Lacasuri culturale medievale si arta in Moldova

Lacasuri culturale medievale si arta in Moldova

Mandria neamului romanesc din prezent este mostenirea din trecut lasata de catre marii domnitori ai tarii.

In ciuda vremurilor vitrege, ei au perpetuat valorile spirituale ale poporului nostru, cristalizandu-le in opere artistice plauzibile. Si deoarece valentele timpului erau racordate spre un camp religios, aceste opere aveau un caracter adecvat, locul primordial revenind arhitecturii, ce servea drept centru de concentrare, in jurul careia gravitau celelalte genuri de arta medievala.

In Evul Mediu s-a dovedit a fi stralucitoare epoca domnitorilor Stefan cel Mare, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu, urmati de Movilesti. Aportul lor in avutia nationala, este prezenta in Bucovina, care a fost impodobita de biserici si manastiri fortificate, ce vor fi faimoase prin prezenta lor in conditii excelente, in pofida intemperiilor vremii.

Astazi Bucovina pastreaza stralucitoare monumente construite in timpul domniei lui Stefan cel Mare si al primilor urmasi ai lui, in deosebi ai lui Petru Rares.

Aceste constructii, dupa 1530 au primit la initiativa domnitorului Petru Rares, a mitropolitului Grigore Rosca, a boierilor Arbore si Movilesti un impresionant vesmant de fresca exterioara ce se manifesta prin originalitatea temelor, printr-o mare precizie a detaliilor de influienta locala, prin rationament cromatic si un ansamblu de pictura de o valoare artistica exceptionala .

Aceste monumente uimesc prin intercalarea si armonia stilului arhitectural si cel pictural, unde frescele dincolo de rostul lor religios, exprima sentimente umane.

Ca orice fenomen suprastructural, fenomenul artistic este conditionat - in ultima instanta de - factorul economic si social-politic al tarii.

Se stie ca anii de domnie a lui Petru Rares au fost de grea cumpana pentru istoria Moldovei tara fiind amenintata din toate partile de state puternice, mai ales, de catre Poarta Otomana. Confruntat cu atatea primejdii, in mod firesc prima grija a domnitorului a fost acea de a restabili ordinea interna a statului. Un sprijinitor traditional al puterii centralizate era biserica, a carei ierarhie reclama liniste launtrica si supunere, conditii pe care anarhia feudala nu facea decat sa le pulverizeze. Urmand exemplul marilor inaintasi - Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare - , Petru Rares s-a ingrijit, de timpuriu de restabilirea autoritatii bisericesti contribuind la consolidarea acesteia prin numeroasele sale ctitorii, monumente stralucite care adauga artei romanesti un capitol de o inestimabila valoare.

Pictura exterioara, constituia un act cu semnificatie deosebita, ilustrand in mod declarat conceptia domniei despre decoratia pictata si despre rolul ce trebuia sa-l indeplineasca in Moldova acelor vremuri.

Arta se afla in slujba religiei si oranduirii feudale. Biserica si inraurirea ei asupra mentalitatii poporului constituia o arma de nadejde in mainile statului feudal.

Aceasta arma actiona pe doua cai - una indreptata spre afectiunea religioasa, iar alta spre sentimentele estetice ale credinciosilor. Avand in egala masura aceiasi forta latura estetica prevaleaza usor datorita actiunii sale asupra sferei senzitive a omului, ce se lasa prada imaginilor frumoase. Aceste imagini frumos create de mana omului, dirijat de suflul spiritului divin, au impodobit peretii bisericilor moldovenesti atribuindu-le un aspect aparte, diferit de cel al altor lacasuri de cult din acea vreme. Fapt ca acest fenomen se intalneste indeosebi in arealul geografic moldovenesc, contribuie la crearea unui stil cu un pronuntat caracter national. Aceasta se explica prin participarea la zugravirea monumentelor ecleziaste a unor mesteri locali ce gravitau in jur conceptiile artei populare, desi respectau in linii mari principiile artei bizantine aulice. Elementele artei populare se intercaleaza cu cele din realitatea inconjuratoare contribuind astfel la crearea unor noi elemente realiste, progresiste pentru acea vreme. Referitor la traditiile artei bizantine se poate relata, ca ele au patruns in Moldova si alte tari romanesti pe cai diferite prin intermediul bisericii oficiale, pe drumurile negustoresti ce furnizau icoane, mesteri de tot felul, etc., si deasemenea prin relatiile stranse cu alte zone limitrofe ca Peninsula Balcanica, Rusia, Polonia, Transilvania, s. a.

"Aceste relatii au servit nu numai producerii si tranzitului de marfuri, dar si tranzitului de idei si de norme artistice, stimuland in mod inevitabil si realizarile originale moldovenesti"¹.

Dupa cum arata cercetatorii, in pictura moldoveneasca traditiile picturii bizantine s-a imbinat, pe de o parte, cu forme de arta rusa si ucraineana, pe de alta - au fost supuse influientei apusene venite din Polonia, Transilvania si intr-o anumita masura din Venetia.

Cu toate ca monumentele artistice ale Moldovei medievale sant rezultatul contopirii unor elemente diferite ale unor stiluri diferentiate, ba uneori chiar contradictorii, ele isi pastreaza pe deplin caracterul propriu, national.

