Statistici edificatoare relative la razboiul din irak

In capitolele precedente am prezentat uneori statistici privind decesele in randul noncombatantilor irakieni. In acele cazuri era vorba de cifre specifice pentru decesele survenite in urma diferitelor tipuri de armamente sau probleme medicale. Incercam insa sa ne conturam o idee in ceea ce priveste numarul total de victime in acest conflict. Nu putem incepe fara a specifica insa anumite detalii de mare importanta pentru interpretarea si intelegerea acestor date.

In momentul in care interventia fortelor coalitiei a inceput, structurile statale administrative irakiene au incetat sa existe. Prea putine au fost situatiile in care structurile de conducere au ramas nealterate si functionale. Este un rationament simplu dealtfel, avand in vedere ca majoritatea personalului administrativ era in pericol tocmai pentru ca facea parte din administratie si deci din structurile conducerii lui Saddam Hussein. Astfel, in momentul in care, fugind din calea invadatorilor, sau decedand in urma atacurilor, acest personal administrativ a disparut, orice evidenta a populatiei, a problemelor si a structurilor locale a incetat sa fie realista. Este adevarat ca fortele coalitiei au impus o anumita forma de guvernare in toate zonele intrate sub ocupatie, insa pe timpul razboiului atentia acestora a fost directionata spre obiectivele militare, iar apoi spre reconstructie. Astfel ca, pe cat de usor era in perioada de pace sa obtii un certificat de deces ori de nastere, un act de identitate ori o schimbare de adresa, pe atat de complicate au devenit aceste actiuni odata cu inceperea conflictului.

Este deci esential sa intelegem ca pe timp de razboi vor exista intotdeauna necunoscute mai ales in ceea ce priveste numarul de decedati, principala statistica ce prezinta interes pentru noi. In faza incipienta si pe parcursul conflictelor sangeroase dintre armata coalitiei conduse de SUA si armata irakiana ori insurgentii irakieni au fost putine cazurile in care s-au facut contabilizari corecte ale decedatilor. In acea scurta perioada dupa interventie in care Saddam Hussein a pastrat structurile de conducere intacte, a fost in interesul acestora sa prezinte cifrele privind decesele civile mai ales pentru a ajuta propaganda de razboi, aratand latura criminala a fortelor SUA. Odata cu caderea structurilor de conducere din regimul Saddam, au disparut si persoanele interesate de a detine o statistica ce putea incrimina coalitia condusa de SUA.

Trebuie doar sa ne inchipuim ce se intampla atunci cand un obiectiv este bombardat ori atacat. Toti oamenii fug cu scopul de a se adapostii, unii parasesc imediat zona, familii intregi mor fara ca vre-un membru sa supravietuiasca. Exista zone in care luptele dureaza saptamani intregi. Nu se opreste nimeni dintr-o lupta pentru a numara cadavre. Nu se opreste nimeni intr-o lupta pentru a scoate de sub daramaturi corpuri neinsufletite. De-abia dupa incetarea ostilitatilor se va gasi timp pentru recuperarea celor decedati. Iar atunci, asa cum s-a intamplat in multe cazuri in Irak, cadavrele sunt "incarcate" intr-un vehicul si duse la cel mai apropiat cimitir. Niciodata nu se vor putea identifica toate cadavrele gasite. E normal de altfel, unele cadvre prezinta rani care impiedica identificarea lor, unele persoane decedate nu sunt recuperate de familie ci de straini care nu ii cunosc si lista poate continua. Este foarte mare diferenta intre cum se procedeaza in cazul victimelor in zonele rurale si in zonele urbane. In zonele rurale nu exista intotdeuana personal medical si administrativ pentru a contabiliza victimele ingropate ori incinerate. In zonele urbane insa, in majoritatea cazurilor se va gasi un gropar de la cimitir, un doctor de la morga ori o persoana competenta pentru a tine o evidenta cat de cat precisa in ceea ce priveste numarul persoanelor decedata. Deasemenea, o statistica cat se poate de precisa vine si din parte spitalelor care detin informatii concrete referitoare la persoanele care au decedat in timp ce primeau ingrijiri mediacale sau au fost aduse deja decedate.

