Evolutia statelor cu regim democratic dupa cel de-al doilea razboi mondial Statele Unite ale Americii

Evolutia statelor cu regim democratic dupa cel de-al doilea razboi mondial Statele Unite ale Americii

SUA la sfarsitul razboiului se gasea intr-o situatie deosebit de buna deoarece nu a cunoscut distrugeri pe teritoriul national cu toate ca pe fronturile din afara Americii au pierit peste 300 de mii de soldati americani iar fortele militare americane se aflau raspandite in diferite zone de pe glob. Practic pe timpul razboiului, SUA si-a dublat productia luand un avans tehnologic deosebit. SUA a iesit din razboi mai bogata decat a intrat.

In acelasi timp SUA avea de recuperat sume mari, date in cadrul imprumuturilor si livrarilor, care se ridicau la 330 miliarde.

Cu toate acestea, existau anumite probleme in plan intern.

Administratia Truman. La 12 aprilie 1945 Roosevelt a murit si, conform constitutiei americane, vicepresedintele Truman preia conducerea. Inca de la inceput, el s-a confruntat cu o serie de probleme.

Pe plan intern o problema deosebita ridica incadrarea demobilizatilor. Pentru rezolvarea problemelor acestora, s-a adoptat inca din 1944 o lege pentru drepturile fostilor combatanti. In caz de somaj se acordau acestora 20 de dolari pe luna timp de un an, credite pentru case, sprijin pentru continuarea studiilor.

Prin masurile pentru vinderea proprietatilor de stat create in timpul razboiului s-a reusit ca la sfarsitul anului 1945, 93% din industria de armament sa fie reconvertita, fapt ce a dus la o reinnoire masiva a capitalului fix.

De asemenea, s-au luat masuri pentru controlul preturilor si de sprijinire a comertului extern, masuri de incurajare a industriei prin desfiintarea anumitor impozite.

Pe plan extern, Truman si-a asumat responsabilitatea in ultima parte a razboiului din Pacific si a deciziilor adoptate de SUA in primii ani postbelici.

Acest program de guvernare care a inclus masuri atat in plan intern cat si extern, s-a numit "Fair Deal" (invoiala corecta, cinstita), si a fost expus de Truman intr-un mesaj in 21 de puncte adresat Congresului in septembrie 1945. Programul avea in vedere reconversia, marirea salariilor, lucrari publice, sprijinirea invatamantului si a cercetarii.

Anul 1947 a fost foarte important pentru SUA pentru ca s-au adoptat o serie de decizii cu consecinte in plan international. Secretarul de stat Marshal era convins ca Stalin intentiona sa foloseasca dificultatile economice din occident si larga audienta a partidelor comuniste din Franta si Italia pentru a da asaltul impotriva statelor democratice din occident. De aceia, pentru a-i lipsi pe comunisti de spatiu propice extinderii ideilor lor, la 5 iunie 1947 SUA a lansat planul Marshal destinat sa puna la dispozitia celor din vest si est mijloace financiare si materiale pentru relansarea economiei nationale. Planul a fost adoptat la Conferinta de la Paris din iunie 1947 si incepand cu iunie 1948 au fost trimise primele ajutoare ridicandu-se la mai mult de 12 milioane de dolari.

Stalin a perceput planul Marshal ca o incercare a SUA de a desprinde tarile de sub influenta sa si a respins idea unui plan de ansamblu prin agentia Tass afirmand ca problemele economice sunt de competenta statelor suverane. Atitudinea Rusiei Sovietice a determinat refuzul statelor din centrul si sud-estul Europei.

In anul 1947, Truman si-a lansat doctrina ce-i poarta numele, prin care SUA isi asuma in locul Angliei anumite responsabilitati in Mediterana. Pentru a le feri de comunism, SUA a pus la dispozitia Greciei si Turciei 400 milioane de dolari.

Pe plan intern anul 1947 este important pentru masurile luate prin legea privind relatiile intre salariati si patronat - legea Taft-Harclay, interzicerea grevelor in intreprinderile de stat si pentru functionari.

In anul 1947 s-a creat Consiliul de Securitate Nationala si Agentia Centrala de Informatii (CIA).

In plan international, Truman a fost promotorul ideii organizarii NATO a carei baze s-au pus la 4 aprilie 1949 prin semnarea tratatului de constituire de catre reprezentanti ai SUA, Canadei, Marii Britanii, Frantei, Italiei, Belgiei, Olandei, Luxemburgului, Portugaliei si Islandei. In anul 1952 au mai aderat Grecia si Turcia, iar in anul 1955 R.F.G si Spania.

De asemenea in timpul guvernarii Truman, SUA s-a implicat in razboiul din Coreea.

In anul 1948 Truman a mai castigat un mandat, fapt ce I-a permis sa lanseze un nou program in care se pronunta pentru stimularea investitiilor, constructiilor de locuinte, cercetarii stiintifice si angajarii populatiei de culoare in conditii egale.

Cel de-al doilea mandat s-a desfasurat sub influenta activitatii senatorului Joseph MacCarthy, care in februarie 1950 a denuntat o asa zisa conspiratie comunista in sanul departamentului de stat. a fost instituit un Comitet condus de senatorul MacCarthy, comitet ce a anchetat numerosi oameni din diverse domenii de activitate. in cele din urma activitatea acestui comitet, care incepuse sa deranjeze, a fost oprita.

