CONCEPTUL DE
INGRADIRE SI INCEPUTUL POLITICII AMERICANE DE INGRADIRE
Incepand cu anul 1946, hotaratoare pentru
perceptia americana a inceperii conflictului est-vest a fost doctrina
de ingradire. Pornind de la axioma dusmaniei de principiu a URSS
fata de lumea din afara si a imposibilitatii unei
cooperari de durata, in perioada razboiului, Kennan a
combatut din rasputeri politica de cooperare a lui Roosevelt. Kennan
spunea in Memorandumul din mai 1945: "Daca lumea vestica ar putea
avea taria politica de a se opune Rusiei in consolidarea puterii ei
in Europa de est si centrala, neacordandu-i ajutor material si
moral atunci nu va putea mentine tot teritoriul pe care si l-a adjudecat
sub tutela sa. Daca Vestul nu vrea sa mearga pana la
capat nu ramane nimic altceva de facut decat
impartirea Germaniei, continentul sa fie impartit in
sfere de influenta si sa se stabileasca o linie de la
care sa nu li se permita rusilor sa-si exercite
puterea in mod necontestat sau sa intreprinda actiuni
unilaterale.
In iarna lui 1945/46 Kennan a insistat ca seful
sau, ambasadorul Harriman sa accepte impartirea lumii in
sfere de influenta si sa mobilizeze opinia publica
americana impotriva noului inamic.
Determinant pentru schimbarea politicii americane a fost
faptul ca seful sectiei pentru Europa din cadrul Departamentului
de Stat, Freeman Matthews, l-a desemnat tocmai pe acest diplomat cu intocmirea
raportului de baza cu privire la liniile directoare ale politicii
sovietice si la concluziile ce se impuneau in politica SUA.
In "telegrama lunga" din 22 februarie 1946 Kennan
descrie politica externa sovietica, suspiciunea si agresivitatea
URSS-ului nu ca pe o consecinta a unei dezvoltari politice recente,
ci drept o componenta necesara a sistemului sovietic. "Cerintele
trecute si prezente ale pozitiei proprii au obligat conducerea
sovietica sa exprime o dogma conform careia lumea
exterioara este rea, ostila amenintatoare, dar pandita
de o boala necrutatoare si condamnata ca prin lupte
interne tot mai puternice sa fie dezmembrata; lovitura de gratie
o va primi din partea puterii sovietice crescande, lasand locul unei lumi
noi si mai bune. Aceasta teorie oferea pretextul pentru
cresterea numarului militarilor si al politistilor
statului sovietic, pentru izolarea poporului rus de lumea exterioara
si pentru incercarile continue de marire a fortelor
politienesti, toate acestea corespunzand instinctelor de dominatie
rusesti." Dupa parerea lui Kennan dogma despre lumea
inconjuratoare capitalista si agresiva exista independent
de experienta conducerii sovietice. In ciuda dorintei de cooperare a
SUA, nu era posibila o dezamorsare a agresivitatii politicii
sovietice.
Fara nici o indoiala Kennan supraestimase
importanta ideologiei sovietice pentru politica URSS precum si
posibilitatea Moscovei de influentare a partidelor comuniste si a
activitatii acestora in tarile din afara zonei de
influenta a Armatei Rosii. A opus slabiciunilor URSS
sansele viitoare ale sistemului liberalo-capitalist din Europa,
presupunand ca politica sovietica este inchisa si
inflexibila, netinand seama de necesitatile reale ale
conducerii sovietice si neglijand orice diferentiere dintre sfera de
securitate est-europeana si lumea externa. Kennan nu si-a
marturisit parerea ca politica sovietica nu viza instalarea
revolutiilor comuniste in Europa de est si vest ci doar asigurarea
dominatiei sovietice; de asemenea nu a clarificat politica pe care a
recomandat-o si pentru care un an mai tarziu a introdus termenul de
ingradire, politica ce ducea cel putin in Germania si
Europa la o impartire in doua parti distincte.
Prin "telegrama lunga" a lui Kennan politica de
"rezistenta" fata de URSS s-a impus definitiv in cadrul
administratiei Truman. In iulie 1946memorandumurile privind relatiile
americano-sovietice confirmau faptul ca securitatea americana era
primejduita prin simpla existenta a URSS si recomandau
necesitatea unei limitari a primejdiei sovietice, "rabdare si
fermitate" si "limbajul fortelor militare" pentru a asigura
interesele americane si drepturile natiunilor mai mici. SUA trebuia
sa fie in plan militar in situatia de a se opune expansiunii
rusesti; in acelasi timp toate natiunile "care nu
apartineau sferei de influenta sovietice, ar fi trebuit sa
primeasca ajutor economic generos si sustinere politica in
opozitia lor fata de patrunderea sovietica. Ajutorul
militar in cazul unei agresiuni este ultima masura care trebuie
luata; o bariera efectiva impotriva comunismului ar fi de fapt
sprijinul economic masiv, uniunile comerciale, creditele si misiunile
tehnice pentru statele capitaliste."
Convins ca nu trebuie facute concesii
conducerii sovietice, Byrnes a condus politica americana a anului 1946 in
spiritul lui Kennan. Cererile sovietice au intampinat o impotrivire
puternica, s-au luat primele masuri pentru stabilizarea Europei ce nu
se afla in sfera de influenta a Armatei Rosii.
Un pas important in politica de ingradire a fost
intreprins de catre Byrnes prin reorientarea definitiva in politica americana
a imprumuturilor. Scopul acestei politici era sa deschida
pietele externe pentru exportul de marfuri si capital american
spre a stavili criza de supraproductie ce ameninta sa
inceapa. Si URSS si vecinii ei di Europa de est urmau sa
fie atrasi in acest sistem de comert liber. In principiu scopul era
acelasi, deoarece nici necesitatile economice care i-au stat la
baza nu se schimbasera, acum insa scopul era indreptat
catre o noua directie: stabilizarea regiunilor primejduite
impotriva influentei comuniste. Reluarea economiei conform principiilor de
baza liberale trebuia sa indeparteze pericolul comunist.
