Termenii posibili ai inceperii razboiului mondial

Marturii precum ca fara pact soarta Poloniei ar fi fost aceeasi cum si cu el sunt foarte multe. Despre unele noi am vorbit mai sus. In primul rind, cu pact sau fara el, Occidentul a tradat Polonia. Stalin fara Occident pentru Polonia n-ar fi luptat in orice caz. Inseamna ca ea in orice situatie raminea unu la unu cu Germania. In al doilea rind, sunt multe cuvintari ale lui Hitler ce direct dovedesc ca, cu pact sau fara, el va nimici Polonia. Asa noi am pomenit de telegrama lui catre Stalin de la 21 august, in care direct despre aceasta se declara; apoi cuvintarea lui de la 22 august in fata generalitetului; multe din convorbirile lui cu apropiatii, care mai tirziu au marturisit aceasta, cum, de exemplu, contele Ciano, ministrul afacerilor externe al Italiei, ginerele lui Mussolini. ³⁶⁷

La concluziile despre inevitabilitatea zdrobirii Poloniei in orice conditii au ajuns astfel de cercetatori cu autoritate ca Churchill ³⁶⁸, Mosley ³⁶⁹ si Fleischhauer ³⁷⁰. Dar noi nu vom crede istoricilor si chiar lui Hitler insasi, mester al blufului. Pentru a ne convinge de aceasta, vom examina situatia, in care s-a pomenit reihul in ajunul agresiei, care era iesirea din ea si daca era in genere.

Este cunoscut ca starea economica a statului si interesele economice ale clasei lui dominante determina si cursul politic al guvernului cum in interiorul, asa si in afara tarii. Noi deja am mentionat ca ocuparea Austriei si Cehoslovaciei considerabil a marit potentialul economic si a imbunatatit situatia economica a reihului. Dar goana nelimitata a inarmarilor repede a mistuit prada acaparata si in ajunul razboiului economia Germaniei fasciste era de fapt in pragul colapsului.

Cum a declarat Hitler in reihstag, din februarie 1933 pina la 1 septembrie 1939, Germania a cheltuit pentru inarmare 90 mlrd. marci³⁷¹, din ele 19,8 mlrd. in anul 1939(pina in august³⁷²). Pentru comparatie putem spune ca in primul an al dictaturii fasciste au fost cheltuite cu aceste teluri 1,5mlrd. ³⁷³ Cheltuielile militare au constituit in anul bugetar 1938/1939 58% din toate cheltuielile (in 1933/34 - 24%).³⁷⁴ Aceasta a dus la o datorie de stat astronomica de 60 mlrd. marci. ³⁷⁵ «Cheltuielile pentru necesitatile militare si alte necesitati de stat au ajuns intr-o asa necorespundere cu gospodaria civila, ca economia militara trebuia sa existe din contul emisiei banilor noi, si ca rezultat catastrofa financiara, iar cu ea si cea economica, deveneau absolut inevitabile. S-a creat o asa situatie din care numai "saltul in razboi" se putea considera salvator . »³⁷⁶ - aceasta concluzie ii apartine celui mai mare specialist german, care a studiat participarea Germaniei in cel de-al doilea razboi mondial.

Pentru invingerea crizei financiare si subsidarii de mai departe a pregatirilor de razboi, hitleristii au mers in anii 1938-1939 la masuri extraordinare, in primul rind la majorarea impozitelor. Daca in 1933 veniturile de la impozite au constituit 10,5 mlrd. marci, apoi in 1938 - 22,8, iar in 1939 - 27,2. Emitind asa numitele "obligatii impozitare", guvernul hitlerist stringea impozite pe viitor, sperind sa acopere deficitul din contul jefuirii statelor ocupate. A crescut suma imprumuturilor de stat. Daca in anul bugetar 1933/34 a fost emis un imprumut de 400 mln. marci, apoi in 1938/39 - de 11,2 mlrd. ³⁷⁷

O deosebita atentie se acorda dezvoltarii industriei grele. Din 1932 pina in 1939 producerea mijloacelor de productie in Germania aproape s-a triplat. ³⁷⁸ Catre iunie 1939 in industria militara erau ocupati 22% din muncitorii industriali. Din 1933 pina in 1939 productia militara a crescut aproape de 10 ori³⁷⁹. Toate acestea nu puteau sa nu aduca la disproportii extraordinare in gospodarie, care nu putea mult timp sa reziste o astfel de stare de lucruri.

