Breaza

BREAZA

Mesteceni,poate,or un semn pe frunte

Ursit bacitei din povesti sa-l poarte

Au dat acestui loc tihnit sub munte

Numirea lui prin timpuri mai departe.

Din pajisti,florile-au crescut pe ii,

Padurea-n grinzi si-n solzii de sindrila

Iar cerul pur ca gindul de copil

S-a strecurat mail impede-n idila.

Ca-n cumpenele apelor de-aici

Susura a harnicie-n om simtirea

Vatra de baci sub mina de voinici

Stiu din zorii vremii inflorirea.

BREAZA-COORDONATE GEOGRAFICE

"VINO MINDRA PE FURIS

LA BREAZA-N MESTECANIS;

C-AVEM IARBA PENTRU OI

SI UMBRA PENTRU NOI DOI."

In partea de sud a muntilor Bucegi,in plina zona subcarpatica,pe un platou situat in dreapta Prahovei,intre Comarnic(la nord)si Cimpina (la sud),la o departare de 103 km de capitala tarii,se gaseste asezat orasul si statiunea turistica Breaza.Terasa neteda,drumul de legatura cu Brasovul si cu porturile dunarene,a facut sa se dezvolte in valea mijlocie a Prahovei actuala localitate Breaza,mentionata in documente inca din sec al XV-lea.Multimea izvoarelor cu apa cristalina umbrite de desisul zavoaielor,frumusetea cerului albastru in cea mai mare parte a anului si peisajul atit de incintator sint numai citiva din factorii naturali in mijlocul carora au salasluit brezenii din vremuri aproape uitate.Aici au gasit ei de la inceputuri conditii bune pentru agricultura,vinat si pescuit.Suvoiul durerilor,suferintelor si bucuriilor lor a curs si s-a varsat o data cu undele zglobii ale Prahovei,riul care,dupa ce scapa din chinga de piatra a muntilor la Posada,isi largeste in voie albia,respire mai usurat,ca apoi sa-si stringa apele,prosternindu-se,parka,la poalele dealurilor Gurga si Sinoiu,ale caror culmi domoale strajuiesc asezarile brezenilor.

Din orice parte ai veni la Breaza,cu trenul,daca ai ragaz sa poposesti o clipa macar pe o banca din fata cochetei statii de cale ferata,ai impresia ca te gasesti intr-un loc in care adapost iti sint vaile adinci,dealurile impunatoare sau copacii stufosi.Numai dupa ce ai urcat pieptul terasei pe o strada in serpentine sau pe scarile din apropiere iti dai seama ca ai ajuns intr-un oras.

De-a lungul strazilor drepte se insira vilele imprejmuite de gradini pline cu pomi roditori si flori.In curtea caselor,in straturi verzi,flori multicolore imbalsameaza aerul cu parfumul lor suav.Livezile si gradinile sint pline de meri,pruni,ciresi,nuci si visini care au alcatuit din vechi timpuri o bogatie,dar au dat si o deosebita frumusete locurilor.Casele se risipesc pe pante,prin poieni si livezi,ori sint grupate in lungul terasei ce insoteste albia Prahovei pe o distanta de 8 km.Astfel,cartierele Nistoresti,Frasinet,Podu Corbului,Ograda,Surdesti si Irimesti se rasfira printre copaci si poieni pe dealuri,in timp ce Breaza de Sus,Capu Cimpului,Braza de Jos, Podu Vadului,Valea Tirsei,Valea Morii si Gura Beliei se grupeaza in lungul vailor sau al terasei Prahovei pe o suprafata de peste 35 kmp.Inconjurata de inaltimi care uneori depasesc 700m altitudine,terasa pe care este asezata cea mai mare parte a orasului are infatisarea unei farfurii mari,stropita cu picuri de smalt.In partea de est,dealurile sint o prelungire fireasca a Muntilor Girbovei.Ele se numesc Podu Corbului,Nistoresti,Oradia,Frasinet,Sinoiu si formeaza hotarul cu localitatea Sotrile.La vest,dealurile Lazului,Vrabiesti,Strajistea,Gurga si Ragman formeaza interfluviul dintre Prahova si afluentul sau pe dreapta,Provita,in timp ce culmile dealurilor Surdesti,Borangoci si Corneanca ii delimiteaza orasului Breaza hotarul,in vest,de comuna Adunati si de satul Fricoasa.

DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC terasa este alcatuita din depozite Miocene reprezentate printr-o alternanta de pielite cenusii si rosii,gresii Miocene,printre care se intercaleaza, ici- colo,pachete de gipsuri.La partea inferioara a gipsurilor apar frecvent gresiile microconglomeratele si conglomeratele ce devin predominante alcatuind o "stiva";ele pot fi usor observate in profilul Vaii Prahovei,incepind din nordul garii Breaza,in amonte,pina in dreptul cartierului Nistoresti.Depozitele de flis,alcatuite din argile verzi,marne cenusii si gresii calcaroase verzui,pot fi observate in partea de nord a localitatii,de-a lungul serpentinelor soselei care coboara spre nord,in cartierul Gura Beliei. Argilele prezente aici la tot pasul marcheaza trecerea spre un pachet de marne compacte,calcaroase,rosii si verzi-marnele de Gura Belie ice pot fi recunoscute dupa culoare in ripile de la locul de confluenta al piriului Talea cu Prahova sau chiar in partea de sud a dealului Gurga,in punctual Sunatoarea.Succesiunea acestor complexe litologice poate fi urmarita si in bazinul hidrologic al vaii lui Saracila,affluent pe stinga Prahovei,in dreptul garii Breaza,sau in cariera de marna cenusie de pe versantul sudic al dealului Gurga.Dupa felul cum sint dispuse stratele componente si dupa configuratia reliefukui,geologii au ajuns la concluzia ca aici au existat in trecutul indepartat doua brate ale Marii Tetys.Unul era situate in apropierea muntilor iar celalalt mai la sud.Cele doua brate au fost isolate cu timpul si umplute de depozite mai recente,formindu-se o zona mai joasa in latura sudica a muntilor,zona rocilor sedimentare tinere,care apartine neogenului,la care s-au adaugat depozitele de acumulare cuaternara,cit si cutarea miopliocena care a continuat si in cuaternar.

ADAPOSTITA LA NORD DE ZIDUL DE PIATRA AL Bucegilor si Girbovei,imprejmuita de culmile dealurilor,Breaza beneficiaza de un climat moderat,un "climat dulce",cum le place localnicilor sa-l numeasca.Expusa razelor solare in cea mai mare parte a anului,situata la o altitudine de 550-600m,terasa pe care este asezat orasul ofera un climat lipsit de umiditate si vinturi.Aici,in plina zona subcarpatica,temperaturile anuale se prezinta mai omogen,inregistrind valori aprx.+8*si +10*C,iar precipitatiile ating 600-800ml annual si au mers regulat,cu minim-ul in februarie si maxim-ul in mai-iunie.In timpul verii si al toamnei,zilele sint insorite,existind chiar perioade indelungate cind pe bolta albastra nu apare nici o scama de nori.

Intreaga retea hidrografica de pe teritoriul statiunii este tributara riului Prahova,care strabate de la nord la sud,pe o lungime de mai bine de 8km.

Chiar la intrarea in oras,Prahova primeste,pe dreapta,piriul Talea,care formeaza,spre nord,hotarul cu orasul Comarnic.La gura piriului Talea s-a dezvoltat,in timp un catun-azi cartier al orasului-Gura Beliei.In aval,linga halta Nistoresti,Prahova primeste piriul cu acelasi nume,iar ceva mai jos,in dreptul garii Breaza,pe stinga-piriulValea lui Saracila,iar pe dreapta-piriul Cacova.In extremitatea sudica,in cartierul Podu Vadului,riul are ca afluenti,pe dreapta,piraiele Sunatoarea,Valea Cimpului si Slanita.Provita,care scalda localitatea in extremitatea vestica sic urge aproape parallel cu Prahova,debuseaza in Cricovul Dulce abia in cimpie,la vest de loc.Manesti.

BREAZA SI IMPREJURIMILE EI prezintao flora si o fauna diverse,care pot trezi interesul excursionistilor obisnuiti,colectionarilor de plante sau vinatorilor.

Din totalul de 4916ha cit masoara suprafata orasului Breaza,1382ha sint acoperite cu livezi de pomi fructiferi,1045ha cu vegetatie forestiera,iar pe o intindere de peste 1800ha se desfasoara pasunile si finetele cu iarba lor matasoasa presarata cu flori frumos mirositoare.

Pe malurile Prahovei si afluentilor sai pot fi intilnite fisii de salcii si arini;pe cind padurile de amestec-molid ,brad,fag-au,in genere,o extindere doar insulara in zona de contact dintre munte si dealuri(Podu Corbului,Cetatii si Lazului),cele de fag se gasesc pe suprafete mult mai largi in punctele Cheia Provitei,Valea Morii sip e versantul estic al dealului Sinoiu.

Pozitia geografica a orasului,in culoarul Prahovei,nu departe de zona de contact a muntilor Bucegi si Girbova cu dealurile amintite,ii ofera un cadru vegetal bogat,in special in paduri de foioase-ulm,stejar,paltin,frasin,mesteacan,associate bine cu fagul-care imbraca in parte versaantii dealurilor Gurga ,Ragman,Nistoresti,Oradia si Frasinet.La parterul padurilor sau in luminisuri intilnim si plante erbacee.Aspectul lor coloristic are anumite nuante ,in raport cu anotimpurile anului.Astfel,primavera si vara predomina verdele intens,toamna culoarea aramie si verdele pilcurilor de conifere,in timp ce iarna dealurile,vaile si terasa sint acoperite cu un covor de zapada de un alb imaculat.

