Civilizatia mykeniana

Civilizatia mykeniana

Dupa cum spuneam, izvoarele pentru perioada mykeniana sunt constituite, in primul rand din materialul oferit de tablitele notate in Linearul B.

Invazia indoeuropenaa in Hellada nu a adus, pentru un timp, schimbari fundamentale. Helladicul mijlociu (1900-1550 i.Hr.) era, in ultima instanta, o cultura rurala. Autohtonii tarani vor asimila din punct de vedere cultural pe indo-europenii veniti in Hellada. Abia odata cu hellenicul tarziu, pe la jumatatea XVI i.Hr., incepe o noua forma culturala, cand dupa o lunga perioada de acumulari indo-europenii devin din punc de vedere social o patura dominanta, razbinica, situatie care se va reflecta si in organizarea socio-militara, dar si in arhitectura. Noua lume este animata de un nou ideal, complet diferit de cel anterior, care este unul rural.

Aceasta epoca eroica si-a primit numele de la cetatea lui Mykene, descoperita de Schliemann. In afara de Mykene, existau si Tyrinthos, Orchemenos, Pylos. Trebuie notat ca prima perioada a culturii mykeniene este, in esenta, limitata la partea rasariteana a Helladei, respectiv Hellada centrala si Peloponesul.

Idealul mykenian este un ideal razboinic. Constructiile impunatoare ridicate pentru eternitate sunt influentate de acest nou spirit eroic, razboinic. Elementul definitoriu este palatul cu megaron si vatra, caminul unde se face focul. In mijllocu salii, in megaron, sala mare, 'castelanul' ia masa in comun cu 'vasalii' sai. Neindoielnic, arhitectura mykeniana reprezinta o organizare diferita a spatiului, complet diferita de cea labirintica a kretanilor. De altfel, mitul lui Teseu si al Ariadnei subliniaza tocmai contrarietatea grecilor fata de arta kretana, pe care ei o simteau stranie.

Diferenta dintre cele doua lumi transpare si prin valorile sociale deosebite: femeia nu are niciun rol in societate, fapt elogvent ilustrat de Iliada, in masura in care epopeea homerica poate fi un izvor pentru aceasta epoca.

Punctul culminant al evolutiei acestor helleni timpurii este atins la sfarsitul secolului al XVI -lea si apoi la inceputul secolului al XIV -lea intrucat in secolul al XV -lea se inregistreaza o perioada de oarecare recul sub influenta minoica. Din importantele tezaure descoperite de catre Schliemann, se poate deduce existenta unui embrion de organizare statala.

Daca putem vorbi de organizare statala, aceste coagulari politice au mai mult determinari militare, sub imperiul necesitatii. Relieful Helladei favorizand faramitarea politica, este la fel de clar ca aceste coagulari politice nu erau durabile. Ele se reaizau numai in vederea unor expeditii de oarecare anvergura, astfel ca nu se poate vorbi de o regalitate propriu-zisa, aceasta fiind exercitata de un sef de razboi, un hegemon.

Problema marilor constructii numite ciclopice, ridica problema mainii de lucru utilizate la ridicarea lor. Se crede ca au fost utilizati sclavi, dar si autohtoni adusi in stare de depedenta.

Hellenii mykenieni nu s-au limitat numai la continent, ci, judecand dupa descoperirile ceramice dar si ale altor marfuri, se constata o expansiune mykeniana in secolele XIV-XIII i.Hr., pna intr-acolo incat se poate vorbi de o talassocratie mykeniana pe la 1400 i.Hr. Se intalnesc resturi de ceramica mykeniana in insulele Ciclade si in asezarile mykeniene din Rhodos. Arheologia, ca si anumite date din texte, documenteaza un comert mykenian cu Syria, Fenicia, Egiptul si regiunile din Italia sudica si Sicilia.

Mykenienii au colonizat o parte a Ciprului, unde se intalneste denumirea de 'Coasta Achaica', prin urmare surplusul de populatie se aseza in insulele Egeii, unde gasim comercianti, meseriasi etc. In textele orientale este mentionata tara Ahijawa, in care unii savanti ii vad pe achei, iar altii cred ca e vorba doar de o populatie anatoliana.

Tactiaca de lupta a razboinicilor mykenieni se intemeia pe utilizarea carului de lupta si unitatea tactica compusa dintr-un sef, insotit de trupa sa. Tocmai descrierea acestei tactici in epopeile homerice a dus la formularea ipotezei ca nucleul acestor opere dateaza inca din epoca mykeniana.

Religia mykeniana este o religie indo-europeana, dar care a primit si un serios aport minoic. Relatia dintre ea si religia hellenilor propriu-zisi a fost sugestiv definita de catre marele savant suedez M. Nillson in lucrarea fundamentala Geschiche der griechischen Religion I (München, 1995): 'Religia mykeniana este mama religiei hellenice in aceeasi masura in care mykenienii sunt stramosii grecilor istorici'.