Spania (1918-1939)

Spania (1918-1939)

Spania a ramas in afara conflictului mondial, ceea ce a contribuit la dezvoltarea unor ramuri economice ( in special industria textila, carbune, minereuri ), ale caror produse erau cerute de beligeranti. aceasta situatie a permis unui grup restrans de oameni sa se imbogateasca de pe urma razboiului. alte domenii, precum agricultura au batut pasul pe loc.

Lipsiti de libertati democratice, supusi unui regim aspru de munca, muncitorii spanioli au organizat in vara anului 1917 o mare greva, care in Asturia a imbracat forma unei insurectii, cerand formarea unui guvern democratic, organizarea de alegeri pentru Cortesuri si o Constitutie democratica. Regele Alphonso al XIII-lea a infrant cu ajutorul armatei insurectia.

Dupa razboi, lipsa comenzilor a provocat criza industriala; numarul somerilor a crescut , la fel si nemultumirea populatiei. La acestea se adauga o criza politica provocata de caderea sistemului bipartitist - conservatori si liberali, alegerile din anul 1918 dand castig de cauza Partidului Socialist si Partidului Republican ai caror membrii au intrat in numar mare in noul parlament. Socialistii, republicanii si autonomistii catalani au declansat o campanie antimonarhica, anticlericala si antiguvernamentala, organizand numeroase actiuni greviste. In perioada februarie - aprilie 1919, s-a desfasurat greva generala a muncitorilor catalani. Fata de aceasta miscare, autoritatile au declarat starea de asediu si au folosit armata pentru reprimarea grevei. In 3 aprilie 1919, autoritatile au emis decretul privind ziua de munca de 8 ore.

Criza economica, numeroasele greve, organizarea unor atentate, criza politica manifestata prin desele schimbari de guverne liberale si conservatoare intre 1918 - 1923, au mentinut o stare de tensiune in plan intern. Starea generala de nemultumire a fost agravata de infrangerea catastrofala din iulie 1921, suferita de armata spaniola la Anual, in incercarea de a lichida miscarea de eliberare a Marocului.

Solutia salvatoare nu putea fi decat un regim de mana forte. Astfe, in 13 septembrie 1923, generalul catalan - M. Primo de Rivera, a organizat o lovitura de stat, obligandu-l pe regele Alfonso al XIII-lea sa-l numeasca in fruntea guvernului. Rivera a instaurat o dictatura militara sub forma unui directorat. Intr-o scrisoare adresata regelui, generalul isi exprima loialitatea fata de monarhie si promitea ca va pune imediat capat tulburarilor revolutionare. De Rivera a format un guvern din generali si amirali, a suspendat vechea constitutie si a insarcinat membrii Adunarii nationale, numita de directorat, sa elaboreze o noua constitutie. Pentru a-si consolida pozitia, P.De Rivera a infiintat un partid al sau - Uniunea Patriotica si a actionat pentru lichidarea toate elementele democratice. In actiunea sa, P.De Rivera s-a bucurat si de sprijinul clerului catolic.

In plan economic, desi a initiat o serie de masuri - o politica protectionista, construirea de sosele si cai ferate - nu a reusit sa scoata Spania din criza economica cu care se confrunta.

Intre 1925-1926, Spania in alianta au infrant miscarea de eliberare a marocanilor.

Regimul lui De Rivera a starnit nemultumirea burgheziei si elementelor progresiste, luand nastere formatiuni politice care sa se opuna dictaturii precum Uniunea republicana si Actiunea republicana. In 1930 sub actiunea opozitiei, De Rivera este inlaturat. Victoria antimonarhistilor in alegerile din primavara anului 1931, l-au determinat pe rege sa paraseasca Spania, fara sa abdice.

Profitand de aceste tulburari, Catalania se declara autonoma in octombrie 1931.

In alegerile din februarie 1936, stanga unita in cadrul Frontului Popular, a castigat alegerile, fapt ce a nemultumit armata.

