Germania sub conducerea nazismului

Germania sub conducerea nazismului

Criza s-a manifestat cu putere in Germania, incercarile de stabilizare a situatiei nu au reusit. Guvernele care au detinut puterea intre 1928-1933, ceea ce a netezit drumul lui Hitler catre putere. Legislativele din iulie 1932 ii aduc 230 de locuri in Reichstag.

In fata pericolului, Hindenburg incearca sa guverneze fara nazisti dar nu are curajul sa-i infrunte direct. Apeleaza la von Papen pentru a forma guvernul dar acesta izbindu-se de ostilitatea nazistilor demisioneaza. Hindenburg isi indreapta atunci atentia catre Schleicher, care comite o serie de erori mai ales in politica fata de domeniile latifundiare. Aceasta politica il nelinisteste atat pe Hitler cat si pe marii magnati ai economiei. Acestia din urma hotarasc sa-l sustina pe Hitler acordandu-i fonduri importante pentru campania sa electorala.

Von Papen se ofera drept intermediar. Pe 4 ianuarie 1933, el se intalneste cu Hitler la Koln, si-i propune sa formeze impreuna un nou guvern.  Pe 28 ianuarie, Hindenburg il demite pe Schleicher si peste doua zile ii ofera sefului PNSMG postul de cancelar.

In seara zilei de 30 ianuarie 1933, nazistii au sarbatorit printr-o mare defilare prin centrul Berlinului. In 31 ianuarie, Hitler a lansat un manifest catre toti germanii in care arata cateva din obiectivele urmarite, cum ar fi: restabilirea unitatii spiritualitatii poporului german sub semnul crestinismului, organizarea economiei, obligativitatea muncii, extinderea spatiului teritorial prin noi colonizari, anularea reparatiilor si a Tratatului de la Versailles, lupta impotriva comunismului. Manifestul se incheia cu afirmatia: Popor german da-ne patru ani si apoi judeca-ne ! 

S-a declansat o actiune intre nazisti si aparatorii democratiei, Hitler folosindu-se de SA. Organizatiile politice de stanga (Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat plus sindicatele) au incercat formarea unui front comun, dar directivele Cominternului au impiedicat acest fapt, deoarece Cominternul a catalogat social-democratia ca social-fascism. Hitler a desfasurat o campanie intensa atacand Tratatul de la Versailles, reorganizand armata, publicand articole de presa, cuvantari.

Pentru a lovi in comunisti, in 27-28 februarie 1933 a incendiat cladirea Reichstag-ului, nazistii au dat vina pe comunisti fiind arestati 4000 comunisti. Campania electorala, care incepe imediat dupa 'atentat' s-a desfasurat intr-o atmosfera de teroare. In timpul scrutinului de pe 5 martie nazistii obtin doar 44% din voturi si 288 de locuri in Parlament din 647. Hitler da ordin ca cei 81 de deputati comunisti sa fie invalidati de Reichstagului, care delibereaza sub presiunea membrilor SA si SS. In plus in schimbul promisiunii unui concordat obtine de la Centrul Catolic voturile care ii ofera putere absoluta pe timp de patru ani. Una dintre primele masuri pe care le-a luat a fost desfiintarea partidelor politice ca si a sindicatelor care sunt inlocuite de un 'front al muncii'. Partidul nazist este declarat 'partid unic'. SA preia functiile politice, inlocuita in curand de o politie secreta de stat - GESTAPO. La 2 august 1934 Hindenburg moare Hitler fiind imputernicit ca presedinte cu titlul de Reisfurer. Intre masurile economice pe care Hitler le-a luat in iunie 1933 a fost si aceea de a crea pe langa Ministerul Economiei un Consiliu General Economic format din marii proprietari industriasi. S-au pus bazele cooperatiste ale economiei germane grupate pe sase domenii: industrie, comert, mestesuguri, banci, asigurari, energie. Germania a trecut la o politica de reinarmare ceea ce a permis sa se resoarba somajul; daca in 1933 Germania avea 6 milioane de someri in 1936 1,5 milioane, in 1938 doar 500 de mii. In 1939 22 % din forta de munca ocupata lucra pentru armata germana.

