ISTORIA
FRUMUSETII
Frumusetea a reprezentat
o preocupare umanitatii inca din cele mai vechi timpuri.
Intereseul pentru aspectul fizic are la baza o multitudine de
credinte si idei care au influentat omul in toate aspectele
vietii sale. Canoanele de frumusete, la randul lor, au suferit
desigur numeroase si uneori contradictorii transformari impuse de
realitatea social poltica si economica a vremii. Este deci explicabila intreaga serie de
eforturi pe care umanitatea le inregistreaza de-a lungul istoriei, eforturi
puse in slujba cosmetizarii si infrumusetarii
realitatii, ce are drept scop final inlesnirea vietii.
PREISTORIA
Preocuparea pentru frumusete apare
odata cu primele civilizatii.
Oamenii care traiau in pesteri, in perioada mezolitica (acum
aproximativ 10000 de ani) isi netezeau pielea cu ulei de castor si
grasime, folosind totodata vopseluri din plante pentru a se tatua.
Revolta evreilor a marcat sfirsitul statului
Israel pina in timpurile moderne. Distrugerea Templului a determinat, de
asemenea, o schimbare in inchinarea evreilor (desi aceasta schimbare
incepuse o data ce evreii fusesera imprastiati in
intreaga lume in urma cu sase sute de ani de catre babilonieni).
Prima distrugere a Templului de catre babilonieni, in 586 B.C., i-a
obligat pe evrei sa devina oameni ai Legii. Tristul sfirsit al
Templului a inchis usa sistemului evreiesc orientat pe jertfe. Au adoptat,
desigur, noi ritualuri in sinagoga si in casele lor familiale. Dar
Sanhedrinul a fost dizolvat, iar centrul religiei iudaice a fost mutat in institutiile
educationale ale Iaminei.
Unde erau crestinii? In afara orasului.
Multi au fost condusi inafara Ierusalimului prin deceniile de
persecutie de mai inainte. Eusebiu a scris ca, atunci cind a inceput
revolta, in 66 A.D., unii din evreii crestini ramasi au fugit la
Pella, un oras pe riul Iordan. S-ar putea spune ca aceste evenimente
au inclinat balanta implicarilor Bisericii catre neamuri.
Misionari, ca Pavel, s-au ocupat de o biserica puternica si
conservatoare, cu temelia in Ierusalim. Dar evreii crestini,
neimplicati in revolta, au determinat o prapastie evidenta
intre ei si iudeii conservatori. Dupa 70 A.D., crestinilor nu li
s-a permis sa intre in sinagogi. Apoi, caderea Ierusalimului i-a
deosebit si mai mult pe crestini de evrei si a indemnat Biserica
sa se dezvolte intre neamuri.
Legaturi cu trecutul iudaic
Crestinismul a avut o
relatie speciala cu iudaismul. Aceasta relatie a avut
consecinte tragice, in special in contextele unde crestinii au
dominat o cultura locala sau o natiune si unde iudeii erau
considerati ca a doua clasa de cetateni. In toate acele
circumstante, pe linga inrudirea celor doua religii, au avut loc
si miscari violente atunci cind comunitatile iudaice
au incercat sa impuna revenirea la practica credintei lor
ancestrale.
Privita dintr-o alta
perspectiva, legatura dintre crestinism si iudaism poate fi
vazuta intr-o lumina mai pozitiva. Desi biserica s-a
rupt din iudaism, este un fapt remarcabil ca principalele probleme ale
primelor secole ale bisericii au fost probleme nascute in contextul iudaismului.
In primul rind, crestinii
s-au framintat cu intrebarea: ce
este adevarul? Daca biserica a cautat adevarul ultim
intr-o revelatie personala de la Dumnezeu - adica, in viata
si lucrarea lui Isus Hristos - totusi, biseric
Idealul feminin era reprezentat de femeia cu
forme ca simbol al perpetuarii vetii pe pamant, asociat totodata
cu principala zeitate din panteonul preistoric, Zeita Mama, reprezentant
al fecunditatii.
ANTICHITATEA
In Egiptul Antic practicile de infrumusetare
faceau parte mai intai (mil IV-III i. Hr.) dintr-un ceremonial ritualic,
fiind destinate sacerdotilor, faraonilor si nobililor.
