Pozitia URSS si posibilitatea aparii Cehoslovaciei

URSS, in zilele crizei din septembrie, se pronunta ferm in apararea Cehoslovaciei, pentru organizarea ripostei colective agresorilor¹¹¹. Ea era gata sa-i vina in ajutor Cehoslovaciei si fara ajutorul Frantei¹¹² si in caz daca Polonia si Romania se vor opune trecerii trupelor sovietice prin teritoriul lor¹¹³. Reprezentantul politic sovietic la Londra isi amintea dialogul sau cu Litvinov in legatura cu aceasta si cuvintele comisarului norodnic ca URSS ii va veni Cehoslovaciei in ajutor in orice caz, era nevoie numai de rugamintea guvernului cehoslovac¹¹⁴. O mare grupare de trupe sovietice a fost deplasata spre hotarele vestice ale Uniunii Sovietice pentru acodarea in caz de necesitate ajutorului militar Cehoslovaciei¹¹⁵, despre ce K. E. Vorosilov, la 26 septembrie, l-a prevenit pe Gamelin¹¹⁶ .

Dar, pentru a primi acest ajutor, dupa el era nevoie sa se adreseze. Aceasta Benes nici odata n-a facut-o. Mosley in legatura cu asta scrie: "Benes s-a abtinut de la rugamintea catre rusi sa-i acorde ajutor nu din frica sa primeasca refuz, dar din cauza ca acest ajutor putea fi acordat"¹¹⁷. Benes in memoriile sale recunostea: "Eu personal nici odata nu ma indoiam in actiunile Uniunii Sovietice. Eu eram increzut ca ea obligatiile sale le va onora!"¹¹⁸

Insa, din cauze deja cunoscute, URSS a fost ignorata, atit de occidentali cit si de cehi, ce acestora le-a costat rasplata imediata, iar Occidentului ceva mai tirziu. Acest fapt il mentioneaza nu numai fostii istorici sovietici, ci si cei occidentali.¹¹⁹

Pentru a ne clarifica cu aceasta intrebare, este necesar sa examinam problema privind realismul acordarii ajutorului Cehoslovaciei din partea Uniunii Sovietice si deasemenea posibilitatea opunerii cehilor agresiei naziste. nu este cazul sa aducem date despre numarul si inzestrarea gruparii trupelor sovietice, menite pentru aceste scopuri. Vom mentiona numai ca ele erau destul de impunatoare.¹¹⁵ Intrebarea a fost pusa astfel (inca in septembrie 1938) fiindca Cehoslovacia nu avea hotare comune cu URSS, iar guvernele Poloniei si Romaniei au interzis trecerea Armatei Rosii prin teritoriul lor.

Vom incepe de la aceea ca, la 23 septembrie, guvernul polonez a fost prevenit ca in cazul invaziei trupelor lui in Cehoslovacia, URSS va considera aceasta drept act de agresie si va denunta pactul despre neagresiune cu Polonia¹¹³. In asa caz Armata Rosie ar fi trecut prin teritoriul agresorului fara sa-l previna si ar fi intrat in lupta cu vermahtul. In caz cind Polonia isi pastra neutralitatea, dar prelungea sa ocupe pozitia veche pe aceasta intrebare, raminea coridorul aerian de asupra Romaniei la inaltimea de peste 3 mii metri. Aici apare alta intrebare - era satisfacator acest coridor pentru transportarea unei mari mase de trupe si tehnica, iar apoi pentru aprovizionarea lor?

La acel moment Uniunea Sovietica avea cea mai puternica din lume aviatie¹²⁰ si dupa unele date a dislocat la hotarul romano-polonez 2 mii de avioane¹²¹. URSS era unica tara din lume care avea unitati puternice de aeropurtate, care erau alcatuite din sase brigazi de parasutisti¹²². Ele puteau concomitent, impreuna cu armamentul, sa fie ridicate in aer si deplasate la sute de kilometri¹²³. Reiesind din cele expuse, nu trezeste indoiala ca o puternica aviatie militara de transport era capabila sa ridice in acelasi timp in aer o numeroasa armata si prin coridorul aerian s-o transporte in Cehoslovacia. In asa fel in termeni redusi o puternica grupare a Armatei Rosii putea fi transportata pentru apararea comuna cu armata cehoslovaca a Cehoslovaciei. Fara indoiala exista posibilitatea aprovizionarii ei cu toate cele necesare. E clar ca trupele sovietice si cehoslovace, ar fi fost de nadejde acoperite din aer de aviatia sovietica.

