Muzeul National al Satului 'Dimitrie Gusti' si-a obisnuit publicul vizitator cu noutati in diferite segmente ale activitatii sale complexe, bogate si variate. De asta data muzeul isi anunta o noua performanta, inscriindu-se in fruntea muzeelor in aer liber din tara, care au implementat noul si modernul sistem de supraveghere video, ceea ce confera patrimoniului sau, cuprins in expozitia in aer liber de arhitectura populara si in colectii, un plus de siguranta si securitate. Ne vom sprijini pe acest sistem pentru a proteja mai eficient natura si cultura impotriva celor care, din neatentie, nu au observat ca in acest areal nu este permis fumatul. Asadar, stimat si onorat public, vizitele dumneavoastra in Muzeul Satului vor capata un plus de siguranta si securitate!

FOLCLOR SI ARTA ROMANEASCA

Nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decat stravechile sale traditii si obiceiuri.

Arta populara a Romaniei isi are radacinile in trecutul indepartat si tumultos al regiunii. Fiind situata la intersectia marilor civilizatii istorice -Greaca, Romana, Bizantina, Orientala si Occidentala - elemente ale acestor civilizatii au fost absorbite de locuitorii acestor regiuni, toate acestea rezultand intr-o viziune originala care se gaseste in arta, mestesugurile si muzica Romaniei.

Folclorul romanesc este unul dintre cele mai bine conservate din lume, iar manifestarile sale sunt evidente in intreaga tara:

Maramures (constructii din lemn, costume, ceramica); Bucovina (tesaturi, oua incondeiate de Pasti, costume, traditii); Banat (costume populare artistice, obiceiuri traditionale); Horezu (ceramica, sculptura in lemn); Muntii Apuseni (costume populare artistice, sculpturi in lemn, sarbatori populare, constructii din lemn); Marginimea Sibiului (icoane pictate pe sticla, costume populare artistice, obiecte de uz caznic - toate adunate in muzee de arta populara). Exista de asemenea muzee ale vechii tehnici populare la Bucuresti, Sibiu , Cluj-Napoca , Ramnicu Valcea, Focsani , Timisoara si Sighetu Marmatiei

Turistii sunt fascinati de dansurile populare romanesti precum 'calusarii' sau 'hora' - combinand miscarile elegante si versurile satirice cu ritmurile ametitoare ale dansului. Calusarii este un dans cu caracter de ritual de initiere in timp ce hora poate fi dansat de toti membrii comunitatii, mai ales Duminica. Turistii ce nu sunt obisnuiti cu aceste sarbatori vor asista amuzati si speriati, curiosi si rezervati, insa din momentul in care vor percepe mesajul transmis de dans si vor realiza ca ei ajuta de fapt la reconstruirea vremurilor stravechi, isi vor aminti mereu emotia acelui moment unic. Invartita, Hategana, Batuta si Banu Maracine sunt alte dansuri ce redau specificitatea fiecarei provincii Romanesti prin modul unic in care combina miscarile specifice cu pasii.

Viata satului romanesc a avut intotdeauna un puternic caracter comunitar colectiv concretizat in aparitia unor valoroase traditii social-economice, cu norme, forme de organizare si institutii proprii .

Arhitectura traditionala romaneasca se pastreaza indeosebi in mediul rural, dar si in numeroase muzee de etnografie. Fondat in 1936, Muzeul Satului din Bucuresti este unul din cele mai valoroase locuri de acest gen din lume. Muzeul etnografic al Transilvaniei, din Cluj-Napoca, Muzeul Astra din Sibiu si celebrul muzeu in aer liber de la Ramnicu Valcea sunt alte locuri care au pastrat arta nascuta acum cateva secole, pana in prezent.

