Repere ale figurativului in arta moderna sі contemporana, de la expresionism la neoexpresionism - expresionismul, fovismul si alte curente artistice

Educatie prin arte vizuale

Modernismul

a fost o miscare artistica de larga anvergura din prima jumatate a sec.XX. cu toate ca diferitele "isme" moderne erau adesea incompatibile, toate respingeau dominatia naturalismului sі academismul in favoarea artei experimentale. Tendinta comuna era de a cauta raspunsurile la intrebari fundamentale despre natura artei sі experienta umana, linia generala urmarind exprimarea propriei viziuni.

Din convingerea ca lumea moderna este fundamental diferita de ceea ce a fost, arta trebuia sa se reinnoiasca prin asumarea sі explorarea propriei modernitati. Pentru unii asta a insemnat o respingere a tot ce era industrial in favoarea a ceea ce era primitiv(primitivism), pentru altii o glorificare a tehnologiei, a masinilor(futurismul).

Unele modern-isme puneau intrebari de tipul"ce este arta?, ce scop are?, pina unde poate merge?"

Dadaistii  au inlocuit individualul cu subconstientul facind ca activitatea artistica sі critica sa se identifice una cu cealalta. "Ismele" moderne explorau emotiile sі starile psihice(expresionism), rigoarea mintii(neoplasticism), functia sociala (constructivism), subconstientul(suprarealism), natura reprezentarii(cubism) sau rolul social intr-o societate capitalista, burgheza (dadaism). Multe din aceste tendinte s-au suprapus. Treptat, arta a devenit mijloc de aflare a adevarului- fie modern(futurism) sau universal(suprematism).

Expresionismul

-se dezvolta intre anii 1900 sі 1925, in Germania, prin doua curente Die Brücke sі Der Blaue Reiter in spiritul reinnoirii nu numai a formelor ci sі a gindirii. Din grupul "Die Brücke" faceau parte: Kees van Dongen, Erich Heckel , Ernst Ludwig Kirchner, Paula Modersohn-Becker, Emile Nolde, Max Pechstein, Otto Müller, Karl Schmidt-Rottluff. Grupul "Der Blaue Reiter": Alexis von Jawlenski, Wassily Kandinsky, Franz Marc, August Macke, Paul Klee. Alti artisti apartinatori Max Beckman, Gerge Grosz, Kathe Kollowitz. Expresionismul este un fenomen nord-european, aparut in diverse cercuri artistice  perioada sa de virf fiind intre 1905 sі 1920. Artistii  foloseau culori puternice, personaje distorsionate sі uneori elemente abstracte pentru a explora teme legate de apartenenta sі instrainare. Este arta nelinistii sі a cautarii adevarului, analizind prin intermediul artei distrugerea sentimentelor intr-o societate  care trebuia "purificata". Sugerau adesea reproducerea unor dezastre naturale - de exemplu fulgerul lovind o padure, sau Apocalipsa , unde lumea este distrusa de un Dumnezeu minios.

Grupul "Die Brücke" este fondat la Dresda in 1905 sі va fi dizolvat in 1913. Regrupeaza artisti angajati intr-o contestare estetica, sociala sі politica.

Stilul grupului este caracterizat prin sinuozitate, simplificarea liniilor sau accentuarea lor, pina la limita caricaturii. Culoarea exprima angoasa existentiala , protesteaza contra ipocriziei burgheze, avind o latura violenta, Egon Schiele va impinge foarte departe provocarea, amestecind imagini ale mortii cu cele erotice. Se doreste revigorarea artei germane resping mostenirea clasica sі se intorc catre natura sі primitivism. Membrii grupului s-au mutat la Berlin, fiind priviti ca vestitori ai distrugerii, expresionismul lor era legat de exploatarea identitatii sі a traditiilor germane.

Inceputurile  miscarii "Der Blaue Reiter" se plaseaza in anul 1911 la Müchen. Texte-manifest expliciteaza specificitatea concepuala a unui demers spiritual artistic aparut pe ruptura abstractionista.