Trecerea fortata a economiei Germaniei pe picior de razboi a adus la micsorarea in anii1938-1939 a exportului, asa cum multe intreprinderi ce furnizau marfa pe piata internationala au fost trecute la productia militara³⁸⁰. Aceasta brusc a micsorat torentul de valuta straina in tara cu toate urmarile ce reiesa din aceasta. La 30 ianuarie 1939 Hitler a declarat :"Germania trebuie sa exporte sau sa moara"³⁸¹. Dar in acele conditii marirea exportului era imposibila, asa cum procesul militarizarii economiei a dus la o ingustare maximala a posibilitatilor dezvoltarii economiei pasnice. ³⁸² Desigur, in acest timp avea loc o crestere economica, dar exceptional din contul cresterii productiei militare, ce natural nimic nu-i dadea economiei pasnice, ci numai o slabea. Resursele de aur si valutare ale Germaniei se micsorau vertiginos. ³⁸³ Ele erau cele mai mici printre tarile dezvoltate capitaliste, cedind de zeci de ori Belgiei, Olandei, Elvetiei, de sute de ori Angliei si Frantei si aproape de o mie de ori SUA³⁸⁴

In legatura cu goana inarmarilor, industria avea nevoie acuta in materie prima. Iar importul ei inghitea rezervele valutare si de aur ale statului. Acestui lucru au contribuit si masurile de limitare, introduse de Anglia si SUA in 1938 cu scopul de a impiedica Germaniei procurarea materiei prime strategice. Indiferent de toate masurile pentru asigurarea autarhiei in aprovizionarea cu materie prima, dependenta de importul de peste hotare la inceputul razboiului era colosala. Astfel necesitatea in alimente se acoperea din contul importului la 20%, iar in materie prima la 33% . In ce priveste importul pe diferite feluri de materie prima strategica, apoi el prezenta urmatorul tablou de la necesitate: minereu - 75%, arama - 70%, plumb - 50%, cositor - 90%, aluminiu - 99%, uleiuri minerale - 65%, cauciuc - 85%, materie prima pentru industria textila - 70%.³⁸⁵ Din contul eforturilor gigantice conducerea fascista a izbutit sa creeze rezerve de materie prima strategica pentru ducerea razboiului pe 9-12 luni. Dar pe unele tipuri rezervele erau mult mai mici: pe cauciuc natural - 2 luni, magneziu - 4, arama - 7. ³⁸⁶ Necesitatea in materie prima pentru nevoile militare de la necesitatile comune ale tarii constituia: pentru otel - 30%, combustibil - 14%, ciment - 45%, arama - 20%, lemn - 24%, cauciuc - 14%. ³⁸⁷

Aceste cifre ne arata slabiciunea potentialului de materie prima al Germaniei si dependenta lui de alte tari, care permanent crestea. Extrem de inalt era si gradul de militarizare a economiei, care s-a apropiat de asa hotar dupa care se profila catastrofa. Germania nu putea bazindu-se pe resursele proprii sa duca un razboi mare. Mai mult ca atit, toate cifrele de consum si rezerve, pe care noi le-am adus, puteau asigura aprovizionarea armatei germane la nivelul momentului de la 1 septembrie 1939. Iar ea numara dupa cum stim, circa 2 mln. de oameni. Pe cind pentru ducerea razboiului mondial era nevoie de pus sub arme minimum 7-8 mln. de oameni! A aproviziona o asa armata economia germana era absolut incapabila. In asa conditii chiar si fara a duce operatii militare, in cel mai apropiat viitor Germania era asteptata de o catastrofa economica totala. Inseamna ca pentru aceasta era nevoie de marit baza de materie prima si potentialul economic al tarii de citeva ori! Aceasta este o sarcina pentru decenii, daca vom tine cont ca chiar si cu pretul acelei supraincordari colosale, din 1929 pina in 1939 volumul productiei industriale al Germaniei a crescut numai cu 25%. ³⁸⁸ Cu alte cuvinte, pentru atingerea unui astfel de nivel, Germania trebuia urgent sa acapareze potentialul si bogatiile straine.

