Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Istorie


Qdidactic » istorie & biografii » istorie
Despre resedintele regale la daci



Despre resedintele regale la daci


Despre resedintele regale la daci


...........1..........2........3..........

.........4........................5......

........................................6.


1       N. Gostar, Cetati dacice din Moldova, Bucuresti, 1969, 23.

2       Ibidem 35.



3       N. Gostar, La résidence du roi dace Burebista, Analele stiintifice ale Universitatii 'Al.I. Cuza' din Iasi, III. Istorie, 16.1 (1970) 58 u.

4       Idem, The Ancient Character of the Roman Element in the East of Carpathians (ed. V. Lica), Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie 'A.D. Xenopol' din Iasi, 18 (1980) 3.

5       E. Sollberger, JCS 10 (1956) 18, apud P. Garelli, Le Proche-Orient asiatique, Paris, 1969, 106 n. 3.

6       A. L. Oppenheim, Letters from Mesopotamia, Chicago, 1967 (non vidi).



Istoricul incipient trebuie sa stie ca nu doar simpla lectura a acestor rinduri ori consultarea-vizualizare a lucrarilor altora ii va conferi abilitatea necesara pentru a patrunde tainele acestei aristocratice indeletniciri. Singur efortul personal - adica intirzierea cu profit in biblioteci, miile de fise realizate, rescrierea in mai multe variante a lucrarilor de seminar - toate acestea, impreuna, constituie inceputul firesc, obligatoriu pentru oricine vrea sa practice meseria de istoric.


EXEMPLUM


DE IMMORTALITATE GETARUM



Recompunerea istorica a societatii getice impune, in egala masura, si reconstituirea formelor religioase[1]. Se stie ca unul dintre elementele cele mai importante, chiar fascinante, ale religiei getice este credinta in nemurire, intrucit interpretarea ei influenteaza imaginea, pe care ne-o facem despre intreaga religie.

Cum era si firesc, o problema de asemenea importanta a atras, de multa vreme, atentia studiosilor istoriei getilor si dacilor. Dezbaterile graviteaza in jurul sensului acestei credinte: getii credeau in nemurirea sufletului sau in nemurirea "fizica"?

Printre autorii care sustin prima dintre ipoteze, se remarca Froehner, pentru care doctrina nemuririi sufletului era raspindita prin Zalmoxis[2]. Intemeindu-se pe Pomponius Mela, Xenopol era inclinat sa vada o apropiere intre regulile ascetilor getici si nirvana budista[3]. Cel care a impus insa, cu marea lui autoritate stiintifica, ideea ca getii credeau in nemurirea sufletului a fost Parvan[4]. Nu trebuie uitat nici ca I. Valaori talmacea din Herodot despre "getii care cred in nemurirea sufletului"[5]. Potrivit lui C. Daicoviciu, autorii greci au atribuit getilor credinta in nemurirea sufletului[6]. Pentru Eliade, desemnarea lui Pythagoras drept sursa a invataturii lui Zalmoxis subliniaza faptul ca adorarea zeului Zalmoxis presupune atit credinta in nemurirea sufletului cit si practicarea unor rituri de initiere[7]. C. Poghirc este inclinat sa vada o asemanare intre Zalmoxis, Buddha si Mahavira, considerind ca Zalmoxis a enuntat si structurat o doctrina[8]

A doua interpretare a fost formulata, printre altii, si de catre Rhode[9] si Tocilescu[10]. Potrivit lor, getii credeau intr-o fericita continuare a vietii pamintene in tarimul de dincolo. Fiind adus sa comenteze ideile lui Parvan asupra acestei credinte, Blaga sublinia, pe drept cuvint, ca nu se poate vorbi la geti despre "o credinta in nemurire ca un mod firesc si cu totul superior al sufletului, ci despre cu totul altceva: getul nu se fereste sa cada in lupta, deoarece pe calea aceasta el spera sa obtina o nemurire a dubletului sau corporal"[11]

In afara acestor doua tendinte istoriografice, trebuie subliniate si vederile lui Russu si Coman. Russu - autorul singurei analize integrale si bine documentate a religiei getice - crede ca, in principiu, trebuie admisa interpretarea lui Blaga, dar, in acelasi timp, trebuie avuta in vedere si existenta "conceptului de suflet nemuritor", daca luam in considerare informatiile lui Pomponius Mela si Iamblichos[12]. Interpretarea lui Russu a fost preluata si de Crisan[13]. Coman, dupa ce interpreteaza corect informatia lui Herodot despre nemurirea getica, crede ca poate sustine, pe temeiul lui Pomponius Mela, ca getii au cunoscut, partial, si metempsihoza[14]

In paginile urmatoare, voi incerca sa reexaminez traditia literara antica pentru a identifica autorul antic, unde este descrisa cel mai adecvat adevarata natura a "nemuririi" getice, dar si pentru a contura cadrul general al "topografiei stilistice" in care se integreaza acest fapt de cultura getic.


Incontestabil, batrinul Herodot este primul autor pe care trebuie sa-l studieze oricine vrea sa se ocupe de religia getica, fie in ansamblu, fie doar intr-unul dintre elementele ei particulare. Informatia privitoare la sensul credintei in nemurire se gaseste la Herodot 4.93-94. In 4.93, este relatata supunerea de catre Darius a getilor, care se cred nemuritori. Capitolul 94 detaliaza: "getii cred ca nu mor si ca acela care dispare din lumea noastra se duce la zeul Zalmoxis". Prin urmare, acesta este pasajul din Herodot, care mentioneaza credinta getica in nemurire. Parintele istoriei nu vorbeste despre sufletul celui care dispare, nu spune nici ca sufletul aceluia merge la zeu, ci, dimpotriva, merge la Zalmoxis cel care dispare. Aici se afla, deci, argumentul esential al celor care sustin ca getii credeau intr-o continuare reala, dincolo, a vietii terestre[15]. Prin urmare, Herodot arata, clar si sigur, ca - la data informatiilor sale - sensul acestei credinte getice este acela al nemuririi "dubletului corporal".

Pentru o dezbatere mai aplicata, cred ca este necesara si o exegeza a intregii informatii herodoteice, pentru a identifica pasajele cele mai sigure din unghiul de vedere al stiintei interpretarii textelor.