In anul 1952 au avut loc noi alegeri, republicanii sustinandu-l pe D. Eisenhauer. Acesta a obtinut victoria si republicanii au revenit la putere dupa 20 de ani. Vicepresedintele Richard Nixon a promis pacea in Coreea. in timpul conferintei de la Geneva din aprilie - iulie 1954 s-a intalnit cu Hrusciov. Pe fondul tensionarii relatiilor din plan international ca urmare a celui de-al doilea razboi din Orientul apropiat, republicanii au castigat un nou mandat in anul 1956. SUA s-a solidarizat cu URSS, in cadrul Consiliului de Securitate, pentru incetarea ostilitatilor.

La 5 ianuarie 1957, Eisenhauer s-a adresat Congresului, formuland doctrina ce-I poarta numele si in care se cerea aprobarea pentru debarcarea in Orientul apropiat.

In plan intern, retine atentia problema populatiei de culoare, care in statele din nord crescuse de la 2,6 milioane la 7,2 milioane in deceniul sase.

Din punct de vedere economic s-a inregistrat o perioada de prosperitate; dolarul devine moneda internationala, incepe revolutia automatizarii si computerizarii, este electrificata intreaga tara, s-au construit noi autostrazi. SUA a inregistrat o productivitate mult superioara statelor din vestul Europei.

In plan extern, SUA isi strange relatiile cu aliatii. In timpul lui Eisenhauer s-au imbunatatit relatiile cu URSS.

In anul 1960 au avut loc noi alegeri. Confruntarea s-a dat intre democratul John Fitzgerald Kennedy si fostul vicepresedinte Nixon. Kennedy a obtinut victoria. Preluand puterea, Kennedy spunea "forta este transmisa" unei noi generatii. Intr-un discurs, el le-a cerut americanilor: "nu va intrebati ce poate face tara pentru voi, ci intrebati-va ce puteti face voi pentru tara".

Kennedy a lansat un program de cucerire de noi frontiere, atat in interior - impotriva saraciei si segregatiei rasiale, cat si in exterior - cucerirea spatiului cosmic.

In timpul administratiei Kennedy, o problema serioasa a fost problema populatiei de culoare. Aceasta isi gasise un lider in persoana lui Martin Luther King, care a strans in jurul sau sute de mii de negri militand pentru drepturile negrilor. In martie 1961 200 de mii de negri s-au reunit in capitala SUA.

Intrucat rezolvarea problemei trena, in 19 iunie 1963, intr-un mesaj catre Congres, Kennedy s-a pronuntat pentru o noua legislatie a drepturilor civile. Cu toate acestea rezolvarea problemelor populatiei de culoare a intarziat multa vreme.

Kennedy a implicat SUA in razboiul din Vietnam, acordand ajutor financiar fortelor din sud si implicandu-se intr-un razboi cu cei din nord.

In timpul lui Kennedy, America s-a implicat de doua ori in problemele Cubei. La 17 aprilie 1961, cu acordul administratiei, 1500 de cubanezi, adversari ai lui Castro, au debarcat pe plaja Hiron in vestul Cubei.

La 22 octombrie 1962, Kennedy a anuntat ca s-a constatat ca sovieticii instalasera rachete in Cuba, ceea ce insemna o incalcare grava a zonelor de influenta stabilite dupa cel de-al doilea razboi mondial. SUA a decis instituirea blocadei asupra Cubei. In cele din urma, Kennedy s-a intalnit cu Hrusciov la Viena, acceptandu-se retragerea rachetelor sovietice din Cuba.

Contactele sovietico americane vor continua si in 5 august 1963 s-a semnat tratatul pentru interzicerea exploziilor atomice in aer si la sol.

La 22 noiembrie 1963, Kennedy a fost asasinat la Dalas. Dupa moartea sa, conform uzantelor, a preluat conducerea vicepresedintele Lindon Jhonson, care preia si amplifica programul social "Marea societate". Ales in 1964, a initiat un program de lupta impotriva saraciei dar implica SUA din ce in ce mai mult in razboiul din Vietnam, razboi care era considerat nepopular. In 1964 a fost reales impotriva republicanului Barit Woldwather. Dupa incheierea mandatului in 1968, campania electorala ii aduce ca principali candidati pe Nixon, cu un program privind combaterea violentei, criminalitatii, problema razboiului din Vietnam , si pe democratul Hubert Hunfrei.

Castigand alegerile, Nixon, sfatuit de Hanri Kissinger, a lansat o noua doctrina "Leencage" (legatura). Nixon a castigat si al doilea mandat. La 15 august 1961, a anuntat o noua politica economica in trei faze de rezolvare datorita faptului ca SUA se confrunta cu o criza economica a inghetat salariile pe 90 zile, a redus impozitele, cheltuielile federale, a marit taxele.

La 19 noiembrie 1961 a lansat a doua faza a politicii economice de mentinere a inghetarii salariilor.

In 1962 s-a inregistrat o crestere a preturilor cu 2 - 3% si a salariilor cu 5%. Incepand cu anul 1962 s-a inregistrat o inviorare economica s-au anulat aceste masuri si s-a trecut la a treia faza ce a vizat o mai buna colaborare dintre patronat si federatiile sindicale.

Ambele mandate au fost marcate de mari demonstratii impotriva razboiului din Vietnam. S-a ajuns la convorbiri cu reprezentantii nordului dar intelegerile au mai durat ceva timp.

La 21 iulie 1969, SUA au obtinut un succes remarcabil prin aselenizarea primului om pe Luna in persoana lui Neel Amstrong.