In agricultura nu s-a intreprins reforma dar s-a urmarit cresterea productiei - 'sange si pamant' taranul fiind considerat o speranta a celui de-al treilea Reich. Gospodariile intre7,5 ha si 125 n-au mai putut fi vandute sau daruite.

Intreaga activitate a fost subordonata pregatirii de razboi fapt ce reiese dintr-o serie de masuri. In noaptea de 29 spre 30 iunie 1934, Hitler a dat ordin SS-ului lui Himmler sa aresteze numerosi conducatori ai SA intre care si Ernst Roehm, dintre care multi au fost executati imediat. Roehm este inchis la Munchen apoi  ucis. Aceasta a fost cunoscuta sub numele de "noaptea cutitelor lungi". Hitler rezolva astfel problema raporturilor cu SA care devenise o adevarata forta.

Inarmarea Germaniei. Izvoarele istorice arata ca imediat dupa ce Germania si-a pus semnatura pe tratatele de pace, ea a reinceput sa se inarmeze. In literatura istorica in jurul intrebarii daca a planificat Hitler razboiul sau a nimerit in el, s-au conturat doua opinii, respectiv cea a lui H. R. Trevor Ropert si cea a lui E. Taylor. Primul a apreciat ca Hitler a planificat razboiul, cel de-al doilea porneste de la un testament al Fuhrerului din 29 aprilie 1945 in care spune ca "este neadevarat ca eu sau altcineva din Germania a vrut razboi in 1939, a fost dorit si provocat de acei oameni de stat europeni de origine evreiasca".

Realitatea este de partea primului si ideea reinarmarii Germaniei, a spatiului vital se regaseste in Mein Kampf. In a doua lucrare realizata in 1928 dar nedata publicitatii ca cea de-a doua carte a lui Hitler sau Cartea secreta a lui Hitler, tiparita abia in 1961 se fixeaza planul de inarmare a Germaniei, se pune problema spatiului vital in rasarit si crearea unui Reicht pentru 1000 de ani. La numai un an de la conferinta de la Spaar se constata ca armata germana era de doua ori mai numeroasa. Productia de armament era mare inca din 1926. La 9 februarie 1933 s-a alcatuit un proiect de lege prin care toti tinerii de 21 de ani trebuiau sa execute serviciul militar obligatoriu de 12 luni, 6 luni in batalioanele de asalt 6 luni. Desi autovehiculele erau interzise Statul Major a pus la punct un sistem de tractiune mecanica.

Realipirea regiunii Saar. Aceasta a fost cedata Frantei cu drept exclusiv de a exploata minele de carbuni din bazin ca si compensatie pentru distrugerile de razboi. Dupa 15 ani trebuia sa se organizeze un plebiscit. La ordinul lui Hitler s-a trecut la masuri de propaganda ce au dus la succesul Germaniei. Ca urmare a rezultatului, Societatea Natiunilor a decis ca la 1 martie 1935 aceasta regiune sa intre in componenta Germaniei. Succesul a fost foarte bine primit in Germania iar Hitler apreciat ca omul capabil sa redobandeasca onoarea Germaniei. La 16 martie 1935 Hitler profita din nou de situatia internationala pentru clarificarea unor probleme in relatiile internationale. Marea Britanie a decis trimiterea la Berlin a doi comisari. Aproape concomitent a anuntat ca incepe un program de inarmare din cauza politicii unor state facand trimiteri la Germania. In 12 martie 1935 Franta a dispus dublarea serviciului sau militar. Folosindu-se de imprejurari, la 16 martie 1935 Hitler a decretat legea prin care stabilea serviciul militar general obligatoriu. Rezulta o crestere a numarului diviziilor germane la 36, a efectivelor de la 400-500 mii oameni. Aceasta lege a fost completata cu alte trei legi, respectiv: legea recrutarii, legea serviciului obligator al muncii si legea apararii antiaeriene. Toti barbatii si femeile trebuiau sa faca pregatire armata. Organizatiile sportive au fost desfiintate cu exceptia a trei, care includeau tineretul german intre 10-14 ani, intre 15-18 ani si tinerii de la 18 ani in sus.