Autoritatile irakiene sustin ca rapoartele morgilor sunt mult mai precise decat se crede in general, deoarece irakieni prefera sa-si ingroape morti imediat, si le aseaza corpurile in locuri langa moschei sau in cazul shiitilor, in locuri sacre de inmormantare. Familiile irakiene au o puternica motivatie sa inregistreze corpurile neinsufletite la morga centrala sau spitale pentru a obtine un certificat de deces care este necesar la punctele de control pe autostrada, de catre lucratori cimitirelor si pentru pensile guvernamentale.

Totodata trebuie sa tinem cont de faptul ca foarte putini oameni grav raniti din zonele rurale au acces la un spital, iar atunci cand avem in gand statisticile privitoare la raniti trebuie sa luam in considerare ca multi dintre acestia nu se prezinta la spitale din diferite motive.

Inca o precizare pe care trebuie neaparat sa o facem este aceea ca datele pe care le oferim sunt contestate fie de organizatiile non-guvernamentale internationale fie de coalitia militara ce a intervenit in Irak, neexistand inca o cifra a victimelor interventiei conduse de SUA asupra careia sa se fi cazut de acord. Nici fortele de ocupatie si nici guverul irakian nu a cerut un studiu oficial, stiintific, despre numarul de victime irakiene pana la momentul de fata, un recensamant al populatiei fiind totusi in faza de planificare.

Nu putem garanta deci ca cifrele oferite in paginile ce vor urma sunt cifrele reale. Netinand cont de declaratiile politizate ale Presdintelui George W. Bush cu privire la cifrele mortilor in Irak, cifre a caror sursa ramane deseori neprecizata, guvernul SUA si guvernele celorlalte state componente ale coalitiei ce a invadat Irakul nu prezinta nici o informatie privitoare la aceste cifre. Astfel, majoritatea declaratiilor de pe scena politica internationala, declaratii cu privire la numarul victimelor din Irak vin din surse mai putin adecvate cum ar fi sondaje cu marja mare de eroare sau din reportaje media.

Cum spuneam si mai sus, guvernul irakian avea un obicei in a emite cifre ale victimelor, dar asa cum nu putem lua in considerare declaratiile Presedintelui Bush ca fiind partinitoare, la fel si declaratiile guvernului irakian vor fi excluse. Dupa cucerirea Irakului si instaurarea noului regim institutiile irakiene au fost constranse sa nu mai dezvaluie informatii despre decesele in randul civililor. "Cabinetul Primului Ministru irakian Nouri al-Maliki a informat ministerul sanatatii sa inceteze in a dezvalui cifrele victimelor si ale ratei mortalitatii catre ONU. Aceasta situatie ar putea afecta abilitatea ONU in a inregistra numarul de civili ucisi sau raniti in conflictul din Irak pe masura ce violentele sectariene iau amploare. Ambasadorul Irakului la ONU, Feisal Amin al-Istrabadi, a declarat ca nu a fost instiintat de decizia guvernului. <Nu cunosc rationamentul din spatele acestei actiuni, ea nu a ajuns la misiunea noastra>. Guvernul irakian a opus rezistenta eforturilor oficialilor ONU si a altor organizatii pentru protectia drepturilor omului, in obtinerea de informatii de incredere care sa priveasca rata mortalitatii. Din 2005 Institutul Medico-Legal din Bagdad ce este sub tutela ministerului Sanatatii, a oferit informatii neprelucrate despre civilii ce au murit in urma unor cauze violente. Departamentul de operatii al ministerului sanatatii a oferit ONU cifre similare, provenite din spitalele tarii. Aceste numere nu prea au atras atentia pana in Luna iulie 2006 cand Biroul pentru Protectia Drepturilor Omului din Bagdad a estimat ca mai mult de 100 de persoane erau ucise zilnic in Irak."[1] Astfel guvernul irakian a comunicat ONU ca "s-a decis impotriva divulgarii de informatii", desi nici un motiv sau justificare nu au fost oferite in schimb.

