Macedonia sub Filip al II -lea

Macedonia sub Filip al II -lea

Filip s-a urcat pe tronul Macedoniei in anul 359 i.Hr. Considerat ca tutore al nepotului sau Amyntas, datorita calitatilor sale militare deosebite va fi proclamat rege de catre armata la varsta de 24 de ani. In adolescenta, Filip a fost ostatic la Theba, avand ocazia sa-l cunoasca pe marele Epameinondas. Acolo invata strategia si tactica militara.

Filip face parte dintre acele persoane care au o influenta decisiva asupra cursului istoriei, el transformand Macedonia dintr-o putere regionala intr-una mondiala. Traditia literara asupra domniei lui Filip nu este foarte bogata. Nu s-a pastrat Viata lui Filip a lui Plutarch iar din lucrarea lui Pompeius Trogus ne-a parvenit doar un rezumat. In general, aprecierea lui Filip, a domniei sale s-a facut multa vreme prin opera lui Demosthenes, marele orator atenian si adversar al regelui Macedoniei. Demosthenes apare ca un campion al democratiei si libertatii hellenice in timp ce Filip este conturat ca un dusman si adversar al acestor principii.

Din aceste informatii, la care se adauga altele indirecte, istoricii moderni au incercat sa reconstituie imaginea lui Filip al II -lea, plecand de la premisa subliniata de Wilcken: o apreciere corecta a lui Filip nu se poate rezuma numai la punctul de vedere macedonean.

Filip a atras atentia multor istorici care i-au dedicat un numar mare de articole si  monografii. Din aceasta intinsa lectur, sa retinem ultimele doua monografii semnate de N.G.L. Hammond si G. Wirth. Ideea de baza a lui Filip, sustine Wirth, a fost realizarea unui mare stat balcanic avand Atena ca fundament cultural.

Desigur, se ridica problema cum un stat, pana atunci hartuit de thraco-illyri - chiar fratele lui Filip, Perdikkas al II -lea, cade in lupta - tinut la respect de marile polisuri grecesti,sa ajunga sa domine in cativa ani intreaga peninsula balcanica si apoi sa cusereasca Asia.

Filip a facut din oastea macedoneana cea mai buna armata a lumii de atunci, organizare care a mers in paralel cu reformarea statului pentru a-l face in masura sa sustina un asemenea aparat millitar. Pana atunci, armata macedoneana se compunea din cavalerie si cateva corpuri de infanteristi fara rol deosebit. Filip, pentru a consolida actiunea sa de eliminare a separatismului tribal si a puterii aristocratiei din Maxedonia, va reforma organizarea militara in sensul sporirii rolului infanteriei recrutate din randul taranilor.

Efectul va fi diminuarea ponderii aproape exclusive a aristocratiei, care constituia cavaleria, in cadrul armatei. Prin urmare, oastea macedoneana este alcatuita din doua corpuri: hetairoi[1] si peshetaroi, adica hetairoi-pedestri.

Falanga lui Epameinondas va fi modificata de catre Filip. Epameinondas, in actiunile ofensive, se baza in principal pe infanterie, in vreme ce Filip va aduce cavaleria la aripa ofensiva. Aceasta naua dispunere oferea avantajul ca, potrivit terenului, sa se poata ataca fie cua ripa stanga fie cu cea dreapta.

Armata lui Filip, desi este o armata de cetateni, e supusa unor exercitii dure si instruita sa poarte razboaie indiferent de starea vremii si anotimp. Filip modifica in acelasi timp si strategia purtarii razboaielor. Pentru a infricosa adversarul, el va purta razboaie de distrugere. Va apela la cavalerie pentru zdrobirea adversarului si va dezvolta tehnica poliorketica. Este interesant ca aceste inovatii in poliorketica au dus la aparitia zidurilor de piatra. Filip va crea si o flota introducand tetrerele si penterele.

Cucerirea regiunilor montane a fost intarita prin intemeierea coloniei Philippopolis. Filip si-a asigurat si iesirea la mare, blocata de atenieni, cucerind in 356 i.Hr. Amphipolis si Pydna. Tot in 356 i.Hr. incepe 'razboiul sacru' provocat de phoceeni.

Phoceenii ai atras Atena si Sparta in sprijinul lor, de cealalta parte fiind Theba, Thessalia si Macedonia. Trei ani mai tarziu, dupa ce a fost de doua ori infrant, Filip obtine in sudul Thessaliei o mare victorie asupra phoceenilor, care i-a asigurat controlul asupra Thessaliei si a stramtorii Thermopile (353 i.Hr.).

In 349-348 i.Hr., Filip opereaza in Chalcidike, ocupand Olynthos, importanta baza ateniana. Dupa zece ani de la declansare, in 346 i.Hr., se incheie 'razboiul sacru'. In urma acordului incheiat, Filip primeste doua voturi si devine membru al Amfictioniei Delphice.

In acelasi an, Isokrates scrie Panegiricul lui Filip in care militeaza pentru: impacarea grecilor intre ei si apoi cu Filip; purtarea unei campanii comune impotriva persilor; cucerirea cel putin a Asiei Mici pentru a coloniza proletariatul din polisurile in care aceasta patura putea deveni un mare pericol daca daca nu se gasea o solutie.

Filip urmarea insa modificarea raporturilor de forte in Hellada din punctul sau de vedere, al unui monarh macedonean. In 341-339 i.Hr., el va consolida frontierele nordice si va extinde autoritatea Macedoniei prin campania din Thracia si Dobrogea.

Intre timp, cetatile hellenice au incheiat o alianta antimacedoneana. Confruntarea dintre cele doua forte s-a desfasurat la Chaironeia, incheindu-se cu victoria deplina a lui Filip.

Dupa batalie, in 338-337 i.Hr., s-a desfasurat Congresul de la Korinth, convocat de regele Macedoniei, cu participarea delegatiilor din cele mai importante comunitati hellenice. Urmarea acestei conferinte a fost alcatuirea Ligii de la Korinth, a carei functionare avea la baza un tratat intre greci in sensul unei aliante panhellenice si un acord intre Filip si fiecare stat grec participant, avand drept rezultat o alianta defensiva si ofensiva permanenta.

Filip a propus drept obiectiv de baza al acestei aliante o campanie panhellenica impotriva persilor ca razbunare pentru sacrilegiul comis de Xerxes prin distrugerea templelor zeilor hellenici. Wilcken subliniaza ca aceasta idee, de a pune razboiul persan sub semnul unui razboi sfant nu provine de la Isokrates, ci de la filip, care voia ca prin aceasta sa lege actiunile sale de marile timpuri ale vechilor razboaie medice, si, astfel, obiectivele sale de cucerire ca rege macedonean sa le puna sub semnul onorant al unui drapel panhellenic.

Consiliul Ligii de la Korinth a incredintat lui filip comanda cu titlul de strategos autocrator, adica comandant suprem cu drept de a purta razboiul si de a incheia pace. In primavara lui 336 i.Hr., Filip a trimis in Asia Mica o avangarda comandata de Parmenion si Attalos.

Filip devenea garantul librtatii si autonmiei Helladei care se afla sub protectoratul sau. Planul sau de a purta razboiul antipersan a luat sfarsit, pentru ca, in vara lui 336 i.Hr., marele rege a cazut asasinat.