Arta cultura
Religia babilonenilor |i asirienilor (religiile mesopotamiene)RELIGIA BABILONENILOR |I ASIRIENILOR (Religiile mesopotamiene) Primele informatii referitoare la numeroase institutii, tehnici si conceptii religioase s'au pastrat in textele sumeriene; e vorba de primle marturii scrise, al caror original urca pana in mileniul III i.H.; dar aceste marturii reflecta credinte religioase mai vechi. La sfarsitul sec. IV i.H., regiunea dintre Tigru si Eufrat era locuita de doua popoare: sumerienii si akkadienii, ultimii fiind o rasa semita. Sub regele Sargon, akkadienii ii cuceresc pe sumerieni; regatul sumero-akkadian este cucerit de elamiti si amorriti,iar acestia, la randul lor, de catre asirieni; al doilea imperiu babilonean a cunoscut o noua inflorire sub Nabucudonosor II (cel care a cucerit si Ierusalimul si i-a dus pe o parte din evrei in rabie); in 330, Babilonul cade in stapanirea lui Alexandru cel Mare, iar ceva mai tarziu sub cea a romanilor. Exista o adevarata literatura a Mesopotamiei antice: mai bine de o jumatate de milion de texte vechi se refera la civilizatia acestei regiuni. Aminitim: Marele poem epic al creatiei, Epopeea lui Ghilgames, Cosmologia caldeeana, Codul lui Hammurabi. Orice divinitate era imaginata ca o fiinta celesta, de aceea zeii si zetele iradiau o lumina foarte puternica. }ntre zeii principali, primul loc il ocupa marea triada cosmica: Anu, Enlil si Ea; Anu - personificarea cerului; Enlil/Bel, dupa numirea semita - zeul pamantului si al oamenilor; cultul lui era mult mai popular; era in acelsi timp zeu binefacator si distrugator; Ea - zeul apelor, era important in magie caci apele, venind din adancurile misterioase ale pamantului, cunosc secretele profunzimilor. Triada astrala: Sin, |amas, Istar: Sin - zeul masculin al lunii, avea intaietate fata de |amas, zeul soarelui, deorece la semiti ziua incepea la apusul soarelui; |amas - zeul soarelui era si zeul dreptatii si judecator al oamenilor; Istar/Astarte, in Biblie - cea mai populara zeita din panteonul babilonean, avea numeroase atributii, intre care: a fertilitatii, a razboiului etc. }nafara triadelor: zeul Marduk; la asirieni: zeul principal era Assur. Mitologia babiloneana este una dintre cele mai bogate din lume; dpdv literar, ocupa un loc de frunte in literatura universala. Principalele teme ale acestei mitologii sunt: creatia universului, potopul, ispravile eroului Ghilgames si coborarea la iad a zeitei Istar. Exista cel putin patru naratiuni care explica originiea omului: 1. Fiintele umane au iesit din pamant la fel ca ierburile; 2. A fost faurit din lut de anumiti lucratori divini, iar zeul Ea i-a dat viata s.a. notiunea pacatului, a elementului expiator, ideea tapului ispasitor nu sunt atestate in texte, ceea ce presupune ca oamenii sunt si imitatori ai zelor si colaboratori ai lor. Ordinea cosmica este tulburata mereu fie de marele sarpe, fie de crime, pacate si erorile umane. Lumea e periodic regenerata si recreata prin serbarea anului nou. Mai importanta decat sarbatoarea anului nou era construirea templelor: ea reprezenta o reiterare a cosmogoniei caci templul, "palatul zeului", reprezinta prin excelenta o imago mundi. Institutia regalitatii a descins din cer: teoria modelelor celeste prelungeste si dezvolta conceptia arhaica, universal raspandita, dupa care actiunile omului nu sunt decat repetarea actelor revelate de catre Fiintele divine. Potopul este
prezent in mitologia asiro-babiloneana: o singura fiinta a
fost salvata, dar, spre deosebire de Noe, acestuia nu i s'a mai permis
sa locuiasca pe noul pamant care a aparut din ape; mitul
potopului este aproape universal raspandit, fiind atestat in toate
continentele (foarte rar, totusi, in Epopeea lui Ghilgames este cea mai celebra si populara creatie babiloneana si reprezinta una dintre cele mai emotionante legende despre cautarea nemuririi, maiexact: o ilustrare dramatica a conditiei umane, definita prin inevitabilitatea mortii; ea proclama precaritatea conditiei umane, imposibilitatea, chiar pentru erou, de a cuceri nemurirea - omul a fost creat muritor.
|