In ciuda asteptarilor unora, cifrele prezentate de mass media s-a dovedit a fi foarte bine documentate si sustinute de dovezi concrete. Problema in ceea ce priveste cifrele oferite de media este de alta natura. In Irak accesul media este si a fost limitat doar la anumite zone considerate sigure. Practica de a incorpora un reprezentant media in anumite unitati militare a fost apreciata de mass-media internationala, insa de multe ori unitatile in care erau inclusi jurnalistii erau mult in spatele primei liniei de atac. Putem concluziona astfel ca datele prezentate de media sunt doar o fractiune din adevaratele cifre.

Odata inverventia inceputa diferite organizatii non-guvernamentale si anumite organizatii media au inceput sa publice cifre reprezentand decesele din randul populatiei irakiene. Ca metode de calcul s-au folosit preponderent fie sondajul fie estimarile. Sondajele se bazau pe chestionare la care raspundeau un anumit numar de irakieni, marjele de eroare fiind relativ mari atunci cand sondajele se faceau doar la nivel regional, datorita discrepantelor dintre regiuni.

Printre cele mai cunoscute studii legate de numarulde victime din Irak sunt studiile publicate de una dintre cele mai vechi publicatii de stiinta medicala din lume si anume The Lancet. Aceasta publicatia a facut doua studii atent revizuite de experti in domeniu si a publicat rezultatele in 2004 si 2006. Acelasi grad de apreciere au si studiile celor de la Opinion Research Business (ORB) care au publicat estimarile lor referitoare la decesele violente in Irak in septembrie 2007 pentru ca, dupa adaugarea unor noi zone la studiu sa publice o varianta revizuita in ianuarie 2008. O alta sursa des citata este Ministerul de Sanatate Irakian, sursa susceptibila influentelor politice, dar care nu poate fi neglijata.

Binenteles, ori de cate ori au avut posibilitatea ONU si Comitetul International al Crucii Rosii si Semiluna Rosie au prezentat datele obitnute de ei referitoare la decesele din Irak. Nu in ultimul rand o serie de organizatii de mica anvergura au publicat diferite statistici privind decesele in Irak. Printre acestea se numara si Irak Body Count. Dupa cum insasi creatorii acestui website sustin, acesta nu este un portal de stiri ci un proiect de analiza. Acesta urmareste decesele din Irak si le prezinta la aproximativ 48 de ore de la inregistrarea lor. A devenit foarte popular si foarte accesat in randul populatiei SUA.

In afara de acest ultim caz, bazat pe sondarea presei, celelalte studii, facute in teren necesita o durata lunga de timp si deci de la inceperea sondajului pana la prezentarea datelor obtinute trec de regula mai multe luni.

Pentru a preveni pe cat posibil confuziile vom prezenta datele in ordine cronologica dupa aparitia lor.

Unul dintre primele sondaje luate in seama de opinia publica internationala a fost primul sondaj efectuat de echipa juranlului The Lancet. Acest sondaj a fost eliberat la 29 Octombrie 2004 si a fost realizat cu ajutorul donatiilor venite din partea mai multor organizatii internationale printre care cea mai importanta institutie fiind Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health . Metoda de realizare atat a primului cat si la cel de-al doilea studiu The Lancet este studiul pe grupuri. Se selecteaza un esantion considerat relevant din fiecare din regiunile tarii si se alege locatia acestui esantion aleator, astfel incat sa nu existe riscul de a se concentra doar pe zonele cunoscute drept afectate si sa neglijeze zonele rurale spre exemplu, acolo unde majoritatea deceselor raman nesmnalate. Astfel "anchetatorii au imaprtit irakul in 33 de regiuni din fiecare regiune fiind alese 30 de gospodarii, in total 988 pe tara insumand 7868 de persoane"[2]. Intrebarea pusa de anchetatori era cate nasteri si cate decese s-au inregistrat in familie din ianuarie 2002. Odata cu raspunsurile s-au cerut si dovezi legale, cum sunt certificatele de nastere ori de deces. In proportie covarsitoare persoanele intervievate au prezentat dovezile necesare.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Cu ajutorula acestor date anchetatorii au reusit sa stabileasca rata mortalitatii in Irak inainte si dupa inceperea razboiului, perioadele de timp fiind apropiate(ancheta cuprindea un an doua luni si doau saptami ce au precedat razboiul si un an 5 luni si 3 saptamani de la declansarea acestuia). Astfel au hotarat ca decesele datorate direct actelor de violenta provocate de razboi se situeaza in jurul cifrei de100 000[3] de persoane. In aceste studii nu au fsot incluse insa studii asupra orasului Fallujah, studii care ar fi ridicat drastic nivelul de mortalitate. S-a hotarat ca aceasta zona este diferita de celelalte si nu poate fi inclusa in studiu, riscand ca prin introducerea datelor acestea sa se compromita studiul. Aceste cifre contineau si decesele provocate indirect de efectele razboiului cum ar fi mortile provocate de bolile asociate cu contaminarea apei, lipsa medicamentelor, etc.

