Parthenonul

Parthenonul

este un monument important aflat in Arcropole, Atena. Acesta este un templu doric inchinat zeitei Athena, protectoarea cetatii, devenind reprezentativ prin arhitectura greaca si fiind un simbol al increderii in zei si virtuti morale. Acest templu este celebru datorita proportiilor lui perfecte dar si sculpturilor realizate de Fidias la metopele si frontoanele de la exterior si de la friza ionica la interior.

Parthenonul-Arcropole, Atena

Teatrul

Teatrul din Epidaur

Teatrul, construit pentru prezentarea spectacolelor sau a serbarilor in cinstea diversilor zei. Este un loc public, in aer liber. Acesta este construit pe panta naturala a unui deal, urmarind configuratia terenului si este format din: locul pentru spectatori(tribune sau gradene din piatra) si scari de circulatie, avanscena si scena(avand altare de rugaciune si spatii functionale pentru desfasurarea spectacolelor. Vizibilitatea si acustica erau foarte bune datorita pantei dar, pentru a se auzi mai bine se folosea un sistem de amplificare a sunetului cu ajutorul unor vase de arame, de forma speciala, amplasate la baza gradenelor.

Odeonul este o constructie de dimensiuni mici, in plan circular, folosita pentru desfasurarea spectacolelor de teatru si a auditilor muzicale. Alte exemple pot fi:Teatrul lui Dionyso, Atena si Teatrul din Epidaur, Teatrul din Efes, Teatrul din Pergam si Teatrul din Milet.

Stadioanele

Stadioanele sunt locuri publice ce folosesc la diverse activitati sportive, concursuri, olimpiade. Ele sunt amplasate in panta, avand la inceput dorma dreptunghiulara, iar apoi cu colturile rotunkite, ca in zilele noastre. Exemple pot fi: Stadionul de la Delphi sau Olimpia.

Sculptura

In arta greaca, si sculptura este reprezentativa avand origini legate de obiceiul reprezentarii chipului uman, acesta infatisand fie defuncti pe stelele funerare, fie invingatori in concursurile sau intrecerile sportive ori, reprezentand zeitati divinizate decorand templele.

Statuara

Aceasta categorie a sculpturii ne demonstreaza experienta acumulata de artisti de-a lungul vremii. Astfel, de remarcat este statuara de mari dimensiuni reprezentand oameni sau zeitati cu o anatomie perfecta. Incepand cu secolul al VI-lea i. Hr. pentru realizarea statuilor se foloseste piatra. O influenta a artei egiptene in sculptura greaca este prezenta frontalismului, adica statuile sunt parca incremenite si le lipseste expresivitatea chipurilor.

Kouroi si Kore

Aceaste statui sunt realizate in perioada arhaica si reprezinta baieti si fete infatisati nud cu o arhitectura a corpului bine proportionata si dezvoltata, dar cu o atitudine inca incremenita in majoritatea cazurilor. Fata este usor expresiva prin schitarea unui suras, 'surasul arhaic'. Baietii sunt numiti Kouroi iar fetele Korele. Fetele tinere sunt infatisate cu siluete zvelte, dar de data aceasta toate sunt imbracate in vesminte bogate. Fata de baieti, reprezentarea fetelor se face in pozitii si atitudini mult mai variate, punand in evidenta ideea de miscare. Mainile sunt reprezentate departate de corp, mimand miscarea bratelor. Exista o grija pentru detalii, podoabe, bijuterii sau aranjarea parului. Pentru accentuarea detaliilor este folosita policromia(buze, ochi, par, bijuterii). Si statuile reprezentand fete ca si cele ce reprezinta baietii au acelasi suras arhaic, dar expresiile chipurilor sunt mai variate, sugerand veselia, ironia etc.. Evolutia sculpturii atinge apogeul, in perioada clasica, stabilindu-se canoanele de frumusete si perfectiune. Astfel in aceasta perioada, artistul are libertate neconditionata in fata regulilor rigide. Image:Kore55.jpg|tDe aceea apar mari personalitati artistice si mari scoli de arte. Artistul pune in evidenta diversificarea miscariilor si ai expresiei fetei. Trupurile tinere sunt atletice si viguroase, reprezentand idealuri morale ale societatii constientie de puterea ei.

Arta greca, in general si sculptura in particular exprima emotia colectiva, civila si religioasa a cetatiilor grecesti preamarind omul. Punctul culminant al interesului pentru om este atins de Sofocle ce spune ca omul este 'cea mai mare minune'. Nu numai in sculptura ci si in pictura, in dramaturgie, se aduc omagii omului.

Apoxiomenos, Lisip

Apoxiomenos de Lisip

Lisip din Siciona este contemporan cu Praxiteles, Alexandru cel Mare si Scopas si Policlet. El are un stil mai sever si auster, preferand personaje reprezentand atleti. Lisip aduce noul in sculptura prin alungirea proportiilor si realizarea canonului de 8 capete si jumatate. Ca urmare, trupurile devin foarte zvelte, cu capete mici si picioare subtiri, musculatura bine dezvoltata. Tot Lisip renunta la vederea frontala, obligand privitorul sa admire sculptura din mai multe unghiuri.

