Conferinta de la Genova

Conferinta de la Genova

Pe plan economic, Conferinta de la Genova, care s-a reunit intre 10 si 19 aprilie 1922 a esuat complet din cauza absentei Statelor Unite si al apropierii sovieto-germane. Scopul fusese acela de a restabili comertul international si Conferinta de la Cannes stabilise, in aceasta privinta, un anumit numar de principii, printre care recunoasterea datoriilor statului, restituirea proprietatilor confiscate de la straini, suprimarea oricarei propagande pentru a rasturna regimul existent si angajamentul de a nu comite vreo agresiune contra unei alte puteri. Poincare a incercat sa reduca dimensiunile Conferintei de la Genova la o simpla discutie asupra problemelor Rusiei si a reparatiilor de razboi. O conferinta a celor ce aveau creante in Rusia a fost tinuta la Paris, in februarie. Aceasta a cerut ca guvernele aliate sa obtina recunoasterea de catre Rusia a tuturor datoriilor si conditiilor puse la Cannes. Rusia sovietica acceptase sa participe la Conferinta de la Genova in scop pur comercial. Gheorghi Cicerin conducea delegatia sovietica, care a sosit la 29 martie, la Riga, unde a participat la o reuniune cu reprezentantii letoni, polonezi si estonieni pe probleme economice. La l aprilie, delegatii rusi au trecut prin Berlin, unde s-au intalnit cu cancelarul Wirth si cu ministrul Afacerilor Externe, Rathenau. S-a decis ca, ulterior, la Conferinta de la Genova, cele doua delegatii sa pastreze stranse legaturi.

Conferinta de la Genova cuprindea delegati ai celor 29 de natiuni (cu dominicanele britanice, 34). Cicerin a propus includerea in programul conferintei a problemei dezarmarii. Barthou s-a opus. Guvernele aliate incercau sa obtina de la sovietici: recunoasterea datoriilor statului rus; plata datoriilor fata de straini, mai ales fata de englezii si de francezii care investisera capitaluri considerabile in intreprinderile industriale rusesti, nationalizate de sovietici. Ei voiau sa obtina un regim special pentru strainii din Rusia si libertatea de a infiinta acolo intreprinderi industriale; in fine, ei incercau sa imparta petrolul rusesc fie prin crearea unui consortiu international, cum doreau englezii si olandezii de la Royal Dutch, fie, la propunerea Frantei, prin adoptarea principiului portilor deschise. Disputele dintre Royal Dutch si marele trust american Standard Oil au facut ca proiectul sa esueze. Aceste revendicari s-au ciocnit de o contrapropunere ruseasca din 15 aprilie: Cicerin a cerut 30 de miliarde de ruble-aur cu titlu de indemnizatie pentru daunele cauzate de interventia Aliatilor in razboiul civil rus. Conferinta a esuat cu totul.

In plan etnic si lingvistic, aceste modificari sunt cunoscute sub numele de indoeuropenizare, proces istoric ce a dus la aparitia, pe tot cuprinsul Europei, a limbii si culturii popoarelor indoeuropene, iar in vechea arie a civilizatiei culturii din sud-vestul Europei - in spatiul carpato-balcanic - a dus la formarea marelui neam al tracilor.

2. Culturile specifice perioadei de tranzitie la epoca bronzului

Cultura Horodistea-Erbiceni. Denumita astfel dupa doua localitati, una din judetul Botosani (Horodistea) si a doua din judetul Iasi. In ambele statiuni s-au descoperit locuiri de lunga durata, cu mai multe faze si etape, care acopera intrega evolutie a perioadei de tranzitie din zona Moldovei de nord si centrale, dinspre Siret si Prut.

Cultura Horodistea-Erbiceni isi are originea in fondul cultural al ultimelor subfaze ale culturii Cucuteni (Cucuteni B2-3), peste care se suprapun elemente rasaritene. Acest lucru este dovedit de mentinerea traditiei cucuteniene in ceramica, in special a decorului pictat, alaturi de ceramica decorata cu snurul si cu incizii. In prima faza, traditia cucuteniana este mai puternica, in timp ce in faza mai noua se manifesta cu precadere stilul geometric si decorarea vaselor.

Cercetarile mai noi au aratat ca purtatorii acestei culturi aveau o economie mixta, agro-pastorala, fapt demonstrat si de stabilitatea sporita a asezarilor, care uneori sunt fortificate. Locuinlele continua partial traditiile constructive cucuteniene, fiind prevazute cu platforme de lut si pereti de paianta. Totusi sunt atestate si locuinte modeste, de tipul colibelor sau partial adancite. Unealta caracteristica este toporul de silex, partial slefuit spre tais, extrem de raspandit la populatiile pastorale de stepa si in culturile perioadei de tranzitie.

Ritul funerar consta din morminte plane cu schelete dispuse in poziie chircita, alaturi de care se depun vase tipice acestei culturi, indeosebi pictate.

Spre sfarsitul ei, cultura Horodistea-Erbiceni a avut puternice legaturi cu cultura invecinata de la sud, Foltesti-Cernavoda II, cu care va forma in cele din urma un compex cultural unitar: Horodistea-Foltesti.

Cultura amforelor sferice si grupul Suceava. Este denumita astfel dupa tipul caracteristic de vas, oala cu corpul globular. Mai este denumita si cultura mormintelor in ciste, sau cutii de piatra, dupa specificul ritului funerar.

In conformitate cu spexificul pastoral al acestei populatii, aria culturii amforelor sferice este imensa, din centrul Germaniei pana la Bug, cuprinzand o mare parte din teritoriile ocupate odinioara de cultura ceramicii liniare si a culturii Trichterbecher. In tara noastra, cultura amforelor sferice patrunde dinspre sudul Poloniei si Ucraina subcarpatica, in nordul Moldovei, fiind documentata pana spre Piatra Neamt, Preutesti, Dolhestii Mari, etc..

Descoperirile din necropola de incineratie de la Suceava - Parcul Cetatii, au aratat ca un aspect al culturii Horodistea-Gorodsk s-a combinnat aici cu fondul anterior al amforelor sferice, dand nastere unei noi variante culturale, denumita grupul cultural Suceava. Originalitatea acestuia conta in folosirea ritualului funerar al incineratiei, fiind cea mai veche atestare a utilizarii exclusive a acestui rit, devenit ulterior specific lumii tracice.

Cultura Foltesti-Cernavoda II. S-a format dupa toate probabilitatile in sudul Moldovei si nord-estul Munteniei, asa cum sugereaza sapaturile de la Stoicani si Foltesti, extinzandu-se apoi in Dobrogea si estul Munteniei, undfe a ocupat partial spatiul ocupat anterior de cultura Cernavoda III. A luat nastere pe fondul Cernavoda I, dar cu revitalizarea unor elemente de traditie locala, gumelnitene si cucuteniene si receparea unor influente sudice, egeo-anatoliene, transmise prin intermediul culturii Ezero, din Bulgaria.

Carcteristica ceramicii o constituie disparitia scoicii pisate din pasta vaselor si rara utilizare a decorului snurat. Decorurile specifice sunt constituite din siruri de crestaturi si braiele marunt crestate.

Prin factura sa, cultura Cernavoda II se apropie foarte mult de cultura Horodistea-Erbiceni, cu care a format in cele din urma un complex cultural unitar (Horodistea-Foltesti). In etapa finala, numita si Foltesti II