Impotriva razboiului din Vietnam, la 15 octombrie 1969 a avut loc cea mai mare manifestatie din SUA, denumita "prima zi de moratoriu". La 16 noiembrie 1969 a avut loc o a doua demonstratie impotriva razboiului din Vietnam.

Cu anul 1969 a inceput reducerea efectivelor. Harnri Kissinger, care din 1973 a preluat secretariatul de stat, a avut discutii cu Le Ducto reprezentantul Vietnamului.

In ianuarie 1973 s-au finalizat tratativele si s-a semnat tratatele de pace.

Descoperirea afacerii Wathergate, prin care era supravegheat staful adversarilor politici, Nixon a fost nevoit sa demisioneze la 9 august 1974.

Presedintia a fost preluata de Gerald Ford, care s-a angajat sa fie presedintele tuturor americanilor incercand sa impuna un nou program economic iar in plan extern sa limiteze in consens cu URSS problema rachetelor strategice "Sault II".

In 1976 campania electorala a dus la victoria lui Gimmi Carther, care a prezentat un program de regenerare a Americii cu caracter populist in care pronuntat aparator fervent a drepturilor omului si s-a declarat impotriva rasismului.

S-a confruntat cu criza energetica, cu problema ostaticilor de la ambasada din Teheran, s-a implicat in relatiile izraeliene.

In 1980 a pierdut alegerile in fata lui R. Regen. Acesta a propus americanilor un nou stat, repunerea Americii pe picioare, reanimarea marelui spirit american.

El spunea ca originea tuturor relelor este sporirea excesiva a puterilor statale. A aplicat o politica liberala dar a accelerat politica inarmarilor si a lansat programul de construire a scutului cosmic.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Dupa doua mandate s-a retras in favoarea lui G.Bush, care intre 1989 - 1993 s-a implicat mai mult in problemele externe si mai putin in plan intern. A implicat SUA in razboiul din Golf.

La 20 ianuarie 1993, democratii au castigat alegerile prin Bill Clinton in timpul caruia America a inregistrat o perioada de prosperitate economica.

MAREA BRITANIE

Perioada postbelica se caracterizeaza, in evolutia Marii britanii, prin consecintele razboiului; o criza a balantei de plati, o instabilitate a sistemului financiar, o dependenta mare de SUA precum si fata de dominioane si colonii, de unde se importau mari cantitati de produse. Pentru a lichida datoriile provenind din livrarile din SUA, Marea Britanie a contactat un imprumut de 4400 milioane de dolari.

Odata cu intrarea in functiune a planului Marshal, Marea Britanie a primit livrari in valoare de 200 milioane d dolari si 307 milioane de dolari cu valoarea de imprumut cu obligatia de a-si pune de acord programele de productie cu cele ale SUA.

In 1949 Marea Britanie a aplicat o devalorizare a lirei in raport cu dolarul.

Incepand cu 1950 - 1955 a crescut ponderea unor ramuri noi: industria chimica, industria constructoare de masini. In agricultura, incepand cu 1947 s-a aplicat un program pe patru ani, care a facut ca in 1951 productia sa depaseasca cu 50% productia din perioada antebelica.

In plan politic, o caracteristica o constituie ascensiunea Partidului Laburist. In primavara anului 1945, liberalii au parasit coalitia guvernamentala condusa de W. Churchill, care a fost nevoit sa demisioneze. In alegerile din 5 iulie 1945, Partidul Laburist s-a prezentat cu un program de intarire a controlului statului in economie si nationalizarea principalelor sectoare economice a Bancii Angliei. Partidul Conservator, care miza mai mult pe vechiul program si pe prestigiul lui W. Churchill a pierdut alegerile. W.Churchill a aflat aceasta in timpul Conferintei de la Postdam. A plecat in SUA, la invitatia presedintelui Truman, si a tinut la Fulton un celebru discurs unde a mentionat sintagma "cortina de fier" ce a cazut asupra popoarelor din estul Europei.

Noul guvern condus de C.Attlee a trecut la aplicarea unui program de reforme economice si sociale.

A fost infiintata Comisia de socializare a industriei, au fost nationalizate Banca Angliei precum si o serie de importante sectoare: minele, aviatia civila, transporturile. Nationalizarea s-a facut prin acordarea de compensatii, creandu-se o economie mixta de stat si particulara. Un alt sector in care s-au adoptat o serie de reforme, a fost cel social, statul luand masuri pentru acordarea de asigurari pentru accidente de munca, batranete, maternitate.

In politica coloniala, pentru Attlee, Comenwelthul constituia o asociatie libera a tuturor. Marea Britanie a pierdut importante colonii si dominioane. Astfel, in 1949 India a fost impartita dupa criterii religioase in India Musulmana si Pakistan. Mahatma Gandhi a condus miscarea de independenta a Indiei. In anul 1948 si-a mai castigat independenta Ceilonul si Uniunea Birmana. In Orientul Mijlociu a aparut Palestina.

La 4 aprilie 1949 Marea Britanie a semnat Pactul Atlanticului de Nord.

In 1950 au avut loc noi alegeri, laburistii mergand pe continuarea programului de nationalizare au castigat cu doar 5 mandate in plus ceea ce ii obliga sa demisioneze.

In 1951 alegerile au fost castigate de conservatori, care au venit cu un program privind reconsiderarea controlului statului. Urmatorii 13 ani de guvernare au apartinut conservatorilor - 1951-1964- in frunte cu W.Churchill, premier in perioada 1951-1955.

Productia a crescut lent, Marea Britanie trecand pe locul trei in comertul mondial. S-a trecut la privatizarea unor intreprinderi.