O pinza pictata de Kandinsky in 1903, da numele acestei tendite picturale de evaziune prin lirismul culorii. Artistii miscarii sunt mai putin legati prin stil sі mai mult prin obiectivele comune. In publicatia Almanahul Cavalerului albastru isі exprima traseul evolutiei artei moderne, rolul culorii sі eliberarea de principiul imitatiei pe care se baza arta incepind din Renastere, dorindu-se o reintoarcere la primitiv. Telul artistilor era de a revela adevarul spiritual al lumii, avind convingerea ca arta poate exprima un adevar uman intrinsec sі poate readuce sens in viata oamenilor.

Primul razboi mondial distruge miscarea , fascistii condamnind expresionismul ca fiind "degenerat" sі multi pictori pleaca in SUA.

Principalii inspiratori ai expresionismului sunt Vincent Van Gogh sі Edvard Munch. Ei gindesc culoarea sі forma ca o posibilitate de a parasi conventiile legate de realitatea optica, exprimind emotii, pasiuni sі suferinte umane.

Fovismul

In anul 1905 la Salonul de toamna izbugneste scandalul fovilor urmat, doi ani mai tirziu, de revolutia cubista lansata de Pablo Picasso sі Georges Braque, influentele cubiste afirmindu-se international.

Culoarea  devine principalul mijloc de expresie utilizat la putere maxima.

Henri Matisse construieste tabloul contrazicind mijloacele traditionale (perspectiva, clarobscurul), de la Cezanne retine modulatia prin culoare in detrimentul modeleului, iar de la Signac ia culoarea pura fara tusa divizata. Procedeul de juxtapunere a culorii il face sa se gindeasca la "raporturi". Matisse isі constituie un repertoriu de motive . ferestrele, dansul, natura moarta, reprezentate in stil decorativ suspendind profunzimea, alegind o perspectiva plonjanta.

Dialogul clasic intre forma sі spatiu nu-sі mai are locul, senzatia de spatiu este redata prin culoare sі citeva discrete aluzii(racursiuri, scara proportiilor). Compozitia  contine motive ritmice, este plana sі se bazeaza pe reprezentarea corpurilor deformate fara multe detalii. Dupa parerea sa compozitia este" arta de a aranja in maniera decorativa diverse elemente pe care pictorul le dispune pentru a-sі  exprima sentimentele". Suprafata este vazuta ca un cimp de forta unde tensiunile trebuiesc alternate: arabescul apare permanent in raportul dintre fond sі motiv, intervine asupra bidimensionalitatii.

Derain sі Valminck aplicau culorile intense cu tuse groase, grele, aducind aminte de tehnica lui Van Gogh. Fovii aplicau culorile direct din tub nu le amestecau sau prelucrau in vreun fel. Nu se simteau constrinsі de culorile reale ale subiectului. Suprafetele unui peisaj astfel colorat apareau stralucitoare nu prezenta adincime ci era doar o parte a modelului colorat. Derain a redus podurile Londrei la citeva forme simple, in culori solide, deasemeni personajele umane erau redate astfel. O expozitie retrospectiva a lucrarilor lui Cézanne, la Salonul de Toamna, i-a incurajat pe fovi sa porneasca in cercetarea diferitelor aspecte ale stilurilor individuale, ducind la disparitia fovismului.

Primitivismul

a fost un limbaj de mare anvergura al artei moderne, insa nu la fel de distinct precum futurismul sau cubismul. Artistii moderni in demersul lor de a reintineri arta occidentala, cercetau colectiile etnografice ale marilor muzee sі arta altor culturi ce nu apartineau Europei Occidentale.

Printre artistii perioadei se numarau Constantin Brincusi, Max Ernst, Paul Gauguin, Ernst Ludwig Kirchner, Henry Moore, Emil Nodle, Pablo Picasso.

Stilul primitivist  de inspiratie etnografica se distingea prin forta de expresie, emotie intuitiva, vigoare, natura reproductiva. Lucrarile primitive izvorite dintr-un impuls creator subconstient, erau apreciate pentru expresivitatea lor, in contrast cu arta academica. Din nefericire artistii moderni vedeau arta africana plina de vigoare sі simplitate, negindu-le insa traditia sі istoria. Considerau arta primitiva naturala, fericita sі mai putin corupta, slavind sі arta creata de copii sau adultii neantrenati.