Aceste rezultate veneau sa sustina declaratii ale Miscarii Kifah (sau Lupta Impotriva Hegemoniei) care sustineau intr-o declaratie ca au efectuat un raport asupra victimelor irakiene intre septembrie si octombrie 2003. Calculele lor se bazau doar pe numarul de victime din randul populatiei civile irakiene si nu includ numarul de victime ale armatei irakiene sau a gruparilor paramilitare."Secretarul general adjunct ca si purtator de cuvant al miscari a declarat pentru Al Jazeera: <Suntem 100% siguri ca 37000 de morti este o estimare corecta. Studiul nostru este rezultatul a 2 luni de munca dificila care a implicat sute de activisti irakieni si membri ai comunitati academice. Binenteles este posibil sa existe decese care sa nu ne fi fost raportate, dar cifra finala nu poate fi mai mica decat ce-a descoperita de noi>"[4] a declarat Muhammad al-Ubaidi.

"Pentru colectionarea statisticilor noastre am vizitat cele mai departate sate, am vorbit si ne-am coordonat cu gropari de pe intregul teritoriul al Irakului, am obtinut informatii de la spitale si am vorbit cu mii de personae care au fost martori la incidente in care civili irakieni erau ucisi de fortele coalitiei"[5]

Dupa aceste cifre aparute in anul 2004, urmatoarele sondaje si estimari relevante care au aparut au fost cele pe perioada 2003-2006.

"Estimari credibile pentru perioada martie 2003 - ianuarie 2006 se situeaza intre 600000 de mii pana la un numar mult mai mic de 47000 de mii. Prima estimare a fost emisa de catre cercetatori de la Johns Hopkins in The Lancet, un jurnal medical britanic venerabil, in octombrie 2006. A doua estimare a fost atribuita organizatiei independente Irakq Body Count (IBC). In aceasta saptamana, organizatia mondiala a sanatatii si ministerul irakian al sanatatii au dat publicitati un sondaj comun in care se arata ca nu mai putin de 151000 de mii de irakieni au murit in acest cadru de timp. Guvernul SUA nu contorizeaza numarul de morti violente in timpul acelei perioade si nici nu intentioneaza. Totusi, cu mai putin de 1 an in urma, presedintele George W. Bush a mentionat intr-un mod trecator, ca cifrele ar fi in preajma a 30000 de mii."[6]

Oficiali ai ONU au declarat in iulie 2006 ca numarul de decese violente a crescut treptat incepand din vara anului precedent. "In primele 6 luni ale lui 2006, numarul civililor morti a crescut cu mai mult de 77%, de la 1778 in ianuarie la 3149 in iunie. Aceasta tendinta ascendenta reflecta nevoia de securitate in Irak, in timp ce trupele americane si guvernamentale nu sunt in stare sa opreasca violentele sectariene. In raportul sau, ONU a afirmat ca 14338 de civili au fost ucisi in primele 6 luni ale anului."[7]

Media deceselor, provenita de la agentiile guvernamentale, a fost cea mai precisa metoda de masurare a numarului de morti, oferita de catre guvern de la inceputul interventiei si reprezinta o crestere substantiala fata de cifrele din zilnicele reportaje media.

Oficialii ONU au sustinut ca si-au bazat cifrele pe informatiile provenite de la 2 agentii irakiene: Ministerul Sanatatii, care urmareste decesele violente inregistrate la spitalele din tara si morga centrala a Bagdadului unde cadavre neidentificate ajung, dintre care o mare majoritate sunt ca victime ale violentei.