Politica conservatoare s-a desfasurat sub sintagma "Stop and go".

In 1956 Anglia a pierdut Suezul, care a fost nationalizat de egipteni ceea ce a provocat un razboi anglo - franco - izraelian impotriva egiptenilor.

Intre 1960 - 1964, Anglia a mai pierdut Somalia, Nicaragua, Tanzania, Kenia, Uganda, Jamaica, Trinidad Tobago.

In ce priveste politica europeana, englezii si-au manifestat reticenta in ce priveste politica pietei comune, constituirea Asociatiei Europene a Liberului Schimb.

Desi a participat la Conferintele pentru interzicerea experientelor nucleare, Marea Britanie si-a intarit puterea nucleara.

In anul 1964 conservatorii au pierdut alegerile, anii 1964-1970 fiind anii guvernarii laburiste.

Laburistii au venit cu un manifest electoral in care se pronuntau pentru scimbari in politica economica si fiscala, pentru o economie planificata, modernizarea industriei, nationaliazarea industriei otelului.

In septembrie 1965 au lansat Carta Alba, planul national de dezvoltare a Regatului Unit, care propunea o crestere anuala de 5%, cu promisiunea de crestere a pensiilor cu 20%, precum si acordarea unor gratuitati.

In iunie 1970, conservatorii au revenit si au trecut la aplicarea unui nou program antiinflationist in trei faze de inghetare a preturilor si salariilor pentru ca ulterior sa se acorde libertate totala preturilor. Acest program a produs nemultumiri.

Intre 1974-1979 la conducere s-au aflat laburistii cu doua guverne. In aceasta perioada Marea Britanie s-a confruntat cu inflatia, devalorizarea lirei. Pentru a iesi din criza, laburistii au lansat programul Noua strategie economica inclus in doua Carti Albe publicate in 1976 - Atac impotriva inflatiei. Anul II si a doua -Modificari impotriva inflatiei preturilor.

O alta problema cu care s-au confruntat laburistii in perioada guvernarii lor, a fost cea a pietei comune. In Marea Britanie, in anii 6o au existat dispute asupra participarii sau neparticiparii Angliei la Piata Comuna. Abia in 1972 s-a organizat un referendum in care 67,2% s-au exprimat pentru aderarea Marii Britanii la Piata Comuna.

O alta problema cu care s-au confruntat a fost recrudescenta in Irlanda de Nord a disputelor dintre englezii protestanti si irlandezii catolici. In 1969 au fost dislocate importante forte ale armatei irlandeze iar in 1972 a fost dizolvat Parlamentul Irlandei de Nord.

In martie 1973 in Marea Britanie a avut loc un referendum, majoritatea exprimandu-se pentru pastrarea Ulsterului.

In 1979 au avut loc noi alegeri castigate de conservatori datorita programului propus de cea care a devenit liderul partidului, Margaret Thatcher sau "Doamna de fier". Aceasta a adoptat masuri pentru stoparea inflatiei, scaderea cheltuielilor statului, revizuirea programelor de asigurari sociale, a inceput aplicarea politicii regionale impartind Anglia in regiuni cu nivel crescut de somaj, regiuni cu dezvoltare speciala, regiuni cu nivel scazut de somaj si regiuni dezvoltate. De asemenea s-a sustinut dezvoltarea unor ramuri economice speciale - informatica, s-a continuat politica de privatizare.

Aceste masuri au condus la scaderea somajului, cresterea salariilor, crearea unei paturi de imbogatiti.

In anul 1981 a fost lansata Carta Verde prin care s-a interzis organizarea grevelor in sectoarele d baza. Au fost luate masuri de inchidere a 24 de mine si concedierea a 20 de mii de muncitori.

In politica externa a participat la razboiul cu Argentina pentru insulele Malvine.

Din 1984 au intervenit schimbari in relatiile cu Uniunea Sovietica. Margaret Thatcher a participat la funerariile lui U.Andropov.

Margaret Thatcher a cedat locul lui J.Mager, care a castigat alegerile din 1992.

La inceputul anilor 90 Marea Britanie era o tara dezvoltata.

FRANTA

La sfarsitul razboiului , Franta era intr-o situatie foarte dificila datorita marilor distrugeri provocate de razboi. Erau afectate transporturile, activitatea industriei, comertul, finantele. Specula inflorea.

Din punct de vedere politic, dupa eliberarea Frantei ea a fost condusa de un regim provizoriu in frunte cu Charles du Gaulle. Regimul a luat masuri pentru pedepsirea colaboratorilor cu germanii, s-a trecut la epurarea aparatului de stat. Curtea suprema i-a condamnat pentru inalta tradare pe Pepen si Laval.

Pentru redresarea economiei s-a trecut la nationalizarea minelor de carbune si a uzinelor Renault.

In plan politic au aparut noi partide; Maurice Chuman a creat Partidul Social Crestin, s-a creat, de asemenea, Uniunea sociala a rezistentei.

In iunie 1945 au avut loc alegeri generale si s-a organizat un referendum, francezii fiind intrebati daca doresc constituirea Adunarii Nationale si daca doresc limitarea atributiilor Adunarii Constituante. Referendumul a aratat ca 63% din populatia Frantei era pentru elaborarea Constitutiei.

Alegerile au fost castigate de partidele care l-au sprijinit pe Charles du Gaulle. De asemenea alegerile au adus si comunistilor un important numar de voturi. Partidele de guvernamant au trecut la aplicarea unui program de nationalizare a Bancii Frantei, a companiilor de asigurare si a unor ramuri cheie din industrie. S-a ajuns ca statul sa controleze 25% din productia industriala.

