Romantismul

Romantismul

Conversia neoclasicismului in romantism a fost un lucru evident. Caci elementele romantice se simteau deja in neoclasicism. In fapt este greu de repartizat artistii intr-unul dintre aceste curente. Apoi, clasicismul nu mai avea motivatia sociala pe care o avusese, si, prin urmare, nu se putea institui ca atare. De aceea calmul neoclasic este unul aparent. El lasa sa se inteleaga o tensiune ingrijoratoare. Romantismul va insista pe aceasta tensiune, pe acest mister. De fapt romantismul este un curent al misterelor intrucat sunt psihice, si el are legatura cu latura psihopatologica a expresionismului. Dar tocmai aceasta explozie de afectivitate este cea care l-a si izolat treptat de spiritul general al societatii, spirit care era unul burghez. Romantismul a iesit din sfera de influenta a grupurilor de presiune, a claselor in dorinta de a-si spori puterea. De aceea el marcheaza ruperea artei de interesul anumitor clase, promovand interesul pur al artistului, al geniului. Atunci cand David il picteaza pe Napoleon, el vede in acesta geniul imbatabil si imperturbabil in a se realiza, iar pentru restul lumii el este mijlocul. Constiinta de sine a artistului, nevoia de refugiu in genialitate, a devenit moto-ul unei intregi epoci viitoare. Dar inclusiv neoclasicismul si barocul erau inactuale. Primul devenise ipocrit iar celalalt apatic. Romantismul a luat mitul si l-a proiectat in realitate. El a cautat in realitate eroii si maretia in general. Refugiul poate fi si acela in natura mitica a lui Delacroix, in peisajele ce par a prevesti o cotitura a istoriei. De aceea romantismul nu s-a sfiit sa deplanga paseist si trecutul cel mort.

Sentimentul de neputinta in fata destinului, tragismul, acceptarea stoica a acestuia face parte tot din eroismul romantic. El a putut deriva si in kitsch in momentul in care a implicat un patetism excesiv al trecutului sau al eroului esuat. In orice caz, pragmatismul burghez a iesit victorios din tensiunea dintre mase si clasele aristocratoide, iar multi s-au si trezit deodata marginalizati si neintelesi. De aici si conceptia artei pentru arta care incepea sa aduca in scena ideea artistului izolat. Insa orientarea spre peisaj a unui Delacroix, cu usoara trimitere spre misterul suprarealismului a atras atentia publicului. La fel s-a intamplat si cu peisagistii englezi, iar drumul realismului de tip Barbizon era deschis, ceea ce a pregatit mai departe terenul pentru iesirile in peisaj ale impresionistilor, cu redescoperirea culorii si luminii. Pe de alta parte, directia individualista, a refugiului in mitologia invinsa, in subiectele irationale si in pesimism sunt o masura sa scoata in evidenta directia expresionista.

Proiect: Dunarea - sectoarele dunarii Proiect: Clima. Clima Europei. Clima Romaniei

Excluderea "statelor mici" de pe tabla de sah a istoriei nu poate avea decat efecte negative. Dupa cum a spus si Montespuieu: "Puterea absoluta corupe in mod absolut". Statele Unite nu pot avea o dominatie nelimitata, fara a deveni o teocratie.

Insist pe notiunile de "societate civila", "nesupunere civica", "libertate a opiniei". Superputerile nu isi pot mentine locul lor decat adoptand masuri democratice, si renuntand la politicile de forta.

Au existat istorici si sociologi americani care au criticat interventiile Statelor Unite in Iugoslavia sau in Irak.

Istoria omenirii este un lant de crime, violente si razboaie (vezi Hamlet de W.Shakespeare), dar aceasta nu inseamna ca democratia si dreptatea nu sunt posibile. Dreptatea nu presupune atat putere, cat intelepciune si respect fata de "identitatea culturala" a celuilalt.

Originea si dezvoltarea limbii romane

"Limba este intaiul semn distinctiv si cel mai caracteristic al unui popor" (Al. Zub)

Trasaturi generale

Poporul roman si limba romana s-au format pe teritoriul vechii Dacii, in primele secole ale mileniului intai dupa Hristos. Conceptul de limba romana poate fi definit in doua feluri: limba romana actuala (dacoromana) si limba romana istorica (straromana). Limba romana actuala cunoaste un amplu proces de prefaceri pe o durata de aproape doua mii de ani, prin convietuirea dintre daci si romani, mai ales dupa cucerirea Daciei de catre romani, in urma celor doua razboaie decisive din perioada 101 - 102, 105 - 106.

Latina populara adusa in Dacia si Moesia de armata, administratia, colonistii, negustorii si carturarii Imperiului Roman s-au intalnit in aceste teritorii cu limba bastinasilor, traca sau traco-daca.

In urma unei perioade indelungate de coexistenta si de bilingvism, locuitorii vor vorbi o latina dialectala. Transformarea dialectala se produce in toate provinciile supuse Romei, limba bastinasilor transmitand limbii invingatoare unele elemente din structura lor, cu deosebire de natura lexicala.

In timp, dialectele se transforma in limbi romanice pe toata intinderea Romaniei. Acest proces s-a incheiat in jurul anului 600 (dupa W. Meyer - Lubke). Cercetatorii romani sustin, cu argumente lingvistice, ca in jurul secolului VII, limba romana era deja formata.

Romania este teritoriul european pe care se vorbesc limbi romanice.

Din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi nationale fac parte: italiana, franceza, spaniola, portugheza, romana; iar altele au ramas limbi regionale, precum: catalana (in Spania), sarda (in insula Sardinia - Italia), dialectele retoromane (in Elvetia) sau dalmata (limba care a disparut).

Limbile romanice nu continua direct limba clasica, ci latina populara (avand, ca orice varietate orala, particularitati fata de limba scrisa).

In timp, limbile se modifica. Cand s-au acumulat multe modificari (fonetice, gramaticale, lexicale), astfel incat varianta de origine sa nu mai poata fi inteleasa de vorbitori, s-a vorbit de o limba noua.

In genere, se admite ca procesul de constituirea a limbilor romanice s-a incheiat in secolul al IX-lea.

Pentru limba romana, s-au propus mai multe date: formarea limbii romane ar fi durat pana in secolele VI-VII, VIII-IX.

Dialectele limbii romane

De retinut este faptul ca toate evolutiile importante de la latina spre romana caracterizeaza toate ipostazele straromanei: nucleul central este dacoromana, iar cele trei inele (ipostaze) sus-dunarene sunt aromana (macedoromana, vorbita in tarile balcanice: Grecia, Albania, Bulgaria, unele republici din fosta Iugoslavie), meglenoromana (vorbita de romanii din Campia Meglen, pe malul Vardarului, la nord de Salonic), istroromana (vorbita in Peninsula Istria, in Nordul Marii Adriatice).

Toti romanii din nordul si din sudul Dunarii se simt romani, deoarece istroromanii isi zic rumeri, iar aromanii - ar(u)manu, armanu, vecinii nostri numindu-i vlahi.

Texte aromane

Proverbe

Text istroroman

Saracul cu vecinul hot (fragment)

Texte meglenite

Un joc (fragment)

---

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|