Ca pretutindeni in tara,plantele ierboase prezinta si aici o mare diversitate.Printre cele care isi scot primele capul de sub zapada,vestindu-ne venirea primaverii,mentionam ghiocelul.Din primavera si pina in miezul verii,pe poienile si pajistile dealurilor,prin gradini si livezi sau pe malul apelor se leagana in adierea lina a vintului o multime de flori multicolore,al caror parfum distins atrage roiurile de albine.Prin padurile mai dese,expuse mai putin razelor solare,cresc ferigi,ciuperci si muschi.Printre plantele care populeaza pasunile,mai importante sint :ciubotica cucului,brindusa,fragii,macrisul si trifoiul,in timp ce izma ,coada calului,pipirigul,rogozul si iarba ciutei se dezvolta in locurile umede.In padure cresc buretii negri si ghebele,care sint foarte mult cautate de localnici.Sint cautate apoi ptr valoarea lor terapeutica,plantele ale caror calitati sint mai cunoscute:ciubotica cucului(tulburari gastro-intestinale,vezicale si renale,bronsite),chimenul(balonarea stomacului),coada soricelului(stari alergice,pofta de mincare),musetelul (gripa ,raceli),patlagina(tensiune arteriara,ulcer,tuse,raguseli),pelinul (pofta de mincare),urzica(boli de rinichi,hemoroizi),coada minzului(boli de vezica si rinichi,bronsite),frasinul(rheumatism-frunzele),plopul(arsuri-mugurii),socul(raceala,bronsita),macesul(afectiunile cailor urinare).

Malurile Prahovei si versantii dealurilor fiind acoperite cu paduri si pajisti pe o mare intindere,silvicultura,ca si zootehnia,imprima o alta nota caracteristica acestui peisaj subcarpatic.Codrii de fag,padurea de foioase si de amestec indeplinesc o functie de echilibru a regimului precipitatiilor.De asemenea,padurea,ca si vegetatia ierboasa,ajuta la fixarea solului,impiedicind degradarea terenurilor datorata suvoaielor repezi si a vintului.Invelisul vegetatiei este alcatuit din ierburi,arbori si plante cultivate de mina omului.Covorul vegetal a constituit si continua sa fie domeniul de viata a numeroase vietuitoare,asigurindu-le hrana si adapost.Caracteristic acestor locuri este diversitatea si bogatia faunei care impodobeste padurea,pajistile,poienile si tufisurile.Prin ierburile si maracinisurile dealurilor si vailor se intilnesc,de asemenea,numeroase insecte.Pe malul apelor,prin mlastini misuna o lume a gasteropodelor.Prin padurile si tufisurile dealurilor si vailor,prin ierburile poienilor si pajistilor isi duc viata o multime de animale salbatice .Caprioarele au constituit totdeauna fala codrilor,a poienilor si a pajistilor,fiind in acelasi timp si un minunat décor al plaiurilor Prahovene.Iarna,acestea coboara pina in gradinile oamenilor,unde gasesc hrana si adapost.Ursul,care domina prin puterea si maretia sa,produce deseori pagube crescatorilor de animale.Ceva mai departe de casele brezenilor,prin desisurile existente,poate fi intilnit si lupul,care ataca mai ales animalele din gospodariile de la periferia localitatii.Mistretul isi duce viata in padurile de fag si stejar din Cheia Provitei,Podu Corbului,Valea Morii si Oradia,provocind daune culturilor.Iepurele populeaza dealurile si vaile din imprejurimi.In zona mai traiesc vulpi,pisici salbatice,viezuri,nevastuici,veverite si dihorul.

Conditiilor naturale favorabile le corespund o fauna ornitologica,la rindul sau,tot atit de variata si de bogata.Rindunica vine la cuibul sau vestindu-ne sosirea primaverii.Vestitori ai unor primaveri tirzii sint considerati cucul si pupaza.Ciocanitoarea este des intilnita in arbori si pomi fructiferi,cautindu-si hrana in lumea insectelor ascunse pe sub scoarta lor.Vrabiile,pitigoii,cintezoii,mierlele si sturzii se intrec in cintecele si ciripitul lor gures,iar ciocirliile fac ca vazduhul sa rasune de trilurile lor avintate in zorii diminetilor senine de vara.

In apele ce uda teritoriul loc Breaza exista o interesanta fauna ihtiologica,incit pescuitul si vinatul pot constitui preocupari in timpul liber.

Vazuta de pe rama dealurilor din partea estica sau de pe culmea dealurilor Gurga ori Lazului,terasa pe care se desfasoara loc Breaza apare ca o oaza inconjurata de inaltimi invesmintate in haina verde a codrilor de foioase.

Strabunii nostrii-intemeietori ai stravechiului sat Breaza-au coborit din Transilvania,s-au oprit pe aceasta terasa atrasi fiind de fosnetul padurilor,de murmurul Prahovei,al Provitei si de seninul cerului nepereche.

BREAZA-vale cuprinsa intre masivii Bucegi si Girbova;asadar,aici,unde apele Prahovei incep sa curga mai potolit,strecurindu-se printre pajisti cu flori,gradini si livezi cu pomi,parka istovite dupa inclestarea cu stincile muntilor,si unde muntii s-au "metamorfozat"in doua dealuri,Gurga si Sinoiu,semanind cu o gradina suspendata pe terasa inalta de 550-600m,se afla Breaza,toponim ce provine,cum sustine legenda,de la o ciobanita frumoasa sau,daca nu,de la padurile de mesteacan de odinioara,stapine peste aceste locuri.

Despre Breaza s-a vorbit intiia oara in anul 1431,cind domn al Tarii Rominesti era Alexandru Aldea 1,unul din fiii lui Mircea cel Batrin.Amanuntul e relatat intr-un document din 1667 care era iscalit de Elena Cantacuzino,unde se mentioneaza modul cum era impartita averea boieroaicei,scriindu-se:"satul Comarnic cu vecinii 262 si satul Breaza si Secariile cu vecinii cum s-a vazut la miinile boierilor stapini,se vedereaza ca sint 236 de ani de cind merge stapinirea din neam in neam,in aceste doua neamuri de boieri".

A doua atestare documentara a obstei satului Breaza este din anul 1503,cind registrele vigesimale brasovene mentioneaza pe un oarecare Neagoe din Breaza,present la Brasov cu diferite afaceri de negot

DE LA LEGENDA LA HRISOAVELE ISTORIEI

O CIOBANITA NUMITA BREAZ A .

"Legenda aceasta-I brodata pe ie,

Cu fir aurit e scrisa pe briie.

Au spus-o brezenii cu multa mindrie

Oscriem si noi ca-n veci sa ramie".

SE SPUNE CA de mult,de mult,prin locurile binecuvintate in care se afla actuala statiune si localitate Breaza traia un cioban care isi pastorea mioarele pe pajistile de sub geana codrilor.Intr-o dimineata,nevasta ciobanului a pus la inchegat laptele muls proaspat si,cuprinsa de oboseala-caci noaptea ii fusese fara somn din cauza drumului anevoios pe care-l strabatuse tocmai din Tara Birsei sau din Tara Fagarasului ori din cauza lupilor flaminzi ce dadusera tircoale turmei-adormise.Laptele se umfla,dadu in foc si o atinse pe obraz,lasindu-I citeva semen,pricina pentru care de atunci toti semenii ei i-au zis Breaza.

Frintura din filonul folkloric care leaga sufletele atitor generatii sip e care brezenii si-au transmis-o ca pe un dar din tata in fiu,legenda scoate in relief originea transilvaneana a lor,fapt confirmat de nenumaratele izvoare si documente.Astfel numele Focseneanu pe care-l au un numar mare de familii,atesta ca strabunii lor erau originari din satul Focsa de linga Fagaras.Numele Bran,purtat de asemenea de un important numar de oameni,confirma si el originea ardeleneasca a acestora,cu ascendenti in localitatea Bran de linga Brasov.Aceeasi origine transilvana o atesta si portul popular din Breaza.El cunoaste doua variante:cel vechi,zis "mocanesc",adica portul strabunului pastor care a poposit cu secole in urma pe terasa de la iesirea Prahovei dintre munti,sic el mai nou,numit,prin consens,"costum de Breaza".Materialul folosit in broderii s-a mentinut pina tirziu la monocromie,tonurile preferate fiind negrul,ca in Tara Fagarasului sau in Tara Birsei,si rosul viu,simbol al sperantei.

Sa se fi nascut oare frumoasa noastra asezare dintr-o coliba saracacioasa in preajma careia zburdau mieii si se apropiau in noapte lupii incoltiti de dulaii de la stina ?

Toponimul Breaza este,cum sustin filologii,de origine slava,breaza insemnind,in traducere,mesteacan sau padure de mesteceni.Prezenta pilcurilor de mesteceni pe raza localitatii,relicve ale mestecanisului de odinioara ce imbraca terasa si versantii Prahovei in aceasta zona,poate sa explice acest toponim.

Din spusele oamenilor virstnici,care isi mai amintesc de trecutul localitatii,din povestirile parintilor si ale bunicilor,rezulta ca satul s-a injghebat de citiva batrini coboritori din Tara Birsei .Ei se numeau mosii Nistor,Surdu,Irimescu,Gaibar,Pescaru,Sandru,Turlea si Vrabie.Acestia si-au construit case pe dealurile si vaile ce le apartineau in imprejurimi,dind astfel nastere satelor Nistoresti,Surdesti,Irimesti,Gaibaresti,Pescaresti,Sendresti,Turlesti si Vrabiesti,toate fiind acum cartiere ale orasului contemporan.

Locuitorii de demult ai meleagurilor de aici erau organizati dupa sistemul obstilor satesti.Obstea localitatii Breaza se compunea din vatra satului,situate pe terasa din dreapta Prahovei,unde se gaseste azi centrul orasului,si din cimpul de cultura,adica din loturile satenilor.Terenul pentru fineata se intindea pe dealurile Gurga,Sinoiu,Vrabiesti,Borangoci,Pietris,Ducu,Strajistea si in punctual numit de atunci Livezi.In nord-vestul localitatii,in muntele Gurguiatul sau pe dealurile Podu Corbului,Frasinet si Nistoresti se afla padurea.Pe versantul vestic al dealului Gurga,in muntele Floreiul si in masivul Bucegi,se gasea locul pentru pasunatul vitelor mari si mici.Apa riului Prahova si a afluentilor sai din aceasta zona intregeau bunurile commune ale obstii brezenilor.