In octombrie 1946 in Franta s-a organizat un nou referendum in legatura cu Constitutia si sistemul bicameral, constitutia fiind adoptata cu 9,2 milioane voturi. Noua constitutie a constituit baza juridica a celei de-a IV-a Republici (1946-1958).

Parlamentul a ramas bicameral, fiind constituit din Consiliul Republican si Adunarea Nationala - singura care putea modifica Constitutia. Guvernul era raspunzator in fata Adunarii nationale. Seful statului era presedintele ales pe 7 ani, cu atributii reduse.

Pana in 1958 Franta a fost guvernata de 28 de guverne.

Pentru solutionarea gravelor probleme din economie a fost infiintat in 1946 Secretariatul General al Panificarii, care a elaborat Planul Monet prin care se viza reorganizarea si reconstructia Frantei.

La 7 aprilie 1947, la Strasburg, Du Gaulle a constituit Partidul Adunarea Poporului Francez, care milita pentru stabilirea unui regim prezidential si revizuirea Constitutiei, atragand protestele celorlalte partide.

In politica externa, Franta s-a impotmolit in Indokina, unde partizanii comunisti condusi de Ho Shi Min i-au invins dupa un razboi de 7 ani. S-a ajuns la acordul de la Geneva si separarea Vietnamului prin paralele de 17 grade.

O alta problema cu care s-a confruntat Franta, a fost problema Algeriana, care dupa al doilea razboi mondial a fost inclusa in departamentele de peste mari, ca departament francez supusa unui guvernator general numit de Consiliul de Ministri. Cetatenii din Algeria erau impartiti in francezi, cu drepturi politice si populatia musulmana, fara drepturi politice. Dupa al doilea razboi mondial s-a declansat o miscare de eliberare bazata pe un curent reformist, unul revolutionar care a creat organizatia speciala condusa de Ben Bella. Francezii dominau economia Algeriei. La 1 octombrie 1954 revolutionarii au declansat insurectia prin actiunea impotriva sediilor franceze si au proclamat tratatul de eliberare nationala. In Franta s-a produs o criza morala cu implicatii politice. In mai 1958, a avut loc o insurectie a francezilor din Algeria. Intre 1958-1962, algeria a fost teatrul unui razboi, desi inca din 1959 Du Gaulle recunoscuse dreptul algerienilor la autodeterminare.

O.S.A., creata de francezii nemultumiti a organizat numeroase atentate impotriva lui Du Gaulle.

Dupa tratative cu Frontul de Eliberare Nationala, in anul 1962 Algeria a devenit independenta.

La 4 septembrie 1958, s-a instaurat a V-a Republica in Franta prin publicarea unei noi Constitutii. Conform acesteia, presedintele ales prin vot indirect pe 7 ani avea atributii largi. Prin referendumul din anul 1958m 79% din populatia Frantei s-a pronuntat pentru noua Constitutie.

Alegerile au dat castig de cauza Uniunii pentru Noua Republica, in decembrie 1958 Du Gaulle devenind presedinte al Frantei cu un program ce viza interzicerea armei atomice in Franta, rezolvarea problemei Algeriei, opozitie fata de integrarea Atlantica. In noiembrie 1965, Du Gaulle a castigat un al doilea mandat in timpul caruia s-a confruntat cu probleme interne legate de marile miscari studentesti din anul 1968. Miscarea studentilor a inceput in luna mai 1968, la Sorbona, studentii fiind nemultumiti de organizarea invatamantului. Lor li s-au alaturat si muncitorii, miscarea extinzandu-se in marile orase ale Frantei. Criza politica a dus la organizarea unui referendum privind reorganizarea regimului la 27 aprilie 1968, care a avut ca rezultat demisia lui Du Gaulle.

Dupa Du Gaulle a urmat interimatul lui George Pompidou, care a continuat politica predecesorului sau. In anii 70, Franta s-a confruntat cu o grava criza monetara, inflatia fiind provocata de crearea sistemului monetar al pietei comune-legarea monedelor pietei comune, sarpele european.

In perioada prezidentiatului lui G.Pompidou a inceput o epoca de continuitate si modernizare care a continuat pana in anul 1985. Franta s-a axat pe modernizare economica, dezvoltarea investitiilor financiare.

In 2 aprilie 1974, G.Pompidou a demisionat si s-au organizat alegeri care au fost castigate de candidatul dreptei Valeri J.Destaine.

Perioada 1974-1981 este perioada de reinoire liberala caracterizata prin cresterea eficientei economiei, reconversia unor ramuri ale industriei.

Valeri J. Destaine a militat pentru crearea unei zone de stabilitate monetara, a sprijinit actiunile unor guverne ce-si obtinusera independenta dar tineau de francofonie.

In martie 1981, Valeri J. Destaine a pierdut alegerile in fata lui Françoi Mitteran, care a sustinut un program de lupta impotriva somajului, reducerea saptamanii de lucru, descentralizare, realizarea unor proiecte culturale. In mai 1988 a fost reales, perioada in care Franta a fost guvernata de stanga.

In mai 1995 au avut loc noi alegeri castigate de J.Chiraque cu un program de asigurari sociale, reformarea invatamantului si a domeniului militar.

ITALIA

Dintre tarile vest-europene, Italia a fost cea mai afectata de razboi, pe teritoriul sau desfasurandu-se lupte intense si de durata. Italia a pierdut in razboi 450 de mii de morti s raniti.