Potrivit raportului "1778 de civili au fost ucisi in ianuarie, 2165 in februarie, 2378 in martie, 2284 in aprilie, 2669 in mai si 3149 in iunie."[8]

Al doilea studiu al echipei de la Juranlul medical The Lancet elibera in Luna octombrie a aceluiasi an un sondaj potrivit caruia "estimam ca pana in iulie 2006 s-au inregistrat 654965 (392979-942636) morti datorate razboiului[] din decesele post-interventie 601027 au fost violente, majoritatea fiind atribuite focurilor de arma"[9]. Esantionul pe care s-a facut ancheta este de 1849 de familii irakiene din 47 de zone diferite din Irak selectia zonelor in care se fac investigatiile facandu-se pe baza numarului de populatie si nu a violentelor inregistrate. Cercetatorii admit insa ca cifra este "o estimare si nu o cifra exacta"[10]. Studiul mai arata ca "focurile de arma au fost cea mai mare cauza a deceselor totalizand 56% din toate decesele violente, in timp ce masinile capcana au totalizat circa 13%"[11]. Cifra fixa prezentata de cercetatori este de 601027 de morti ca urmare a violentelor intre martie 2003 si iulie 2006. "Noul studiu este mai reprezentativ, au declarat cercetatorii iar rata mortalitati inainte de inverventia Americana a fost de aproximativ 5.5 oameni din 1000 per an. Rata crescand la 19.8 de morti per 1000 de oameni in iunie. Decesele cauzate de catre armata fortelor coalitiei au scazut ca si procentaj general din martie 2003 pana in iunie 2006."[12]

Unii critici au dezaprobat metodologia celor de la The Lancet, sustinand ca analiza statistica este eronata si este directionata impotriva SUA. In principal studiulcelor de la The Lancet este criticat datorita ponderii pe care o au mortile survenite ca urmare a violentei, numar considerat exagerat de catre alti specialisti. Fapt oarecum bizar avand in vedere ca se accepta ca fiind veridic numarul total de morti in perioada respectiva, dar se ataca modalitatea in care s-a stabilit cate decese au survenit in urma violentelor razboiului.

Ne indreptam acum atentia spre ultimul sondaj de anvergura facut pe tema victimelor din Irak. "Mai mult de 1 milion de irakieni au murit ca urmare a conflictului din tara lor, de la inceputul interventiei din 2003 condusa de SUA[]. Sondajul, condus de Opinion Research Business (ORB) pe un esantion de 2414 de adulti, printr-un interviu fata in fata, a descoperit ca 20% din intervievati aveau cel putin un deces in famile rezultat in urma conflictului. Ultimul recensamant din 1997 a constatat prezenta a 4.05 milioane de case in stat, o cifra pe care cei de la ORB au utilizat-o sa calculeze cele 1.03 milioane de victime ale conflictului. Marja de eroare in sondaj, executat in august si septembrie 2007 a fost de 1.7%, cifrele mortilor fiind astfel intre 946258 de mii si 1.12 milioane. 1.2 milioane de morti a fost cifra pe care ORB a emis-o prima data, dar s-au decis sa poarte mai multe cercetari si in zonele rurale pentru a fi sondajul cat mai precis, ajungand astfel la cifrele de mai sus. Studiul a acoperit 15 din cele 18 provincii irakiene. Printre cele care nu au fost incluse se numara Kerbala si Anbar si provincial nordica Arbil, considerate printre cele mai volatile, unde autoritatile locale nu au permis celor de la ORB sa chestioneze, neeliberandule permise de munca"[13]

Suntem obligati sa amintim ca aceste cifre sunt comparative cu cele ale marilor crime ale secolului 20, si anume genocidul din Ruwanda, unde si-au pierdut viata intre 800 si 900 de mii de oameni, si genocidul din Campurile Mortii din Cambogia unde se estimeaza 1,7 milioane de morti.