Cind s-a procedat la stabilirea hotarului acestei obsti satesti,au fost chemati " . Ion Spoiala ot Breaza ca de ani 80,un popa si potecasul Oprea Cocosila ot Breaza ca de ani 90 . "Acestia au delimitat hotarul satului astfel:"In vest,pe piscul Serbanesti,pina la gura vaiiBradului,merge pe apa Provitii in sus,iese intr-o vilcea ce se cheama Valea Prunilor care este dinspre soare rasare de Talea cea Mare . pina da in Plaiul lui Stan . pina sa urca in obirsia vaii . Beleia".Spre sud,hotarul obstii brezenilor era delimitat de " . apa Prahovii,pe o vilcea ce se chema Bragarea . coboara la Trind . in fata piscului dinspre apus unde este un stejar cu comanac . peste Valea Lunga . pina in sa . spre apus la piatra hotarului . drept peste apa Prahovitii . ".

Document online: Intrebari proba teoretica etapa 1 geografie Proiect: Flora,fauna si vegetatia in Targu-Ocna

Caracterul de institutie colectiva a obstii satului Breaza nu se manifesta numai prin stapinirea in devalmasie a pamintului sau prin conducerea si raspunderea colectiva,ci si prin organizarea colectiva a muncii.Turmele de oi-ocupatia de baza-erau conduse de un pastor.Ele porneau impreuna la munte si se intorceau toamna tot impreuna.Stapinirea de odinioara in comun a oilor a transmis pina in zilele noastre un obicei de demult,asa-numita "Simbra oilor'.Crescatorii de oi din Breaza isi minau oile pe versantul vestic al dealului Gurga,in punctual numit "Livezi",sau pe cel estic al dealului Borangoci.Acolo mulsul se facea in comun,dar stapinul de oi nu-si mulgea oile sale,ci pe ale altuia,laptele se amesteca si dupa aceea se facea socoteala pe raboj,pentru partea ce se cuvenea fiecaruia.Ramasite ale acstor vechi forme de asociere in munca mai exista si astazi,concretizate in asa-numitele "tovarasii de plug"sau "claci satesti".

. Asa s-a infiripat aici,in plina zona subcarpatica,pe podisul strajuit de dealurile Sinoiu,la est,si Gurga la vest,satul Breaza,vestit prin harnicia locuitorilor,prin deosebita maiestrie a femeilor si fetelor in lucrul migaloaselor cusaturi nationale,prin florile,cintecele si dansurile populare care i-au creat o faima binemeritata in tara si in strainatate.

STAPINII MOSIEI DE ODINIOARA

Unde o fi batut strabunul nostru pastor tarusul ca sa-si aseze stina,unde or fi fost ridicate casele celor dintii urmasi ai lui si cit va fi fost de mic sau de mare satul Breaza la inceputurile sale nimeni nu mai stie astazi.Cert este ca prin cotropiri sau prin cumparari obstea mosnenilor brezeni a fost " sparta"si o buna parte din teritoriul ei a intrat in stapinirea puternicilor boieri din Marginenii Prahovei,care au acaparat,cu vremea,toata intinderea pina la hotarul cu Transilvania,de o parte si de alta a riului Prahova.

Primul care s-a infiltrate printre mosnenii din Breaza a fost Udriste(1394).Murind Udriste,mosia a revenit fiului sau -vel vistiernicul Stoico(1465),acesta la rindul sau lasind-o fiului sau vornicul Draghici.Dupa moartea sa ,mosia a intrat in stapinirea fiului mai mic al acestuia,vlastelinul Neagoe Draghici;ramas fara urmasi pe linie barbateasca,boierul Neagoe a murit in 1529 iar stapinirea a revenit nepotilor sai.Astfel Breaza s-a impartit intre spatarul Draghici si vistierul Udriste.Noua stapinire ca si cele de pina acum ,n-au fost pe placul mosnenilor brezeni deposedati in totalitate de obstea lor si adusi in situatia de clacasi.Nemultumirea lor a fost mare,intrucit parte din ei s-au razvratit impotriva stapinilor mosiei,iar altii au luat calea codrului,cum a fost Nicolae Groaza,haiducul.Miniat de atitudinea de tradatori a celor doi coproprietari ,in timpul razboiului ruso-turc din 1711 domnitorul C-tin Brincoveanu a confiscate intreaga avere-deci si jumatate din mosia Breaza.Sase ani mai tirziu,domnitorul Nicolae Mavrocordat daruieste lui Iordache Cretulescu acest sat.Aproape de mijlocul sec al xviii-lea Breaza a fost cotropita in masa,impartita si stapinita de calugarii manastirii Margineni.In anul 1798 Breaza a fost cumparata de domnitorul Tarii Rominesti C-tin Hangerliu.Noul stapin a fixat datoriile brezenilor dupa condica Divanului:" . douasprezece zile de claca pe an,rinduri-rinduri,dupa obicei . adeca trei zile primavera,trei zile vara,trei zile toamna si trei zile iarna,iar nu deodata" . La 25 septembrie 1798,acelasi stapin" . dupa jalba si rugaciunea locuitorilor de acolo si dimprejur,care pentru zatignirea apilor si a raotatii drumurilor,nu-si aveau inlesnire a merge . totdeauna,cind au trebuinta pa la tirguri pa la vale,spre a-si vinde sau a-si cumpara cele ce obicinuiesc . au dat slobozenie a se face tirg o data pe saptamina in zi orinduita . ".Tirgul se tinea duminica pe locul unde se ridica astazi Casa de Cultura,loc ce s-a pastrat in grai local sub denumirea "La circiumile boieresti"In1799,mosia Breaza,care mai cuprindea in perimetrul sau si satele Ocina,Fricoasa si Talea,a fost stapinita pe rind de Nicolae Saegiu,de fiul sau C-tin Saegiu,de vistierul Scarlat Grigore Ghica,apoi satul a intrat in stapinirea Zoei Mavrocordat,adoptata de de banul Grigore Brincoveanu.Zoe Mavrocordat-Brincoveanu s-a casatorit cu Gheorghe Bibescu,care in decembrie 1842 a ajuns domn al Tarii Rominesti si noul proprietar al satului Breaza.In aceasta calitate,a renovat frumosul castel din Breaza de Sus,in mijlocul unui pilc de stejari seculari ale caror ramuri ii umbresc si astazi zidurile.La portile ferecate ale castelului au poposit cindva calestile multor oameni de vaza si in ele vor fi batut de fiecare data clacasii de pe mosie cerind dreptate si slobozenie.

DREPTATE SI RAZVRATIRE

Terasa pe care este asezat orasul contemporan a fost populate din vremuri foarte vechi .

In lungul drumului commercial al Brasovului,pe o distanta de aproape 11km,s-au format,cu secole in urma,satele Breaza de Sus si Breaza de Jos.In extremitatea sudica a luat nastere catunul Podu Vadului,care si-a luat numele de la vadul prin care treceau brezenii,calatorii,negustorii din tara si strainii dincolo de riul Prahova,spre Cimpina.In partea de nord a terasei s-a injghebat,in jurul hanului"la Ghiosica",Gura Beliei,luindu-si numele de la gura sau locul de varsare al piriului Belia in Prahova.La est,pe malul sting al Prahovei,in poienile si pajistile dealurilor Nistoresti,Frasinet si Podu Corbului,s-au infiripat cu timpul satele care si-au imprumutat numele acestor dealuri.In vest,in depresiunea Tirsa,in valea cu acelasi nume,pe valea Provitei,affluent,pe dreapta,al Prahovei sip e pantele dealurilor Surdesti,Raface,Borangoci,Corneanca sip e Valea Morii au luat fiinta satele Valea Tirsei,Surdesti si Valea Morii,a caror dezvoltare a depins in buna masura si de faptul ca au luat nastere in lungul drumului care le-a pus in legatura cu Pucioasa si Tirgoviste prin comunele Adunati si Bezdead.Pe pantele sudice ale dealurilor Gurga si pe cele vestice ale Ducului s-au format catunele Irimesti si Ograda,astazi parasite aproape total de locuitorii lor,din cauza deselor alunecari de teren.

Cum era firesc,pe masura trecerii timpului,numarul locuitorilor acestor sate a sporit si,o data cu aceasta ,s-a marit si noianul de plingeri impotriva abuzurilor savirsite de proprietarii locali de pamint.Numeroasele obligatii ale brezenilor fata de stapini apasau greu pe umerii lor.Pe linga toate acestea,abuzurile stringatorilor de dijma,ale dregatorilor puterii centrale,ale stapinului feudal si ale minastirii Margineni faceau si mai apasatoare aceste sarcini ale clacasilor de pe mosia Breaza.

In veacul al XIV-lea si in prima jum.a celui urmator,lupta de clasa in sinul obstii aservite a satului imbraca mai multe forme,de la razvratiri pina la rascoala . cea mai raspindita forma a luptei de clasa in aceasta vreme a fost fuga;multi i-si gaseau scaparea in desisul codrilor,constituindu-se in cete de haiduci,care atacau si jefuiau boierimea si negustorimea bogata.Se pare ca trecerea satului in 1510 sub o noua stapinire n-a fost pe placul mosnenilor si nemultumirea lor a fost mare;ei si-au aratat-o deschis,luind calea codrilor. A fost cazul mosneanului Nicolae"Hotu",care,catre mijlocul sec.a haiducit cu o ceata de alti 12 nemultumiti,la batrinete retragindu-se la poalele muntelui Furnica si zidind schitul Sf.Nicolae.La 20 aprilie 1752,intreg satul Breaza se afla in process cu egumenul de la Margineni,procesul fiind judecat de domnitorul Tarii Rominesti,Grigore Ghica.Brezenii au luptat cu aceeasi indirjire contra proprietarilor laici,cit si a celor bisericesti.