In iulie 1936, generalul Francisco Franco, comandantul trupelor din Maroc, a debarcat in Spania si a declansat o puternica rebeliune impotriva puterii republicane. Spania era divizata in doua tabere, respectiv "tabara nationalista", din care faceau parte Armata, Biserica si fortele catolice de la tara, si "tabara republicana", din care faceau parte guvernul sprijinit de miscarea de stanga. In acest razboi civil se implica forte externe, pe de o parte Germania si Italia, care sprijina pe "nationalisti", iar pe de alta parte URSS, care sprijina pe "republicani".

Marea Britanie si Franta nu s-au implicat in acest conflict.

La sfarsitul anului 1936, Franco controla deja aproape jumatate din partea sudica a Spaniei lovindu-se de rezistenta Madridului, in timp ce guvernul republican a comunistului Negrin se instalase la Barcelona eliminandu-I pe opozantii sai trotkisti.

In cursul anului 1937, Franco pune stapanire pe Galitia si Tara bascilor iar in 1938, pe litoralul mediteranean. In ianuarie - martie 1939 ocupa Barcelona si Madridul punand capat astfel unui conflict ce dura de 3 ani si care facuse 400 de mii de victime. Razboiul civil a fost urmat de declansarea unei vaste represiuni de catre Franco, represiuni careia i-au 500 de mii de republicani aruncati in inchisoare si cei 400 de mii de refugiati care s-au adapostit in Franta.

Generalul Franco va instaura un regim bazat pe un singur partid - Falanga Spaniola, controland invatamantul, presa, viata politica si sindicala.

Portugalia (1918-1939) a participat la primul razboi mondial alaturi de Antanta, ceea ce i-a permis ca la sfarsitul razboiului sa participe la Conferinta de pace de la Paris unde a reusit cu sprijinul Angliei sa-si mentina coloniile.

In perioada 1917 -1926, republica portugheza (inca din 1910), a fost zguduita de numeroase greve si de 16 lovituri de stat. Astfel la 5 decembrie 1917, ca urmare a unei lovituri de stat, in Portugalia puterea a fost preluata de generalul Sidonio Paes, care la scurt timp a fost asasinat. Confuzia generala a fost folosita de elementele monarhiste, care au organizat in ianuarie-februarie 1919 o lovitura de stat reusind pentru scurt timp sa reinstaureze monarhia. Atmosfera politica a ramas tensionata si datorita dificultatilor economice cu care se confrunta Portugalia in perioada de dupa razboi.

La 26 mai 1926, o noua lovitura de stat a condus la instaurarea unui regim fascist sub forma unui triumvirat militar, care a dizolvat parlamentul si a lichidat libertatile democratice. in vara anului 1926, unul din membrii triumviratului, respectiv Oscar de Fragaso Carmona si-a asumat prerogativele unei puteri dictatoriale. fortele republicane si democratice, inlaturate de la putere au organizat in perioada 3-13 februarie 1927, o revolta impotriva regimului fascist. insuficient organizati, acestia au fost infranti, iar in vara anului 1928 O.F.Carmona, s-a auto proclamat presedinte.

Numit ministru de finante, Antonio de Oliveira Salazar, a cautat sa consolideze dictatura fascista creand in iulie 1930 partidul fascist - uniunea nationala. In 15 iulie 1932, cu sprijinul acestui partid, Antonio Salazar a organizat o lovitura de stat. anii marii crizei economice pe plan mondial au coincis in Portugalia cu consolidarea unui regim fascist de tip corporatist.

Salazar a interzis sindicatele, locul acestora fiind luat de corporatii. de asemenea erau interzise grevele si orice alta forma de organizare muncitoreasca sau de actiune revendicativa.

Transformarea portugaliei intr-un stat fascist a dus la apropierea sa de italia fascista si de germania nazista. In timpul razboiului civil din spania, portugalia a sprijinit actiunea lui franco prin ajutorarea directa a fascistilor spanioli si prin punerea la dispozitie a teritoriului portughez.

La 9 septembrie 1936 a izbucnit o rascoala a flotei portugheze stationate in rada portului Lisabona, rascoala indreptata impotriva regimului fascist. Aceasta a fost inabusita nereusind sa inlature regimul fascist din Portugalia.