Picasso studia colectiile Muzeului de Etnografie din Trocadero in timp ce lucra la tabloul Domnisoarele din Avignon 1907). Trasaturile distorsionate ale celor doua femei din partea dreapta a tabloului ar exemplifica studiile facute dupa mastile Dan, Fang sі Kota sі arta iberica.

Picasso a integrat astfel caracterul primitiv in traditia occidentala a nudului- ba chiar a inclus in tabloul sau, in prim-plan, elementele unei naturi moarte.

Gauguin a pictat cele mai frumoase tablouri in Tahiti, unde se apropie de natura sі picteaza personaje nud imbinind sexualitatea corpului cu natura luate ca intreg.

Cubismul

- pionierii curentului, datorat lui Paul Cézanne prin stilul sau de a picta un obiect privit din mai multe unghiuri sі care declara ca "toate formele din natura pot fi reduse la o sfera, con sau cilndru" - au fost Picasso sі Braque. Felul in care cubistii reprezentau obiectele era considerat radical, exprimau miscarea acestora prin timp sі spatiu, subiectele lor erau adesea conventionale decurgind din traditia naturii moarte. Nu faceau distinctie intre formele tridimensionale, unde mesele sі obiectele asezate pe ele erau pictate din unghiuri incompatibile, pur sі simplu le aplatizau reducindu-le la forme multiplicate pe intreaga pinza. Rezultatul era o suprafata lipsita de reilef, pictata cu culori potolite, privitorul distingind cu greu obiectele unele de altele sі pe toate de fundal.

Alaturi de Pablo Picasso sі Georges Braque au facut parte artistii Raymond Duchamp-Villon, Juan Gris, Fernand Léger. Caracteristicile curentului erau volum aplatizat, perspectiva confuza, colaj, unghiuri multiple, natura moarta, concept analitic(observarea subiectului) sі sintetic(colajul).

Eseu: China Document online: Informatia in invelisul geografic - geoinformatia ontologica, geoinformatia gnoseologica

Dadaismul

-a aparut in timpul Primului Razboi Mondial. Intelectualii, dezertorii, refugiatii politici, toti revoltatii impotriva absurditatii acestui conflict, se reunesc in mod regulat in jurul scriitorului romin Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului "Voltaire", in Zürich.

Vrind sa raspunda absurdului prin absurd, ei isi manifesta revolta mai curind prin provocare, decit prin idei estetice.Curentul primeste o denumire aleasa la intimplare dintr-un dictionar. Marcel Iancu va scrie: "Ne-am pierdut increderea in cultura actuala. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie sa reincepem actul createi pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem sa zguduim ideile, opinia publica, educatia, institutiile, muzeele, bunul simt asa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce tine de vechea ordine."

Un articol publicat in 1918 a fost primul manifest al grupul de artisti dadaisti care sustineau ca toate convingerile morale, politice sі estetice au fost distruse de razboi sі promovau o abordare distructiva, ireverentioasa sі eliberatoare a artei. Acuzau expresionistii de "rezistenta sentimentala la trecerea timpului". Sansa sі nonsensul erau elemente de baza, exprimind o noua constientizare a rolului subconstientului in viata de zi cu zi. Refuzul teoretizarii coerente a artei ar fi condus la "tintuirea" acesteiea in galeriile sі bibliotecile de arta, lipsind-o de viata.

Prin aceste manifestari sperau sa trezeasca societatea din materialismul sі nationalismul ce dusesera la carnagiul petrecut in Primul Razboi Mondial. Nu a fost doar o miscare a artelor vizuale, ci sі una literara, grupuri de adepti activind in Zürich, New York, Berlin sі Paris.

