Interventia nato in razboiul din afghanistan

INTERVENTIA NATO IN RAZBOIUL DIN AFGHANISTAN

Razboiul din Afganistan tine, de opt ani, capul de afis al presei care se ocupa de afecerile internationale pentru ca in loc ca operatiunile militare sa faca loc deciziilor civile si reconstructiei, ele se in­ten­sifica pe zi ce trece, provocand noi si noi victime atat in randul militarilor NATO cat si in randul adversarilor talibani si al populatiei civile afgane. Recent a cazut pe campul de lupta soldatul Chira Claudiu, al noualea roman care isi da obstescul sfarsit intr-un loc pe care cu greu l-ar fi gasit pe harta inainte de a fi trimis acolo. Raz­boiul antiterorist din Afga­nistan a fost declansat in toamna anului 2001, dupa atacurile din 11 septembrie asupra gemenilor din New York, cand SUA au cerut activarea articolului cinci din Carta Nord Atlantica, care spune ca atunci cand un stat membru este atacat, celelalte state membre sunt obligate sa acorde ajutor.

Interventia in Afganistan a fost considerata, prin urmare, perfect legitima, NATO fiind in situatia de "casus belis" si a primit printr-o rezolutie acceptul Consiliului de Securitate al ONU. Acolo, in tara afganilor, se considera ca se afla ascunsa sursa raului terorist din lume, Al Quaida condusa de Osama Bin Laden, teroristul nu­ma­rul unu al Planetei. Prin urmare, o forta militara uriasa, beneficiind de cel mai perfectionat si sofisticat armament si de sprijinul marii majoritati a statelor lumii a pornit sa scoata raul din radacina si sa-i aduca in fata justitiei internationale pe raufacatori. Dar, din nefericire, previziunile unei victorii facile, intr-un timp foarte scurt, nu s-au adeverit, razboiul s-a prelungit nepermis de mult, iar victoria totala este tot mai departe, necesitand noi forte angajate in lupta.

Razboaiele coloniale

Afganistanul este un taram fara prea mari resurse de bogatie, care sa tenteze marile puteri ale lumii, cu toate acestea pe acolo au trecut multi cuceritori pentru ca, pur si simplu, se afla in calea lor in drumul spre Indii. Au fost persii, apoi macedonenii lui Alexandru, apoi sasanizii si arabii, care au lasat in urma lor islamul, au urmat cruzii mongoli, dar cum au venit asa au si plecat, ramanand pe loc triburile localnicilor, nomade si seminomade, dar neinduplecate in lupta pentru muntii si pasunile lor, pentru traditii si mai ales pentru ca, pur si simplu, nu acceptau conditia de sclavi. Abia in 1747 si-au constituit afganii pastuni un stat in fruntea caruia au pus formal un rege, dar nu ca sa i se inchine ci pentru a avea si ei un rol si un rost in lume. In secolul al XIX-lea englezii in ofensiva continua de a-si croi cel mai mare im­pe­riu pe care l-a cunoscut istoria, incearca sa isi adjudece si Afga­nistanul, pornind din India, si asa incepe primul razboi colonial in 1839, care formal tine pana in 1842. Dar el nu se termina niciodata, deoarece triburile raman in continuare nesupuse. Luptele reizbucnesc cu putere in 1878-1880. In cele din urma, in 1919 Impe­riul Marii Britanii hotaraste sa se retraga dintr-o tara care ii aduce mai multe necazuri decat beneficii.

Invazia sovietica

Anii de pace relativa se in­cheie, insa, in iulie 1973 odata cu inlaturarea regelui si proclamarea republicii. Se incearca organizarea mo­derna a lumii afgane, fara nici un temei serios, bazata pe realitatile unei lumi ramasa in mare parte in feudalism, unde stapani sunt sefii de triburi. Sunt importate si ideile comuniste sau mai bine zis sunt implantate fortat, prin intermediari, de vecinul URSS, care cauta de mult timp drumul spre marile calde. In 1978 comunistii chiar preiau puterea dar, cum traditia tribala era adanc inradacinata, in scurt timp comunistii incep sa se bata intre ei, permitand astfel interventia armata directa a sovieticilor si asa incepe un lung razboi, care se incheie abia in 1992. URSS se retrage inca din 1989, cand isi recunoaste neputinta in lupta cu mujahedinii (liderii religiosi). In ajutorul rezistentei afgane intervin Statele Unite care, prin intermediul CIA, ii livreaza arme. Islamisti din toate statele supuse lui Alah, dar mai ales arabii, vin sa lupte cu necredinciosii. Tot acum se remarca si Talibanii, studentii in Coran, prin fanatismul religios, cu care se avanta in lupta si prin rigorismul islamic, fiind adeptii Saria (legea islamica). Al Quaida si Osama Bin Laden gasesc in muntii Afganistanului o casa buna in pregatirea pentru activitatile teroriste, sprijinite de CIA, cat timp au fost indreptate impotriva sovieticilor.