Spre final vom prezenta cele 3 mari viziuni asupra victimelor din Irak. In primul rand avem varianta oamenilor de stiinta si a cercetatorilor de la cele mai prestigioase institutii de specialitate din lume care estimeaza aproximativ 600.000 de morti pana in 2006- studiul The Lancet- si 1000000 de morti pana in septembrie 2008-studiul O.R.B.. Aceste variante sunt larg acceptate de publicul bine informat cu privire la situatia din Irak, dar nu isi gaseste sustinere la nivel politic. A doua varianta asupra razboiului si a victimelor sale ne-o propun institutiile media, in special cele din SUA(Washington Post, New York Times) care prezinta o cifra a victimelor ce nu depaseste 100000. Aceasta este si cifra ce ajunge cel mai des in contact cu populatia din statele membre ale coalitiei ce a intervenit in Irak. Ultima cifra este una inexistenta, cifra pe care o propun fortele coalitiei care in repetate randuri au sustinut lipsa lor de interes fata de realizarea unor astfel de statistici si care au negat si discreditat orice statistici care prezentau nivele mari ale deceselor. Vom mentiona si o voce foarte neglijata in aceasta disputa privind cifra exacta a victimelor, si anume Ministerul Sanatatii irakian care estimeaza un numar de151.000 morti violente din 400000 de morti cauzate de razboi in perioada martie2003- iunie2006.

In legatura cu numarul celorlalte victime inregistrate in acest conflict nu par sa existe controverse.Astfel, potrivit Departamentului American pentru Aparare, aproximativ 4000 de soldati americani au fost ucisi, numarul victimelor britanice fiind de 175. Exista, potrivit acelorasi surse si aprovimativ 28.000 de raniti in randul fortelor coalitiei.

Conform Comitetului pentru protejarea Jurnalistilor, o organizatie non-profit care promoveaza libertatea presei si protejarea acesteia, un numar de 112 juranlisti si 40 de tehnicieni media au fost ucisi in Irak in perioada martie 2003 - septembrie 2007.

Deasemenea, 95 de persoane care lucrau in domeniul ajutorului umanitar(Crucea Rosie, organizatii non-guvernamentale , UNESCO ) si-au pierdut viata in Irak din martie 2003 pana in septembrie 2007 potrivit Comitetului de Coordonare al Organizatiilor Non -Guvernamentale in Irak.

Vom incheia aceasta expunere de date prezentand o realitate infricosatorare: "americani au fost intrebati intr-un sondaj de opinie la inceputul anului, cati civili irakieni considera acestia ca au fost ucisi, ca rezultat al interventiei si ocupatiei. Media raspunsurilor a fost 9890. Aceastra resprezinta mai putin de o traime din numarul de morti estimate de ONU doar in 2006. Discrepanta este rezultatul exceptionalismului American - Statele Unite sunt prin definitie, baiatul bun iar baietii buni nu initiaza conflicte optionale care sa rezulte in peste 1 milion de oameni masacrati."[14]

Concluzie

Dupa redactarea unei asemenea lucrari, dupa strangerea si procesarea informatiilor, dupa expunerea lor intr-o maniera cat mai usor inteligibila , ajungi si la momentul in care trebuie sa tragi concluzii, sa expui observatii si sa analizezi daca ai realizat ceea ce ti-ai propus si daca lucrarea si-a indeplinit scopul ori nu.

Doua au fost intrebarile carora am incercat sa le dam un raspuns in aceasta lucrare: Cand se incalca voit si premeditat drepturile omului si mai ales pentru ce? si unde ne aflam din punct de vedere al dezvoltarii drepturilor omului; stagnam sau innaintam?

Poate ar fi fost indicat sa numar de cate ori am folosit cuvinte precum "deces", "moarte", "victime", "raniti", pentru ca folosirea acestora repetata in prezentarea unei lucrari de drepturile omului ne-ar fi dus la unul dintre raspunsurile pe care doream sa le dam, si anume raspunsul la intrebarea "Cat de importante sunt drepturile omului in contemporaneitate?". Ideal ar fi fost ca aceste cuvinte sa nu se repete in aceasta lucrare, ideal ar fi fost ca toata lucrarea sa se invarta in jurul a catorva cazuri izolate pe care sa le prezentam exhaustiv. Realitatea este insa ca in paginile acestor lucrari nu au avut loc toate incalcarile si toate crimele comise impotriva unor oameni "vinovati" doar de faptul ca traiau intr-un stat si pe o planeta care nu i-a putut apara.

