Iudaism
(Mozaismul)
(din ebr. Yehudah, "Intemeietorul" + suf. -ism
Iudaismul (mozaismul)
este religia poporului evreu, a doua religie monoteista din istoria
spiritualitatii universale, dupa Zalmoxianism, in a carei doctrina intra: (1)
"adorarea unui Dumnezeu abstract, unic" - El, Yahweh (in «Torah»), Shekhina (in
«Talmud»); (2) utilizarea vechilor obiecte nationale de cult, intre care si mashshebah (jertfelnicul) - «o piatra
dreapta, ca simbol material al divinitatii in care salasluieste spiritul divin,
ce se folosea ca masa de sacrificii, pana cand a fost inlocuita, la Ierusalim,
cu un altar de piatra sau de bronz» (KD, 483); (3) intemeierea pe Thorah (Legea), «rezidand in primele
cinci carti (Pentateuch) din Biblia ebraica, atribuite lui Moise, si
pe traditia orala, cuprinsa in Talmud»
(ibid.) (4) «Dumnezeu, ca unicitate absoluta
(El Yahweh), este altceva decat lumea
creata de el, cu care nu poate avea raport de asemanare; fiind opera lui
Yahweh, lumea totusi nu a purces din substanta divina si ca atare nu e
consubstantiala cu el; ea a izvorat din ideea divina, fiind creata de
inteligenta dumnezeiasca prin intermediul cuvantului activ al lui El Yahweh;
() Dumnezeu insusi e adorat ca Fiinta Absoluta, care nu are obarsie, nu s-a
nascut, nu se supune devenirii si nici nu piere, de unde si numele cu care i se
recomanda lui Moise in prima revelatie: Eu
sunt, adica "eu sunt cel care este"» (ibid.)
Iudaismul a cunoscut patru etape. In etapa biblica, erau adorati muntii, plantele, animalele,
Luna etc. si erau practicate ritualurile specifice («circumcizia, dansul sacru,
holocaustul sacrificial, tabuarea hranei necurate» - KD, 316). Persista ideea pelasgica,
european-anatoliana, din paleolitic / neolitic, privind lacasul suflului vital
(sufletului) in sange, «pana la intrarea pe Pamantul Fagaduintei, de la
mijlocul mileniului II i. e. n., dupa ce, in sec. XI i. e. n., semilegendarul
Moise, impunand cultul lui Yahweh, a contopit cultele arhaice intr-un monoteism
riguros; religia e consolidata prin reformele din 622 i. H., ale regelui
Yoshiyahu (Iosia), constand in organizarea sacerdotala, eleborarea unei
dogmatici si codificarea Bibliei ebraice» (ibid.). In lumina documentelor "semilegendarul Moise" se dovedeste a fi
un real Moshua / Mosua (Mosa / Moshe) sau Mosul, adica Inteleptul (asa cum s-a pastrat in limba
pelasgo-dacica / valahica, sau dacoromana, pana azi), ce a fost trimis de
Cogaion / Sarmizegetusa - potrivit scenariului misteric / initiatic al
aruncarii in trei sulite / tapi, - ca Mesager Celest, pe calea
spirala-planetara intru Samos / Soarele-Mos (Dumnezeul Cogaionului /
Sarmizegetusei), urmand ca la intoarcere ("din Ceruri"), "in al patrulea an",
sa devina regele-zeu-medic al Pelasgo-Daciei, adica "omul-(-lu-)Soarelui-Mos-pe-pamant",
Sa-lu masua / Salumosha > Salmos, "Zalmas-Zalmoxis", "purtatorul
cuvantului lui Dumnezeu in Cogaion / Sarmizegetusa"; refuzand sa mearga mai
departe de Egipt, pierde calitatea de -lu-, "om al Soarelui-Mos / Dumnezeul
Cogaionului", ramanand doar Moshua / Mosha, Mosul
(Moise) adica
Inteleptul; totusi, se dovedeste in continuare fidel Cogaionului /
Sarmizegetusei; dupa ce elibereaza triburile de evrei ("cele 12 semintii") din
Egiptul faraonic, se reintoarce pe calea-spirala-zalmoxiana in fruntea
acestora, pana in locul Ierusalimului, unde intemeiaza o foarte importanta
"halta" pentru solii trimisi in continuare de Cogaion / Sarmizegetusa pe calea
spirala-planetara; grecii asa descopera Ierusalimul, ca "halta a vechilor Salmosieni /
Zalmoxieni", dupa cum arata si elementele formante din toponim: Ieru- < gr. hieros "sacru" / geron "batran, vechi", + Salumos / Salymi', "Salmosieni / Zalmoxieni". In etapa talmudica (sec. VI i. H. - I d. H.), momentul
cel mai important este, desigur, elaborarea Talmudului (sec. V i. H.). In etapa rabinica, sau evmezica, eruditii alcatuiesc Kabbala, se elaboreaza codul celor 613 porunci
juridice din Vechiul Testament, se realizeaza «structura de casta a
evreilor» (ibid). In
etapa reformista, se constituie neoiudaismul «de
intentie rationalista, care se considera unica religie eterna si universal
umana, ce ar asigura aparitia unui Mesia.»(KD, 316).