Clacasii de pe mosia Breaza erau obligate sa plateasca stapinului satului o taxa in bani.Nefiind de accord cu o astfel de obligatie,ei au cautat sa se sustraga sau sa amine plata.Se stie,in acest sens,ca intre anii 1859-1861 un numar de 80 de locuitori din satele Malu si Capu Cimpului,32 din Valea Tirsei,13 din Gura Beliei,72 din Breaza de Jos,32 din Fricoasa si Ocina nu si-au platit datoriile.

Generalizarea arendasiei si raspindirea pe scara larga a miinii de lucru salariate sezoniere au schimbat conditiile vietii locuitorilor de pe actualul teritoriu al localitatii.Prin legea rurala de la 1864,in Breaza de Sus au fost improprietariti 403 clacasi cu 1045 ha,iar in Breaza de Jos,423 clacasi cu 1469ha,ambele asezari apartinind mosiei principesei Zoe Mavrocordat-Brincoveanu.Din pacate,nici reforma agrara din 1864 n-a reusit sa lichideze relatiile feudale sis a potoleasca setae de pamint,dorinta de veacuri a clacasilor,care aspirau sa intre in stapinirea intregului pamint pe care-l facusera sa rodeasca.Ca urmare,in aprilie 1865,arendasul mosiei lui Iorgu Cantacuzino reclama ca taranii de aici au inceput sa are paminturile,sa pasuneze livezile si sa-i alunge pe argati.In vara anului 1867,revolta a fost si mai puternica;oamenii s-au ridicat contra arendasului,punind stapinire pe o parte din mosie,inarmati fiind cu ciomege si tepusi si insotiti de femei si copii,amenintind cu hotarire pe cei ce coseau pe imasuri" . sa iasa afara din lucru,ca acelea sint livezile lor . "Razvratitii i-au amenintat cu moartea si i-au alungat pe cei ce coseau pe mosia boiereasca(pe livezile de pe dealul Borangoci,Poiana Corneanului,Valea Morii).Actiunea de nemultumire puternica a locuitorilor din Breaza s-a indreptat si contra autoritatilor comunale,pe care acestia le-au bruscat si le-au fortat sa paraseasca localul primariei,acuzindu-I ca sprijina arendasii.Clacasii din satele Valea Morii,Ocina si Fricoasa au masurat si au impartit intre ei livezile proprietatii.Razvratirea in masa a clacasilor a fost inabusita cu ajutorul celor 80 de dorobanti trimisi de prefecture judetului Prahova . in urma anchetei intreprinse,au fost arestati 18 tarani considerati conducatori ai revoltei.

Cu toate acestea,revoltele s-au tinut lant.In1882,locuitorii comunelor Breaza de Sus si Breaza de Jos au fost dati in judecata pe motiv ca au pus stapinire pe 1300 de pogoane din proprietatea mosiereasca,in urma caruia au fost obligate sa plateasca suma de 91000 lei,ce reprezenta venitul pe 7 ani de pe pogoanele inculcate.

Claca,dijma,invoielile apasatoare ,inselatoriile la socoteli si datorii, grefate pe nestiinta de carte,apasau greu pe umerii taranilor.De aceea,brezenii au manifestat interes si atasament fata de miscarea antidinastica, in general, si fata de ,,republica"din Ploiesti, in 1870.

VAMA DIN BREAZA

,,HAIDE, MINDRA,HAI ASA,

VINO-N VAMA LA BREAZA

VINO CA S-O TRECEM IUTE,

SA STRABATEM DRUM DE MUNTE".

Documentele atesta ca,inca de la 1422,sub domnia lui Dan al ii-lea,exista o vama la Cimpina.Aceleasi documente ne informeaza ca un loc unde se vamuiau marfurile aduse de dincolo de Carpati sau din porturile dunarene exista la Filipestii de Tirg.Instituirea acestor puncte vamale a fost determinata de intensificarea traficului commercial pe drumul Prahovei.

Vamuirea i-a determinat pe unii negustori sa se abata de la drumul principal,utilizind potecile tainuite venind de peste munte,prin ,,vama cucului"sau prin ,,vama ursului"-generind un process de contrabanda,mai intens decit cel legal.Intrucit o buna parte a potecilor care veneau din Transilvania si coborau peste Plaiul Corbului si Plaiul Lazului,Surdesti si Cheia Provitei se uneau cu drumul principal la Breaza si pentru a supraveghea mai usor chervanele incarcate sip e negustorii care incercau sa se sustraga de la vamuirea marfurilor,domnitorul Alexandru Ghica a dispus,in 1834,ca vama de la Cimpina sa fie mutata la Breaza de Sus .Din putinele urme ramase,din documentele care s-au pastrat si din informatiile culese de la batrini putem reconstitui ,,decorul"in care i-si desfasurau activitatea vamesii:sase odai,o mina de slujbasi,citeva soproane pentru fin si grajdurile de care aveau nevoie negustorii ce trceau spre Brasov ori veneau dintr-acolo cu carele pline de marfuri.

Vama din Breaza de Sus a fost situate pe locul unde se gaseste astazi Casa de Cultura.Principala cladire a vamii avea sase camere mari in care se intra de pe o prispa lata de 2,5m si lunga cit tinea cladirea.La mijloc exista un foisor de unde se supravegheau drumul si potecile ce coborau peste plai.Intrarea in vama se face ape scarile aflate la cele doua capete ale prispei,scari cu ornamente sculptate in lemn de mesterii locali.Intreaga constructie se sprijinea pe temelie de piatra si beci.In partea dinspre sud a localului erau grajdurile,in podul carora se tinea finul.In spate se intindea locul de aratura,unde slujitorii vamii cultivau cartofi si porumb.In continuarea grajdurilor a fost o magazine lunga de 25m,cu sopron,sub care intrau carele la vamuit.In partea de nord,linga Aleea Nucilor de azi-alte cinci camere in care se adaposteau oaspetii.Linga toate acestea ,functionau pravalii,circiumi,macelarie,brutarie si hanul cu salonul de dans,al carui proprietar a fost Ion Teodorescu,apoi Lina lui Bondoc.Tot in acest loc se tinea,duminica,tirgul infiintat in 1798,ramas in amintirea localnicilor sub numele,,La circiumile boieresti",un adevarat centru cultural si un vad commercial al satului de altadata.Din tot ce a fost aici s-a pastrat un singur grajd,care intre anii 1946 1947 a devenit grajd comunal.

Inacele vremuri indepartate,transportul marfurilor pe drumul Prahovei dura cam 20 zile,din care 7-10 zile erau necesare chirigiilor la punctual de vama,asa de mare era aglomeratia chervanelor.Drumurile si potecile tainuite din ,,inima codrilor"erau in permanenta pazite,pentru a impiedica transportul marfurilor de catre cei ce ocoleau punctual de vamuire legala.Supravegherea lor cadea in sarcina satenilor din Breaza de Sus si Breaza de Jos,care tineau sub observatie firul Vaii Prahova,precum si dealurile din imprejurimi,pe unde treceau potecile ascunse de ochii vamesilor.Toponimicul Strajistea,dat dealului din partea de vest a localitatii,unde se facea odinioara ,,de straja",e o confirmare ca prin acele locuri stateau de paza supraveghetorii.Un alt toponim,Gornei,perpetuat in numele versantului sudic al dealului Gurga,e si el o dovada in acest sens.

Revolutia de la 1848 a determinat oficialitatile vremii sa inchida punctual de vama de aici,incepind din iunie 1848 pina in 29 mai 1849 cind s-a restabilit comunicatia cu Transilvania.In ziua de 23 iulie 1850,mai multi locuitori,carausi ai satelor Breaza de Sus,Breaza de Jos si Podu Vadului,care se indeletniceau cu transportul marfurilor si al altor poveri pe acest drum commercial,s-au plins forurilor in drept impotriva vamesului de la schela Breaza,deoarece acesta le pretindea vama pentru cai sau,daca nu,le cerea sa lase cite 25 lei pentru fiecare cal de la caruta.Jalba lor a fost urmata,la 7 decembrie 1850,de cea a mocanilor transilvaneni,, . pentru multele invalmaseli ce sufere atit la coborire cit si la suire zabovind cite o zi si jumatate pentru viza pasapoartelor . "

Vama de la Breaza a functionat pina in 1851,cind s-a gasit de cuviinta sa fie mutata la hotar,la capatul soselei si anume la Predeal.

LINGA IAZUL MORILOR .

Dupa ce punea in miscare rotile morilor de la Comarnic,Prahova isi lasa in voie undele,facea un cot,apoi le aduna iar,gata parka sa se avinte intr-o noua lupta cu numarul mai mare de mori ale brezenilor.Documentele confirma ca pe la 1402-1418 functiona o moara domneasca in vadul Prahovei,fara insa a preciza locul unde era amplasata.Si nu mult dupa aceea confirma hrisoavele,cita viata avea sa clocoteasca in vadul Prahovei,la Breaza,prin locurile in care inca mai zburdau in voia lor ciutele si mai haladuiau in miez de noapte lupii amenintind pina si dobitoacele celor care veneau sa macine la una din morile de aici !