Una dintre operele sale este si Apoxiomenos. Acesta reprezentand un atlet surprins intr-un moment de relaxare dupa alergare curatandu-se de nisip. Lisippune in evidenta oboseala atletului acumulata in timpul alergarii lor, prin ploapele intredeschise, parul in dezordine si pozitia relaxata a trupului.

Sculptura monumentala si reliefurile decorative

Sculptura monumentala si reliefurile decorative, fac parte din decoratiunile arhitecturale astfel, sculptura monumentala se intalneste pe frontoanele templelor iar reliefurile decorative le gasim pe frize, metope, socruri de statui, stele funerare si altare. Pentru realizarea acestora este necesara respectarea anumitor reguli. Prima regula importanta se numeste legea cadrului si consta in adaptarea compozitiei la forma si dimensiunile cadrului. A doua regula importanta pentru a realiza monumentul arhitectural trebuie sa tina seama de realizarea unitatii compozitionale, in asa fel incat in ansamblu compozitia sa fie echilibrata. Temele alese reprezinta aspecte din legendele mitologice, in cazul templelor sau a altarelor, si din viata defunctului in cazul stelelor funerare.

Frontonul templului zeitei Arthemis

Frontonul templului zeitei Arthemis din Corfu este realizat in perioada arhaica. In aceasta perioada, se punea o mare importanta pe detaliu sacrificand ansamblul, iar unitatea compozitionala era greu de obtinut. In alta ordine de idei, sculptorul acorda o importanta mai mare problemelor de miscare personajele, fiind surprinse in pozitii si atitudini mult mai diverse.

Decoratiile Patheronului

Reprezentand apogeul sculpturii clasice, decoratiunile Parthenonului se numara printre cele mai importante realizari ale sculptorului Fidas. Acesta decoreaza cele doua frontoane, metopele frizei dorice exterioare si friza interioara din naos-ul templului. Frontoanele ne povestesc despre doua episoade importante din viata zeitei Athena cum ar fi nasterea zeitei din capul lui Zeus realizata pe frontonul de est, si cearta dintre Athena si Poseidon pentru stapanirea Atticii, intalnita pe fontronul de vest. Statuile ce decoreaza timpanul templului sunt incadrate foarte bine in triunghiurile frontoanelor, astfel in centru se gasesc statuile cele mai inalte, realizand un as de simetrie, iar spre margini se intalnesc personaje singulare sau in grup, care de lupta trase de cai, orientate in asa fel incat sa se integreze perfect in unghiurile laterale. Actiunea personajelor legate intre ele prin gesturi, pozitii, atitudini si miscari realizeaza unitatea ansamblului. Sculpturile lui Fidas sunt realizate astfel incat se observa trasaturi dominante cum ar fi: firescul atitudinilor, corectitudinea miscarilor si pozitiilior, starea faldurilor vesmintelor care nu impiedica miscarea personajelor, calmul, solemnitatea si gravitatea figurilor. Metopele arhitecturale sunt decorate in relief inalt(altorelief), si reprezinta aspecte din luptele centaurilor cu lapitii, ale zeilor cu gigantii sau ale grecilor cu amazoanelor. Metopele infatisand luptele dintre centauri si lapiti au fost cele mai bine pastrate pana in zilele noastre. Fiecare metopa prezinta cate doua personaje, Fidas infatisandu-le realizand o varietate de miscari si atitudini avand o buna corelare intre actiunile personajelor si expresivitatea chipurilor lor. In interiorul cellei gasim o friza realizata in bazorelief reprezentand "Procesiunea Panntheneelor" cu ocazia festivitatiilor de sarbatorire a intemeierii cetatii Atena. Astfel putem admira cum zeitei protectoare i se aduce in dar un val imensnumit Peplos, tesut special pentru ea de fecioarele ateniene numite ergastine. Inconjurand templul la partea superioara si fiind inalta de un metru, friza prezinta peste 400 de figuri de oameni si 200 de animale. Procesiunea este cuprinsa in mai multe etape: cortegiul ergastinelor, purtatorii de ofrande, cortegiul animalelor de sacrificiu, cabalcada cavalerilor atenieni si participarea tuturor zeilor din Olimp la sarbatoare. Fidas, realizeaza un ritm al desfasurarii actiunilor prin succesiunea scenelor, la inceput mai alert prin pregatirile pentru serbare si apoi mai lent si solemn(sirul fecioarelor), pentru a urma un nou ritm alert prin agitatia data de participarea zeilor la serbare. Trupurile de oameni si animale de pe friza sunt realizate in dimensiuni corecte cu o expresivitate a chipurilor in corelatie cu actiunea realizata, avand o paleta larga de gesturi, atitudini si miscari naturale bine diferentiate.

Reliefurile decorative de Mausoleul din Halicarnas

Un alt sculptor grec pe nume Scopas, realizeaza in secolul al IV-lea i.Hr. reliefurile decorative de la Mausoleul din Halicarnas. Acestea infatiseaza aspecte din lupta grecilor cu amazoanele. Sculptorul realizeaza sculpturile avand o viziune schimbata fata de pana acum punand accent pe dinamismul si expresivitatea chipurilor. El aseaza personajele in mai multe grupuri unitare, pe axe oblice si diagonale, pentru a sugera inclestarea luptelor si violenta miscarilor. Pe fetele personajelor se citeste tensiunea infruntarilor si starilor emotionale, deasemenea atitudinile, gesturile acestora transmit pasiunea luptelor.