Economia italiana a avut de suferit ca urmare a lipsei bratelor de munca, a materiilor prime, dezorganizarii transporturilor si comunicatiilor. Italia avea in aceasta perioada 2 milioane de someri.

S-a accentuat diferenta dintre nord si sud.

O problema care a framantat viata politica a Italiei dupa razboi a fost aceia a rolului monarhiei. Problema a fost solutionata printr-un referendum prin care italienii s-au pronuntat pentru republica si interzicerea intrarii familiei regale in Italia.

In viata politica un rol important l-a avut Partidul Democrat Crestin-creat in 1944 a avut influenta in cadrul Bisericii si in randul populatiei satesti, Partidul Socialist Italian-creat in 1943 si reorganizat sub denumirea de Unitatea Proletara. Acesta in 1947 s-a impartit in doua partide, Partidul Comunist-cu rol important in miscarea de rezistenta condusa de Palmira Togliati, care sustinea un program ce viza nationalizarea si planificarea economiei, crearea consiliilor de productie, lichidarea marilor proprietati funciare.

La 2 iunie 1946 Italia devine Republica. Umberto al II-lea s-a stabilit in Portugalia. Ziua de 2 iunie a devenit sarbatoare nationala.

O noua infruntare politica a fost cea pentru adoptarea Constitutiei in decembrie 1947, fiind considerata una dintre cele mai democratice. Italia urma sa fie condusa de un presedinte ales prin vot indirect de Camera si Parlament pe 7 ani, presedintele conducand si Consiliul Suprem de Aparare.

Puterea legislativa a revenit parlamentului bicameral, iar puterea executiva Consiliului de ministri.

O alta problema care retine atentia in aceasta perioada a fost si recunoasterea pactului de la Laterano, semnat in februarie 1929, care a fost recunoscut si a devenit articolul 7 al Constitutiei.

Situatia economica a continuat sa fie dificila. Abia incepand cu 1951 s-a inregistrat o ameliorare ca urmare a acceptarii planului Marshall.

Problemele sociale au provocat in perioada 1949-1950, conflicte dure.

In 1949, Italia a aderat la NATO, punand trei baze la dispozitia americanilor.

In 1951 s-a aplicat o reforma agrara, 700 de mii de hectare fiind date taranilor prin rascumparare.

Incepand cu 1955-1956 pana spre 1960, productia s-a dublat, ceea ce s-a numit miracolul italian, bazat pe industria chimica si petrochimica, pe industria de automobile Fiat.

Italia s-a confruntat in anii 1970 cu grave probleme legate de activitatea terorista desfasurata de mafia - "Cossa nostra", organizatie siciliana, si actiunile antimafie ce au dus la pierderi de vieti omenesti.

De asemenea, in anii 1980, societatea italiana s-a confruntat cu miscarile teroriste de stanga, o serie de organizatii secrete - Brigaazile rosii, care au executat pe primul ministru Aldo Moro.

PORTUGALIA

Portugalia nu a intrat in razboi avand relatii cu ambele tabere si de aceea a avut o situatie economica buna, fiind favorizata si de aplicarea planului Marshal.

Principalele ramuri ale economiei erau agricultura si industria, care era legata de prelucrarea materiilor furnizate de agricultura. S-au dezvoltat totusi si o serie de ramuri noi, intre care industria chimica si de automobile.

Portugalia a continuat sa fie condusa de Salazar.

In octombrie 1946, un grup de ofiteri au incercat fara succes o lovitura de stat.

Portugalia a participat la constituirea NATO.

Actiuni impotriva lui Salazar s-au inregistrat si in martie 1959. Un grup de catolici si tineri ofiteri au fost arestati.

In ianuarie 1961, capitanul Enriche Galvao a capturat un pachebot indreptandu-se spre Brazilia, el a anuntat ca actioneaza in numele Huntei Liberale.

Portugalia s-a confruntat cu actiuni de eliberare in teritoriile de peste mari. Astfel in 1961a inceput razboiul din Angola, iar in 1963 cel din Guinea Visou si insulele Capului Verde, razboaie ce consumau resurse mari.

La 26 septembrie 1968, Salzar a cedat puterea datorita starii precare a sanatatii.

In 1974 s-a constituit miscarea fortelor armate, care in 25 aprilie a infaptuit revolutia "Garoafelor rosii", care a dus la instaurarea regimului democrat in Portugalia si a infaptuit o reforma economica si agrara.

In 1974 - 1975 s-a acordat independenta unor teritorii de peste mari.

CII.6 SPANIA

In timpul razboiului Spania s-a situat pe o pozitie de neutralitate binevoitoare. Dupa razboi, regimul s-a caracterizat printr-o democratie organica, renuntandu-se la caracterul fascist.

Franco a balansat intre monarhisti si catolici.

La 31 martie 1947 a fost data o lege cu privire la mostenirea puterii, lege care proclama Spania stat democratic sub forma regatului. Conducerea apartinea lui El Cauidillo, Franco cu functia de presedinte si prim ministru urmand ca monarhia sa se restaureze intr-o perioada urmatoare.

In 1951 a avut loc o intalnire intre Franco si Juan Carlos, stabilindu-se ca Franco sa se retraga in 1964. Regimul se baza pe armata, falanga si biserica.

La sfarsitul razboiului pozitia statelor democratice fata de Franta a fost de adversitate. In mai multe reuniuni s-a condamnat dictatura din Spania, Franta sustinand ca regimul lui Franco reprezinta o amenintare pentru democratia din Europa. Declansarea razboiului rece a condus la modificarea pozitiei statelor democratice fata de Spania.