La morile din Breaza se inhtilneau taranii locuind in cimpie,in zonele de deal si munte.La o moara cu o singura piatra se puteau macina pina la 30-40 kg de graunte pe ora;aceasta cind debitul apei se mentinea constant.Pentru griul si mai apoi pentru porumbul macinat,morarii luau ,,uium"sau ,,vama".La o dubla de cereale macinate se percepea drept uium,o jumatate de kg boabe sau 1 kg de faina.Taranii,mai ales cei din cimpie,veneau la morile din Breaza ,de obicei pe vremea rea,cind nu puteau lucra la munca cimpului.Din vorbele batrinilor se stie ca morile erau ale mosnenilor carora le-a adus venituri zilnice si sigure,indestulindu-le casele.Pe masura ce familiile mosnenilor stapini ai morilor se inmulteau,membrii lor deveneau,conform traditiei locului,coproprietari ai morii.

O alta preocupare a oamenilor din Breaza de odinioara,cresterea oilor,i-a obligat sa construiasca,alaturi de mori,pive si dirste,pentru a-si putea prelucra lina.

Prima stire scrisa despre pivele de pe Valea Prahovei se gaseste intr-un document din 17 ianuarie 1799 in care se relateaza despre o piua al carui proprietar era Maria Butoiasca din Breaza.

Pivele erau construite din birne e tejar asezate jumatate pe uscat si jumatate pea pa,unde de fapt se gasea tot mecanismul.Din informatiile culese de la fosti piuari de virsta octogenara sau aproape centenara,stim ca pivele se compuneau din:roata,care era pusa in miscare de forta apei,axul,pe care il actiona roata,ciocanele,covata si caldarile.Ele aveau nevoie de un debit mai mare si constant de apa limpede,pentru a nu ,,ineca"si pentru a nu strica dimia din cauza nisipului sau a milului.

In functie de destinatia pe care urma sa o aiba tesaturile rezultate in gospodaria taraneasca,acestea mai erau supuse unor transformari in alt tip de instalatii,numite dirste.Prima stire scrisa despre existenta dirstelor in vadul Prahovei este cuprinsa intr-un document din 17 ianuarie 1799,unde se relateaza despre o dirsta cu doua roti .Dirstele mosnenilor din Breaza se compuneau din unu sau mai multi cilindri din lemn,cu un diametru de un metro,uneori mai mic,si lungi de aproape patru metri.Cilindrii,asezati in incaperi speciale-incalzite si inchise ermetic-se roteau incet,ca si roata morii.Primul cilindru avea fixate pe el tesaturi,numite cergi,care treceau peste o leasa de maracini,pentru a se trage firele lungi din tesatura.Cergile erau trecute in interiorul celui de-al doilea cilindru,unde se ,,invaleau" prin invirtire intr-un mediu umed.

Prin munca si sudoarea fruntii lor,brezenii au transformat moraritul si pivaritul intr-un mestesug specializat,iar satele lor in adevarate centre de industrie taraneasca.

SCOALA SATULUI .

Loc de popas pentru pastorii transhumantei si pentru negustori,cu o viata comerciala intense inca din timpuri vechi si cu o vama prin care treceau annual zeci de tone de marfuri,Breaza trebuia sa aiba pe teritoriul ei slujbasi care stiau carte.Acest fapt se impunea de la sine:era nevoie ca marfurile sa fie cintarite,oile numerate,banii incasati si intocmite dovezile,care nu puteau fi nesemnate.Poate ca primii functionary ai vamii de la Breaza vor fi venit de prin alte parti,aducind cu ei si experienta pentru sarcina lor.Ei erau aceia care inregistrau in catastife marfurile vamuite,banii incasati ori lina oilor cintarita.Odata cu activitatea acestor slujbasi este sigur ca in Breaza erau si alti oameni care stiau sa scrie si sa citeasca.Documentele pastrate inregistreaza un fapt petrecut in noaptea de 22 iulie 1760 . Atunci,un locuitor de rind din sat a fost jefuit de noua tilhari.Jafului i-a urmat cuvenita jalba catre domnul tarii-un semn ca,inca din acel an,se stia scrie in Breaza.In 1799,mai multi locuitori ai satelor Breaza au fost siliti de Ruxandra Hangerliu,sotia domnitorului,sa scrie sis a semneze declaratiile prin care consimteau sa vinda morile,pivele si dirstele pe care acestia le-au construit in vadul Prahovei.Demn de semnalat este faptul ca toti acestia aveau un scris format,ceea ce presupune ca invatasera bines a scrie si sa citeasca.Ei apartineau poporului de rind,intrucit nici unul nu si-a pus vreo titulatura boiereasca alaturi de numele lor.

Iata dar ca,pe baza celor relatate mai sus,se poate formula concluzia ca exista in localitate un invatamint neinstitutionalizat,unde puteau deprinde scrisul,cititul si socotitul oricine avea interes.Prima scoala a fost tinda bisericii din Breaza de Sus,iar ceaslovul-primul abecedar;dascal nu putea fi altcineva decit preotul satului.In general,dascalii vremii cautau ca ucenicii lor sa invete sa citeasca sis a scrie,sa cunoasca unele cintari bisericesti si putina socoteala.Cartile care se foloseau ca manuale erau cele religioase.

Cu timpul,si la Breaza scoala a fost scoasa din tinda bisericii,in anul 1838,cind proprietarul de atunci al mosiei,Scarlat Grigore Ghica,si-a anuntat hotarirea sa ridice un local cu patru Sali de clasa,unde aveau sa invete copiii din toate satele ce apartineau de mosia lui.Cladirea a fost inaltata pe locul unde functioneaza azi Liceul Industrial de Mecanica si a fost inaugurate in 27 noiembrie 1838.Documentele pastrate amintesc,ca invatator,pe Ioan Popa C-tin,ramas in constiinta brezenilor cu numele de ,,popa Din"El ii invata carte pe copiii din Breaza de Jos,Podu Vadului si Adunatii Provitei.Programa scolara din anul 1838 prevedea pentru scolile satesti,cititul si scrierea ,,dupa model",catehismul,aritmetica,precum si lucrarea pamintului si economia casei.Se invata prin memorare,elevii fiind siliti sa tina minte lectia sis a o ,,recite"in fata invatatorului sau in fata monitorului.Succesorii primului invatator brezean,prin munca lor sustinuta,au contribuit la progresul continuu al invatamintului din localitate prin anumite initiative;astfel in anul scolar 1897-1898 au fost puse bazele bibliotecii scolare,inzestrata initial cu un numar de 410 volume,donatie a printului Grigore Basarab Brincoveanu.In anul 1901,pe linga scoala a inceput sa functioneze o cantina.In legatura cu ea,intr-un dosar aflat in arhiva Liceului ,,Aurel Vlaicu"din Breaza se scrie:,,Copiii isi aduc de acasa mincare,cam ce are fiecare,si mai cu seama in urma eforturilor noastre,aduc oua,brinza,nuci si slanina.Cei cu dare de mina aduc si bani,din care se cumpara masline,brinza,halva,etc,care se pun la masa comuna si se impart egal intre ei.In lipsa de sala speciala,masa se pune in clasa I-a,pentru ca e mai mare.Serviciul cu punerea si stringerea mesei,cu apa de baut se face de catre ingrijitorul scolii.In scurt timp,sper sa fim in stare sa le dam si mincare calda . ".Prin osirdia acestor invatatori s-a reusit cu timpul,ridicarea unor localuri de scoala si in catunele apartinind de comuna Breaza.Astfel,la 1897 s-a ridicat local de scoala in catunul Podu Vadului,in 1885 la Nistoresti,in 1894 in Gura Beliei,in 1903 in Valea Tirsei.

DIN PAJISTI FLORILE-AU CRESCUT PE II .

Breaza este o asezare in care s-a zamislit o arta populara viguroasa,pe care sirul generatiilor de localnici si-a pus pecetea creatoare.

Hronic scris pe pinza de-a lungul veacurilor,costumul popular a fost si continua sa fie aici un symbol al frumosului si,totodata,un document al experientei accumulate si transmise print imp.

Maiestria si priceperea femeilor din Breaza in brodatul iilor sau tesutul briielor,fotelor si ilicelor constituie un semn ca acest mestesug s-a transmis din generatie in generatie.Natura inconjuratoare a contribuit si ea la dezvoltarea gustului pentru frumos,la dezvoltarea motivelor de pe cusaturi.S-ar putea spune,recurgind la o metafora,ca prin padurile din apropiere,in lunca Prahovei si Provitei,pe malurile iazurilor de odinioara,prin poieni si livezi,pe coastele dealurilor Gurga,Sinoiu si Lazului au inflorit,parka,o data cu florile,si iile,fotele sau briiele brezenilor.Am putea spune ca de acolo le-au ,,cules"fetele si nevestele cind soseau primaverile;le-au ,,cules"vara cind pazeau vitele ori stringeau finul din ,,Livezi" sau de pe dealul Sinoiu;le-au ,,cules"toamna cind bateau prunele in Valea Lunga,pe Zanoaga,Ograda,Borangoci si Gornei.O data cu buchetele de flori au ,,cules"din cimpul inflorit caldura si armonia culorilor vegetale,ca sa le ,,rasadeasca"apoi cu acul pe pinza .

Brezenii-tineri si batrini-au purtat cu mindrie costumul traditional,,mocanesc",la fel cum il poarta pe cel mai nou-,,costumul de Breaza".

Portul ,,mocanesc"feminine a fost adus in vremuri de demult de dincolo de Carpati,de catre femeile care au venit prima oara si s-au asezat aici pe malurile apei Prahova.El este alcatuit din citeva piese principale:rochia sau hondrocul,iia,laibarul,marama.