Luand una dintre cifrele medii care estimeaza decesele din Irak am fi avut nevoie de aproximativ 3000 de pagini ca scriem doar numele si prenumele celor ce si-au pierdut viata in Irak. Daca am scrie si numele ranitilor am depasi zece de mii de pagini iar daca am scrie despre fiecre dintre acestea macar atat cat descriu apropiatii lor am avea nevoie de un numar inestimabil de pagini.

Cum poti expune tragedia a milioane de oameni intr-o lucrare in care apar doar cuvinte? Cum poate fi drept ca parinti, copii, barbati, femei, tineri ori batrani, fiecare cu o viata, fiecare cu o poveste fiecare cu un viitor in fata lor, cum putem reduce pe toti acesti oameni astfel incat sa incapa in o prezentare atat de scurta? Am avea nevoie de capacitati shakespeariene doar pentru a transpune in scris o farama din tragedia suferita de acesti oameni. Dar se intampla ca de cele mai multe ori mii si zeci de mii de oameni devin simple statistici. Zece mii de morti sunt doar zece mii de morti, nu au fiecare cate un nume, nu au familii, nu vedem modalitatile oribile in care sunt ucisi, nu auzim gemete, plansete, nu vedem persoana- nu simtim durerea. Vedem doar ca mii si milioane de astfel de oameni, sunt redusi la un simplu numar, rece, impersonal si garantat sa nu provoace atat de multe emotii precum ar provoca poate poza unui singur irakian mort.

"Din diferite surse, aici incluzand sisteme informationale ale mai multor state si retele media, ni se prezinta starea de fapt a invaziei americane a Irakului. Aceste informatii descriu spitale suprapopulate, intregi zone distruse de bombele americane, miile de victime ale bombardamentelor cel putin neglijente ale armatei americane si nu in putine relatari apar printre victime, femeile si copii. Acestor relatari li se adauga imagini (fotografii sau video) ale efectelor uraniului saracit folosit fara pic de discernamant de armata americana. Toate aceste informatii duc spre o concluzie pe care multi din americani sustinatori ai invaziei Irakului nu vor sa o constientizeze: inverventia americana condusa de cei mai inalti lideri ai Statelor Unite incalca aproape toate acordurile internationale referitoare la regulile razboiului. Trebuie sa luam act de aceste incalcari, altfel riscand sa ne pierdem credinta in sistemul international si in democratia propovaduita de catre Statele Unite."[15] Acest citat dintr-un dosar inaintat Curtii Penale Internationale, arata cum este perceputa inverventia Irakului de catre majoritatea oamenilor care au o relativa cunoastere a faptelor petrecute pe teritoriul acestui stat. Nu am ales un mare ganditor contemporan ori o capacitate iesita din comun. Chiar daca autorul citatului este un jurnalist deosebit de bun, el ramane in ochii publicului un om relativ simplu, un om care face parte din mase. Asta pentru a sublinia ca nu este nevoie decat de a cunoaste anumite date si de folosirea judecatii simple pentru a ne da seama de greselile comise cateodata chiar in numele nostru de catre liderii politici. In numele corectitudinii trebuie sa precizam ca folosirea excesiva a termenului "americani" este incorecta dat fiind faptul ca fortele care au interventit in Iraq reprezentau o coalitie de 49 de state. La fel folosirea termenului invazie, statutul interventiei in Irak nefiind unul desavarsit juridic inca. Romani fiind, trebuie sa ne asumam raspunderea pentru o parte dintre aceste crime, dat fiind faptul ca Romania face parte din coalitia amintita mai sus si prin sustinerea efortului militar din Irak, sangele nevinovatilor este si pe maineile liderilor nostri si implicit al societatii care nu s-a mobilizat indeajuns pentru a prevenii implicarea noastra in un asemenea conflict.