Mai mult poate ca aceasta bogatie de elemente concrete, venite din surse variate si rodnice, a determinat vigoarea si originalitatea plastica a artei moldovenesti, facand-o un produs de sinteza armonic si sugestiv. Domeniile de manifestare ale artei medievale moldovenesti au fost, cele mai variate, dar cel mai reprezentativ fiind pictura in fresca.

Imbinand curente si elemente felurite intr-un tot armonic si unitar, arta moldoveneasca atinge in secolele XV-XVI un nivel din cele mai inalte.

Se stie ca traditiile artei bizantine au gasit un ecou puternic in scoala moldoveneasca de pictura. De fapt ea este ultima in ordine cronologica dintre scolile nationale de traditie bizantina.

Deoarece Moldova avea ca religie oficiala crestinismul de rit ortodox, aici se invitau mesteri straini din marile centre de arta a lumii ortodoxe.

Vecinatatea cu Rusia si tarile slave de sud, precum si circulatia valorilor artistice din aceste tari au facut ca arta lor si, in primul rand, arta rusa si sarbeasca sa capete un mare prestigiu pe pamantul Moldovei.

Mesterii straini au gasit in Moldova conditii prielnice de creatie. Este semnificativ, ca pictura moldoveneasca din a doua jumatate a secolului XV se tot identifica intr-o sinteza noua, autohtona - un numar de elemente iconografice ale caror origine se gaseste in pictura slava de sud din veacul XIV.

Trebuie insa de mentionat ca mesterii locali, insusind formele picturii slave de sud si bizantine, n-au jucat rolul unor imitatori servili ai acestor forme. Scoala moldoveneasca de pictura este departe de a fi rodul incrucisarii mecanice a mai multor curente, venite din afara, a unor influiente. La temelia ei se afla prelucrarea si transformarea profunda a formelor straine sub actiunea creatoare a geniului local. Ca si alte scoli nationale, scoala moldoveneasca de pictura, chiar de la inceputurile ei, s-a bucurat de traditiile milenare ale artei autohtone, populare. Aceasta arta, care s-a dezvoltat de-a lungul secolelor, insa pana la intemeierea statului a constituit un izvor nesecat de sugestii estetice.

Astfel se plamadeste conceptia unei scoli nationale cu o viziune originala, imbogatita de experienta artistica a poporului. Se poate vorbi despre o viziune proprie, despre culoare si acorduri cromatice, despre desen, despre armonizarea culorilor care determina stilul national al picturii noastre. In cadrul unei scoli originale de pictura se promoveaza o estetica bazata pe o experienta vie, strans legata de cerintele vietii. Este de la sine inteles, ca mesterii localnici au ajuns la un grad de familiarizare si cu arta figurativa de traditie bizantina, mai ales prin mijlocirea icoanelor, broderiilor s. a. De aceea era natural ca odata cu dezvoltarea societatii medievale moldovenesti, in cadrul unui stat national, era necesar de a introduce pe o scara larga formele timpurii de tip bizantin. Mesterii moldoveni au privit aceste forme din punct de vedere artistic. Respingand ceea ce era strain cerintelor autohtone, ei au prelucrat si au interpretat formele venite din afara prin prisma propriei lor viziuni despre frumos, dandu-le o noua viata. Astfel se naste scoala moldoveneasca de pictura, prima scoala nationala cu un profund caracter popular.

Mediul artistic moldovenesc s-a infiripat in conditiile unui stat tanar si independent, aflat in plina ascensiune economica si politica. Era deci firesc ca acest mediu sa actioneze creator asupra formelor, venite din afara. Si totodata sa se insufle o viata noua, un continut nou. Tocmai in acest continut nou consta caracterul specific si meritul scolii moldovenesti de pictura.

Zugravii moldoveni s-au supus unor reguli iconografice si stilistice, legate de traditia bizantina. Aceste reguli priveau ordonarea subiectelor, numarul personajelor, atitudinea lor si infatisarea lor pe ziduri. Prin continutul lor religios, prin sensul si aluziile lor simbolice, picturile murale din aceasta vreme reprezinta, ca si cele bizantine si orientale, ilustratii ale textelor din Biblie, si Liturgie, din viata sfintilor.

Sprijinindu-se pe aceleasi documente, mesterii au izbutit sa realizeze in domeniul picturii un stil local. Numele zugravilor au ramas in genere necunoscute. Totusi pe vremea lui Stefan cel Mare si a urmasilor sai se pot constata, din cercetarea picturilor murale, caracterele unei scoli moldovenesti de pictura, care a luat nastere in secolul XV, inainte de caderea Bizantului. In secolul XVI sant cunoscuti mai multi pictori moldoveni. Astfel, autorul picturii exterioare din biserica Arbore, realizata in 1541, este mesterul Dragusin sau Dragasoi, fiul preotului Ioan din Iasi.

Un alt pictor a lui Alexandru cel Bun este Stefan Zugravul, acesta lucrand la Moldovita.

De multe ori in Moldova veneau zugravi iscusiti din strainatate (rusi si ucraineni). Documentele arata ca acesti mesteri erau deseori invitati din Lituania si chiar din Polonia catolica sa lucreze in Moldova, chiar daca maniera lor era, fireste, in contradictie cu traditiile bisericii greco-rasaritene.