Rochia se confectiona din dimie(stofa tesuta in casa din lina de oaie)de culoare neagra,mai rar visinie sau castanie.Avea patru pina la sase clini,iar la poale-doua pina la opt cerculete de catifea sau de matase colorate.Iia era lucrata din pinza taraneasca de in sau cinepa,la inceput,apoi din bumbac.Era impodobita cu ,,riuri"sau broderii de mina,in vremea veche,cu arnici si mulinuri-in perioadele mai apropiate.Motivele de pe ii au fost geometrice(mostenite de la daci);coloritul lor continua sa fie si azi rosul si negrul,ca in Tara Birsei si Fagarasului.Laibarul era o haina scurta,fara mineci,ale carei margini se tiveau cu benzi late de matase.In partea din fata avea trei nasturi,dintre care unul-cel din mijloc-se incheia,lasind expusa privirii broderia de pe mineci si de pe pieptul iilor.Iarna,femeile din Breaza purtau scurteica,o piesa de imbracaminte confectionata tot din dimie,catifea sau postav;era de fapt,o haina lunga pina in pamint,aidoma cu cea purtata in Transilvania.Marama era folosita pentru acoperirea capului femeilor maritate,mai ales in zilele de sarbatoare,la nunti,cumetrii,la biserica.

Portul feminine ,,de Breaza" are in componenta lui doua piese importante:ia si fota.Iia este confectionata din pinza taraneasca de bumbac,este incretita in jurul gitului sub un guler ingust,are gura incadrata de siruri de broderii cu motive florale cusute cu arnica.Cimpul brodat este presarat cu fluturi metalici fixate cu margele de diferite marimi.Fota este tesuta din lina sau fir,plisata in jurul corpului;are la poale o banta lata de rosu aprins sau visiniu,incadrata intre doua grupe de vargi inguste de culoare rosie si neagra.Siruri paralele de fire metalice urca de la poale.Capetele care se suprapun,au alesaturi cu forme geometrice,in rosu pe fond negru,si sint conturate cu fir metallic auriu sau alb.

Costumul barbatesc ,,mocanesc"are in componenta sa doua piese:camasa cu mineci largi,din bumbac inalbit,din in sau din cinepa,si cioarecii.Camasa era strinsa la mijloc cu un chimir din piele,cumparat de la negustorii brasoveni.In chimir,barbatii purtau amnar,cremene,iasca si un stergar din pinza vargata,ceva mai mare decit o batista.Cioarecii erau confectionati din dimie de lina alba si aveau clini pina la genunchi.Fruntasii satelor Breaza-invatatorii,preotii si functionarii primariei-purtau haine albe cu gaitane.

Ca incaltaminte,atit barbatii cit si femeile purtau odinioara opinci din piele.Femeile,pe linga opinci,mai purtau ,iarna,scarpeti cu talpa din cauciuc,cu fata de dimie neagra sau rosie.Specific pentru imbracamintea de odinioara din Breaza era fusta sau fustarul,pies ape care barbatii o purtau peste pantaloni.

Tot in vremurile de demult,dar si astazi,barbatii purtau(poarta)bunzi sau cojoace,iar pe cap-caciuli mocanesti din blana de mile,de culoare neagra sau fumurie.

Portul barbatesc ,,de Breaza"este asemanator cu cel din alte zone de munte.

La Breaza traditia are inca radacini puternice ;mai cu seama in zilele de sarbatoare,se poate vedea inca vechiul port,care coloreaza atmosfera strazilor si da frumusete peisajului natural aparte de aici.

PREOCUPARI,EVENIMENTE,OAMENI .

Oamenii din Breaza s-au ocupat cu de toate.Au fost ciobani si crescatori de animale,pentru ca pasunile existente prin locurile in care si-au asezat satul le-au ingaduit asta cu prisosinta.Au fost carausii preferati ai negustorilor brasoveni,purtind marfurile acestora in Tara Birsei si chiar mai departe,au fost vamesi,negustori si hangii.Intr-un cuvint,au facut tot ce se putea face pentru existenta lor zilnica,traind strins legati de glia lor,de livada pe care au ingrijit-o cu harnicie si devotament .

Registrele vigesimale brasovene vorbesc de legaturile comerciale stabilite in veacul al XVI-lea si dupa aceea intre oamenii de aici si cei din orasul care se infiripa si inflorea la poalele Timpei.Negotul,potrivit acestor register,se reducea la vinzarea de vite,piei,peste si brinza.In 1503,valoarea acestor marfuri care au fost transportate de brezeni la Brasov pe acest drum se ridica la 2700 asprii,in 1542 la 770 asprii,etc .

Determinat de numarul mare al ferastraielor hidraulice din vadul Prahovei,la Breaza,in ziua de 20 martie 1811,Divanul Tarii Rominesti a poruncit sa trimita la Breaza 125 carute pentru a incarca 6000 scinduri de brad ce s-au cerut la construirea podului de peste Dunare la Rusciuc .

Daca s-ar intoarce vremea spre izvoarele istoriei acestor locuri prahovene ne-am trezi deodata in mijlocul unei paduri de stejari seculari,ale caror ramuri stufoase strajuiau si umbreau drumul si girla Prahovei.La umbra falnicilor stejari,pe locul in care este astazi casa lui Ion Balea din Gura Beliei,avea sa-si ridice ,,Nica sin Din Gheaos"hanul-loc de popas si odihna in calea negustorilor,drumetilor si calatorilor-la un leat pe care doar il banuim.

. Era taran din Breaza de Sus si s-a invoit cu stapinii de atunci ai mosiei sa bata tarusul-probabil pe la 1800-si sa inalte cladirea hanului.Ziduri groase din piatra inconjurau hanul,dindu-I iz de cetatuie.Cladirea era din lemn de stejar pe temelie din piatra si beci.Avea porti mari ferecate de mesterii iscusiti ai timpului,odai orinduite cu deosebita grija si adapost pentru animalele chirigiilor.Aici,la han,,la Ghiosica",-caci asa era cunoscut-,s-au auzit de fiecare data tocmelile negustorilor mari si mici si clinchetul talerilor azvirliti pe tejghea.Larma chirigiilor,inhamatul si dezhamatul dobitoacelor,zarva slugilor hanului incaierarile ciinilor care insoteau chervanele faceau sa hauie valea toata si padurea care umbrae zidurile hanului.Hangita Ghiosica-sotia lui Nica,stapinul hanului-cu obrajii rumeni,cu parul blond si bogat,strins cu o marama de borangic inflorata,isi vedea cu grija de treburi,imbiindu-si oaspetii mari si mici la pastrami,brinzeturi inburdufuri de oaie si-I poftea la cite o tuica de Breaza si la cite o oala cu vin,de nu se mai saturau acestia povestindu-si unii altora verzi si uscate.Cite intimplari-bune si rele-cite idile nu zac si astazi tainuite sub ruinele fostului han ! In portile sale ferecate au batut pe rind,la miez de noapte,boieri si negustori,calatori sau soli domnesti minati de iernile geroase,de viscol,de fiarele sau de tilharii care ieseau din desisul codrilor in calea lor.La han,in tovarasia unei oale cu vin si a unui cintec de lauta,calatorii dadeau uitarii primejdiile prin care au trecut sau care-I pindeau.Lautarii,mesteri mari ai timpului,cum au fost Lita Oita,Din sin Ionita din Breaza de Jos si Gheorghe sin Sima,Nicolae sin Sima din Breaza de Sus,cintau aici de rasunau vaile.Venea,uneori,in serile lungi de iarna,un mosnean care i-si ciocnea oala cu vin cu toate obrazurile alese si nealese,ascultind cintecele lautarilor si luindu-se la intrecere in tilcuirea tuturor lucrurilor de pe pamint.Intre zidurile hanului,,la Ghiosica",multa vreme dupa primul razboi mondial se tinea in zile de sarbatoare hora satelor Breaza.Cite hore,cite jocuri ,,Ca la Breaza",cite ,,Perinite"vor fi jucat tinerii si batrinii,cite intimplari vesele si triste,cite petreceri n-or fi fost aici ?Cine le mai stie ?Si citi din cei tineri isi mai intreaba azi bunicii despre vremurile de atunci,cu tot binele,dar si cu tot raul lor ?

In valea de sus a Prahovei functionau pe la 1850 patru statii de posta:Cimpina,Comarnic,Sinaia si Predeal. Administratorii lor au fost Nicolae Oprea,Dinu Dobre,Ion Draghici si Dumitru Sovaiala,toti din Breaza de Sus.In casa lui Ion Draghici a functionat si primul oficiu postal.

LEMNUL-atit de abundant si de sanatos la Breaza-i-a indemnat pe oameni sa se ocupe cu lucrari de timplarie,dogarie si rotarie.In catagrafia din 1838 s-a gasit ca in Breaza de Sus existau 51 dogari,un rotar,8 dulgheri,100 carausi cu 230 cai si 411 boi,iar in Breaza de Jos au fost 7 dogari,5 rotari,3 dulgheri,92 carausi cu 122 cai si 306 boi .

LINA ,inul si cinepa se gaseau la indemina femeilor din Breaza,asa ca puteau tese si broad cu migala si pricepere,vara la umbra nucilor,iarna in jurul sobei,povestind fel si chip si asteptindu-si barbatii si feciorii plecati dupa treburi.Razboaiele de tesut,furcile si fusele-adeseori frumos incrustate si inflorate-pivele si dirstele le ajutau sa-si impodobeasca odaile si sa-si faca obisnuitele fote si ii,pe care le aratau apoi in lume,la tirg,la biserica,la hora sau la vre-o petrecere.Cit erau de indragite sau de cunoscute aceste mestesuguri ale brezencelor se vede si din catagrafia satului pe 1838,in care printre altele,apar si citeva femei de virsta centenara,care ,,torceau pe plata" .

BAILE OSTIRII

In 1833,prin porunca ,,cinstitei Vornicii",s-a hotarit constructia necesara acestor bai din Breaza.Din porunca data a rezultat ca trebuia sa se construiasca o baie de aburi cu vasele trebuincioase si cu o soba de piatra.Pe linga baile de aburi se folosea si hidroterapia si apa minerala,pentru cura.Localul bailor era situate in Podu Vadului,pe valea Slanitii,la 700 m vest de soseaua principala.Domnitorul Alexandru Ghica este cel care a dispus sa se construiasca cladirea bailor, ,,pentru a face bai de pucioasa soldatii si bolnavii din spitale".Zilnic,bolnavii faceau bai ,recomandate contra reumatismului,gutei si eruptiilor erpetice.La 1 septembrie sezonul bailor se incheia,iar mobilierul era inventariat si predate in grija pircalabilor satelor Breaza.

