Contractante va notifica, un an inaintea expirarii a uneia din perioadele trienale, intentia de a propune modificari in constitutia sa sau in puterile sale.

Art.3. Comisiunea Europeana nu va exercita control efectiv pe partea bratului Chilia a caror doua maluri apartin unuia din riveranii acestui brat.

Art.4. Pentru partea bratului Chilia care va traversa odata teritoriul rusesc si teritoriul romanesc, in scopul de a asigura uniformitatea regimului pe Dunarea de jos, Reglementarile in vigoare pe bratul Sulina vor fi aplicate sub supravegherea Delegatilor Rusiei si Romaniei din Comisiunea Europeana.

Art.5. In cazul cand Rusia sau Romania intreprind lucrari, fie pe bratul mixt, fie intre cele doua maluri respective care le apartin, autoritatea competenta va aduce la cunostinta Comisiunii Europene planurile acestor lucrari, intr-un singur scop de a constata ca ele nu aduc nici o atingere starii de navigabilitate al altor brate.

Lucrarile care deja au fost executate la Ceatal Ismail raman asupra si sub controlul Comisiunii Europene a Dunarii.

In caz de divergenta intre autoritatile Rusiei sau Romaniei si Comisiunea Europeana relativ la planurile lucrarilor de intreprins pe bratul Chilia, sau de divergenta in sanul acestei Comisiuni privind extinderea care ar putea sa se dea lucrarilor de la Ceatal Ismail, acest caz va fi supus direct Puterilor.

Art.6. Se intelege ca nici o restrictie nu va inpiedica dreptul Rusiei de a preleva taxe destinate a acoperi cheltuielile lucrarilor intreprinse de ea.

Totusi, in vederea ocrotirii intereselor reciproce ale navigatiei pe bratul Sulina si Chilia, Guvernul rus, in scopul asigurarii intelegerii acestui subiect, va sesiza Guvernele reprezentate in Comisiunea Europeana de reglementarile taxei care se va considera utila a se introduce.

Art.7. Regulamentul de navigatie, al politiei fluviale si de supraveghere, elaborat la 2 iunie 1882, de catre Comisiunea Europeana a Dunarii, cu asistenta Delegatilor Serbiei si Bulgariei, este adoptat astfel si se gaseste anexat prezentului tratat si declarat aplicabil partii de Dunare situata intre Portile de Fier si Braila.

Art.8. Toate tratatele, conventiile, actele si aranjamentele relative la Dunare si gurilor sale, sunt mentinute in toate dispozitiile lor care nu sunt abrogate sau modificate de stipularile care le preced.