Totusi principalii artisti ai acestei epoci au fost Dragos Coman si Toma de la Suceava, care fiind protagonistii unei exceptionale sinteze, operele lor fiind caracterizate printr-un profund respect fata de traditie dar si printr-o indrazneata deschidere catre spiritul umanist al Renasterii, catre spiritul unui limbaj variat si dinamic, catre miscare si voiciune. In paralel cu decorul mural exterior, au fost realizate vaste ansambluri de fresca interioara.

Proiect: Dunarea - sectoarele dunarii Proiect: Clima. Clima Europei. Clima Romaniei

Dupa cum s-a relatat, sub auspiciile rodnicei domnii a lui Stefan cel Mare, pictura ajunge la maturitate, dobandind o personalitate stilistica de neconfundat. Valorificand experientele artistice bizantine-paleologice si sud-dunarene, pictura moldoveneasca din epoca lui Stefan cel Mare se caracterizeaza prin nota grava si austera a expresiei, prin compozitiile simple si clare, prin cultivarea unui desen cursiv si modulat cu generozitate, prin cromatica cu acorduri domoale, calda si lipsita de exuberanta.

In secolul XVI, cu precadere in timpul domniei lui Petru Rares, fenomenul cel mai reprezentativ pentru pictura moldoveneasca a fost decorarea integrala a fatadelor de biserica cu vaste ansambluri iconografice, somptuoase vestimente policrome fara echivalent la scara artei universale. Pornind de la experiente semnalate inca din prima jumatate a secolului XV picturile exterioare moldovenesti au o iconografie unitara, elaborata in legatura cu doua teluri: lupta impotriva Reformei religioase si lupta antiotomana.

Pictura murala a capatat o mare dezvoltare in acele vremuri, cand statul si poporul moldovenesc au dus o lupta darza impotriva fortelor straine, care-i amenintau libertatea si independenta.

Astfel pictura murala infloreste mai ales in timpul domniei lui Petru Rares. Se stie ca domnul Moldovei a contribuit mult la intarirea si propasirea tarii, promovand o politica profund nationala.

In anii domniei lui au fost decorate bisericile in exterior, acest fenomen a aparut pentru prima oara la 1530 la biserica Sfantul Gheorghe, Suceava. Pictura exterioara a fost aplicata la toate bisericile zugravite in timpul domniei acestui voievod: Probota (1532), Sfantul Gheorghe Suceava (1534), Humor (1535), Moldovita (1537), Arbore (1541) si Voronet (1547). Ultimul lacas pictat din secol XVI manastirea Sucevita marcheaza un moment nou in istoria picturii moldovenesti, inraurirea vadita a picturii medievale ruse. Despre aceasta marturiseste prezenta pe peretele exterior a scenei "Pocrovului", tema raspandita in arta rusa, cat si detalii ce amintesc de arta icoanelor.

Dintre pictorii care au decorat monumente in intregime, impodobite cu pictura exterioara din vremea lui Petru Rares, sant cunoscuti doi: Gheorghe Zugravul, originar din Tricala, un grec care a trait la curtea de la Harlau si care a zuigravit manastirea Probota, si Toma din Suceava despre care s-a relatat mai sus.

Scoala moldoveneasca, cu particularitati iconografice si stilistice bine definite, s-a dezvoltat nu numai prin resurse proprii, ci si prin contact cu atelierele de pictura din tarile invecinate si cele apusene precum sant cele italo-cretane cu puncte de contact direct la Athos si Venetia.

Picturii murale ii revine in exclusivitate sarcina de a impodobi si chiar de a articula suprafetele, ea acoperind intreaga suprafata parietala, stalpii si boltile. Admirabil pastrata, traditionala si inovatoare totodata atat din punct de vedere al tematicii icinografice cat si de exprimare stilistica, pictura exterioara a manastirilor bucovinene, luate in ansamblu, pare a fi o mare carte de povesti. Urmarind desfasurarea reprezentarilor, atat pe fatade cat si in interior, apar evidente gustul epicului, preocuparea pentru amanuntul semnificativ sau pitoresc al unei povestiri, fie ea parcursa pe mici etape succesive, fie concentrata intr-un episod unic. Aceasta accentuare a narativului introduce in lumea picturii moldovenesti, cateva elemente noi care, individualizeaza atat stilistic, cat si tematic aceste monumente de o rara frumusete.

In secolul XV se consolideaza prima treapta fundamentala a stilului clasic din arta Moldovei medievale. Acestei etape ii apartine Voronetul, care este asezat la cumpana dintre traditie si inovatie. Pictura Voronetului ca si a Moldovitei constituie si pana astazi cel mai pretios si fermecator ansamblu dintre monumentele lui Petru Rares. Din tot grupul bisericilor inaltate sau numai zugravite in exterior in aceasta perioada, doar Moldovita si Voronetul si-au pastrat prospetimea coloritului, uimitor de viu si de cald, in deosebi pe fatadele de sud si pe absidele de est si de sud.

Manastirea Sucevita reprezinta in linii mari, inceputul celei de a treia etape din evolutia acestei ramuri a artei in Moldova.