Spania a beneficiat de planul Marshal, acordandu-i-se importante credite. Spania a pus la dispozitia SUA baze militare, terestre, maritime si aeriene.

Pe 26 septembrie 1953, Spania a incheiat cu SUA tratatul de aparare militara si ajutor economic.

Din punct de vedere economic, Spania a trecut prin mai multe etape. Din 1941 pana in 1946, Spania a avut o economie autarhica iar in perioada 1946-1960, o economie caracterizata prin investitii mari in toate sectoarele.

Spania a beneficiat de avantajele relatiilor cu America.

In iulie 1959 cele doua au elaborat un plan de stabilizare economica. Dupa 1960 a urmat a treia etapa caracterizata prin devalorizarea pesetei, deschiderea pentru capitalul international.

S-a investit mult in domeniul comunicatiilor si hidroenergetic.

Intre 1959-1975 investitiile au crescut la 8 miliarde de dolari fiind marite investitiile in domeniul turismului. Venitul pe cap de locuitor a crescut de la 251 de dolari in 1958, la 2000 de dolari, in 1976.

Perioada regimului franchist se caracterizeaza din punct de vedere politic printr-o actiune de rezistenta, care s-a manifestat prin intermediul presei si prin actiuni armate in anumite zone.

In Spania exista o paleta larga de partide politice - socialisti , comunisti, monarhisti, care actionau mai mult in strainatate. Foarte vehementi s-au dovedit comunistii.

In 1975 odata cu moartea lui Franco, s-a restabilit monarhia. Spania a trecut la un proces de democratizare ce a permis formatiunilor politice sa actioneze legal. Progresele economice s-au mentinut, Spania atragand in continuare investitii importante.

R.F.G.

Situatia Germaniei la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost stabilita in conferintele de la Ialta si Postdam. La 5 iulie 1945, comandantii trupelor aliate au publicat o declaratie in legatura cu impartirea Germaniei si preluarea puterii. Documentul preciza ca suveranitatea Germaniei trece in mainile aliatilor. Raspunderea administrativa revenea Consiliului aliat de control pentru fiecare zona.

In documentele de la Postam se regasesc prevederi referitoare la demilitarizarea, denazificarea si democratizarea Germaniei, care trebuia tratata ca un tot unitar. S-au constituit secretariate pentru fiecare sectoare. Germania a fost impartita in patru zone de ocupatie iar Berlinul in patru sectoare. Situatia economica era dramatica, Germania fiind practic o ruina: 2,5 milioane locuinte distruse, magazine inchise, milioane de germani retrasi in zonele vestice.

In zonele de ocupatie, fiecare ocupant a aplicat prevederilor conferintelor de la Ialta si Postdan in functie de propriile interese. Dupa inceperea razboiului rece relatiile sau deteriorat.

Daca in zona vestica a Germaniei trupele si ocupantii sau interesat de arhive si oameni, in zona de rasarit sovietici au demontat uzinele si le-au dus in URSS.

Partidul nazist a fost desfiintat si s-au operat zeci de mii de arestari. La 22 noiembrie 1945 si-a inceput lucrarile tribunalul international pentru judecarea criminalilor de razboi de la Nüremberg. La 1 octombrie 1946 s-au anuntat 12 sentinte la moarte, 7 sentinte la inchisoare si 3 achitari. Intre 1946 - 1948 au comparut in fata tribunalului de la Nüremberg ofiteri superiori, diplomati, personalitati importante.

Incepand cu 1946 s-a permis reluarea activitatii partidelor politice: Centru Catolic, Partidul Taranesc, Partidul Liberal.

La 17 octombrie 1945 s-a constituit Uniunea Crestin Democrata condusa de Conrad Adenauer.

La ianuarie 1947 s-a constituit teritoriu economic unic numit Bizona, prin unificarea zonelor americane si engleze, la care in februarie 1948 adera si Franta constituind Trizona. Uniunea Sovietica nu a acceptat alipirea zonei sale.

Problema germana a continuat sa fie discutata in toate sesiunile Consiliului de ministri dintre 1946 -1947.

Trizona a beneficiat de sprijinul occidental. Aici 11 landuri vest germane a convocat o Adunare Constituanta si incep aplicarea planului Marshall. La 1 septembrie 1948 la Bonn s-a intrunit un Consiliu Parlamentar sub conducerea lui Conrad Adenauer pentru elaborarea constitutiei si constituirea RFG-ului. Sovietici au incercat o presiune intrerupand legaturile intre zonele occidental si Berlin.

La 8 mai 1949 Consiliu Parlamentar a adoptat constitutia RFG, iar 22 mai 1949 s-a constituit RFG din 11 landuri. Puterea legislativa apartinea Bundestagului ales pe 4 ani si Bundesratului alcatuit din reprezentanti ai landurilor.

Seful statului era presedintele ales pe 5 ani.

Fiecare land avea parlamentul sau si guvernele sale.

Primele alegeri au fost castigate de Uniunea Crestin Democrata, Conrad Adenauer devenind cancelar federal. Guvernul Adenauer nu a recunoscut RDG considerandu-l stat ilegal.

Intrucat nu se incheiase un tratat de pace cu Germania, la 9 iunie 1951 guvernele: SUA, Marii Britanii, Frantei au ratificat incetarea starii de razboi cu RFG. A fost desfiintat statul de ocupatie schimbandu-l cu acela de trupe stationare, in 1954 a aderat la Uniunea Europeana si a fost invitata sa intre in NATO. RFG s-a angajat sa nu produca arme atomice. Totusi in 1956 a introdus serviciu militar obligatoriu.

