Iasi - educatie

Iasi - Educatie

Universitatea "Al. I. Cuza"

Iasul este orasul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru in limba romana si al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Ticau).

In oras, pe dealul Copoului, se afla cea mai veche universitate din Romania, Universitatea din Iasi, numita azi si Universitatea 'Alexandru Ioan Cuza'[9]. Intemeiata in 1860 prin decret de catre principele Alexandru Ioan Cuza, continuatoare a vechii Academii Mihailene, universitatea are astazi 15 facultati, cu peste 40.000 de studenti. Cladirea principala, monument de arhitectura, a fost ridicata in 1896. In oras, se mai afla si alte institutii de invatamant superior: Universitatea Tehnica 'Gh. Asachi' cu peste 25.000 de studenti, Universitatea de Medicina si Farmacie 'Grigore T. Popa'[10], Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara 'Ion Ionescu de la Brad', Universitatea de Arte 'George Enescu',[11] Universitatea Petre Andrei. In Piata Eminescu, in perioada interbelica, s-a ridicat cladirea Fundatiei Culturale Regale, ce astazi gazduieste Biblioteca Centrala Universitara 'Mihai Eminescu', cu un fond de carte ce se apropie de 3 milioane de exemplare, unele foarte rare.

Principalele campusuri studentesti se afla in Tudor Vladimirescu (22 camine) - unde se afla cel mai mare camin din partea de sud-est a Europei, Titu Maiorescu (4 camine), Targusor-Copou (4 camine), Codrescu (5 camine si complexul international Gaudeamus) si Agronomie (4 camine).

Intr-o imagine atat de simpla, sesizam cu usurinta modul in care a procedat artistul. Multe desene ale copiilor aplica un principiu asemanator. Dar aceasta metoda avea pentru egipteni o importanta mult mai mare. Fiecare lucru trebuia sa fie reprezentat din unghiul cel mai caracteristic. Ilustratia 34 arata aplicarea acestei idei la reprezentarea unui corp omenesc.

34. Portretul lui Hesire, portalul mormantului sau, cca. 2778-2723 i.H. lemn, h. 115 cm. Cairo, Muzeul Egiptean

Capul se vede mai bine din profil, asa ca e desenat dintr-o parte. Dar, daca ne gandim la ochi, ii vedem din fata. De aceea, un ochi vazut din fata este inserat acestei vederi laterale a fetei. Partea de sus a corpului, umerii si pieptul sunt vazute mai bine din fata, pentru ca vedem astfel cum bratele sunt atasate de corp. Dar bratele si picioarele in miscare se vad mult mai bine din profil. De aceea, personajele egiptene par atat de ciudat de plate si rasucite. Mai mult, pentru ca artistilor egipteni le era greu sa reprezinte piciorul vazut din exterior, preferau profilul interior, mai usor, care urca de la degetul mare spre gamba. De aceea, picioarele sunt vazute din interior si personajul din basorelieful nostru are doua picioare stangi. Nici nu se pune problema ca acesti egipteni sa fi vazut astfel corpul uman. Nu faceau decat sa respecte o regula care le permitea sa reprezinte tot ceea ce li se parea important la corp, si poate ca aceasta stricta respectare a regulii nu era fara legatura cu scopul magic al lucrarii. Intr-adevar, cum ar fi putut un om sa aduca sau sa primeasca ofrandele prescrise cu un brat in racursi sau un brat ascuns de corp? Arta egipteana nu se preocupa de ce poate sa vada artistul la un moment dat, ci de ceea ce stie ca face parte dintr-un personaj sau dintr-o scena. Pornind de la aceste forme invatate si bine cunoscute, artistul primitiv isi construieste figurile cu ajutorul lor, fiindca stie sa le reprezinte. In pictura, artistul nu foloseste doar propria stiinta in privinta formei si modelului, ci si cunoasterea semnificatiei lor. Spunem uneori de cineva ca e un "mare sef". Egiptenii il desenau pe sef mai mare decat pe servitori si chiar decat pe sotia sa.