Dar nu trebuie de exclus si posibilitatea trecerii terestre a trupelor sovietice in Cehoslovacia. "Era bine cunoscut, scrie Rotstein, ca pozitia Romaniei si chiar a Poloniei in realitate va depinde de pozitia, pe care o va ocupa Franta Deaceia, daca Franta in realitate avea de gind sa-si onoreze obligatiunile, ea, se intelege, s-ar fi inteles cu tarile respective" despre trecerea prin teritoriul lor a trupelor sovietice¹²⁴. E greu sa nu fim de acord cu autorul. Si daca cehii ar fi opus rezistenta lui Hitler, Franta ar fi fost obligata sa le vina in ajutor. Drept, ca in lumina comportarii ei cu un an mai tirziu, in ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor sale in fata Poloniei, apare intrebarea: dar ar fi iesit real Franta in apararea Cehoslovaciei sau in cel mai bun caz s-ar fi limitat cu declararea formala a razboiului? Bazindu-ne pe faptele comportamentului guvernului lui Daladier in zilele crizei din septembrie, Franta, probabil, ar fi ramas in laturi, fara sa excludem ca putea sa nu urmeze nici declararea formala a razboiului. Asa ca Uniunea Sovietica si in acest caz trebuia sa lupte cu Germania fara ajutorul aliatilor occidentali. Aceasta este numai una din variantele presupuse si cu toate ca cea mai mult probabila in evolutia evenimentelor, deloc nu unica. Nu trebuie de exclus si alta - sub presiunea opiniei publice a tarii sale guvernul Daladier ar fi fost nevoit sa-i vina in ajutor Cehoslovaciei sau sa-si dea demisia si nu se intimpla cu un an inainte aceea, ce s-a intimplat cu obligatiile fata de Polonia. O astfel de presupunere este admisibila, fiindca anume din aceasta cauza "münhenistii" si se temeau ca Franta va intra in razboi, iar apoi si Anglia. Chestiunea e de asa natura ca descompunerea interna a societatii franceze inca n-a atins un asa nivel de gravitate ca peste un an (la ce a contribuit si "Münhenul"). Pina la "Münhen" era inca viu Frontul Popular si capitulantii inca nu erau atit de tari. Tinind cont de aceasta nu putem la absolut sa excludem situatia cind Franta ar fi venit in apararea Cehoslovaciei si, atunci, regimul hitlerist ar fi fost in termenii cei mai scurti nimicit. Ce priveste in asa caz trecerea trupelor sovietice prin Romania, apoi dupa parerea lui Churchill, aceasta intrebare ar fi fost rezolvata "cu ajutorul presingului si garantiilor marii aliante sub egida ligii Natiilor"¹²⁵.

Dar, ca aceasta posibilitate sa se realizeze in realitate, era nevoie de una - guvernul lui Benes trebuia sa se situeze in fruntea rezistentei poporului propriu si sa apeleze la aliati dupa ajutor.

Iar pentru lichidarea lui Hitler, inca in 1938, existau toate premisele - coraportul de forte era multiplu de partea "tarilor iubitoare de pace". Germania nu avea nici o sansa din o mie pentru a cistiga razboiul. Aceasta o recunostea chiar si un asa "münhenist" convins ca Henderson, care scria in acele zile in unul din raporturile sale la Londra: "Daca noi in realitate am fi aratat dintii lui Hitler, el n-ar fi indraznit la momentul actual sa dezlantuie razboiul".¹²⁶ In legatura cu aceasta la procesul de la Niurenberg Keitel marturisea, amintindu-si cuvintele lui Hitler: "Eu voi lua decizia despre actiunile contra Cehoslovaciei, numai daca voi fi ferm convins ca Franta nu va actiona"¹²⁷ Si mai departe Keitel continua: «Eu sint ferm convins ca, daca Daladier si Chamberlain ar fi spus la Münhen: "Noi vom actiona", noi nici intr-un caz n-am fi recurs la actiuni militare. Noi nu aveam forte, pentru a forta linia fortificatiilor cehoslovace si noi nu aveam trupe la hotarul vestic»¹²⁸. Pare ca nu sint dovezi mai solide a imposibilitatii rezolvarii militare a acestei intrebari in folosul Germaniei si, cu toate acestea, exista necesitatea de a aduce putina statistica privind coraportul real de forte.

Agresorul avea 47 de divizii (conform altor date 35 de infanterie si 16 de tancuri si motorizate, din care o treime erau in stadiu de formare)¹²⁹, 39 din care conform planului «Gr n», se prevedea de folosit contra Cehoslovaciei.¹³⁰ Dar si din acestea doar jumatate erau  pregatite de lupta: din cauza organizatiei slabe, deja la 1 octombrie, fara sa intilneasca vre-o careva rezistenta in timpul ocuparii regiunii Sudete, se miscau extrem de lent, creind o imbulzeala colosala pe magistrale.

In acelasi timp, Cehoslovacia avea 45 de divizii, posedind forte armate in numar de 2 mln. de oameni, dispunind de 1582 de avioane, 469 de tancuri (dupa alte date pana la 740), 5700 de tunuri, 601 mii de mitraliere si alt armament. Armata ei putea sa se sprijine pe puternicele fortificatii de linga frontiera. Contra forturilor grele cehoslovace s-au dovedit neputincioase tunurile cu calibru de 210 mm¹³¹. «Hitler personal a sosit la fostul hotar, pentru a-si face impresii despre aceste fortificatii, si s-a intors zguduit Cucerirea lor, cu conditia apararii dirze, ne-ar fi costat mult singe»¹³², isi amintea Shpeer.

Cehoslovacia avea inca un avantaj important fata de Germania - o colosala superioritate morala a poporului si a armatei¹³³.

Armata franceza numara 100 de devizii¹³⁴. Resursele potentiale umane si materiale ale Imperiului Britanic erau colosale. Superioritatea Angliei si Frantei in fata Germaniei in domeniul FMM era indiscutabila. Forta Armatei Sovietice, dupa cum am mai mentionat, crea pentru Cehoslovacia o precumpanire hotaritoare chiar si fara Anglia si Franta. Mussolini nici n-ar fi incercat sa intreprinda ceva in folosul lui Hitler. Chiar si peste un an el n-a indraznit sa intre in lupta, ci a facut-o abia in ajunul capitularii Frantei.

In aceste coditii, intr-un termen foarte scurt, daca incepea razboiul, Germania ar fi suferit o infringere completa. Dar cu regret s-a intimplat altfel: Cehoslovacia a fost predata fara nici o impuscatura, schimbind de o data, intr-o zi, si coraportul de forte, si situatia geostrategica in asa fel ca Germania s-a transformat in mare putere, capabila sa dezlantuie razboiul mondial !