Pasajul 4.95 este cel care atrage atentia in mod deosebit, el referindu-se la sclavia lui Zalmoxis la Pythagoras si la cele faptuite de el la geti, dupa reintoarcerea acasa. Prima intrebare care se ridica este ce anume i-a facut pe hellenii-informatori ai lui Herodot sa-l asocieze pe filosoful lor cu zeul getilor. "Asemanarea" dintre credinta getica in nemurire - pe care ei nu au inteles-o - si doctrina pitagoreica ?[16] Sau, in cultul lui Zalmoxis existau unele elemente, care sa justifice aceasta asociere?[17]

Cred ca pasajul respectiv trebuie sa fie privit cu cea mai mare circumspectie de catre studiosii religiei getice. De altfel, o atare atitudine ar fi doar consecinta ultima a afirmatiei privitoare la asocierea dintre Zalmoxis si Pythagoras[18]

In egala masura, exista argumente serioase, care indeamna la aceasta "neincredere metodologica". Inca Bessell observa, pe buna dreptate, ca la Herodot se observa mai multe straturi de informatii, dintre care unul - cel din 4.94 - s-ar putea datora getilor insisi[19], idee admisa si de Tocilescu[20]

Locul din Herodot 4.94, incepe cu o sintagma, care nu poate fi nicidecum ignorata: "iata cum se cred getii."[21]. Formularea este semnificativa, ea subliniind pe deplin siguranta autorului ca cele ce vor urma sint pe deplin adevarate. In acelasi timp, continutul capitolul 4.95, prin fraza de inceput: "Asa cum am aflat eu de la hellenii.", este pus sub cautiune chiar de catre Herodot, care-l avertizeaza pe cititor asupra calitatii sursei de unde poseda informatiile. Unul dintre cei mai buni cunoscatori ai lui Herodot, Legrand considera ca la istoricul carian se poate observa un interesant amestec de onestitate si comoditate, care impieteaza asupra acuitatii spiritului sau critic. Drept argument, Legrand citeaza propriile cuvinte ale lui Herodot: "Pentru ceea ce se povesteste despre Zalmoxis eu nu refuz sa cred cele spuse, dar nici nu le prea cred". Doar acest pasaj, fara context, este un bun argument pentru o atare interpretare. Dar - tinind seama de continuarea frazei: "mi se pare insa ca el a trait cu multi ani inainte de Pythagoras", cred ca prin aceste cuvinte Herodot arata limpede neincrederea sa in cele povestite lui de catre compatriotii hellespontini si pontici despre zeul Zalmoxis.

In consecinta, cred ca singura informatie herodoteica, care poate fie luata in discutie pentru analiza religiei getice - si implicit a credintei in nemurire - ramine cea cuprinsa in 4.93-94.


Dupa ce am incercat sa arat care este sensul "nemuririi" getice la Herodot si care din informatiile herodoteice sint veridice, voi cauta sa analizez restul traditiei literare, pentru a vedea interpretarea data acestei credinte de catre alti autori antici.

In general, pentru chestiunea in cauza, sint citati patru autori: Hellanikos[22], Pomponius Mela, 2.2.18[23], Iamblichos, Viata lui Pythagoras 30.173[24] si Iulianus Apostata, Caes. 22[25]. Trebuie observat ca aproape toti autorii antici, care relateaza despre religia getica, prelucreaza doar 4.95, acest capitol fiind mai atragator si mai placut grecilor, el oferind, in acelasi timp, si posibilitatea de a nu explica complicate realitati barbare.

Nici Hellanikos si nici Iamblichos nu fac exceptie. Primul, contemporan cu Herodot, relateaza ca Zalmoxis era un grec, despre care se spunea ca ar fi fost sclavul lui Pythagoras. A venit in Thracia si a initiat pe locuitorii ei in ritul religios. Toata relatarea, cu exceptia citorva fapte, este identica cu cea a lui Herodot[26]. Adauga doar numele unor triburi - terizii si crobizii - care cred si ei in nemurire, dar intr-un mod mai deosebit: "cei morti pleaca la Zalmoxis si se vor reintoarce". De aceea, cred ca Hellanikos nu este decit un interpret fidel al lui Herodot in privinta sensului "nemuririi getice"[27]

Iamblichos, elevul filosofului Porphyrios[28], a scris Viata lui Pythagoras, considerata drept o "mizerabila compilatie" si "o impletitura de fapte incredibile si fantastice"[29]. De la el, aflam ca elevul lui Pythagoras, Zalmoxis, si-a convins concetatenii ca sufletul este nemuritor. Lasind la o parte ca si aici avem doar o prelucrare a pasajului din Herodot 4.95[30], trebuie subliniat ca la Iamblichos, Zalmoxis vorbeste getilor despre nemurirea sufletului, asa cum o pricepea un pitagoreu[31], pe la sfirsitul secolului VI si inceputul secolului V a. Chr.[32]. Ori - pentru aceeasi perioada - Herodot arata ca getii credeau in nemurirea fizica! Daca luam in seama, asa cum s-a facut pina acum[33], informatia lui Iamblichos, sintem obligati sa renuntam la informatiile lui Herodot. Oricum, unei cópii imperfecte, este de preferat originalul.

Contemporanul lui Seneca[34], Pomponius Mela, afirma ca thracii aveau trei genuri de credinte. Unii au credinta in nemurirea si revenirea sufletului; altii cred ca sufletele nu mor, ci vor merge in locuri fericite. In sfirsit sint unii thraci, care cred ca sufletul piere, dar acest fapt nu-i intristeaza, ci dimpotriva. Ei se bucura la moartea omului, intrucit acesta a scapat de necazurile vietii si il depling pe cel venit in lume, pentru ca va avea de indurat aceste necazuri[35]. S-a observat in parte ca, aici, este un colaj de informatii de la alti autori antici. Ii am in vedere pe Hellanikos si pe Herodot, care se regasesc in descrierile primei si, respectiv, celei de-a doua credinte. Pentru cea de-a treia, s-a remarcat ca ar apartine trausilor[36], mentionati tot de Herodot 5.4, ceea ce nu ar fi imposibil, stiind ca Pomponius Mela nu a calatorit, ci si-a adunat informatiile din lucrarile altora[37]

Tot pe Herodot il utilizeaza - dar in mod cu totul exact, fara denaturare - si imparatul-filosof Iulianus Apostata[38], potrivit caruia Traian s-a luptat cu getii, care cred "ca nu mor dar ca isi schimba locuinta".