Din punct e vedere economic anii 50 - 70, ca urmare a unei abile politici economice, profitand de anumiti factori favorabili interni si externi, de ajutorul american, de lipsa cheltuielilor militare, de mana de lucru ieftina, au reprezentat ani de crestere a productiei de patru ori fata de nivelul antebelic. Pana in 1975, economia RFG-ului nu a cunoscut decat un singur an de recesiune.

S-au facut mari investitii in industria de automobile, industria chimica si siderurgica. S-a aplicat o politica neoliberala, statul intervenind si favorizand prin legislatie dezvoltarea Germaniei.

Viata politica a fost dominata de activitatea Uniunii Crestin Democrate, Uniunii Social Democrate si Partidului Democrat Liberal.

S-a continuat cu aceiasi politica sociala de piata. Dupa 20 de ani de conducere a UCD in alianta cu USD au venit la conducere social democratii in frunte cu Villi Brant, care a deschis relatiile spre est.

In decembrie 1972 s-a ajuns la semnarea tratatului privind bazele relatiilor dintre RFG si RDG.

In deceniile 7 si 8 asistam la cresterea continua a economiei germane, mai putin pentru anul 1974, an de recesiune. Germania a intrat in primul esalon al statelor puternic dezvoltate.

In 1983 a ajuns cancelar Helmut Kohl.

In contextul caderii zidului Berlinului in noiembrie 1989 si stabilirii unui plan in 10 puncte pentru unificarea Germaniei, la 3 octombrie 1990 s-a realizat unificarea RDG cu RFG.

JAPONIA

La cel de-al doilea razboi mondial, Japonia avea o situatie dezastruoasa, ea pierzand in razboi cca. 2 milioane de soldati si ofiteri la care se adaugau grave pierderi materiale. Fata de 1938, in 1945 se producea numai 45%.

Trebuiau repatriati mai mult de 7 milioane de soldati, trebuia gasita o solutie pentru cei 10 milioane de oameni fara posibilitatea de a lucra.

Venitul pe cap de locuitor era in 1945 de 20 dolarii.

In arhipelag s-a instituit un regim de ocupatie de catre SUA pana in 1951.

SUA a elaborat documentul "orientari pentru politica aplicabila dupa capitularea Japoniei" in baza celor stabilite la Postdam in care, se prevedea aplicarea unei politici severe fata de razboi, atragerea Japoniei la operatiunea de reconstructie. Cel care a condus efectiv in aceasta perioada a fost generalul Duglas Macarter, comandant suprem al trupelor din Japonia, cu misiunea de a ajuta Japonia sa treaca de situatia de catastrofa.

In perioada de ocupatie s-a elaborat o noua constitutie, s-a adoptat reforma invatamantului, reforma agrara, reforma monetara. Constitutia a proclamat pacifismul.

Ca forma de guvernamant s-a instituit monarhia constitutional, monarhul fiind lipsit de putere politica. Parlamentul era format din Camera Reprezentantilor si Camera Consilierilor.

S-a permis reluarea activitatii partidelor politice: Partidul Liberal, Partidul Progresist sau Partidul Democrat Liberal, Partidul Socialist, Partidul Comunist. Primele alegeri au avut loc in anul 1952.

S-a procedat la epurarea elementelor legate de vechiul regim; 4 mii de oameni au fost deferiti tribunalelor, 700 de condamnari la moarte. La Tokyo a functionat un tribunal international in care au fost condamnate persoane importante din vechiul regim.

In anul 1946 au fost adoptate o reforma a invatamantului si o reforma monetara. Tot in acelasi an a fost infaptuita si o reforma agrara conform careia mosierii care locuiau la sate si nu-si lucrau pamantul aveau dreptul de a pastra un hectar, iar cei care lucrau pamantul aveau dreptul de a pastra pana la patru hectare. Ca urmare a acestei reforme, aproximativ doua milioane de hectare au trecut catre tarani.

S-a aplicat o politica sociala noua; ziua de munca fiind stabilita la 8 ore, s-a acordat dreptul la concediu platit.

In decembrie 1956, Japonia a fost admisa in ONU. De asemenea, Japonia a reluat relatiile cu statele din estul Europei.

In anul 1958 s-a constituit Corpul Politiei de Rezerva, un inceput al refacerii armatei japoneze.

La 8 septembrie 1959 a fost semnat un tratat de securitate americano-japonez prin care SUA isi mentinea trupele si bazele in Japonia.

In anul 1960 s-a semnat un nou tratat americano-japonez potrivit caruia trupele americane ramaneau pe teritoriul Japoniei.

Din punct de vedere economic, incepand cu anul 1950 Japonia a intrat intr-o accelerata crestere economica, perioada denumita de japonezi "jimbun". Dezvoltarea economiei japoneze s-a bazat pe mana de lucru ieftina, disciplina atasata crezului si serviciului national, finantarea intreprinderilor mici, dezvoltarea cercetarii, crearea unor societati care se ocupau cu furnizarea de materii prime dar si cu valorificarea produselor. Ca urmare a acestei politici, ritmul de dezvoltare al Japoniei a fost pentru anii 1950-1955 de 12%, pentru anii 1955-1965 de 10%.

Economia japoneza s-a dovedit foarte adaptabila la productia de varf. Au aparut firme noi: Honda, Nissan, Toyota.