Aceste masuri au sporit protestele Angliei si Frantei. De asemenea, Societatea Natiunilor condamna si ea actele Germaniei. In schimb presa germana il lauda pe Fuhrer apreciind ca rusinea Germaniei a fost stearsa.

La 25 ianuarie 1936 Hitler a tinut un discurs in care a justificat reinarmarea Germaniei. El s-a pronuntat pentru Pax Germanica promitand sa nu se amestece in treburile interne ale altor state, sa garanteze frontierele Frantei si a Angliei spunand 'am renuntat definitiv la razboaie si dorinta de a anexa Anschluss-ul'. La 18 iunie 1935 reuseste sa incheie un acord naval cu Anglia prin care Germania obtine un tratament egal cu alte puteri in domeniul inarmarilor inclusiv in domeniul marinei.

Franta a ripostat apreciind decizia Britanica ca inadmisibila. Anglia insa recunostea in continuare suveranitatea militara a Germaniei si anularea unor importante hotarari ale Versailles-ului.

Prin acest acord Germania a primit dreptul sa-si construiasca o flota de 420 mii tone. La scurt timp Germania a anuntat un prim program de constructii navale in care isi arata intentia de a construi doua crucisatoare, 16 torpiloare, 20 submarine.

Alipirea Saar-ului, introducerea serviciului militar obligatoriu si incheierea acordului anglo-german a avut ca principala consecinta continuarea inarmarii Germaniei dar mai ales  i-au intarit lui Hitler convingerea ca Occidentul nu-l va stanjeni in aceasta activitate. In septembrie 1936 Goering a initiat un plan pe patru ani, prin care economia Germaniei era transformata in economie de razboi. Bugetul militar a crescut substantial daca avem in vedere ca in 1934 era de 1,9 miliarde marci, in 1937 de 5,8 miliarde de marci, iar in 1938-1939 de 18,4 miliarde marci reprezentand 58% din bugetul statului. Istoricii care se ocupa de problema inarmarii sunt unanimi in aprecierea ca in 1937 inarmarea Germanie se incheiase. Aceasta reusise la vremea respectiva sa motorizeze si inarmeze blindatele ce au transformat armata germana intr-o putere de soc cu mult peste ce se realizase in Europa. Din 1936 Germania a trecut la realizarea unui plan vast de fortificatii - linia Siechfricht in fata liniei Maginot.

Cu toate ca unii dintre diplomatii acreditati la Berlin si ziaristi au atras atentia asupra pericolului oamenii politici n-au vrut sa inteleaga amenintarea ce venea dinspre Germania.

Ocuparea zonei demilitarizate Renane. La inceputul lui martie 1936 ministrul de externe german pregatise memorandumul asupra zonei demilitarizate Renan. Documentul trebuia sa fie prezentat in fata Reichstagului si a ambasadorilor europeni. Se pornea de la faptul ca tratatul franco-sovietic incheiat era indreptat exclusiv impotriva Germaniei. Din 6 martie Hitler i-a avertizat pe deputati ca din 7 martie va denunta Tratatul de la Locarno. In aceeasi zi dadea ultimele instructiuni pentru ocuparea  zonei demilitarizate. Comandantul suprem al armatei i-a atras atentia lui Hitler ca e posibila o reactie violenta a Frantei. Hitler l-a admonestat spunand ca el stie sigur ca Franta nu se va misca, ca Germania va putea opera in liniste si ca este inutil sa se dea soldatilor munitie. Comandantul suprem al armatei a insistat intreband si 'daca Franta va riposta?'. Hitler a raspuns 'Eu ma voi sinucide iar dumneavoastra veti putea ordinul de retragere'.

A doua zi trupele germane au primit ordin sa inainteze in zona renana. Franta, care era in alegeri n-a ripostat. Franta va protesta dar nu va actiona, 30000 de oameni au intrat in zona renana. Premierul Albert Sarau a adresat un mesaj natiunii franceze ca e hotarat sa nu riposteze. In consecinta, zona renana a fost ocupata. Cata vreme zona renana era demilitarizata o actiune germana in vest era putin probabila, iar Franta se considera in siguranta avand timp sa se mobilizeze. Criza renana a provocat o grava criza in planul politicii europene. Chestiunea s-a discutat in Consiliul Societatii Natiunilor, care a intocmit o rezolutie in care se puneau patru probleme.