Presupunind ca influenta lui Herodot nu este detectabila asupra acestor doi autori, un coeficient de indoiala nu poate fi, totusi, indepartat. Se stie ca Pomponius Mela a trait in secolul I p. Chr. Daca admitem ca informatiile sale ii vizeaza pe thraco-getii din vremea lui, atunci el intra in contradictie cu Iulianus Apostata, potrivit caruia - in timpul razboaielor cu Traian - getii credeau in nemurirea dubletului lor corporal, adica exact ca pe vremea lui Herodot. De aceea, dupa parerea mea, informatiile lui Mela si Iulianus nu reprezinta decit grade diferite de prelucrare-interpretare a lui Herodot.

Prin urmare, cred ca sensul "nemuririi" getice poate fi cunoscut - pe temeiul unei traditii literare sigure - doar pentru secolele VI-V a. Chr. Potrivit lui Herodot, getii credeau intr-o nemurire totala: cel disparut se duce la Zalmoxis. Ceilalti autori antici nu fac altceva decit sa-l preia pe Herodot, executind variatiuni pe aceeasi tema[39]. Mai mult, de la Herodot este preluata doar informatia din 4.95[40]. Aceasta credinta am numit-o "nemurire fizica", sau potrivit sintagmei lui Blaga: "dublet corporal" - termen opus celui de "nemurire spirituala".


Cum spuneam, ideea ca getii aveau credinta in nemurirea sufletului a capatat cea mai puternica si mai precisa afirmare sub condeiul lui Parvan. El considera ca singura impiedicare pentru get, de a ajunge nemuritor, era trupul, jertfit fara parere de rau in lupte, eliberind in felul acesta sufletul, care avea posibilitatea de a deveni nemuritor[41]. Eliade precizeaza ca atunci cind solul este strapuns de lanci, la intilnirea cu zeul merge doar sufletul, precum in Misterele Orfice, si nu trupul[42]. In doctrina orfico-pitagoreica, sufletul este considerat de natura divina, pamintul fiind nedemn de el, iar corpul inchisoarea sa[43]. Gomperz arata ca nucleul credintei orfice nu poate fi confundat cu ceea ce intilnim la vechii hindusi, germani si thraci, care credeau ca sufletul mortului se bucura in cercul zeilor de o absoluta fericire; ca impreuna cu ei se deda placerilor simturilor[44]

Spuneam ca getii ar avea credinta in "nemurirea fizica". Evident, nu poate fi eliminat sufletul din aceasta "nemurire". Problema este, insa, cum isi inchipuiau getii acest suflet. Cu siguranta, aveau o imagine foarte materiala despre el sau, dupa plastica expresie a lui Blaga, il vedeau ca un dublet corporal al omului[45], cel putin in perioada la care se refera Herodot. In astfel de viziune, lumea de dincolo si-o inchipuiau ca o continuare reala a vietii de pe pamint[46] si nu sub forma vreunui sublim spiritualism[47]

Este greu de crezut ca in aceasta privinta getii si dacii ar fi putut constitui o exceptie atit de notabila fata de celelalte neamuri indo-europene. Sa ne amintim, e. g., despre faptul ca traditia literara antica atribuia tot influentei lui Pythagoras si chiar lui Zalmoxis, raspindirea credintei in transmigrarea sufletelor. Despre distanta dintre asemenea interpretare si ceea ce credeau celtii, stau marturie relatarile lui Diodor din Sicilia, 5.28.6, Pomponius Mela, 3.2 ori Valerius Maximus, 2.6.10, toate aratind credinta intr-o continuare, dincolo, a vietii duse pe pamint. Altfel, cum am putea explica obiceiul de a trimite scrisori celor morti, ori de a-si prelungi afacerile dincolo sau chiar de a da bani cu imprumut, pentru a-i primi tot dincolo ?[48]


Se sustine, in ultima vreme, ca aceasta credinta trebuie asociata unui cult initiatic, unor misterii, intrucit ea ar fi fost impartasita doar de un grup restrins - aristocratii geti - si nu de catre toate neamurile gete. Se sustine, de asemenea, ca nu am fi in fata unei credinte, a unei manifestari izvorite din adorarea lui Zalmoxis, ci, dimpotriva, Zalmoxis ar fi autorul si promovatorul ei.

Prima interpretare apartine lui Eliade, care crede ca se poate intemeia pe Hellanikos[49]. Mi se pare, insa, ca o relatare despre grecul Zalmoxis, care ar fi raspindit in Thracia initierea in ritul religios, nu este un argument solid. Apoi, misterele sint manifestari religioase care nu au o generala raspindire[50], ori de la Herodot nu rezulta nicicum ca aceasta forma de credinta in nemurire era impartasita doar de unii geti. Dimpotriva, toti getii deplingeau disparitia lui si, in egala masura, toti getii s-au bucurat foarte la reaparitia lui![51] Interpretarea lui Eliade cit si celelalte ipoteze inrudite vor sa induca ideea ca Zalmoxis ar fi fost o persoana istorica. Multi eruditi s-au lasat tentati de o astfel de ipoteza, considerindu-l pe Zalmoxis egalul lui Rhesos, Pythagoras, Orpheos, Abaris[52], desi acestia sint socotiti eroi ori samani[53], ceea ce Zalmoxis nu putea fi in nici un chip[54]

Se sustine chiar de catre E. Fruchter si G. Mihaescu ca in credinta getica in nemurire se ascunde, de fapt, o filosofie cu idei si principii dialectice, al carei autor si propovaduitor ar fi fost Zalmoxis[55]. Pentru a demonstra ca getii aveau preocupari in domeniul filosofiei si al stiintelor naturii, precum si remarcabili invatati, autorii invoca cunoscutul text din Iordanes, Getica 39, despre cei trei regi ai getilor (scil. gotilor), renumiti pentru eruditia lor: Zeuta, Deceneu si Zalmoxis[56]. Evident, nu este aici locul unei discutii pe tema existentei sau inexistentei la geti a unor astfel de preocupari. Ceea ce intereseaza este daca acest text poate invocat in sustinerea ideii ca Zalmoxis a fost autorul vreunui sistem filosofic, adica o persoana istorica.


Textul in discutie incepe cu urmatoarele cuvinte: . in secunda (scil. sede), id est Daciae, Traciaeque et Mysiae. Daca ignoram formularea initiala - lasind la o parte filogotismul lui Iordanes - textul nostru ar putea sustine interpretarea Fruchter-Mihaescu[57]. Numai ca . in secunda. ne obliga sa-i cautam si pe eruditii si filosofii getilor . in prima sede. Neavind la indemina o editie integrala a Geticii lui Iordanes si utilizind doar FHD II - care, fiind o culegere, nu poate cuprinde totul - autorii nostri ar fi putut constata ca getii (gotii): in prima sede Scythiae iuxta Meotidem. au avut ca rege pe un Filimer[58]! Evident, istoricitatea lui Deceneu si Filimer este asigurata. Cit il priveste pe Zeuta, Mommsen crede, pe buna dreptate, ca acesta nu este altul decit Seuthes, tatal lui Abaris[59].