Pentru ducerea unui razboi mare, subliniaza Muller-Hillerbrand, Germania trebuia sa inceapa exploatarea zacamintelor proprii de metal, sa realizeze constructii ale intreprinderilor metalurgice inalt productive, sa mareasca productia rulmentilor cu bile, a arborilor cotiti s.a.m.d. Deosebit de acut se resimtea criza de prese grele pentru confectionarea plitelor blindate, bombelor pentru aviatie, obuzelor de calibru mare. O parte considerabila a rezervelor de metale colorate a fost folosita inca pina la inceputul razboiului, a completa aceste rezerve nu s-a izbutit, caci la acest timp rezervele de aur si valuta au fost epuizate.³⁸⁹Rezervele transportului feroviar, de automobile si vase fluviale, continua cercetatorul german, erau pe sfirsite. Deja in iarna anului 1938-1939 din cauza greutatilor de transport au avut loc agravari in viata economica a tarii, mai ales in ce priveste aprovizionarea cu carbune. ³⁹⁰Atunci ce astepta Germania in iarna urmatoare?

Se crea o situatie cind cu nivelul si starea economica data, sprijinindu-se exceptional pe fortele proprii, tara nu numai ca nu putea duce un razboi mare, dar in cel mai apropiat viitor o astepta catastrofa. Catre inceputul razboiului s-a creat situatia cercului vicios: scopurile cereau acaparari; pentru aceasta era nevoie de un potential economic gigantic; a-l crea rapid era imposibil; inseamna urma a-l lua de la alte popoare. Cercul s-a inchis. Criza financiara, potentialul industrial si de materie prima nesatisfacator, greutatile economice, cauzate de supramilitarizare, ii imboldeau pe hitleristi sa se grabeasca cu inceputul razboiului. Numai prin intermediul inrobirii si jefuirii altor tari si popoare ei sperau sa-si indrepte situatia economica si sa evite catastrofa. Clica hitlerista a demonstrat aventurismul sau extrem nu numai in politica, dar si in economie, aruncind-o complet pe altarul razboiului, si asa, ca fara a-l cistiga, pierdea complet si economia. Pe Hitler se poate de comparat nu numai in plan politico-militar, dar si economic, cu un jucator de hazard, care a pus pe con totul: si averea, si chiar viata. Pentru a le salva, e nevoie numai de cistig

Dar supraincordarea cu resursele materiale e nimic in comparatie cu supraincordarea fortelor poporului german. Crearea vermahtului si largirea colosala a productiei militare cereau un numar colosal de forta de munca calificata. Incercind sa rezolve aceasta problema, in productia militara au fost antrenati toti somerii, circa 700 de mii de mici comersanti si mestesugari ruinati in anii 1933-1939, gospodine de casa. Numai din mai 1938 pina in mai 1939 numarul muncitorilor antrenati in productia militara a crescut cu 1,25 mln. de oameni si cu toate acestea in industrie nu ajungeau 631 mii de muncitori. ³⁹¹ Pentru a compensa acest neajuns s-a intetit exploatarea oamenilor muncii: de la 1ianuarie 1939 se permitea de marit ziua de munca de la 10 la 14 ore; din contul "rationalizarii " a fost marita productivitatea muncii, introdusa prestatia de munca obligatorie pentru femei, care in curind au constituit 1/3 din toti muncitorii;³⁹²; se admitea munca barbatilor mai in virsta de 65 de ani si a adolescentilor de 13-14 ani.³⁹³ Concomitent avea loc micsorarea salariilor - in 1939 ele au alcatuit 82,5% de la nivelul anului 1929. Costul vietii insa in 1939 a crescut fata de anul 1933 cu 7%. Scadea puterea calorica a produselor, se micsorau subventiile si pensiile, fondurile asigurarilor sociale s-au redus de la 33 de marci in 1932 pentru un locuitor la 7 marci in 1939.³⁹⁴