Jean Arp facea colaje in care lipea hirtia oriunde se intimpla sa cada. Marcel Duchamp apelind la ready-made-obiecte industriale sau casnice pe care le semna ca sі cum le-ar fi fabricat el-, respingea munca manuala sі categoriile traditionale de arta. Intentia lui era sa atraga atentia oamenilor asupra faptului ca titlurile sі standardele conform carora etichetam sі judecam operele decurg din arta sі nu sunt definitorii. Kurt Schwitters isі "ansambla" lucrarile din resturi din viata de zi cu zi- tichete de tramvai, timbre, hirtie de ambalaj. El dezvolta o metoda (intitulata "Merz")de a creea arta care sa fie libera de conventiile sі normele impuse de societate sі traditii artistice. Francis Picabia colaboreaza cu Marcel Duchamp. Publica primul numar al propriului sau ziar de cultura pe care il numeste '391', in acest ziar el publica primele 'Picturi Mecanice'. Lucrarile sale sugereaza o lume care functioneaza automat, ca o masina, fara implicare emotionala.

Alti artistii ai perioadei Hannah Höch, Man Ray.

Dadaismul a facut loc suprarealismului la mijlocul anilor 1920.

Suprarealismul   

- curentul suprarealist a fost fondat la Paris de catre poetul André Breton, continuind linia dadaismului de explorare a irationalului si subversivului in arta. Suprarealismul a fost preocupat  in mod explicit de spiritualism, psihanaliza freudiana sі marxism decit dadaismul. Preocupati cu creearea artei"automata", care irupe din subconstient, fara sa fie modelata de ratiune, moralitate sau judecati estetice.

Subconstientul era punctul central al suprarealismului fiind vazut ca un depozit urias plin cu o uluitoare creativitate reprimata. Influentati de lucrarile lui Sigmund Freud, vedeau ratiunea ca pe o bariera in fata unui depozit de creativitate, asa ca au incercat metode variate de deblocare a subconstientului. Suprarealismul priveste naturalismul sі realismul ca fiind burgheze, sustinind ca au confundat adevarul cu obiectele sі au privit viata sі arta ca pe-o mobila veche urita sі prafuita. Exporeaza imagistica viselor pe care Max Ernst sі Salvador Dali au introdus-o in tablourile lor cu toata minutiozitatea detaliilor a pictorilor realisti. Picturile lui Miro contin forme biomorfe care pot fi orice: ameobe, virusi sau frinturi de gind raspindite prin spatiul sinapselor.

Max Ernst foloseste stilul propriu naturalismului pentru reprezentari realiste a unor subiecte fantastice, aproape de cosmar. In lucrarea Imbracamintea miresei arhitectura clasica este decorul unei scene tulburatoare, erotice, in care o femeie mascata, acoperita cu o mantie, este condusa de un om-pasare catre un loc unde se va casatori. Suprarealistii nu se fereau sa redea impulsurile primitive, adesea sexuale sі agresive, ce stau ascunse sub fatada vietii de zi cu zi.

Alberto Giacometti reprezinta in sculptura Femeie cu gitul taiat o femeie semanind cu o insecta. Tepii situati de-o parte sі de alta sirei spinarii sunt indiciile unei capacane, sugerind ca femeia e victima sі agresor. Coloana este cabrata intr-o sugestie fie de moarte fie de orgasm, juxtapunerea elementelor diferite evoca temerile sі fanteziile subconstientului, atitudinea fata de femei fiind ambivalenta sі uneori puternic negativa.

Alti artisti apartinind aceluiasi curent Giorgio de Chirico, Frida Kahlo, Paul Klee, Réne Magritte, André Masson, Joan Miro,Yves Tanguy.

Expresionismul abstract

In New York in anii de dupa al Doilea Razboi Mondial artistii au dezvoltat un anumit stil "pictura dinamica . Ca si in cazul altor miscari de arta contemporana, termenul de expresionism abstract'era mai degraba o atitudine, o mentalitate, caracterizata de rebeliune si credinta in libertatea de expresie. Membrii asa-numitei "Scoala de la New York" au o viziune indrazneata sі un vocabular nou, caracteristica fiind incercarea de a descrie emotiile universale. E prima miscare artistica exclusiv americana care sі-a cistigat recunoasterea internationala .
Contraste in exprimare ale artistilor, intre lucrarile inspirate de caligrafia Asiei de Est imagine-scris, ale lui Mark Tobey si gestul pictural de Willem de Kooning, sau intre action-panting de Jackson Pollock si pictura linistita, meditativa (Color Field Paninting)de Mark Rothko si Barnett Newmann sunt enorme. Dar ele impartasesc toate o preferinta pentru portretizarea problemelor percepute din punct de vedere moral, acordind prioritate individualitatii si improvizatiei spontane.