Nimeni nu poate nega ca si la geti si daci existau preocupari stiintifice ori elemente de filosofie. Observatiile mele succinte au vrut doar sa arate ca - pe temeiul acestui text - Zalmoxis nu poate fi considerat o persoana istorica si ca, fara izvoare istorice sigure, este hazardata incercarea de a sublima credinta getilor in nemurirea "dubletului lor corporal" intr-o filosofie cu principii si idei dialectice.


In concluzie, cred ca cele de mai sus constituie suficiente argumente pentru a sustine ca getii credeau in nemurirea fizica - adica in continuarea "dincolo" in mare desfatare a vietii pamintene - si ca "nemurirea" getica nu poate fi apropiata de mistere ori suprapusa activitatii vreunui reformator. De asemenea, consider ca unica informatie sigura, despre "nemurirea" getica ramine cea lasata de Herodot. Cum a evoluat aceasta forma de religiozitate getica in cursul timpului, imi este foarte greu sa spun, atita vreme cit restul[60] traditiei literare este un amestec de prelucrare dupa Herodot - nota bene dupa 4.95! - si de personala fantezie a acelor autori antici[61].

ABBREVIATIONES


AAntHung

- Acta Antiqua Academiae Scientiarium Hungaricae, Akadémiai Kiadó, Budapesta (1958)

ActaMN          

Acta Musei Napocensis, Cluj (1968)

AIIA- Iasi

Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie 'A. D. Xenopol' din Iasi (1964)

AUI

Analele stiintifice ale Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi, S. III-Istorie (1955)

Dacia

Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, Bucuresti (1924); N.S. (1957)

JÖAI

Jahreshefte des Österreichischen Archaeologischen Instituts

JRS

Journal of Roman Studies

SCIV(A)

Studii si Cercetari de Istorie Veche (si Arheologie), Bucuresti, (1950)

SDHI

Studia et Documenta Historiae Iuris

StCl

Studii Clasice, Bucuresti (1959)

Thraco-Dacica

Thraco-Dacica, Bucuresti (1976)



ANRW

Aufstieg und Niedergang der römischen Welt. Geschichte und Kultur Roms im Spiegel der neueren Forschung, ed. H. H. Temporini & W. Haase, Berlin, 1972 u.

CAH

Cambridge Ancient History

DS

Dictionnaire des antiquités grecques et romaine I-VIII, ed. Ch. Daremberg & Edm. Saglio, Paris, 1877-1919

FHD

Fontes Historiae Dacoromanae I, ed. Vl. Iliescu, V. C. Popescu, Gh. Stefan, Bucuresti, 1964; II, ed. H. Mihaescu, Gh. Stefan, R. Hancu, Vl. Iliescu, V. C. Popescu, Bucuresti, 1970

IGB

Inscriptiones Graecae in Bulgaria repertae I2, ed. G. Mihailov, Sofia, 1970

ILS

Inscriptiones Latinae Selectae I-V, ed. H. Dessau, Berlin, 1892-1916

IstRom

*** Istoria Romaniei I, Bucuresti, 1960

KlP

Der Kleine Pauly I-V, ed. K. Ziegler, W. Sontheimer & H. Gärtner, Stuttgart-München, 1964-1975

PIR

Prosopographia Imperii Romani2, ed. E. Groag, A. Stein & L. Petersen, Berlin-Leipzig, 1933 u.

Syll

Sylloge inscriptionum Graecarum3 I-IV, ed. W. Dittenberger, Leipzig, 1915-1924



Alföldi, Karpatenbecken

A. Alföldi, Zur Geschichte des Karpatenbeckens im I. Jahrhundert v. Chr., Budapesta- Leipzig, 1942

Avram, Kallatis

Al. Avram, Der Vertrag zwischen Rom und Kallatis (CIL I2 II, 2667), in Hellenismus. Beiträge zur Erforschung von Akkulturation und politischer Ordnung in den Staaten des hellenistischen Zeitalters, ed. B. Funck, Tübingen, 1996, 491-511.

Babes, Beitrag

- M. Babes, Die Poienesti-Lukasevka- Kultur. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte im Raum östlich der Karpaten in den letzten Jahrhunderten vor Christi Geburt, Saarbrücker Beiträge zur Altertumskunde. 30, Bonn, 1993

Bengtson, GrG

H. Bengtson, Griechische Geschichte5, München, 1977

Bengtson, RG

H. Bengtson, Grundriss der römischen Geschichte mit Quellenkunde3 I, München, 1982

Bessell, Getae

W. Bessell, De rebus Geticis, Diss. Göttingen, 1854

Bleicken, Republik

J. Bleicken, Geschichte der römischen Republik2, München, 1982 8, 1-4, 1957

Brandis, Dacia

C. Brandis, RE IV.2 1948-1976 s.v. Dacia

Broughton, MRR

T. R. S. Broughton, The Magistrates of the Roman Republic I (509-100 B. C.) II (99-31 B. C.), New-York, 1951-1952

Christ, Kaiserzeit

K. Christ, Geschichte der römischen Kaiserzeit2, München, 1992

Christ, Krise

K. Christ, Krise und Untergang der römischen Republik2, Darmstadt, 1984

Cichorius, Trajanssäule

C. Cichorius, Die Reliefs der Trajanssäule. Commentar zu den Reliefs des zweiten dakischen Krieges I-III, Textband, Berlin, 1900.