SUA, "the land of the free and the home of the brave.", statul in care exista CIA, FBI, NSA, ATF, statul care are are reputatia de a fi cel mai democratic stat de pe planeta. Acesta este statul cu ce mai mare pondere decizionala in o coalitie al carei scop era democratizarea unui stat nedemocratic, oferirea de libertati populatiei irakiene, aducerea bunastarii si a traiului decent in Irak. Au intervenit pentru a gasi arme de distrugere in masa, arme chimice si rachete de lunga distanta. S-au gasit echipamente dezafectate si inutilizabile. In discursuri si in propaganda debordeaza de bunavointa si de demnitatea celor drepti. Insa au reusit sa distruga infrastructura unui intreg stat, au provocat milioane de morti si au ranit alte milioane. Au stramutat nenumarate familii, au distrus case, au distrus ministere, au distrus recolte si au doborat economia Irakului. Au creat nenumarate crize umanitare si au transformat Irakul si irakienii intr-un "no-man's land" al drepturilor omului. Au promis viata dar sunt acuzati de a fi adus doar moarte. Au cucerit intreg teritoriul dar au esuat in a prezenta dovezile care ar fi adus legitimizarea atacului lor neprovocat. In momentul in care presedintele George Bush anunta terminarea oficiala a invaziei si a ostilitatilor in Irak, in momentul in care sute de mii de cetateni ai statelor membre ale coalitiei debordau de mandrie si de fericire, alte milioane de arabi se gandeau la fratii, parinti, familiile lor pierdute, la casele distruse, la lipsa apei si a hranei, la posibilitatea ridicata ca ziua de maine sa aduca alte decese, alte mutilari, alte tragedii. Dar noi, oamenii, semenii celor aflati in situatii disperate, suntem prea absorbiti de propria existenta ca sa putem acorda atentia necesara acestor tragedii. Purtam cu totii vina acestor nedreptati, pentru ca prin acceptare, prin tacere, aprobam acest tip de violenta. In secolul in care un cuvant injurios adresat unei persoane te poate duce in fata tribunalului, responsabilii directi sau indirecti a sute de mii de oameni sunt laudati si apreciati. Oare pentru asta a avansat civilizatia atat? Oare filosofii care au dezbatut pentru prima data drepturile naturale asta isi doreau ca finalitate? Drepturile omului sunt fundamentul pe care se bazeaza societatea umana si reprezinta ultima linie de aparare in fata aleatorului in fata capriciilor unor lideri animati de alte interese decat ocrotirea oamenilor nevinovati.

In mijlocul razboiului brutal francez din Algeria, filozoful Jean Paul Sartre a blamat serviciile de informatii/ziarele franceze: "Nu este correct, dragii mei compatrioti, voi ce stiti prea bine toate crimele comise in numele nostru. Nu este deloc corect ca nu spuneti un cuvant despre ele nimanui, nici macar propriilor voastre suflete, din teama ca veti sta in judecata voastra. Sunt dornic sa cred ca la inceput nu stiati ce se intampla, mai tarziu v-ati indoit ca astfel de lucruri pot fi adevarate; dar acum stiti, si totusi va tineti limba."[16] Aceasta situatie se repeta in momentul de fata.

Cu toate ca aceasta este o lucrare ce se doreste a fi academica, si deci obiectiva si echidistanta, nu cred ca va exista cititor care sa nu aibe o reactie emotiva atunci cand parcurge zeci de pagini dedicate prezentarii tragediei semenilor lui.

In incheiere, doresc sa prezint ideea care o consider a fi cea mai importanta concluzie a acestei lucrari. Drepturile omului sunt fundamentul societatii civilizate. Dar acesta lucrare ne arata cat de neputincioasa este societatea civila, si mai grav, cat de neputincioase sunt structurile internationale in a opri si pedepsi incalcarile grave comise de anumite state. Ne arata cat de multe sunt posibilitatile de a incalca grav o multitudine de tratate si de a scapa cu reputatia nepatata si fara repercursiuni de nici un fel. Caracterul optional in ceea ce priveste respectarea conventiilor internationale cu referire la drepturile omului este cel mai mare neajuns al societatii umane. Atat timp cat drepturile omului la nivel international sunt respectate doar in acest mod, societatea umana va fi legata in permanenta de trecutul ei sangeros.

Spuneam la inceput ca nu este o lucrare ce ofera solutii pentru rezolvarea conflictelor si nu are idealuri de genul "pace pe planeta". Este o lucrare ce a avut misiunea inoportuna de a prezenta un con de umbra in istoria drepturilor omului.