Se acuza Germania de violarea flagranta a tratatelor de la Versailles si Locarno, Germania era mustrata si se soma Germania sa revina, iar in caz de refuz era amenintata ca se vor lua sanctiuni economice.

S-a constituit un subcomitet a Ligii Natiunilor.

La 19 martie Consiliul a redactat Acordurile la Londra, trei documente prin care guvernul englez incerca sa mai salveze ceva din Locarno, sa protejeze frontiera vestica, sa garanteze Frantei si Belgiei teritoriul.

Problema evreilor. Una din problemele care l-au preocupat pe Hitler a fost si problema evreilor germani. Se poate spune ca masurile antievreiesti au parcurs mai multe trepte de propaganda si masuri concrete, de la actiuni de antisemitism direct pana la internarea in lagare a evreilor inca din toamna anului 1933. In toamna anului 1933 emigratia preciza ca existau deja 45 de lagare de concentrare in Germania. Sarcina rezolvarii acestei probleme a revenit unitatilor SS create in 1924 de Hitler. SS-ul a devenit o politie politica cu ajutorul careia Himmler va juca un rol important atat in paza lagarelor cat si in crearea unitatilor 'cap de mort'. O alta masura a SS-ului a fost si aceea de instrument de selectie rasiala; din SS puteau face parte cei mai buni germani din punct de vedere a sangelui. Himmler a conceput SS-ul ca un centru de iradiere a masei introducand pentru ei poligamia. Din acest program au rezultat 50 de mii de copii.

In 1935 s-a legiferat distinctia dintre compatriot adevarat si evreu, cetatean de mana intai si cetatean de mana a doua. Prin asa numitele legi de la Nüremberg evreii au fost catolagati ca rasa inferioara interzicandu-se casatoria intre germani si evrei. S-a organizat o serie de actiuni indreptate impotriva evreilor, intre acestea 'noaptea de cristal' in care sute de pravalii si magazine au fost distruse si incendiate, mai bine de 20 de mii de evrei fiind arestati.

Hitler a legat problema evreiasca, in propaganda, de crestinism. El a dorit in problema crestinismului o intoarcere la vechii zei germani 'lovitura cea mai puternica data omenirii a fost aparitia crestinismului . bolsevismul este copilul nelegitim al crestinismului. Ambele au fost create de evrei.'

Protocolul Hossbach. Dupa succesele obtinute la 5 noiembrie 1937 Hitler a avut o reuniune la Cancelaria Reich-ului la care au participat Blomberd ministrul de razboi, Neurath ministrul de externe, Fritsch comandantul armatei terestre, Raider comandantul marinei si Goering comandantul fortelor aeriene. Cu acest prilej Hitler a prezentat consideratiile sale dupa patru ani de guvernare. El a apreciat ca Germania trebuia sa cucereasca spatiul vital in Europa decat peste mari. Argumenta ca aici se pot face cuceririle cele mai mari cu pretul cel mai mic. A sustinut, de asemenea, ca problema germana nu poate fi rezolvata decat prin forta. Fixa ca prim obiectiv cucerirea simultana a Cehoslovaciei si a Austriei. De asemenea, a sustinut ca Franta si Anglia nu vor interveni si ca atat timp cat va trai Ducele, Italia va sustine politica Germaniei. Documentul a fost redactat de Hossbach mai tarziu si a fost cunoscut de cercuri mai largi dupa infrangerea Germaniei fiind utilizat ca act al acuzarii in Procesul de la Nüremberg. Concomitent cu aceste masuri, Statul Major a primit ordinul pregatirii pentru atacarea Poloniei si a statelor din Vest. In preajma lui 1 septembrie 1939 se poate aprecia ca Germania facuse pasi seriosi pe linia dezvoltarii economice, inarmarii, realizarii unui regim de tip partid-stat, un regi totalitar in care cuvantul lui Hitler avea putere de lege.