Cizek, Néron

E. Cizek, Néron, Paris, 1982

Cizek, Trajan

E. Cizek, L'Époque de Trajan Circonstances politiques et problemes idéologique, Bucuresti-Paris, 1983

Crisan, Burebista

I. H. Crisan, Burebista si epoca sa2, Bucuresti, 1977

Dahlheim, Gewalt

W. Dahlheim, Gewalt und Herrschaft. Das provinziale Herrschaftssystem der römischen Republik, Berlin, 1977

Dahlheim, Kaiserzeit

W. Dahlheim, Geschichte der römischen Kaiserzeit, München, 1984

Dahlheim, Struktur

W. Dahlheim, Struktur und Entwicklung des römischen Völkerrechts im dritten und zweiten Jhd. v. Chr., München, 1968

C. Daicoviciu, Dacica

C. Daicoviciu, Dacica, Cluj, 1969

C. Daicoviciu, La Transylvanie

C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l'Antiquité, Bucuresti, 1945

H. Daicoviciu, Dacia

H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romana, Cluj, 1972

H. Daicoviciu, Sarmizegethusa

H. Daicoviciu, Cassius Dio si Sarmizegethusa, In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974

Detschew, Sprachreste

D. Detschew, Die trakischen Sprachreste, Viena, 1957.

Dobesch, Burebista

G. Dobesch, Zur Chronologie des Dakerkönigs Burebista, in Göbl, Hexadrachmenprägung 51-68

Eliade, Zalmoxis

M. Eliade, De Zalmoxis à Gengis-Khan, Paris, 1970

Ferrero, Struttura

L. Ferrero, Struttura e metodo dell' epitome di Giustino, Torino, 1957

Forni, Valore storico

G. Forni, Valore storico e fonti di Pompeo Trogo. I. Per la guerre greco-persiane, Urbino, 1958

Göbl, Hexadrachmen

R. Göbl, Die Hexadrachmenprägung der Gross-Boier, Viena, 1994

Gostar, Dacorum fratrum

- N. Gostar, DACORVM FRATRVM in inscriptia lui Tib. Plautius Silvanus Aelianus (CIL XIV 3608 = ILS 986 = Inscr. Ital. IV.12 125), Pontica 12 (1979) 37-49

Gostar, Dinastii

N. Gostar, Dinastii daci de la Burebista la Decebal, SCIVA 35.1 (1984) 45-55

Gostar, La résidence

N. Gostar, La résidence du roi dace Burebista, AUI 16.1 (1970) 51-62

Gostar-Lica, Societatea

N. Gostar, V. Lica, Societatea geto-dacica de la Burebista la Decebal, Iasi, 1984

Gostar, Longinus

N. Gostar, Longinus Dio Cassius LXIII, 12, 1-5, AIIA-Iasi 13 (1976)

Gruen, Criminal Courts

E. S. Gruen, Roman Politics and the Criminal Courts (149-78 B.C.), Cambridge, Mass., 1968.

Gruen, Hellenistic World

E. S. Gruen, The Hellenistic World and the Coming of Rome, Berkeley-London, 1984

Gsell, Domitianus

St. Gsell, Essai sur le regne de l'empereur Domitien, Paris, 1894

Heuss, RG

A. Heuss, Römische Geschichte4, Braunschweig, 1976

Hoben, Dynasten

- W. Hoben, Untersuchungen zur Stellung kleinasiatischer Dynasten in den Machtkämpfen der ausgehenden Republik, Diss. Mainz, 1969

Iliescu, Alexander

Vl. Iliescu, Alexander der Große und Dromichaites, Studia in honorem B. Gerov, Sofia, 1990, 101-113

Iliescu, Burebista

Vl. Iliescu, Pina cind a domnit Burebista?, SCIVA 32.1 (1981) 35-46

Iliescu, Burobostes

Vl. Iliescu, Rubobostes oder Burobostes?, StCl 14 (1972) 32-43

Iliescu, Iordanes

Vl. Iliescu, Die gotenfreundliche Einstellung des Iordanes, Actes de la XIIe Conférence Internationale d'Études Classiques 'Eirene', Bucuresti-Amsterdam, 1975, 426-439

Iliescu, Oroles

Vl. Iliescu, Pina cind a trait regele Oroles?, Arheologia Moldovei VII Iasi (1972) 81-90

Iliescu, Sardonius

Zu Aurelius Victor 13.3 in Studien zur Geschichte der Römischen Spätantike. Festgabe für Professor Johannes Straub, ed. Ev. Chrysos, Atena, 1989.

Jal, Guerre

P. Jal, La guerre civile a Rome, Paris, 1963

Jullian, La Gaule

- C. Jullian, Histoire de la Gaule, Paris, 1920

Kienast, Augustus

D. Kienast, Augustus - Prinzeps und Monarch, Darmstadt, 1982

Klose, Klientelrandstaaten

J. Klose, Roms Klientelrandstaaten am Rhein und an der Donau, Breslau, 1934

Kolníkova, Norische Munzen

Eva Kolníkova, Norische Münyen im Oppidum Bratislava und in seinem Hinterland, Slovenská Numizmatika 15 (1996)

Köstlin, Domitianus

- E. Köstlin, Die Donaukriege Domitians, Diss. Tübingen, 1910

Lemosse, Régime

- M. Lemosse, Le régime des relations internationale dans le Haut- Empire Romain, Paris, 1967

Lica, Dekaineos           

- V. Lica, Pina cind a trait Deceneu?, StCl 22 (1984) 56-67

Lica, Foedus

- V. Lica, Das Foedus zwischen Rom und Kallatis, StCl 28 (1992-1994) 27-38

Lica, Geiseln

- V. Lica, Die dakischen Geiseln im Römischen Reich, StCl 26 (1988) 35-44

Lica, Kriegsgefangene

- V. Lica, Römische Kriegsgefangene und 'Geiseln' in Dakien, BJ 193 (1993) 161-165

Lica, Nemurirea

- V. Lica, Observatii asupra "nemuririi" getice, AUI III 22 (1976) 123-130

Lica, Oroles

- V. Lica, Oroles = Rholes?, AUI 33 (1987)

Lica, Reforma

- V. Lica, Reforma sacerdotal- religioasa a lui Deceneu, Istros 1 (1980) 177-182

Lica, Relatiile

- V. Lica, Relatiile Imperiului cu dacii in timpul Flavienilor, Ephemeris Napocensis 6 (1996)

Lica, Rome

- V. Lica, The Coming of Rome in the Dacian World, Konstanz, 1999 (in curs de aparitie)

Lica, Filorèmaioj

- V. Lica, Filorèmaioj oder filoka.sar?, BJ 192 (1992) 225-231

Macrea, Dacia

- M. Macrea, De la Burebista la Dacia postromana, ed. M. Barbulescu, Cluj-Napoca, 1978

Matthaei, Allies

L. E. Matthaei, On the classification of

Roman Allies, CQ 1 (1907) 1-17

McGing, Mithradates

- B. C. McGing, The Foreign Policy of Mithridates VI Eupator, King of Pontus, Leiden, 1986

Meier, Caesar

- Chr. Meier, Caesar, Berlin, 1993

Mommsen, RG

- Th. Mommsen, Römische Geschichte I-III, Berlin, 1854- 1856; V, Berlin, 1885

Nicolet, Rome

- Cl. Nicolet et alii, Rome et la conqu te du monde meditérranéen II, Paris, 1978