Pe fonul supraincordarii gigantice a fortelor natiunii, brusc a scazut nivelul ei de viata. Si chiar cu ajutorul celei mai iscusite prelucrari ideologice si celui mai crud sistem de teroare, nu se putea mult timp de mentinut situatia sub control. Tinind cont de situatia social-economica ce s-a creat in Germania in ajunul razboiului, se poate de afirmat ca tara se afla in pragul unei astfel de crize, care inevitabil ar fi maturat regimul nazist. Semnele ei inca nu se pronuntau deschis, dar capeteniile lui simteau ca numai razboiul poate salva regimul si preintimpina colapsul economic.

Noi ne-am apropiat de un asa moment, cind poate aparea intrebarea: Da, razboiul in principiu a devenit inevitabil, dar de ce a inceput el la 1 septembrie 1939 si oare nu se putea de-l inceput ceva mai tirziu? La aceasta se poate de raspuns numai negativ. Mai tirziu decit cu citeva zile, el nu putea incepe! Si aici sunt doua cauze: aceeasi economica si natural-climaterica.

Cind noi avem in vedere acea economica, apoi nu acel fapt ca economia Germaniei n-ar fi rezistat inca citeva luni. Ar fi rezistat poate si mai mult de un an. Dar aici e problema in alt plan. Germania aproape a atins, sprijinindu-se pe fortele proprii, apogeul productiei militare si respectiv a depasit alte tari in pregatirea de razboi. Taraganarea cu inceputul operatiunilor militare insemna in asa conditii pierderea suprematiei obtinute si respectiv a sanselor la victorie in razboi. Iata cum argumenta necesitatea inceperii imediate a razboiului fostul ministru al economiei din guvernul hitlerist A. Schpeer:" sa presupunem ca datorita inarmarii noastre rapide raportul de forte cu Anglia si Franta acum e 4:1 in folosul nostru. Dupa ocuparea Cehoslovaciei inamicul a inceput masiv sa se inarmeze. Pentru a atinge nivelul maximal de productie el va avea nevoie de la unu jumatate pina la doi ani.* El va putea incepe sa ne ajunga si sa invinga distanta intre noi numai incepind cu 1940. Daca partea adversa va incepe sa produca atit cit si noi, atunci superioritatea noastra permanent se va micsora. Pentru a o sustine la nivelul precedent, noi trebuie sa producem de patru ori mai mult. Dar noi nu suntem in stare a face aceasta La noi acum in toate domeniile sunt elaborate modele noi, inamicul insa dispune de materialul invechit."³⁹⁵

O mai convingatoare, dupa parerea noastra dovada a imposibilitatii aminarii inceputului campaniei poloneze e greu de adus. Iar ocupind Polonia, Germania si mai mult isi mareste potentialul si-si imbunatateste situatia economica din contul jefuirii ei.

Atunci mai poate apare inca o intrebare: bine, Hitler nu putea astepta jumatate de an si mai mult, dar ce hotara inceputul lui in septembrie? De ce nu in octombrie sau chiar in noiembrie? Deaceea ca intervenea natura: cu inceputul lunii octombrie si pina in aprilie in Polonia e un timp instabil - ploile razmoaie drumurile, implu multiplele bariere acvatice in calea agresorului, fac imposibila miscarea rapida a coloanelor lui de tancuri si motorizate in afara drumurilor cu pavaj tare si folosirea aerodromurilor de cimp. Adica armata germana isi pierde principala superioritate - cea tehnica si se poate pomeni in situatia razboiului indelungat si posibil pe doua fronturi. Deaceea, de taraganat mai departe cu inceputul campaniei poloneze Hitler nu putea.

In acea situatie internationala concreta razboiul a devenit inevitabil. Tarile iubitoare de pace din cauza egoismului de clasa si national-statal, s-au pomenit razletite. Aceasta si i-a deschis lui Hitler calea spre razboiul mondial.