Alte nume importante de artisti ai stilului Helen Frankenthaler, Arshile Gorki, Adolph Gottlieb, Philip Guston, EllsWorth Kelly, Frank Stella, Franz Kline, Lee Krasner , Robert Motherwell, Clyfford Still.

Realism social

- Curentul a aparut in sec al 19-lea s-a dezvoltat odata cu constientizarea crescinda a saraciei unor comunitati urbane sі rurale, prezentind intr-o nota sentimentala mizeria traiului in saracie sі lupta politica

Mai mult o tendinta decit o miscare artistica, sintagma "realism social" e folosita pentru a descrie o arta realista in care se regasesc referinte explicite sau critici la adresa conditiilor sociale predominante. Gustave Corbet e una din sursele realismului social, felul in care arata muncitorii lui e o oglinda a vederilor sale politice.

Printre miscarile artistice ce tin de acest curent se afla sі The Kitchen Sink School din Marea Britanie. Artistii acestei scoli pictau tablouri intunecate, ingramadite, aratind ce considerau a fi mizeriile vietii britanicilor de dupa razboi. Arta lor era politica, confruntind privitorul cu imagini ale vietii adevarate, cerind schimbare sі imbunatatire.

Realismul social s-a manifestat in special in domeniul filmului sі al fotografiei.

Artistii reprezentativi Gilbert& George, Nan Goldin, Derek Greaves, William Maw Egley, Edward Middletich, Jack Smith.

John Bratby este considerat un reprezentant al The Kitchen Sink School datorita preferintei pentru decoruri domestice in care reprezinta realul, murdaria sі deprimarea.

Francis Bacon prezinta o umanitate tragica, privata de identitate, redusa la starea de "carne". Tematica sa pierde orice dimensiune psihologica sau spirituala, temele operelor sale sunt corpul in suferinta sі sexualitatea violenta. Un loc central il ocupa  figurile umane, deprimate sі distorsionate, prizoniere ale unor spatii inchise anonime. Omul social este ucis

Marginalitatea ca marca

Mostenitori ai artei pop Gilbert Proesch sі George Pasmore formeaza un cuplu in viata sі ca artisti, opera lor fiind bicefala. Utilizeaza ca mijloc de expresie propriile corpuri goale sau  cu veston inchis cu nasturi. Imaginile imense in care figurile lor simple sі simbolice, sunt puse in valoare de umbre negre ce se detaseaza pe fonduri grafice sі fotografice colorate intens functioneaza ca mesaj anti-SIDA, militind pentru luarea in considerare publica a victimelor sindromului. Constuiesc un discurs vizual critic despre ipocrizia societatii anglo-saxone din dorinta de a se adresa unui numar cit mai mare de oameni, revendicind respectul sі integrarea artistilor sі a homosexualilor in comunitate. Exprima recurent teme ca simetria, gemelitatea sі mai ales homosexualitatea. Rind pe rind, "sculpturi vii" sau staruri ale unor false imagini publicitare, deturneaza arta sі estetica comerciala de la canoanele de frumusete, afisind in acelasi timp un amestec de banalitati, scatologie sі necuviinte. Gilbert and George impun o reprezentare narcisista a dublului.

Neoexpresionism

-a aparut in anii 1970, asociat cu pictura desi exista sі sculpturi considerate neoexpresioniste. Curentul este  caracterizat de un continut bogat in emotii desi foloseste in mod deliberat materiale simple, lipsite de rafinament(Bad Painting), reconsidera figurativul

Se naste din revolta impotriva dominatiei abstractului din pictura moderna. Protestele avangardei incep din 1960 sі ating apogeul in anii 1970. Nume importante ale curentului promovau arta figurativa ce reflecta sentimente adesea violente ale artistilor, a caror tinta era sa stabileasca din nou legatura dintre arta sі psihic.

Anselm  Kiefer sі-a descris opera ca o incercare de a se apropia de "centrul psihologic de unde sunt controlate toate evenimentele" sі a explorat in mod extensiv fortele psihologice din dedesubturile istoriei Germaniei.