Opreanu, Die Folgen

- C. Opreanu, Die Folgen des ersten Dakerkrieges Trajans fur die politische Lage der Gebiete nordlich der Donau, ActaMN, 35.1 (1998)

Palanque, Rome

- J.-R. Palanque, Histoire universelle, ed. R. Grousset & É. G. Léonard, Paris, 1956

Papazoglu, Central Tribes

- F. Papazoglu, The Central Balkan Tribes in pre-Roman Times, Amsterdam, 1978

Paradisi, Foedera

- B. Paradisi, Dai `foedera iniqua' alle `chrisobule' bizantine, SDHI 20 (1954) 1-61

Paribeni, OP

- R. Paribeni, Optimus Princeps I-II, Messina, 1926

Parvan, Getica

- V. Parvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucuresti, 1926

Patsch, Beiträge V.1; V.2

- C. Patsch, Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa V.1, Viena- Leipzig, 1932; V.2, Viena-Leipzig, 1937

Petolescu, Decebal

- C. C. Petolescu, Decebal regele dacilor, Bucuresti, 1991

Piganiol, Scripta

- A. Piganiol, Scripta varia I-III, ed. R. Chevalier, Bruxelles, 1973

Pippidi, Scythica

- D. M. Pippidi, Scythica Minora, Bucuresti- Paris, 1975

Premerstein, Moesia

- A. von Premerstein, Die Anfänge der Provinz Moesia, JÖAI 1 (1898) Beiblatt

Reinach, Mithradates

- Th. Reinach, Mithradates VI. Eupator, König von Pontos, Leipzig, 1895

Rhode, Psyché

- E. Rhode, Psyché, trad. fr. A. Reymond, Paris, 1928.

Ritter, Diadem

- H.- W. Ritter, Diadem und Königsherrschaft. Untersuchungen zu Zeremonien und Rechtsgrundlagen des Herrschaftsantritts bei den Persern, bei Alexander dem Großen und im Hellenismus, München, 1965

Roesler, Dacien

- E. Roesler, Das Vorromische Dacien, Viena, 1864

Russu, Religia

- I. I. Russu, Religia geto-dacilor, in Anuarul Institutului de Studii Clasice 5 (1944-1948) Cluj

Schmitthenner, Octavianus

- W. Schmitthenner, Octavians militärische Unternehmungen in den Jahren 35-33 v. Chr., Historia 7 (1958) 189-237

Strobel, Dacii

- K. Strobel, Dacii. Despre complexitatea marimilor etnice, politice si culturale ale istoriei spatiului Dunarii de Jos I, SCIVA 49, 1, (1998), 61-95.

Strobel, Dakien

- K. Strobel, Die politische und militärische Führung Dakiens, Balkan-Archiv NF 12 (1987) 150-166.

Strobel, Domitianus

- K. Strobel, Die Donaukriege Domitians, Bonn, 1989

Strobel, Trajan

- K. Strobel, Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans, Bonn, 1984

Suceveanu, Arcidava

- Al. Suceveanu, Sur une nouvelle inscription romaine, Revue Roumaine d'Histoire, 14 (1975) 111-118

Suceveanu, Burebista

- Al. Suceveanu, Unele reflectii in legatura cu regatul lui Burebista, Acta MN 15 (1978) 107-114

Suceveanu, Dobroudja

- Al. Suceveanu, Points de vue sur l'histoire ancienne de Dobroudja, Thraco-Dacica 4 (1982) 45-58

Suceveanu- Barnea, Dobroudja

- Al. Suceveanu & Al. Barnea, La Dobroudja romaine, Bucuresti, 1992

Syme, Caesar

- R. Syme, Caesar's Designs on Dacia and Parthia (ms)

Syme, DP

- R. Syme, Danubian Papers, Bucuresti, 1971

Syme, Macedonia

- R. Syme, Macedonia and Dardania (80- 30 B. C.) (ms)

Syme, Proconsuls

- R. Syme, Proconsuls of Macedonia (80- 50 B. C.) (ms)

Syme, RR

- R. Syme, The Roman Revolution, Oxford, 1939

Täubler, Imperium

- E. Täubler, Imperium Romanum. Studien zur Entwicklungsgeschichte des römischen Reichs, Leipzig-Berlin, 1913

Tocilescu, Dacia

- G. Tocilescu, Dacia inainte de Romani, Bucuresti, 1880

Vulpe, DID

- R. Vulpe & I. Barnea, Din istoria Dobrogei II, Bucuresti, 1968

Vulpe, HAD

- R. Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucuresti, 1938

Vulpe, Studia

- R. Vulpe, Studia Thracologica, Bucuresti, 1976

Will, Caesar

- W. Will, Julius Caesar. Eine Bilanz, Stuttgart, 1992

Wirth, Osten

- G. Wirth, Der Grossmächtige Osten. Zum Problem der römisch-persischen Auseinandersetzung in der Kaiserzeit, Arheologia Moldovei 17 (1994) 85-101

Wirth, Pompeius

- G. Wirth, Pompeius-Armenien- Parthien. Mutmaßungen zur Bewältigung einer Krisensituation, BJ 183 (1983) 1-61

Wirth, Rückschritte

- G. Wirth, Zur verlangten Dedition von 190 und den Schwierigkeiten des römisch- aetolischen Verhältnisses, Österreichische Akademie der Wissenschaften. Philosophisch-Historische Klasse. Sitzungsberichte, 627. Band, Wien, 1995, 1- 43

Ziegler, Völkerrecht

- K.-H. Ziegler, Das Völkerrecht der römischen Republik, ANRW I.2 (1972) 68-114

Zippel, Illyricum

- G. Zippel, Die römische Herrschaft in Illyrien bis auf Augustus, Leipzig, 1877




[1] Prima forma a acestor pagini a fost sustinuta la o sesiune stiintifica studenteasca, desfasurata in iarna a. 1976 (pe cind eram in semestrul VI de studii), la Bucuresti, fiind, atunci, remarcata de Gh. Stefan si Zoe Petre-Condurachi. Versiunea ameliorata a vazut lumina tiparului sub titlul Observatii asupra "nemuririi" getice, AUI 22 (1976) 123-130, fapt datorat magistrului meu dar si editorilor de atunci ai revistei - Prof. Loghin, Platon, Cristian, carora le multumesc iarasi - deosebit de interesati de incercarile stiintifice ale studentilor. Oarecari emotii mi-a pricinuit decanul de atunci al Facultatii, care, vazind articolul in spalt, voia sa stie daca nu cumva eram mistic, grea si putin recomandabila calitate, in acele vremi .