In vremea lui Stefan cel Mare, cand s-a inchegat stilul picturii moldovenesti, accentul cadea in reprezentarea scenelor, pe exprimarea cat mai stransa, cat mai sintetica a simbolului pe care ele il figurau; iar in reprezentarea personajelor individuale, pe nuantarea expresiei, dand uneori reusite cu totul remarcabile in acest sens. Severa si statica la Voronet, subtila si vie si de o frumusete aproape muzicala la Moldovita - pictura moldoveneasca din a doua jumatate a secolului XV, perfect adecvata suportului arhitecturii, valorificandi-si prin el expresia plastica, este monumentala ca stil, esentializata ca reprezentare, simbolica si plastica.

Catre mijlocul secolului XVI se inregistreaza cea de-a doua etapa a dezvoltarii picturii murale moldovenesti. Aparitia picturii exterioare si gustul pentru reprezentari ample, uneori chiar cu implicatii de somptuozitate, dau picturii de la Probota, Humor, o expresie mai exteriorizat-dramatica, desfasurata pe vaste registre, in scene cu multe personaje, animate prin gesturi ce alterneaza solemn. Analizate comparativ, evolutia de la concentrat la esential, de la sobru la somptuos, la o tentativa de a valorifica analitic desfasurarea naratiunii, devine evidenta pe parcursul celei de a doua etape.

La Sucevita s-a petrecut o mutare de accent, de la tensiunea cu virtualitati dramatice, exprimata prin amploarea compozitiei, la curgerea lina, continua a desfasurarii epice, exprimata prin densitatea detaliilor si marcarea amanuntita a elementelor creatoare.

Vasta pictura exterioara a Sucevitei este pictata cu verva, intr-un limbaj grafic pe cat de simplu pe atat de pitoresc si sincer. Peisaje: dealuri, copaci, flori, ape; complexe arhitecturale care sugereaza ansambluri urbane si rurale, detalii de unelte, de arme si oameni, individualitati numai in masura in care joaca rolul unui personaj cunoscut iconografic, toate acestea sant figurate fara rafinamente de compozitie, de linie sau de nuanta, ci direct intr-un limbaj cromatic viguros.

Desi foarte degradata, pictura exterioara de la Probota pare sa fie caracterizata de aceleasi trasaturi ca si zugraveala celorlalte biserici contemporane de la Voronet, Moldovita, Humor: vioiciune narativa, vigoare a elementului decorativ, in general vegetal, tratat cu multa bogatie si fantezie, iconografie actualizata, redand multe aspecte de viata contemporana in costum, in armament, in amenajarile de interior, chiar in arhitecturi.

Daca pictura exterioara se adapteaza perfect arhitecturii, in interior, indeplinirea bogatului program iconografic a obligat pe zugravi la compartimentarea excesiva a peretilor, rezultatul fiind ruperea unitatii dintre arhitectura si pictura. Nenumarate scene mici acopera de sus pana jos zidurile ample ale incaperilor bisericii.

Arta plastica moldoveneasca se distinge printr-un pronuntat caracter national. Pastrandu-si, insa, trasaturile specifice nationale, ea s-a imbogatit, insusind elemente proprii culturii popoarelor vecine.

Centralizarea statului, lichidarea framantarii feudale, luptele neincetate pentru apararea libertatii si independentei impotriva amenintarii turcesti, - toate acestea au contribuit la trezirea constiintei nationale, la evidentierea unor trasaturi noi si in domeniul artistic. Aparitia lor determina caracterul moldovenesc al operelor create.

Si intr-adevar, monumentele din veacurile XV si XVI vadesc procesul de inchegare a unui stil nou autohton, profund national. El atribuie unitate tuturor manifestarilor artistice.

Pictura exterioara a bisericilor moldovenesti din secolul XVI constituie un capitol stralucit in istoria artei nationale. Este adevarat ca pictura murala, practicata in diverse tari de-a lungul evului mediu, era chemata sa decoreze, in special, mici portiuni de fatada, ca, de exemplu, in jurul portalului de intrare in biserica. In Moldova insa, pictura exterioara a capatat o deosebita dezvoltare in secolul XVI, evidentiindu-se prin valoarea ei universala si totodata prin bogatia ei iconografica.

Iconografia din fatadele exterioare corespunde unui program bine precizat si nu difera aproape cu nimic de la un monument la altul.

Multi dintre cercetatori, asemenea invatatului G. Bals, afirma ca aceasta pictura exterioara "pare a fi o creatie moldoveneasca". Tot el este de parere ca aceasta educatie a aparut ca mijloc de educatie religioasa a maselor.

Compozitiile pictate pe fatadele bisericilor si manastirilor tratau, de obicei, teme majore, care preocupau gandurile omului medieval. Aceste monumente artistice indeplineau o misiune profund educativa si sociala.

