Cruciadele

Cruciadele

Un razboi a izbucnit in secolul XI si a durat pana tarziu in evul mediu intre lumea crestina pe de-o parte si cea musulmana pe de alta parte, avand cauze, multiple. Razboiul a imbracat haina religioasa si de aici o anumita incarcatura emotionala specifica.

Cauzele ar fi :

cauze religioase - dorinta de a elibera locurile sfinte cazute in mana arabilor si apoi a turcilor selgiucizi

un spor demografic in vestul continentului care punea mari probleme alimentare

o incercare de colonizare a teritoriilor vizate, de fixare a unor centre comerciale

Fiecare clasa sociala participanta era motivata diferit, desi toti luptau in slujba Crucii.

Astfel, marii feudali au gasit posibilitatea de a-si consolida puterea politica si economica prin ocuparea de noi teritorii. Aparuse o suprapopulatie de cavaleri.

Orasele, mai ales cele italiene, cautau sa cucereasca noi teritorii si sa slabeasca Imperiul bizantin ce controla comertul pe Marea Neagra si Marea Mediterana. Rolul lor a fost de a aproviziona cu arme, provizii si de a transporta armatele cruciate.

Taranimea spera sa scape de asuprirea feudala, sa gaseasca libertatea mult visata, fugeau de seceta si epidemii.

Biserica si papalitatea erau intr-un anume sens in fruntea cruciadelor, mai ales din punct de vedere spiritual. Pelerinii ce veneau din Orient au raspandit stirile despre frumusetea si bogatiile acestei regiuni a lumii. Acestea incalzeau imaginatia unora precum a cavalerilor dornici de aventura. Acestia traiau in secolul XI in castele intunecoase urate si in frig iar in Orient erau orase mari cu zeci de mii de locuitori, cu biserici foarte frumoase.

Sistemul primogeniturii facea ca un mare numar de nobili, de cavaleri sa nu aiba asigurate conditiile de viata, mai ales in Franta si regalitatea a fost bucuroasa sa scape de acesti recalcitranti indemandu-i in alta parte pentru ca eventual sa nu se mai intoarca niciodata.

Cruciada I

Apelul la cruciada a fost lansat de papa Urban al II-lea la Clermont in 1095. A avut in desfasurarea ei doua etape : prima expeditie a fost a saracilor condusa de Petre Pustnicul si Walter cel Sarac. Dupa plecare, in Ungaria i-au atacat armatele regale pentru ca jefuiau tot ce intalneau in cale. Cruciatii au ajuns la Constantinopol trecand prin Germania si Ungaria. Imparatul bizantin i-a transportat rapid pe tarmul Asiei Mici unde au fost masacrati de turci. Se banuia ce soarta vor avea pentru ca le lipseau armele, dar si proviziile. Numai trei mii au scapat intorcandu-se la Constantinopol.

A doua etapa, cruciada feudalilor, la care au participat un numar mare dintre cei bogati. A inceput cu masacrarea cureilor in Germania dandu-i-se de la inceput un caracter sangeros. Cruciatii s-au adunat din Franta, Italia, Germania, iar in primavara anului 1097 s-au intalnit la Constantinopol. Ana Comnena ii descrie in lucrarea "Alexiada" prezentandu-i in culori nu prea magulitoare ca fiind ignoranti, barbari, prosti. Imparatul le-a luat juramantul de credinta si promisiunea de a restitui Bizantului provinciile pierdute datorita cuceririlor turcesti. Cei condusi de Balduin au ajuns in Asia Mica si au cucerit orasul Edessa punand bazele primului stat, iar ceilalti au ajuns sa elibereze Ierusalimul in 1099 pe care l-au jefuit cumplit, dupa cum ne relateaza o cronica anonima. Au macelarit pe toti musulmanii indiferent de sex sau varsta. S-a creat regatul Ierusalimului in frunte cu fratele lui Godefroy de Buillon. Pamanturile au fost impartite nobililor si se introducea sistemul feudal caracteristic Occidentului Europei. Dar cuceririle cruciatilor se intindeau pe o suprafata mica si pentru apararea lor din loc in loc s-au construit castele. Organizarea acestora o cunoastem din "asezamintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice ce priveau aspectele dreptului feudal. Pentru a inabusi eventualele rascoale s-au organizat ordine militaro-calugaresti - Ordinul ioanitilor si al Templierilor - franceze iar spre sfarsitul veacului si ordinul teutonic ce era german.

Turcii selgiucizi nu au renuntat la teritoriile pierdute si au atacat continuu micile state ce au luat fiinta, reusind in 1146 sa recucereasca Edessa. Acest fapt a servit ca pretext pentru cea de-a doua cruciada. La ea a luat parte regele Frantei, Ludovic al VII-lea si imparatul german Conrad al III-lea in fruntea unor armate franceze si germane. Au mers pe acelasi drum ca si primii si in vara anului 1148 au ajuns la Constantinopol. Din nou imparatul bizantin, de aceasta data Manuel Comnenul le-a pus la dispozitie vase si i-a trecut in Asia Mica, cruciatii au fost ucisi, armatele - de altfel destul de numeroase - au fost risipite de turci si conducatorii lor au ajuns simpli pelerini. Neintelegeri au existat intre vechii cruciati; urmasii lor preferau sa traiasca cu musulmanii decat sa fie "protejati" de cei nou veniti. Sultanul Egiptului, Saladin, intelept si bun militar a reluat ofensiva reusind sa cucereasca in 2 ocombrie 1187 Ierusalimul dupa batalia de langa lacul Tiberiada.

Este motivul organizarii cruciadei a III-lea la care vor participa imparatul german Frederic I Barbarosa, Filip al II-lea August al Frantei si Richard Inima de Leu al Angliei. O armata de 180000 de oameni in total. Ultimii doi, abia plecati au facut un popas lung in Sicilia. Primul, abia intrat in granitele Bizantului, a si intrat in razboi cu acesta. Germanii au ajuns primii in Asia Mica invingandu-l pe sultanul de Iconium.

Imparatul a murit insa inecat intr-un rau, iar armata in cea mai mare parte a fost destramata. O mica parte din ea s-a intalnit in 1191 sub zidurile Ierusalimului dar neintelegerile dintre conducatori a determinat oprirea actiunii. De altfel regele Frantei se intorsese demult acasa. Regele Angliei a fost tinut prizonier mai multi ani cu largul concurs al regelui francez.

Nereusitele au determinat pe papa Inocentiu al III-lea, sa predice organizarea unei alte cruciade, a IV-a.

Armata se aduna greu pentru ca entuziasmul nu mai era acelasi. A fost planuita impotriva Egiptului, dar datorita interventiei Venetiei, a capatat alt sens. Dogele, Henrico Dandolo a determinat orientarea atentiei catre Bizant al carui comert era vizat. Au intervenit in luptele pentru tron cucerind Constantinopolul in 1203 punand pe tron pe Isac II Angelos care nu i-a putut recompensa pe cruciatii latini, ce au cucerit in 1204 a doua oara orasul formandu-se Imperiul Latin de Rasarit. Acest nou "imperiu" a fost recucerit de greci in 1261 fara a mai avea vitalitatea de alta data.

Au mai fost organizate alte patru cruciade dar cu rezultate la fel de slabe in secolul XIII astfel ca, rand pe rand, teritoriile au fost recucerite de musulmani. Doar Cipru va rezista pana in 1571 cand va fi cucerit de turcii otomani.