Se pare ca Baile Ostirii au functionat la Breaza pina la 1850,cind a izbucnit o epidemie de ciuma,boala pe care ar fi adus-o niste bolnavi din satul Tigveni(Curtea de Arges);ii alungase-ra consatenii de acolo si s-au oplosit pe malul Prahovei;epidemia s-a extins si la bai;o singura femeie in virsta,ce fusese bolnava de ciuma si devenise imuna,isi permitea sa viziteze bolnavii.Datorita nr mare de bolnavi de ciuma,s-a dat foc bailor,terminindu-se astfel scurta viata a ,,caselor de sticla"cum le numeau localnicii .

LOCUINTA DIN VALEA PRAHOVEI are caracteristicile caselor rominesti de la munte.Casa de tip vechi avea doua camere despartite de o sala mai lunga sau mai scurta,dupa nevoia si starea stapinului.In fata casei era prispa din lemn sau din pamint,iar in spate,celarul,in care gospodarul tinea de toate.Casa de tip intermediary pastreaza caracteristicile celei de tip vechi.Ea avea o odaie in plus:bucataria.Casa de tip nou are,indeobste,patru odai:doua in fata,ceva mai mari,una dintre ele fiind camera de oaspeti,cealalta-camera in care dorm stapinii;celelalte odai,ceva mai mici,sint bucataria si dormitorul copiilor.Brezenii de azi au preferinta ptr odaile spatioase,bine aerisite si bine laminate.De asemenea,se remarca preferinta multora dintre ei ptr un numar sporit de camere.Curtea caselor din Breaza este plina de pomi si flori;o dragoste ramasa din batrini.

Grija omului ne-a pastrat citeva case din vremea de demult;una se afla pe str Miron Caproiu si reprezinta locuinta de tip vechi,casa cu doua odai si prispa de pamint;cealalta situate in centrul orasului,pe str Republicii,e o casa de tip intermediary cu doua odai laterale,cu sala la mijloc,cu prispa de pamint si cu un foisor,motiv ptr care I s-a zis ,,Casa cu foisor";dupa calculele proprietarilor,aceasta casa a fost construita pe la 1848.

STATIUNEA TURISTICA

"Frunza verde,colilie,

Prahova,apa zglobie,

Spune-I mandrii ca sa vie.

Spune-I c-o astept la poarta,

La BREAZA,sa ma mai vada."

Plimbandu-ne privirea de jur-imprejur,cercetand zarea pt.a deslusi varfurile dealurilor si adancimea vailor acestor locuri binecuvantate,depanam felurite imagini din a caror asociere fericita cu imaginile iscate de ceilalti factori naturali ai zonei a rezultat transformarea orasului BREAZA intr-o vatra de liniste si oaza de sanatate.Ajuns sus,pe terasa,ai impresia ca ai intrat intr-o alta lume.Culmile dealurilor inconjuratoare par ondulate lin si se completeaza un ape alta pana catre nord,unde isi profilaeza siluetele cele doua varfuri semete:OMUL si CARAIMANUL.De o parte si de alta a terasei,VALEA PROVITEI,TALEA si VALEA CAMPULUI isi imping obirsiile pana departe sub culmea GURGUIATULUI .BREAZA oras cu un anumit renume in tara si dincolo de hotarele ei,datorita calitatiilor cultative ale mediului natural si pozitiei sale pitoresti in bazinul mijlociu al Prahovei,se integreaza organic in sistemul asazarilor turistice cautata.Ea are ,pe deasupra,un atu dat de distanta mica fata de municipiile BUCURESTI(103KM),PLOIESTI(45KM).BRASOV(67KM),TARGOVISTA(75KM) si BUZAU(110KM),precum si de drumurile moderne care o pun in legatura directa cu celelalte localitati din tara.Vaile cu izvoarele lor,poienile si pajijtile,padurile de foioase si cetina care zambesc soarelui se unesc,parca,cu cele doua arcade uriase de fier si beton asezate-in 1984-pesta panglica argintie a Prahovei la cele doua extremitati ale statiunii,pt. a se opri in soseaua care duce de la Bucuresti la Oradea.Culmile dealurilor inverzite,terasasi depresiunile cu peisajul lor variat confera orasului o netagaduita valoare turistica.

Daca de pe terasa inalta de 500-600 m sau din fundul vailor largi si luminoase urici culmile dealurilor GURGA(743m) in est,pana in varf,orizontul ti se deschide dintr-o data,dezvaluindu-ti o adevarata lume de basm.Culmile impadurite ale acestor dealuri randuite de o parte si de alta aVAII PRAHOVA se remarca prin cateva varfuri ce apar semete sub albastrul cerului de vara.Ele se infatiseaza cand domoale si prelungi,cand repezi si sevare,marginite de versanti cu pante abrupte,cand in forma de cai isolate de ulucuri adanci.

Terasa netede,drumul de legatura cu centrele infloritoare ala Tansilvaniei,peisajul nespus de frumos, mai ales in anotimpil mormanelor de fructe si al frunzelor ca vapaia amurgului,au facut ca in aceasta vatra sa ia fiinta,cum am aratat,din vechi timpuri,localitatea BREAZA.Nascuta initial,probabil,dintr-o coliba saracacioasa langa tarcurile careia zburdau mieii si pasteau mioarele,ea s-a marit treptat si a devenit o adevarata statiune climaterica.

Pe masura dezvoltarii turismului si a aplicarii procesului de sistematizare,orasul BREAZA a ajuns sa fie o statiune turistica in adevaratul sens al cuvantului.

FACTORII NATURALI DE CURA

Un rol extrem de important pt. decizia oaspetilor de a veni la BREAZA intr-un sejur mai mult sau mai putin indelungat il constituie bioclimatul puternic stimulent,caracterizat prin valori jose ale presiunii atmosferice.Aerul proaspat,fara praf,aste deosebit de bogat in radiatii ultraviolete.Un factor natural de cura ar putea fi apele minerale,daca in viitor,ar fi recaptate.In acest caz,statiunea si-ar extinde valentele curative si pentru tratarea unor afectiuni ale aparatului digestive.Analizand apele minerale de la BREAZA Institutul de Balneofizioterapie din Bucuresti a stabilit ca sunt sulfate,clorurate si hipotone,putand fi utilizate in urmatoarele cazuri:afectiunile gastrointestinele(gastrite hiperacide,dispepsii hiperstenice,colite cornice,dispesii intestinale de fermentatie si stari alergice alimentare;afectiuni hepato-biliare:glicozurii alimentare,diabet simplu si in obezitate;diskinezii biliare.

Regimul de cura in statiune este recomandat in urmatoarele cazuri:nevroza astenica,boli endocrinometabolice(diabetul zaharat,hipertiroida si displidemiile);turburari circulatorii(bronsite cronice,faringolaringite cornice,scleroemfizem pulmonar).

PLIMBARI PRIN STATIUNE .

Turistii care viziteaza Breaza,pt odihna se pot plimba prin statiune,cu scopul de a o cunoaste in ambianta oferita de pitorescul inedit.Gradinile din jurul caselor,livezile cu pomi fructiferi de pe dealurile din jur si padurile de foioase presarate ici-colo cu pilcuri de conifere sint considerate,pe drept cuvint,,izvoarele de ozon ale statiunii",factor de mare insemnatate in efectuarea unui regim de cura.

Breaza este un oras relariv putin intins,de o parte si de alta a drumului national(D N 1).Vizitarea lui poate fi facuta in decurs de citeva ore pe un traseu necomplicat care pleaca din centru.Turistii se vor opri mai intii in PARCUL CENTRAL(la intersectia str. Ocinei cu Republicii),unde intilnim o adevarata rezervatie naturala de stejari seculari-monumente ale naturii-ale caror ramuri stufoase umbresc si astazi zidurile castelului voievodal de odinioara.In mijlocul parcului este situat stadionul orasului,unde se antreneaza echipa de fotbal ,,Tricolorul"din localitate.

ALEEA NUCILOR este situate linga Casa de Cultura (la sud) si restaurantul-pensiune ,,Liliacul"(la nord).Aici se gasesc nucii seculari care strajuiesc marginile aleei,acestia au fost declarati monumente ale naturii,fiind ocrotiti si ingrijiti de pionierii si scolarii din localitate.

CASTELUL VOIEVODAL a fost conacul lui Toma Cantacuzino,stapinul de odinioara al mosiei Breaza.Domnitorul Tarii Rominesti i-a adaugat etajul adaptindu-l cerintelor arhitecturii moderne din acea vreme.Este o constructie solida,din birne de stejar pe temelie de piatra,ridicata de mesterii locali ai timpului.Astazi,cu unele modificari de structura vechiul conac a fost destinat scopurilor turistice,devenind hotelul ,,Parc".

BISERICA DIN 1777 a fost inaltata la intersectia str Republicii si Garii si poarta hramul SF. NICOLAE.Biserica a fost declarata monument istoric.

BISERICA DE LA 1830 este cel de-al doilea monument istoric al orasului,situate la intersectia str Colonel Popovici si Sunatorii avind hramul SF GHEORGHE.

BISERICA DIN 1810 este situate in cartierul Podu Vadului,pe str Cimitirului.A fost construita in 1810,fapt atestat de o inscriptie de pe clopot.Spun batrinii ca in acest loc a existat o alta biserica,ridicata de doi ciobani,la inceputul sec al XVI-lea .Stirea este confirmata si de o inscriptie gasita pe piciorul mesei din altar,pe care este scris anul 1510,precum si numele localitatii Breaza.