Interventia americanilor

In anul 1992 se pune definitiv capat regimului comunist, cand demisioneaza presedintele Naji­bulah. Dar nici de data aceasta castigatorii nu se inteleg si incepe un lung razboi civil, castigat in cele din urma de talibani care insti­tuie un regim si mai draconic, fiind interzise orice influente occidentale. Este suprimata televiziunea, se inchid scolile pentru fe­mei, portul valului este obligatoriu, se extind scolile coranice. Te­roa­rea este la ordinea zilei. Nu este permisa nici o deviere de la islamul sunit, ai carui adepti sunt. Spre exemplu, in martie 2001, talibanii au lansat rachete spre statuile lui Buda din Bamian, opere de arta aflate in patrimoniul UNESCO. A ramas insa sa lupte impotriva talibanilor asa numita Liga a Nordului, sustinuta de mujahedini.

Aceasta era situatia cand a inceput interventia NATO, respectiv a Statelor Unite care i-au luat ca aliati pe cei din Liga Nordului si in scurt timp superiori­tatea tactica, tehnologica si umana si-a spus cuvantul, Afgani­stanul fiind "eliberat" de dictatura talibana. Dar, succesul a fost temporar pentru ca talibanii, aliati cu Al Quaida, s-au repliat spre regiunea muntoasa de la granita cu Pakistanul si au continuat lupta de gherila, prefigurand oarecum situatia din anii 80. Si de data aceasta au fost prezenti la intalnirea cu dusmanul iudeo-crestin, fanaticii religiosi din intreg islamul, iar armele americane folosite impotriva sovieticilor au fost utilizate si impotriva americanilor. Raidurilor de bombardament aliate, in care se foloseau bombe inteligente, li se raspundea cu bombe artizanale si cu bombe umane. Victimele in randurile armatelor NATO s-au inmultit, deasemenea si cele in randurile civililor. Guvernul instalat de americani in capitala Kabul controleaza doar zonele din jurul oraselor, in timp ce altele, in special din zona muntoasa, sunt scapate total de sub control si fiind la dispozitia sefilor de triburi, sprijiniti de peste granita pakistaneza de adeptii fundamentalisti din tara vecina.

Pe pamanturile sterpe ale Afganistanului se infrunta astazi cea mai bine inzestrata armata a lumii cu o alta, bazata pe oameni care traiesc inca in evul mediu. De fapt, asta si face imposibil razboiul din Afganistan. Acolo lipsesc resursele naturale, tara este rurala, majoritatea populatiei este analfabeta, lipsesc, apa potabila, electricitatea, infrastructura rutiera, televiziunea, radioul, ziarele. Gene­ralul american David Petraeus, in analiza sa asupra situatiei, spunea in revista Foreign Policy, ca "in Afganistan nu numai ca nu vei putea vedea antene parabolice ca in Irak, insa este foarte posibil sa nu vezi linii de curent electric de inalta tensiune, si chiar sa nu gasesti radiouri. Multi nu stiu nici sa citeasca, deci cum sa comunicam cu ei". Tot el s-a exprimat ca razboiul din Afganistan "va fi cea mai lunga campanie din razboiul de lunga durata". Si alti generali, prezenti acolo, s-au exprimat in sensul acesta. De altfel, presedintele Barack Obama intentioneaza sa suplimenteze trupele de pe teatrul de lupta afgan, dislocand acolo trupele ce urmeaza sa fie retrase din Irak.

Razboiul din Afganistan este dificil tocmai pentru ca se confrunta doua lumi total deosebite. De o parte supertehnologia si traditiile democratice occidentale, de cealalta parte primitivismul agresiv si libertatea inteleasa ca valoare colectiva suprema. SUA si aliatii lor nu vor putea castiga in Afganistan decat daca vor vorbi pe limba poporului sau, oricat de dificil ar fi sa se gaseasca si un limbaj comun. Bombele, oricat de inte­ligente ar fi, nu pot tine loc de sentimente si chiar sentimentele lipsesc in Afganistan. Talibanii au fost impinsi prin politica agresiva dusa de aliati in bratele Al Quaida, in loc sa se gaseasca o punte de intelegere cu ei, pentru ca si ei apartin culturii si traditiei islamice afgane. Nu poti impune cu forta o cultura si reguli chiar democratice fiind, complet straine de substanta poporului afgan, este de altfel concluzia la care au ajuns aproape toti comandantii care au luptat in Afganistan.