"Sa incercam sa retraim starea de spirit a moldovenilor din vremea lui Petru Rares, - spune unul duntre cercetatori, - sa ne imaginam multimile de oameni de prin targurile si satele tarii, umpland in zilele de sarbatoare curtile bisericilor si minunandu-se in fata spectacolului magnific si atat de nou pentru vremea aceea a fatadelor pictate; sa ne imaginam oamenii de toate varstele, tarani si mestesugari, dand cu luare aminte ocol bisericii si strangandu-se roata in fata unor scene ca Asediul Constantinopolului sau Judecata de Apoi; sa ne imaginam marea lor satisfactie, comentariile si apostrofele lor la vederea turcilor doborati de tunuri si sageti moldovenesti, sau osanditi alaturi de tatari in fata tronului Judecatii; aceeasi turci si tatari, care incalcand talhareste hotarele tarii, impartaseau adesea moartea si focul prin satele ei, tarandu-le in robie femeile si copiii, sa ne imaginam toate acestea si vom intelege imensa popularitate de care s-a bucurat pictura exterioara in masele cele mai largi ale Moldovei medievale".

Tema, care atat prin originalitatea subiectului, cat si prin amploare a starnit curiozitatea privitorului a fost fara indoiala Asediul Constantinopolului. Aceasta compozitie prezinta in centru imaginea unui oras fortificat, asediat pe uscat si pe apa cu armatele si flota inamica, orasul este aparat cu indarjire de asediati. Inauntrul cetatii imparatul, imparateasa si clerul, urmati de multime, strabat strazile intr-o procesiune solemna.

Este semnificativ faptul ca asediatorii poarta costume turcesti; cei asediati, pana si aparatorii folosesc suliti si sageti si artilerie. Prin introducerea turcilor si a tunurilor zugravii lui Petru Rares au cautat sa adapteze tema Asediului realitatilor istorice.

Sensul patriotic al scenei Asediului se evidentiaza, printre altele si in modul in care a tratat aceasta tema zugravul de la Humor. El a introdus in iconografia asediului un elemnt nou: un calaras, iesind in goana pe una din portile cetatii asediate. Calaretul, aruncandu-se asupra comandantului cavaleriei dusmane, este strapuns in piept cu o lovitura de lance de un turc cu turban.

O inscriptie zugravita de asupra capului indica numele calaretului: Toma. Faptul ca un zugrav din vremea lui Rares s-a putut reprezenta pe sine insusi in chip de aparator al cetatii asediate, arata ca pentru moldovenii din acea vreme tema asediului fusese nu numai o imagine a Constantinopolului biruitor, ci si un simbol al Sucevei si - prin extindere - al Moldovei biruitoare. Se intelege ca nu capitala bizantina, ci propria sa tara isi apara moldovanul Toma din Suceava, infruntand simbolic armata turceasca.

Este semnificativ ca si bisericile, pe care le-a pictat zugravul in mijlocul cetatii, nu sant de tip bizantin, ci de tip moldovenesc. In genere pictura exterioara indeplinea o functie politica si educativa. Folosind linia si culoarea, pictura moldoveneasca din perioada de inflorire a simbolizat divinitatea, reprezentand omul; a intruchipat nu numai iluzia spiritului divin, ci si realitatea spiritului uman, a indemnat la lupta pentru apararea tarii de cotropitori straini. In dezvoltarea picturii murale a epocii feudale, ideologia religioasa s-a impletit cu cea laica, morala bisericeasca cu cea populara. De exmplu, in reprezentarile moldovenesti ale Judecatii de Apoi preocuparea de ordin religios ramane pe un plan cu totul secundar in raport cu preocuparea de ordin national, care domina intreaga compozitie. Faptul, ca dusmanii Moldovei prin felul in care au fost zugraviti, alcatuiesc adevaratul centru psihologic al compozitiei, arata ca tema Judecatii a fost introdusa in pictura exterioara pentru osandirea lor in ochii maselor.

Zugravii din vremea lui Petru Rares au prelucrat aceasta tema traditionala, transformand-o intr-un instrument de activitate politica a maselor. Caracterul politic programatic al compozitiei Judecatii e confirmat, de altfel, si de repetarea neabatuta a aceluiasi tip iconografic la toate monumentele de pictura exterioara moldoveneasca.

Figura centrala a compozitiei este "sufletul " omenesc. El apare sub chipul unui tanar, stand gol sub o balanta de aur. Pe talgerele balantei sant cantarite faptele bune si rele. Demonii se silesc sa traga in jos talgerul cu pacate, dar ingerul-pazitor pune in celalalt talger o lista a faptelor bune, savarsite de defunct, si talgerul binelui se lasa greu in jos.

E caracteristic pentru pictura moldoveneasca, de altfel si pentru cea rusa, caracterul optimist al manierei, in care este tratata tema "Judecatii de Apoi". Aceasta scena sumbra isi pierde din aspectul ascetic infiorator la manastirea Voronet. Multimea pitoreasca de "drepti" si "pacatosi" apare pe un fundal de peisaj, totul aducand a sarbatoare populara.

Mesterii moldoveni zugravesc cu migala si iscusinta vesmintele bogate, viu colorate ale "pacatosilor", in drum spre iad. In unele fresce sant zugraviti oameni din alte tari: lesi, lituanieni, evrei, turci, greci s. a.; toti in costume nationale, uneori, in straie fantastice, - cu parul pieptanat in chip si fel, cu tichii, turbane, berete si palarii cu pene. Aceasta multime te impresioneaza prin exotismul ei pitoresc, rezolvat in culori vii, scanteietoare, sarbatoresti.