[2] W. Froehner, La Collone Trajane, Paris, 1865, 32-33.

[3] A. D. Xenopol, Istoria Romanilor din Dacia Traiana I , Bucuresti, 1914, 99.

[4] Parvan, Getica 151.

[5] I. Valaori, Elemente de lingvistica indo-europeana, Bucuresti, 1924, 121.

[6] C. Daicoviciu, IstRom I, 331.

[7] Eliade, Zalmoxis 33.

[8] C. Poghirc, Contributii la o mitologie comparata traco-indica, in Studia indo-europaea ad Daco-Romanos pertinentia I. Studii de Tracologie, Bucuresti, 1976, 11.

[9] E. Rhode, Psyché, trad. fr. A. Reymond, Paris, 1928, 286, n. 3.

[10] Tocilescu, Dacia 325.

[11] L. Blaga, Getica, Saeculum II, (iul.-aug. 1943, Sibiu) 21.

[12] Russu, Religia, 113-114. In 1967, Russu, Zalmoxis, RE IX, A. 2304, sublinia ca la thraco-geti, sufletul, "als ein geistiger Begriff", avea o importanta secundara.

[13] Crisan, Burebista 459-460.

[14] I. Coman, Aspects de la foi en immortalité chez les Thraco-Gétes in Résumés des rapports et communications, II-e Congr s internationel de Thracologie, Bucuresti, 1976, 34.

[15] Tocilescu, Dacia 326; Rhode, Psyché 286, n. 3; Kazarow, CAH VIII, 1930, 552.

[16] Dupa cum cred multi invatati, printre care Tocilescu, Dacia 324-325, n. 278; Rhode, Psyché 288; Russu, Religia 99-100; Eliade, Zalmoxis 33.

[17] Si aceasta intrucit specialistii au luat in considerare unele elemente din acest pasaj: e. g., Tocilescu, Dacia 326; Rhode, Psyché 287, n. 2; Russu, Religia 115; Eliade, Zalmoxis 36, 49 - este vorba despre "andreon" si "banchet", despre locuinta subterana a lui Zalmoxis.

[18] Pentru Russu, Religia 85, aceasta asociere este doar o poveste, iar pentru Eliade, Zalmoxis 33, inca o dovada a patriotismului grecilor. Intrebarea ramine, totusi: de ce grecii l-au asociat pe Zalmoxis cu Pythagoras ? Ea trebuie tratata cu toata atentia, intrucit toata traditia literara - de dupa Herodot - despre religia getica, se refera doar la Zalmoxis si aproape toti autorii vechi amintesc despre sclavia sa la Pythagoras. Trebuie, de asemenea, subliniat ca mentiunea insistenta doar a unui Zalmoxis - deosebit de interesant pentru greci tocmai datorita asocierii lui cu Pythagoras si ignorarea totala a lui Gebeleizis-Zebelezis (Russu) - Nebeleizis (Poghirc, Thracia II, Sofia, 1974, 357-360) - nu este o dovada a monoteismului getic, cum s-a spus si se spune inca. In acelasi timp, tot din aceasta imprejurare, trebuie sa tragem si concluzia ca cele puse in seama lui Zalmoxis, sclavul lui Pythagoras (subterana, "andreonul" etc.), nu sint admisibile si pentru Zalmoxis, zeul getic.

[19] Bessell, Getae 42 u. Cf. si infra, Religio Getarum ad G. Bessell.

[20] Tocilescu, Dacia 321. In 1976, atribuiam aceasta idee lui Tocilescu, lucrarea lui Bessell fiindu-mi cunoscuta indirect, prin Tocilescu si Russu.

[21] Ph. E. Legrand, H rodote I, Paris, 1932, 148-149.

[22] FHD I, 20.

[23] Ibidem 389.

[24] FHD II, 19.

[25] Ibidem 31.

[26] Bessell, Getae 45. De asemenea, Tocilescu, Dacia 324-329: Hellanikos "se servea exclusiv, se pare, de Herodot".

[27] A se vedea si interpretarile lui Rhode, Psyché 127, n. 2 si Eliade, Zalmoxis 41. In antichitate (Diogenes Laertios 8.41; Eliade, Zalmoxis 47, mentioneaza si pe Hieronymos din Rhodos, non vidi) circulau povestiri despre adapostul subteran al lui Pythagoras, despre coborirea sa in Infern. Se stie ca acest Hieronymos a trait cam intre anii 290 si 230 a. Chr., cam la doua secole dupa Hellanikos (cf. Daebritz, RE VIII, 1561, s. v. Hieronymos von Rhodos). Ar fi fost posibil ca astfel de povestiri sa-i fi fost cunoscute si lui Hellanikos ? Prin urmare, s-ar putea afirma ca aceasta credinta a terizilor si crobizilor - neamuri traco-getice - nu a existat decit in imaginatia lui Hellanikos, ca urmare a asocierii facute intre Zalmoxis si Pythagoras - de vreme ce mentorul a coborit in Infern si a revenit de acolo, elevul de ce nu ar fi procedat in mod analog ? De aceea, inclin sa cred ca Hellanikos este mai curind un comentator al unor stiri apartinind lui Herodot, decit posesorul unor informatii personale.

[28] J. Burnet, L'Aurore de la philosophie grecque, trad. fr. A. Reymond, Paris, 1919, 93, n. 2.

[29] Ibidem, 93-94.

[30] Fapt care a ramas ignorat in istoriografie.

[31] Daca aici sint redate conceptiile lui Pythagoras si ale discipolilor sai imediati si nu cumva ale lui Iamblichos insusi!

[32] Th. Gomperz, Les Penseurs de la Gr ce I, trad. fr. A. Reymond, Paris, 1908, 111, sustine ca pe la 500 a. Chr. sediul confreriei lui Pythagoras, stapinul lui Zalmoxis, a fost incendiat de catre adversarii sai. Iamblichos, 30.104, mai are o informatie despre Zalmoxis: intr-o insiruire de filosofi ca Leukippos, medici ca Alkmeon (din Crotona), legislatori precum Charondas, Zalmoxis se regaseste printre acestia. Acest text arata, o data mai mult, cit de nesigura este informatia lui Iamblichos, referitoare la "nemurirea" getica. Pe de alta parte, nu inseamna ca tot ceea ce spune Iamblichos ar fi eronat: pentru partizanii ideii politeismului getic, primul pasaj din Iamblichos contine si o importanta propozitie - Zalmoxis "este socotit la ei drept cel mai mare dintre zei".