Daca intelegem aceste reguli si conventii, vom intelege limbajul acestor picturi, care constituie o cronica a vietii egiptenilor. Ilustratia 35 arata foarte bine dispunerea generala a desenelor pe un perete din mormantul unui inalt demnitar de pe vremea Regatului Mijlociu, cu aproximativ nouasprezece secole inaintea erei noastre.

35. Perete pictat din mormantul lui Knemhotep, langa Beni Hassan, cca 1900 i.H. desen dupa original, publicat de Kari Lepsius

Inscriptiile cu hieroglife spun exact cine era, de ce titluri si onoruri s-a bucurat in cursul vietii. Era Knemhotep, administratorul desertului dinspre rasarit, print de Menat Kufu, confidentul regelui, familiarul regelui, supraintendent al preotilor, preotul lui Horus, preotul lui Anubis, stapanul tuturor secretelor divine si chiar stapanul tuturor tunicilor. In partea stanga, il vedem vanand pasari cu ajutorul unui fel de bumerang, alaturi de sotia lui, Keti, de concubina Jat si de unul dintre fiii sai, care, desi pictorul l-a reprezentat foarte mic, purta titlul de supraintendent al frontierelor. Dedesubt, friza reprezinta pescari tragand o captura mare, la ordinele supraintendentului lor Mentuhotep. Deasupra usii, apare tot Knemhotep, care de data aceasta prinde vanat cu plasa. Procedeele artistului ne permit sa vedem cu claritate cum functiona aceasta capcana. Vanatorul statea ascuns in spatele unei perdele de stuf, tinand in mana o franghie, legata de o plasa deschisa (vazuta de sus). Cand pasarile se asezau pe momeala, tragea de franghie si plasa le prindea inauntru. In spatele lui Knemhotep stau fiul lui, Nacht, si supraintendentul tezaurului sau, care raspundea si de construirea mormantului. In dreapta, Knemhotep, "mare in pesti, bogat in pasari salbatice, iubitor al zeitei vanatorii", infige harponul in pesti (ilustr. 36).

36. Detaliu din ilustratia 35

Si aici apar conventiile artistului egiptean, care face apa sa urce de-a lungul tijelor de stuf ca sa ne permita sa vedem pestii inotand acolo. Inscriptia spune: "Vaslind printre firele de papirus, iazuri, salasul vanatului de apa, mlastini si curenti, harponand cu lancea cu doi dinti, a strapuns treizeci de pesti; ce placuta e ziua vanatorii de hipopotami". Dedesubt, un episod amuzant: un om cazut din barca e tras afara din apa de insotitorii lui. Inscriptiile din jurul usii indica zilele in care se aduceau ofrande mortului si rugile ce trebuiau inchinate zeilor.

Cred ca, odata familiarizati cu aceste picturi egiptene, libertatile luate fata de realitate ne stanjenesc la fel de putin ca si absenta culorii intr-o fotografie. Vom ajunge chiar sa sesizam marele interes al acestei metode. Nimic nu pare lasat la intamplare in aceste picturi, nimic nu pare a putea fi "spus" altfel. Chiar merita sa luam un creion si sa incercam sa copiem unul dintre aceste desene "primitive" ale egiptenilor. Incercarile noastre vor parea intotdeauna stangace, contrafacute si prost echilibrate. Rigoarea desenului egiptean este atat de mare, incat cea mai mica schimbare strica totul. Artistul incepea prin a trasa pe perete o retea de linii drepte, apoi dispunea figurile cu mare grija. Dar acest simt al ordinii geometrice nu-l impiedica sa observe natura cu o extraordinara acuitate. Fiecare pasare, fiecare peste, fiecare fluture sunt desenate cu atata fidelitate, incat zoologii pot si astazi sa recunoasca fiecare specie. Ilustratia 37 prezinta un detaliu marit al ilustratiei 35: pasarile din copacul aflat in apropierea plasei lui Knemhotep. Artistul a dat aici dovada stiintei sale, dar si a simtului culorii si conturului.

37. Pasari intr-un palc de salcami