Neoexpresionistii au fost influentati de "arta bruta", fascinati de emotiile primare, interesati de arta "primitiva" sau "bruta" creata de persoanele instabile psihic.

"Golirea picturii de continutul sau" 

Manifestul redactat in 1961 de Georg Baselitz sі Eugen Schönbeck afirma "blestmul este de partea noastra", anticipind gestul de mai tirziu de a picta invers al lui Baselitz.

In timpul primei expozitii personale de la Berlin(1963) pictorul este atacat de Procuratura sі i se confisca doua tablouri pentru "obscenitate". Marea noapte in grajd reprezinta un copil hidrocefal, cu organele genitale exagerate, totul pe un fond nocturn. Mesajul reprezenta Germania devorata de o constiinta incarcata, Baselitz fiind adeptul unei arte "cu gheare" al carui model era Antonim Artaud poet, dramaturg, eseist, actor sі regizor.

Alti artisti ai curentului Sandro Chia, Francesco Clemente, Philip Guston, David Salle.

Concluzie
De multe ori fotografia este acuzata pentru disparitia figurativului in pictura moderna, adevaratul motiv are mai mult de a face cu experimentul, auto-expresivtatea, la care-i indeamna avangarda pe artisti. Impresionistii au fost primii care au permis sa se estompeze figurativul in functie de importanta pe care un accent nou o pune pe efectele de suprafata.  Semnificativ faptul ca termenul 'impresionism' a fost aplicat prima data la acesti artisti ca o forma de critica, pentru ca reprezentarea picturilor lor lasau doar o impresie a formelor reale, pe care nu le faceau cu precizie academica. 
Desi figurativul nu au avut o prezenta dominanta in arta secolului XX, asa cum a facut-o in trecut, a fost deosebit de important pentru doua stiluri - realismul social si expresionism. Realismul social a desfasurat figurativul in incercarea de a inregistra cu exactitate viata sociala contemporana. Si Expresionistii au pus figura umana in centrul unui stil consacrat la sarbatorirea dorintelor umane si nelinistilor filozofice.

Lipsa figurativului in Expresionismul abstract este tipica perioadei postbelice, atunci cind dezgustul pentru politica de stinga a erodat pozitia in fata realismuului social, si Primul Razboi Mondial a zguduit umanismul in inima stilului expresionist. Putini alti Realisti - decit Andrew Wyeth - au cistigat importanta in aceasta perioada. 
Cu toate acestea, desi multi pictori expresionist abstracti sunt intr-adevar abstractionisti, unii artisti au reintrodus figurativul. De Kooning este celebru pentru seria de femei, care a inceput la inceputul anilor 1950. Pentru el, utilizarea figurativului a fost importanta pentru legatura cu istoria artei occidentale. Exemplul sau ar fi extrem de influent, dar va recurge la" abstractizarea cimpului de culoare" care a cistigat mai mult sprijin in 1950 . Daca Action Panting avea energia dansului, exprimind vitalitatea miscarii, acesta  miscare Color field Painting aduce culori luminoase, generos imprastiate pe pinza intr-o nemiscare contemplativa.

In anii 1960, un numar tot mai mare de artisti critica expresionismul abstract considerind ca devine un crez decorativ, steril, ce inabusea creativitatea. Desi declinul expresionismului abstract nu a condus la o revenire imediata la figurativ, unii artisti au inceput sa exploreze aceasta directie in anii 1960.
Philip Guston este deosebit de celebru pentru ca a revenit la figurativ la sfirsitul anilor 1960, atunci cind el a inceput sa simta ca e dificil ca abstractionismul sau sa raspunda la framintarile sociale si politice ale perioadei. Ar putea fi remarcati, inclusiv Alex Katz si Pearlstein Filip, care au fost denumiti 'Realistii noii-perceptii,' si 'Supra-realisti', cum ar fi Chuck Close si Estes Richard (desi munca lor a fost asociata de multe ori mai mult cu fotografia decit cu figurativul ).

Bibliografie:

-ISTORIA VIZUALA A ARTEI ;Coord. Claude Frontisi; Editura RAO 2003

- Isme - sa intelegem arta; Stephen Little; Editura RAO 2008