Fragmentele compozitiei "Judecata de Apoi" se remarca prin patosul lor de afirmare a vietii. Chipul senin al omului este mai puternic decat imparatia de fum si flacara a satanei. Culorile vii: albastre, galbene, albe, visinii aduc a sarbatoare si nici decum a moarte.

Pictura murala capata aspecte noi: in fersce patrund scene din viata de toate zilele, teme de actualitate - ecouri ale evenimentelor politice. Pe langa sfinti pictorii ii reprezinta si pe domnitori, pe mitropoliti, episcopi, boieri, creand adevarate documente istorice.

Pictura veche moldoveneasca ne-a pastrat tipuri populare caracteristice: "pacatosii", "zavisnicii", "fumatorii", "betivanii" cu ulciorul de vin in mana, inconjurati de cantareti si vioristi.

In bisericile manastirii Humor, pe peretele sudic, pictat in 1550, se vede o scena plina de temperament - un joc tipic moldovenesc: danseaza voiosi prietenii fiului ratacitor. In unele fresce sant pictate instrumente muzicale, folosite de muzicantii vremii: cobze, viori, si "trube moscovite".

La manastirile Voronet si Sucevita se vad fresce cu regele biblic David, cantand la cobza.

Temele, care decoreaza fatadele bisericilor din vremea lui Petru Rares: Asediul Constantinopolului, Imnul acatist, Judecata de Apoi exprima un mesaj profund social-politic. Ele promoveaza cea mai importanta actiune colectiva a societatii moldovenesti din veacul XVI - apararea tarii impotriva cotropitorilor otomani.

Astfel, cercetatorii contemporani au explicat semnificatia ideologica a picturii exterioare a bisericilor din vremea lui Rares. Ei arata ca aceste compozitii sant departe de a fi o simpla lectie de morala, o introducere in dogmele bisericesti. Dimpotriva creatia acestor artisti, in majoritatea cazurilor anonimi, este, strans legata de viata reala, pamanteasca, de gandurile si nadejdile maselor din Moldova medievala. Folosind iconografia religioasa - singura cu putinta in evul mediu - drept un mijloc pentru a promova o idee politica arzatoare, creatorii picturii exterioare moldovenesti au reusit sa imprime acestei arte un caracter profund national, in timp ce pictura interioara a bisericilor a indeplinit un rol traditional de educare religioasa a maselor. Dupa cum arata unul dintre cercetatori "faptul ca pictura exterioara exprima un mesaj politic menit sa mobilizeze masele in lupta antiotomana, arata ca ea n-a aparut, asa cum s-a afirmat, prin extinderea formala a unui procedeu decorativ venit din afara sau existente in tara, ci pentru ca a corespuns unei necesitati spirituale vitale a societatii moldovenesti din veacul XVI".

In aceasta ordine de idei se va mentiona, ca acest program laic in conceptia sa a fost elaborat din initiativa domniei, care a vazut in pictura exterioara un puternic instrument de influienta a maselor in scopul realizarii telului principal al politicii sale: organizarea luptei pentru independenta nationala a Moldovei. Prin urmare, primul monument de pictura exterioara moldoveneasca apare in mediul laic la curtea domneasca a lui Petru Rares. Urmatoarele trei ansambluri de pictura exterioara a aparut tot la monumente legate de puterea domniei: biserica manastirii Probota (1532), necropola familiei domnesti, biserica Sfantul Gheorghe - Suceava, care era insasi catedrala metropolitana a Moldovei si biserica manastirii Humor (1535) necropola a celui mai inalt demnitar si sfetnic al domniei: marele logofat Teodor Bubuiog.

Este limpede dar, ca pictura exterioara moldoveneasca a fost initiata de domnitor ca mijloc de mobilizare politica a maselor.

Pictura exterioara exprima un vast si ingenios program iconografic, ideologia social-politica a lui Petru Rares si a sfetnicilor sai. Acesta ideologie a reflectat intr-un chip vizibil aspiratiile maselor largi din epoca de inflorire a Moldovei medievale.

Pictura murala moldoveneasca constituie un document valoros pentru cunoasterea trecutului nostru. De asemenea ea constituie un program moralizator si actual de vadita nuanta social-politica, datorita faptului ca sint expuse permanent vederii credinciosilor.

Scopul educativ si moralizator, uneori cu aluzii la actualitatile politice, alteori in conditiile contradictiilor sociale este evident , dupa cum s-a mai mentionat, in scenele Judecatii de Apoi. Astfel pictorul a evocat framintarile populare, asezind unele categorii de asupritori in rindurile celor condamnati.

Asa cum orice arta din societatile impartite in clase trebuie judecata prin contradictiile si lupta dintre cele doua culturi, cea a claselor stapinitoare si cea a poporului, la fel trebuie privita prin prisma evolutiei lucrurilor, insasi arta bizantina , ce a influientat predominant pictura moldoveneasca, care a cunoscut lupta dintre curentele sustinute de oficialitatile laice si bisericesti si curentele populare.