[33] Russu, Religia 113-114.

[34] FHD I, 387.

[35] Russu, Religia 113, crede ca prin acest text avem dovada formarii a trei cicluri de credinte la thraci.

[36] FHD I, 389, n. 13.

[37] Ibidem 387.

[38] L'Empereur Julien, Oeuvres compl tes I, 2, ed. J. Bidez, Paris, 233.

[39] Asa cum demult a observat Bessell, Getae 51: ". Herodotum unicum esse fontem, quem sequi liceat".

[40] Cf. Lica, AIIA-Iasi 19 (1982) 694.

[41] Parvan, Getica 151.

[42] Eliade, Zalmoxis 42.

[43] Gomperz, op. cit. I, 139, 150; P. Monceaux, Orphici, DS IV, 251.

[44] Gomperz, op. cit. I, 140.

[45] Blaga, op. cit. 20.

[46] Cf. n. 15.

[47] Blaga, op. cit. 21.

[48] Cf., pentru mai multe date - inclusiv persistenta vechilor credinte si obiceiuri celtice la irlandezi, J. De Vries, La Religion des Celts, Paris, 1963, 256 u.

[49] Eliade, Zalmoxis 40. Cf. si interesantele observatii ale lui P. Alexandrescu, SCIVA 31.3 (1980) 343-353 (rec. Lica, AIIA-Iasi 19 (1982) 692-695); idem, Transilvania 9.6 (1980) 45-48. Se citeaza, de citva timp, mai vechea interpretare a lui I.M. Linforth, Classical Philology 135 (1918) 27, potrivit caruia la Herodot nu se face vorbire despre "getii, care se cred nemuritori", ci despre "getii, care se fac nemuritori", aceasta implicind, evident, un rit de initiere. Desigur ca o asemenea filologica interpretare - care, in treacat fie spus, nu este acceptata de toti invatatii - poate fi cea corecta. Dar intelesul propus de Linforth, care atrage dupa sine ideea de limitare a celor care acced - prin initiere - la nemurire, este, cum am mai spus, contrazisa de chiar Herodot, unde credinta apare ca fiind general-populara.

[50] C. Sourdille, H rodote et la religion de l'Egypte, Paris, 1910, 23, referindu-se la misterele orfice si pitagoreice, arata ca ele erau "invisibles au vulgaires".

[51] Cf. Lica (n. 40) 695: ".in 4.95, informatia esentiala fiind extrasa de aici de Eliade, intilnim o situatie foarte interesanta. Adica pe de o parte, s-ar lasa impresia ca de "nemurire" s-ar bucura doar of prïtoi iar, pe de alta, constatam faptul incontestabil ca "ocultatia" lui Zalmoxis este jelita de intreg poporul!".

[52] Froehner, op. cit. 32, afirma ca Zalmoxis a fost o inteligenta superioara care s-a substituit lui Gebeleizis; Rhode, Psyché 287, n. 2; Burnet, op. cit. 95.

[53] P. Perdrizet, Cultes et mythes du Pang , Paris, 1910, 13; Eliade, Zalmoxis 49.

[54] Russu, Religia 98.

[55] E. Fruchter, G. Mihaescu, Inceputurile filosofiei si literaturii in Romania, Chronica Valachica, Tirgoviste, 1973, 247-256. Ideea existentei celor trei filosofi la daci si a unor principii dialectice in conceptia lui Zalmoxis este sustinuta de aceiasi autori si in lucrarea Despre necesitatea includerii unui capitol privind cultura spirituala a dacilor in istoria filosofiei din Romania, Crisia, Oradea, 1972, 149-155.

[56] Pentru discutia pasajului, cf. supra, Nugae Decaeneicae.

[57] Ce-i drept, cam thracomana! Despre "ethos zamolxian (sic!) si altele de acest fel, cf. si S. Stoica, Viata morala a daco-getilor, Bucuresti, 1984, passim, iar mai nou, V. Voicu, Filosofie romaneasca, Galati, 1999, 10 u.

[58] Iordanes, Getica 39.

[59] Mommsen, Iordanes, Getica, Berlin, 1982, 156. In 1976 (Nemurirea 130), credeam, dupa E. C. Skrijinskaia, Iordan o proishojdenii i deianah ghetov - Getica, Moscova, 324, n. 126, ca acel Zeuta ar putea fi identificat cu unul dintre regii odrysi Seuthes, intemeiat si pe faptul ca, tot la Iordanes, Getica 66, se face vorbire despre Sithalces, regele getilor. Dar cum aratam si mai sus (supra, Nugae Decaeneicae), contextul fabulos-mitic din pasajul respectiv da dreptate patriarhului istoriei romane.

[60] Un alt efect al acestei situatii este si mentiunea pina la satietate a lui Zalmoxis si ignorarea completa a lui Gebeleizis (cf. Gostar-Lica, Societatea 70-71).

[61] Aceste insemnari ale mele n-au vrut sa fie decit niste simple Observatii asupra "nemuririi" getice si nu altceva. Din pacate, o lectura grabita (?) a titlului l-a facut pe un ilustru invatat sa ma ia in serios si sa scrie urmatoarele (S. Sanie, Din istoria culturii si religiei geto-dacice, Iasi, 1995, 193): "In ultimele decenii au fost scrise cateva studii asupra nemuririi dacice, unele incluse in sinteze. Le vom mentiona pe cele care prezinta contributii prin materialul discutat, interpretari si viziune. De la lucrarea prof. I. I. Russu in care sint adunate cele mai multe din punctele de vedere anterioare anului 1945, pagini notabile i-au fost consacrate acestei probleme de M. Eliade, I. Coman, M. Nasta si F. Hartog; Iar in nota (Sanie, 193 n. 151): "Titlul articolului, Contributii (sic!) asupra nemuririi dacice (sic!). ar recomanda si adaugirea lui V. Lica. Continutul ne obliga sa pastram distanta de cei amintiti mai sus. Oricum, nici unul dintre ei n-au indraznit astfel de concluzii", adica cele la care am ajuns in 1976 - si pe care, cum se vede, le mentin si astazi. Tinut la poarta gradinii Raiului - prin acest "cordon sanitar" - trebuie sa ma mingii cu faptul ca, in ultima analiza, incheierile mele nu sint prea indepartate de cele ale altor invatati - Russu, Blaga etc. - citati de chiar ilustrul invatat!



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright