Istorie

Qdidactic » istorie & biografii » istorie
Civilizatii preistorice

Civilizatii preistorice

Paleoliticul (in limba greaca palaios = vechi, lithos = piatra) este cea dintai si cea mai lunga epoca a Preistoriei. Urmele unor comunitati paleolitice pe teritoriul Romaniei au fost evidentiate prin descoperirea de unelte de piatra cioplita datand de circa 1 000 000 de ani. Acestea apartin culturii de prund. Paleoliticul ne este mai bine cunoscut prin descoperirile de la Cioclovina (jud. Hunedoara), Ceahlau (jud. Neamt), Baia de Fier (jud, Gorj), precum si in alte locuri.

Economia paleoliticului se baza pe vanatoare, pescuit si cules. O realizare care a imbunatatit in mod decisiv viata comunitatilor paleolitice a fost folosirea focului.

Oamenii acestor comunitati apartin tipului Homo sapiens neanderthalensis, care avea pozitia corpului verticala, cu membre masive si o capacitate craniana mare, si lui Homo sapiens fossilis, un tip uman cu craniu de marime medie, avand fruntea dreapta si inalta.

Credintele religioase au condus la realizarea picturilor rupestre, care reprezinta primele manifestari ale artei preistorice.

Incepand cu mileniul al VII-lea i. Hr., populatiile de pe teritoriul de astazi al Romaniei au inregistrat realizarii remarcabile, fapt pentru care se considera ca aceasta epoca a insemnat o adevarata 'revolutie neolitica' (neos=nou, lithos=piatra). Elementul principal al acesteia este trecerea la producerea controlata a hranei, inventandu-se atat noi madalitati de producere a acesteia (cultivarea plantelor, crestrea animalelor), cat si procedee de conservare. Au fost realizate progrese importante in domeniul mestesugurilor: slefuirea si perforarea pietrei, olaritul, torsul, tesutul. Schimbari semnificative au avut loc in domeniul organizarii sociale si in cel al vietii spirituale.

Calcoliticul sau eneoliticul (aprox 4500-2000 i. Hr.) se remarca in aria noastra geografica prin splendidele culturi cu ceramica pictata, dintre care cele mai cunoscute sunt: Petresti in Transilvania, Gumelnita in Muntenia si Cucuteni-Ariusd in Moldova, Basarabia, Transilvania sud-estica si Ucraina de la vest de Nipru.

Viata spirituala a epocii neolitice si a calcoliticului imbina in mod armonios domeniul credintelor religioase cu cel al artei. Este momentul cand omul creeaza frumosul, iar acesta devine un element nelipsit al vietii sale. Pretutindeni sunt prezente vasele infatisand femei, aspect ce ilustreaza predominarea cultelor fertilitatii si ale fecunditatii, pe primul loc sitandu-se adorarea Marii Zeite-Mame. 'Ganditorul' si sotia lui, doua statuete descoperite la Cernavoda, in Dobrogea, si apartinand culturii Hamangia, reprezinta un exemplu convingator al acestei tendinte de imbinare a artei cu religia.

Spre sfarsitul mileniului al III-lea i. Hr., in tegiunile carpato-balcanice patrunde o populatie straina, venita dinspre Rasarit, din regiunile nord-pontice.

Pastorii nomazi patrunsi in tinuturile noastre fac parte din marea familie a populatiilor indoeuropene. Ei isi impun cultura si modul de viata, in timp producandu-se asimilarea bastinasilor. Istoricii denumesc acest proces indoeuropenizarea, iar noua perioada - epoca bronzului. Se formeaza popoare noi, care vor locui pe un spatiu vast al Europei sud-estice: illirii, tracii si grecii.

S-a ajuns la concluzia ca in spatiul carpato-balcanic creatorii culturilor epocii bronzului sunt tracii.

Epoca bronzului (aprox. 2000-1200 i. Hr.) denota un anumit regres fata de eneolitic, fapt vizibil in domeniul olaritului.

Practicarea metalurgiei bronzului este nota caracteristica a principalelor culturi arheologice din aceasta epoca: Monteoru (Muntenia), Periam Pecia (Banat), Otomani (Crisana), Sighisoara (Transilvania).

Numeroasele arme din depozite pun in lumina caracterul razboinic al epcii. Apar armele de parada, care vorbesc despre pozitia sociala inalta pe care o detin cei care le poarta: topoare din bronz bogat ornamentate, topoare si pumnale din aur si argint.

Aparitia ritului funerar al incineratiei arata importante modificari din viata spirituala. Cultul Soarelui devine acum predominant, iar motivele decorative solare - cercuri, cercuri cu raze, roti, spirale - sunt prezente atat pe vasele de ceramica, cat si pe obiectele de metal.

In momentul in care metalurgia bronzului cunostea cea mai mare dezvoltare, apar obiectele de fier care vor da numele epocii urmatoare: epoca fierului. Dupa tipologia pieselor de fier, istoricii impart aceasta epoca in doua subdiviziuni: prima varsta a fierului, denumita si Hallstatt, dupa localitatea cu acelasi nume din Austria, si a doua varsta a fierului sau La Tene, data dupa o plaja a lacului Neuchatel din Elvetia.

Epoca hallstattiana se intinde pe o durata de aproximativ sapte secole si jumatate (1200-450 i. Hr.). Aceasta este epoca in care se produce cristalizarea etnica a triburilor trace, care locuiau in regiunea Dunarii de Jos si a Muntilor Carpati. Autohtonii acestei regiuni sunt tracii nordici, pe care izvoarele antice incep sa-i mentioneze ca geti sau ca daci (geto-dacii). Alaturi de ei, patrund insa si alte populatii: illirii, sciti, celti, bastarni.

Cea mai rasoandita cultura arheologica a epocii hallstattiene este cultura Basarabi, denumire data dupa localitatea Basarabi din Oltenia.

Proiect: Test de evaluare la geografie - relieful Romaniei

Referat: Bucegii isi dezvaluie tainele

Adeptii curentului behaviorist sustin ca pot fi intelese natura si rolul conflictelor daca se studiaza "comportamentul fiintelor umane/ atunci cand ele actioneaza /pentru a-si procura cele necesare supravietuirii/ si asigurarii prestigiului in cadrul comunitatii/", pe cand cei ai curentului psihologist considera ca fiinta umana detine "instinctul agresiunii". Dupa cum se observa niciuna dintre cele doua definitii nu apeleaza la seme referitoare la (armat) sau (forte implicate).

In definirea contextuala a termenului CONFLICT remarcam o mare varietate a constructiilor datorata necesitatii clarificarii sinonimiei induse de specialistii militari (datorita economiei de limbaj) si nespecialisti intre termenii CONFLICT si RAZBOI, precum si polisemiei substantivului CONFLICT, definit in dictionarele de uz general ca "1. neintelegere/, ciocnire de interese/, dezacord/;antagonism/; cearta, /diferend/, discutie/; 2. Contradictie intre ideile, interesele sau sentimentele/ diferitelor personaje/ care determina desfasurarea actiunii/ dintr-o opera epica sau dramatica/"( DEXI). Aceasta polisemie incalca principiul univocitatii sensului specializat si reprezinta elementul generator al demonstratiei de fata.

Pentru polemologie monoreferentialitatea termenului CONFLICT este conditionata de context: "CONFLICTUL este o manifestare/ a unor antagonisme deschise/ intre doua entitati/, individuale sau colective/, cu interese incompatibile pe moment/, in privinta detinerii/ sau gestionarii/ unor bunuri materiale sau simbolice"

PCMC, 2006 : 24).

" les situations /dans lequelles deux, ou plusieurs sujets collectifs/, groups et Etats/, soufissamment comparables et homogènes entre eux/ pour entrer dans des rapports d ̀ antagonismes reciproques/, juges être porteurs d ̀ intérêts , des motivations,

d ̀ objectifs opposés et réciprociquement incompatibles - (Bilan de dix annees de gestion de crises, L ̀ Insitut Français des Relations Internationales, 2001).

Lb. romana	Lb. franceza
o manifestare	toutes les situations
a unor antagonisme deschise	rapports d ̀ antagonismes reciproques
intre doua entitati	dans lequelles deux
individuale sau colective	ou plusieurs sujets collectifs
cu interese incompatibile pe moment	d ̀ intérêts , des motivations, d ̀ objectifs opposés et réciprociquement incompatibles
in privinta detinerii/ sau gestionarii	être porteurs
unor bunuri materiale sau simbolice	-

Din compararea celor doua definitii textuale observam similitudini concretizate in seme comune referitoare la [partile implicate], [tipuri de participanti], [relatii intre parti] si [scopuri] , diferente aparand doar la numarul substantivului care desemneaza genul proxim (sg. pentru lb. romana, pl. pentru lb. franceza) si la [ valori]: "bunuri materiale sau simbolice" in lb. romana [ - ] pentru lb. franceza.

Ca pozitie sintactica lexemul CONFLICT apare ca :

a) Nume predicativ al verbului a fi: - o stare endemica (a istoriei umanitatii)

o confruntare

un proces

un fenomen universal

o lupta

o diferenta de pozitii

un fapt social

o manifestare (a antagonismelor)

un principiu

Pe langa acestea apar combinatiile de tipul: ind. a putea+inf. a fi + participiu vb.:

CONFLICTUL - poate fi definit ca,

- poate fi interpretat ca

- poate fi vazut ca

Acestea reprezinta repere de identificare, fiind modalitati de definire a conceptului CONFLICT si de corelare cu alte concepte polemologice. Corespondentele gasite reprezinta elemente abstracte, aflate uneori in opozitie (antonimie) : o stare/ o confruntare, un fenomen universal/ o diferenta de pozitii sau in situatia de sinonimie partiala: o confruntare=o lupta. In definitiile analizate se observa lipsa semului [armat], ceea ce determina atribuirea unei valori semantice diferite de aceea a cuvantului RAZBOI, ba chiar posibilitatea unei gradari semantice, ceea ce conduce la desemnari conceptuale noi, realizate prin combinatii sintagmatice diverse.

Aceasta situatie este explicata de necesitatea abordarii amanuntite a conceptului CONFLICT, care este un fenomen complex, analizat in polemologie diferit fata de ceea ce desemneaza definitiile clasice regasite in dictionarele generale sau, chiar, in cele militare. Dinamica polemologiei impune dezambiguizarea contextuala, deoarece pot aparea confuzii ale nespecialistilor (mai ales in textele de presa).

Dupa cum se observa, in general numele predicativ de identificare este reprezentat, in majoritate, de substantive abstracte.

b) CONFLICT se combina contextual si cu alte verbe: a aparea, a se defasura - CONFLICTELE apar

CONFLICTELE nu se mai desfasoara

sau cu locutiuni verbale : a avea loc

CONFLICTELE vor avea loc

Acestea sunt mai putin numeroase, dar au aceeasi valoare semantica, de identificare conceptuala.

c) Dinamica pe care o inregistreaza vocabularul specializat polemologic duce la realizarea unor combinatii contextuale in care sunt evidentiate elemente specifice suplimentare pentru definirea corecta, lexemul CONFLICT avand pozitia de subiect, iar verbul cu valoare predicativa este utilizat la forma negativa:

CONFLICTELE nu se mai poarta intre actorii clasici

CONFLICTELE nu se mai desfasoara intre armatele inamice a doua state

d) O frecventa mare intalnita in textele polemologice romanesti si straine o are combinatia CONFLICT (subiect) + determinant (part. vb.):

CONFLICTE aparute

CONFLICTE izvorate

CONFLICTE datorate

CONFLICTE generate

Aceste tip de combinatii ajuta la inventarierea unei serii cauzale care conduce la identificarea genezei conceptului.

e) Cea mai creativa structura pentru denumirea noilor concepte este cea formata dupa modelul N + det. Adj., in cazul nostru N = CONFLICT :

CONFLICT armat

CONFLICT asimetric

CONFLICT limitat

CONFLICT international

CONFLICT social

CONFLICT ideologic

CONFLICT politic

CONFLICT militar

Preferinta pentru combinatiile bimemebre in care nodul central este reprezentat de substantivul CONFLICT se manifesta atat in limba romana, cat si in limba franceza unde adjectivul este postpus acestuia. Cand intra in componenta sintagmelor CONFLICT ARMAT / CONFLICT MILITAR apare sinonimia partiala cu termenul RAZBOI, conform definitiilor date de DMil. sau de I. Kende (RAZBOI = un conflict armat de masa" ) si intra in categoria sintagmelor interdisciplinare. O alta combinatie, formata din lexemul substantival CONFLICT (ce apartine limbii comune) si determinantul adjectival ASIMETRIC (ce apartine domeniului matematic) conduce la realizarea unei sintagme specializate polemologice.

f) CONFLICT apare si in pozitie de obiect direct:

"alti autori au plasat CONFLICTUL"

"impart CONFLICTUL"

"prima clasa imparte CONFLICTELE

"il faut utiliser LE CONFLIT devenu inévitable"

Verbele tranzitive ii atribuie substantivului analizat functia actantiala, de obiect (complement) direct, cu rolul tematic de tip agentiv - "pacient".

g) Atribut genitival:

derularea CONFLICTELOR

clasificarea CONFLICTELOR

aspecte ale CONFLICTELOR

rezolvarea CONFLICTULUI

evolutia CONFLICTULUI

civilizarea CONFLICTULUI

inghetarea unui CONFLICT

atenuarea unui CONFLICT

Preferinta pentru forma de plural este datorata diversitatii si gradualitatii semantice generate de multitudinea definitiilor contextuale de identificare. De altfel, regasim in textele polemologice afirmatia ca un CONFLICT reprezinta "un proces interactiv si dinamic" (Craciun, I. 2006 : 26) si ca "un ciclu CONFLICTUAL va avea mai multe etape, de evolutia carora depinde insasi rezolvarea conflictului in ansamblu" (idem). Aceasta evolutie graduala se realizeaza prin desemnare sintagmatica de tipul:

PREVENIREA CONFLICTULUI

REZOLUTIA CONFLICTULUI

MANAGEMENTUL CONFLICTULUI

fiecare dintre acestea fiind definit contextual.

h) Rol de atribut substantival

tipuri de CONFLICTE

parti in CONFLICT

Specializarea sensului substantivului CONFLICT este conditionata contextual, prin definiri de identificare a termenului simplu sau a sintagmelor din care face parte, monosemia fiind astfel

Contact \|- ia legatura cu noi -\|
Adauga document \|- pune-ti documente online -\|
Termeni & conditii de utilizare \|- politica de cookies si de confidentialitate -\|
Copyright © \|- 2024 - Toate drepturile rezervate -\|