Ca si arhitectura , pictura monumentala, si in genere, artele au cunoscut o transformare in spirit national, datorita folclorului sau limbajului artei populare pe care si mesterii straini, si cei romani nu au putut sa nu le introduca, mai ales ca pictura religioasa era menita sa fie pe intelesul unor mase cit mai largi, spre deosebire de literatura religioasa, scrisa multa vreme intr-o limba pe care nu o cunosteau cei multi si anume paturile cele mai sarace a societatii, imaginile pictate adresindu-se anume lor, celor nestiutori de carte.

Asa, dupa cum s-a constatat, insasi ridicarea unor biserici, ca Voronetul, se raporteaza direct la luptele duse de Moldova impotriva dusmanilor ei . Alaturi de o motivatie religioasa, care a avut, neindoielnic, prioritate, intrevedem si una de natura politica in chiar construirea acestor lacasuri. Cinstind memoria celor cazuti in lupta pentru apararea independentei tarii, dupa normele religiei crestine, Domnitorul urmarea , sa arate maselor largi populare, ca cei cazuti in astfel de conditii nu sint uitati. In acest mod conducerea tarii isi asigura atasamentul si participarea maselor la actiuni similare si pe viitor.

Daca chiar actul constructiv de biserici era chemat sa raspunda si unor ratiuni politice, cu atit mai mult cel pictural, care se bucura de o mai larga si mai lesnicioasa intelegere in rindul maselor datorita faptului ca li se adresa prin intermediul imaginii, nu se putea sustrage relatiilor social-politice ale societatii moldovenesti din acele timpuri. In cadrul acestora, Domnitorii subordonau totul canalizarii fortelor si resurselor pentru asigurarea independentei tarii, tel la care adreseaza masele populare si chiar si cea mai mare parte a clasei diriguitoare. Consolidarea sistemului centralizat, a unitatii statului care presupunea si inlaturarea ereziilor confesionale, a catolicilor si armenilor, constituiau parti componente ale aceluiasi scop major.

Cercetarea picturilor exterioare de la Voronet , Moldovita, Sucevita, Probota, Arbore, Humor fac dovada unor ansambluri indelung elaborate, a unor programe maturizate si adaptate cerintelor social-politice acute ale societatii moldovenesti. In ilustrarea vietii Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava, patronul Moldovei, zugravii au pus accentul pe torturile la care a fost supus Sfintul si pe individualizarea fizico-morala a celor care le infaptuiau, tatarii, paginii in conceptia religioasa a poporului, deci dusmanii credintei lui, si implicit ai tarii.

In acest context iconografic, imaginea Sfintului Gheorghe, omorind balaurul, capata valente simbolice. De exemplu la Voronet chipul Sfintului Daniil Sihastrul reprezenta simbolul credintei in izbinda luptei Moldovei impotriva turcilor, dar nu intr-o izbinda obtinuta prin rugaciune, ci pe cimpul de lupta. Imaginea lui constituie o invitatie clara adresata locuitorilor tarii la rezistenta, la lupta impotriva celor, care ca si in viata de zi cu zi, semanau teama, lacrimi si durere.

Marea tema a Ierarhiei Ceresti si Pamintesti, in care intr-o imensa procesiune reprezentantii bisericii pamintene si ceresti se indreapta catre diversele ipostaze ale divinitatii, apare ca un reflex al politicii domnilor Moldovei de consolidare a sistemului autocratic, "demonstrind tuturor supusilor, si mai ales marii boierimi . obligatia de a respecta ordinea ierarhica feudala, oglinda a celei ceresti". Totodata compozitia invita pe toti membrii ierarhiei sa se indrepte cu evlavie spre ipostazele divinitatii, condamnind astfel tradarea boierilor care pactizau cu Poarta impotriva domnului in scaun.

Cerecetatorul Sorin Ulea considera ca semnificatia acestei teme in pictura exterioara de la Voronet capata insa evidente valente antiotomane, prin inserarea in procesiunea de sfinti militari si martiri a reprezentarii celor 40 de mucenici din Sevastia care au murit persecutati de musulmani. In plus, zugravul, pentru a sublinia invocarea divinitatii pentru izbavirea moldovei de dusmani, a pus in fruntea procesiunii de sfinti militari pe insusi sfintul patron al Moldovei - Ioan cel Nou - rupind astfel canoanele iconografiei ortodoxe medievale. Astfel prin frescele exterioare de la manastiri, pictura atinge cel mai inalt grad de implicare in realitatile social politice ale Moldovei. Intre aceste realitati aspectul major il constituia, mobilizarea tarii la lupta antiotomana, iar ansamblul de la Voronet era primul realizat dupa devastatoarea campanie otomana din toamna anului 1538, cind pentru prima oara, Moldova a fost ocupata efectiv de catre turci, iar cetatea Sucevei fusese jefuita in voie, in timp ce bisericile fusese in parte distruse. Deci, privite in aceasta prisma a realitatilor atit de dure, ansambliurile de picturi exterioare concentrase elementele cele mai evidente de mobilizare a credinciosilor impotriva turcilor si tatarilor, de invocarea ajutorului divin contra acelorasi pagini ca urmare a devastatoarei campanii turco-tatare, soldata cu agravarea dominatiei Portii, programul iconografic al picturilor exterioare de dupa prima domnie a lui Petru Rares, devine un manifest antiotoman.