MUZEUL DE ARTA POPULARA (STR.VI Lenin nr 120)Functioneaza inca de la inceput intr-un imobil construit dupa primul razboi mondial in stilul caselor de la munte,cu parter si etaj.In expozitia de baza sint prezentate unele aspecte ale creatiei populare regionale:portul,broderiile,tesaturile,sculptura in lemn si locuinta.Cum era si firesc,primul loc il ocupa piesele componente ale costumului popular feminine si barbatesc-,,mocanesc"si ,,de Breaza"din cadrul cooperativei ARTA CASNICA .Broderiile lucrate cu migala si pricepere,aplicate pe pinza taraneasca din borangic si bumbac,pe stergare,batiste,fete de masa,cearsafuri si fete de perna,ocupa un loc de seama.Citeva scoarte si covoare realizate cu zeci de ani in urma confirma si ele nivelul artistic la care se ridica lucrarile creatorilor populari ai acestei subzone etnografice si folclorice.

Masivele paduroase care imbraca si azi versantii Prahovei au pus la dispozitia omului lemnul de cea mai buna calitate.El a oferit artistului popular local posibilitatea sad ea aripi imaginatiei sis a infaptuiasca adevarate opera de arta,decorind cu ele exterioarele si interioarele caselor,confectionind obiecte de uz casnic,precum lazile de zestre,lingurile,bitele,furcile de tors si ploscile.

CASA ACTORULUI ION MANOLESCU(str Garii)este o constructie in stilul caselor taranesti din Breaza.

MONUMENTELE EROILOR.Pe raza localitatii se inalta patru monumente dedicate eroilor.Ele simbolizeaza recunoasterea vesnica fata de cei 353 ostasi,fii ai orasului,care au presarat cu trupurile lor pamintul tarii,prin muntii,vaile si cimpiile pe unde i-au purtat frontul.Monumentele au fost ridicate de locuitori la indemnul Societatii ,,Cultul Eroilor",in anul 1935,in urmatoarele puncte:la intersectia strazilor V I Lenin si Primaverii(ptr eroii din Breaza de Jos ),pe vf dealului Gurga(ptr eroii din Breaza de Sus),in cartierul Gura Beliei(ptr eroii de aici)si in curtea scolii din cartierul Valea Tirsei.

Statiunea turistica Breaza si imprejurimile dispun de minunate conditii ptr practicarea sporturilor de iarna.Schiul,patinajul si mai ales saniusul au si ele o traditie veche,cu radacini adinci prin aceste locuri.Saniuta a fost utilizata de localnici in transportul lemnelor si al altor obiecte,precum si ptr practicarea sporturilor de iarna pe pantele inzapezite ale dealurilor.Se stie,de exemplu,ca la Breaza,intre anii 1930-1940,au avut loc numeroase concursuri de saniute,schi si bob dotate cu numeroase premii.O pirtie naturala de schi si saniute se gaseste pe versantul vestic al dealului Frasinet.

DRUMETII

O evadare pe dealurile care imprejmuiesc Breaza ca zidurile unei cetati de pe ale caror metereze ea pare integrata in peisaj constituie o actiune placuta,instructive si reconfortanta ptr toti acei care pleaca la drum.

BREAZA-VF STRAJISTEA-CARTIERUL VALEA TIRSEI-CHEILE PROVITEI.

Traseul e nemarcat.Poate fi parcurs in aproximativ patru ore si este accesibil oricarei virste.Masoara o lungime de 12 km.Din str Republicii la intersectia cu str Armata Rosie continuam spre vest pe aceasta str ,lasam in stinga Liceul Militar ,,Dimitrie Cantemir"si urcam linga depozitul de combustibil pina la vf Strajistea.Toponimul acesta aminteste de locurile prin care brezenii aflati in serviciul Vamii supravegheau pe vremuri potecile ce coborau pe plai.Din vf Strajistea ne indreptam pe drumul asfaltat,pe cele citeva serpentine scurte ale versantului vestic al dealului mentionat pina la podul peste apa Provitei.Traversam apa chiar in locul unde aceasta primeste,pe dreapta,piriul Tirsa,de la care si-a luat numele si cartierul.Urmam in amonte firul riului Provita pina in liziera padurii.Urcam pe malurile apei pina spre obirsia ei,sub vf Stilpu,la locul unde intilnim Cheile Provitei .

Turistii vor admira,pe parcursul acestui traseu,stratele de conglomerate cu mici vai de aspect torrential,poienile si raristile de padure prin care trec drumul si poteca.Codrul de fag,ulm si stejar,prin care urcam spre obirsia Provitei,imprima locurilor un aspect impresionant,semanind uneori,cu acel ,,codru de arama"al lui Mihai Eminescu.La un moment dat,in cale,privirea este atrasa de maiestuozitatea unui stejar falnic,secular,declarat monument al naturii.Sub coroana lui,stiu oamenii din Breaza,vreme de sase veacuri s-au tot auzit si s-au spus povesti cu ciobani si haiduci indrazneti.Frinturi din unele se mai pastreaza inca,dar cele mai multe au fost ingropate o data cu cei care le-au perpetuat in scurgerea implacabila a timpului.De aceea ,azi,nimeni nu poate preciza cu exactitate de ce I s-a zis copacului,,Stejarul Printesei".Se stie ,azi,ca la umbra stejarului secular a poposit si haiducul Iancu Jianu.Inchis la ocna Telega,el a scapat din temnita si a trecut pe la rudele sale din Breaza.Ruda apropiata i-a fost chiar domnitorul Tarii Rominesti-Gheorghe Bibescu.

BREAZA-VALEA MORII-VALEA TIRSEI

Din str Republicii,urmam traseul pina in culmea dealului Gurga.Poteca se arunca apoi peste vaile torentiale care au brazdat colinele vestice ale acestui deal si in mai putin de o ora ne conduce in latura sudica a cartierului Valea Morii.Aici,turistii au de admirat padurea Ursoaia,izvorul de apa sarata si casele care stau ,,spinzurate"pe cite un ,,pod"sau terasa,mici ca intindere,separate intre ele de un paienjenis de vai torentiale care au dat o mare instabilitate terenului.Pe pantele estice ale dealului Corneanca se vede plantatia de meri si pruni a I.A.S.Borangoci,de pe care se recolteaza annual zeci de tone de fructe.Lasam in urma satele Provita de Sus si Provita de Jos,si urmam in amonte drumul asfaltat Adunati-Breaza.

BREAZA-OGRADA-VF GURGA

Din str Republicii mergem spre vest pe Bulevardul Eroilor;in continuare coborim spre sud pe str Republicii pina in dreptul str Sunatorii,apoi pe aceasta,pina la izvorul Sunatoarea si urcam in culmea dealului.Turistii vor admira,in drum,arhitectura caselor,gradinile cu pomi fructiferi si covorul vegetal bogat din jurul lor.Pe versantul sudic al dealului Gurga se pot distinge cariera de marna cenusie,stratele de marna rosie sau calcaroase,care intra in alcatuirea scoartei terestre,si livezile de pomi fructiferi urcind pina in culme.De sus se vad casele gospodarilor din Ograda,risipite prin vai si raristi de padure;totodata se deschide o frumoasa panorama asupra orasului.Ne continuam drumul spre dreapta,pe o poteca ce se ascunde printre tufisurile de catina si maracinisuri.Urcam o panta mai accentuate si ajungem in cel mai inalt punct de pe teritoriul statiunii:VF Gurga (743 m altitudine).Ne aflam linga monumental ridicat in 1935 in memoria eroilor .Sintem de fapt ,pe ,,micul Caraiman",cum ii mai spun brezenii,ptr asemanarea cu ,,fratele"mai mare si mai semet,Caraimanul din Bucegi.Avem in fata una dintre cele mai incintatoare privelisti.

BREAZA-DEALUL LAZULUI-TALEA

Din str Republicii mergem pina la intersectia cu str Uzinii;mergem spre vest pe str Uzinii,urcam o poteca in serpentine printre straturile de gresii si conglomerate,printre vai mici pina in culmea dealului.Urcam dealul spre nord,traversam padurea de faget ce imbraca dealul Lazului si ajungem in saua ce separa dealul de Plaiul Talii.Efortul depus pina aici ne va fi rasplatit de privelistea minunata care se deschide inaintea ochilor:catre est se vad ,,podurile"si terasele pe care stau ingramadite asezarile comarnicenilor;orizontul este interrupt apoi de culmile dealurilor Lancea(1006m alt),de Vf Frumos(1047m alt),de Piscul Corhaniei si de Vf Sotrile(799m alt)pe care stau cocotate casele satului Sotrile;in vale,undele Prahovei se strecoara galagioase printre calea ferata si drumul national,in vest bazinul hidrografic al Provitei si pantele sudice ale dealului Plaiul Talea,pe care pasc linistite turmele de oi.Cintecul mierlelor,al sturzilor,ciripitul vrabiilor si al pitigoilor,salturile si trilurile ciocirliilor inveselesc zestrea naturii acestor locuri.Drumul urca in serpentine taraganate culmea dealului pina in fata satului Plaiul Talii.Sintem la 800 m alt ;in vale se vad dezgolite colinele Gurguiatului,roase si brazdate adinc de torentii si vaile care formeaza bazinul hidrografic al piraielor Belia,Belioara si Talea.Padurea de faget si stejar este intrerupta de gradinile cu pomi fructiferi si de locurile ptr pasune.Catre nord,Bucegii isi trimit colturile de piatra inzapezite spre inaltul cerului.La marginea de sud a padurii ce imbraca versantul Gurguiatului se rasfira,ca un evantai,comuna Talea.                                                              

BREAZA ofera tuturor oaspetilor ei atit vara,cit si iarna,conditii de odihna dintre cele mai alese.Ea ofera,in primul rind,linistea mult cautata,apoi aerul nepoluat,apoi posibilitatea unor promenade de neuitat pe strazile imbricate de verdeata,cu vile de o rara originalitate,cu un cer,deasupra,de un albastru amintind de cerul copilariei fiecaruia dintre noi.