Temei "Arborele lui Iesei" din pictura monumentelor moldovenesti i se atribuie semnificatiei diverse. Astfel, dupa Sorin Ulea, care considera ca programul iconografic al picturilor exterioare din Moldova a fost elaborat in intregime pentru sustinerea luptei de independenta a tarii, si aceasta tema "a fost introdusa in pictura exterioara pentru a sprijini, print-o vasta actiune de lauda, marea rugaciune, adresata lui Iisus Hristos"⁴ in lupta antiotomana a tarii. In acelas timp, Virgil Vataseanu, plecind de la observatia ca "tema genealogiei, conceputa in spirit profan, fusese in perioada aceasta tratata si in arta apuseana (genealogia imparatului Maximilian I) si, ceea ce e mai semnificativ, nu numai in arta, ci si in literatura istorica (genealogia lui Matei Corvin)"⁵, aprecia ca Arborele lui Iesei avea menirea sa impuna respectarea sistemului genealogic feudal. Si, aceasta, cu atit mai mult cu cit Petru Rares a ocupat tronul Moldovei prevalindu-se de calitatea de bastard din os domnesc.

In pictura exterioara din Moldova tema Arborele lui Iesei este plasata cu rigurozitate pe fatada sudica, la bisericile voievodale Voronet, Probota, Sfintul Gheorghe - Suceava, Moldovita si cu aceeasi rigurozitate, pe fatada nordica, la ctitoriile boieresti precum Arbore, Humor s.a. Toate acestea impun concluzia ca plasarea Arborelui lui Iesei la vedere, pe fatada de sud, la bisericile voievodale, era ceruta de ratiuni politice ale Domniei, in speta de sugerarea ideii de descendenta voievodala a domnului si de respectarea acestuia ca un dat ceresc. Din ratiuni similare, dar de pe alte palnuri sociale, aceeasi tema era dispusa la ctitoriile boieresti pe fatada de nord, la loc mai ferit, in vreme ce latura de sud era decorata cu teme de importanta si interes mai general.

Realizata in diferite etape, pictura interioara si exterioara a manastirilor moldovenesti, pe linga valoarea artistica de interes national si universal, are o deosebita importanta fiind expresia graitoare a culturii si spiritualitatii noastre ortodoxe. Dupa cum s-a mai spus, privita astfel, pictura interioara si exterioara, a monumentelor de arta bisericeasca din Moldova are valoare de document, iar analizarea ei sub aceasta latura conduce, la reconstituirea a ceea ce afost spiritualitatea romaneasca a veacurilor XV-XVI. Comportand trasaturi caracteristice specific locale, teologia romineasca din acesta perioada se integreaza invataturii de gindire ortodoxa in general, vadind insa si deschideri datorate in primul rind relatiilor cu credinciosii romano-catolici din Moldova, tarile invecinate si cu cei apartinind Bisericii Armene. Atitudinea Bisericii Ortodoxe din Moldova este riguroasa din punct de vedere dogmatic.

Analiza atenta a picturii bisericesti din Moldova in lumina cultului crestin-ortodox si a gindirii teologice din epoca respectiva ne conduce la concluzia ca: "Iconografia este stiinta chemata sa lumineze atit ideile si spiritul in care s-au executat lucrarile, cit si izvoarele de inspiratie".

Scenele care impodobesc peretii Voronetului, Sucevitei, Moldovitei, Probotei, Humorului, Arborelui isi au corespondente artistice in imnurile cultice, care ofereau iscusitilor zugravi, din sirul carora unii erau monahi si fara indoiala buni cunoscatori si traitori ai cultului crestin-ortodox, posibilitatea de redare a scenelor cu viata, miscare, simplitate si frumusete.

Caracterul poietic al imnurilor religioase, varietatea si frumusetea acestora inlesneau in primul rind, redarea in tocmai a chipurilor adorate, supravenerate prin cuvint. In acest sens scenele iconografice erau ilustrarea bibliei pentru cei care nu stiau carte. Cuvintul si imaginea si predilectia pentru Icoana a imbracat, in Ortodoxie, forma identitatii acestora, identitate manifestata pe planul artei bisericesti ca marturie autentica a adevarului de credinta traite comunitar si cosmic, de unde si plinatatea sentimentului de comuniune om-natura.

Fondul si, in genere, coloritul picturilor se integrau si confereau podoaba mediului inconjurator.

Selectarea scenelor iconografice, impusa si de spatiile arhitectonice, ne fac dovada unui alt aspect fundamental al mesajului care ni-l transmite pictura Voronetului, Moldovitei si celorlalte biserici din Moldova - constiinta autonoma a ierarhiei bisericesti din Moldova.

In indrumarea si insufletirea creatiilor picturale un rol deosebit de important l-au avut domnitorii acestei tari. Ei au insufletit, in conditiile specifice vremii, arta frescelor, prilejuind mesterilor zugravi sa aduca acele contributii hotaritoare care au innoit arta si i-au dat un caracter national, invrednicindo sa capete o forma universala.

Arta feodala moldoveneasca ce s-a dezvoltat in timpul unei epoci intunecoase si anevoioase s-au prezentat totusi ca o raza de lumina, ia dovedind minunatele daruri artistice ale poporului moldovenesc.