Arhitectura caselor, olaritul si sculptura in lemn, pictatul icoanelor pe sticla, si confectionarea mastilor folclorice, instrumentele muzicale - cimpoaie, flauturi, viori - broderiile, sunt minuni nascute dintr-o mana priceputa, mostenita din generatie in generatie timp de secole. In multe gospodarii, hainele, covoarele si broderiile sunt inca lucrate manual. Covoarele tesute la razboi sunt foarte apreciate pentru calitatea, modelele si culorile lor.

Muzica a reprezentat intotdeauna unul din cele mai importante elemente ale vietii romanesti. Doina, cantecul epic, precum si versurile satirice improvizate pentru petreceri (hora, nunta, botez) formeaza un repertoriu foarte bogat. Chiar daca sunt de mai putine feluri, cantecele lirice, in special cele de dragoste si dor, reprezinta ceva special. Unul din lucrurile cu care romanii nu vor inceta niciodata sa se mandreasca este cantatul la cimpoi - instrument inventat de vechii daci. Unii cantareti folosesc de asemenea si frunze sau oase de peste ca instrumente muzicale.

Costumele populare imbina broderii complicate si culori vii, in modele care de obicei reprezinta flori si animale conventionale (Valahia si Oltenia) sau figuri geometrice (Transilvania). Fiecare regiune are costumele ei reprezentative. Dar peste tot, femeile poarta pe cap baticuri colorate, iar barbatii, caciuli din lana de oaie. In Maramures, aceste caciuli sunt foarte inalte, fara bor, si decorate in diverse modele. Ele poarta denumirea de 'clop'.

Muzeul National al Satului

Muzeul Satului a intrat in peisajul capitalei ca o institutie de mare importanta, dar mai ales el face parte din sufletul bucurestenilor care isi regasesc aici radacinile si uneori pierduta puritate a lumii de miracol care a fost satul romanesc - adica acel loc in care se afla, pentru cei mai multi dintre noi, casa bunicilor si implicit casa povestilor frumoase ale copilariei.

Odata intrat in Muzeul Satului, lumea se schimba, iar timpul are alt inteles. Traiesti in acel 'illo tempore' in care nu exista aparate de masura a curgerii orelor si in care intelegi, iluminat, ca 'vesnicia s-a nascut la sat', iar Muzeul Satului o conserva si o face cadou generatiilor ce vor urma si vor dori sa stie din ce neam se trag.

Ideea organizarii Muzeului Satului a apartinut marelui carturar, sociolog si filozof, Dimitrie Gusti, initiator si conducator al 'Scolii sociologice de la Bucuresti'. Acesta, in cadrul Catedrei de Sociologie a Universitatii din Bucuresti, a organizat - intre anii 1925-1935 - o serie de cercetari interdisciplinare in 60 de sate din diferite regiuni ale Romaniei. Lucrarile pentru amenajarea muzeului au inceput in luna martie a anului 1936. A fost amenajat un teren in suprafata de 4500 de mp amplasat 'la sosea'. Proiectul a fost sustinut moral, dar si material de Fundatia Culturala Regala 'Principele Carol'. Sarcina constructiei muzeului a fost incredintata lui H. H. Stahl si lui Victor Ion Popa, ultimului revenindu-i partea cea mai dificila, aceea a proiectarii acestui ansamblu.

Muzeul Satului si-a deschis portile pentru public pe 9 mai 1936. Intentia ctitorilor a fost sa recreeze, intr-un cadru natural adecvat (pe malul lacului Herastrau), modul de viata si personalitatea taranului roman.

Cele mai vechi case taranesti dateaza din secolul al XVII-lea si sunt originare din toate zonele Romaniei. Au fost aduse in muzeu monumente de mare originalitate si unicitate: Zapodeni, judetul Vaslui (sec. al XVII-lea), biserica Rapciuni, judetul Neamt (1773), Berbesti, judetul Maramures (1775), Surdesti, judetul Maramures, (sec. al XVIII-lea), Curteni, judetul Vaslui (1844), Bancu, judetul Harghita (1862), Straja, judetul Suceava (sec. al XVIII-lea), Jurilovca, judetul Tulcea (1898), doua bordeie din judetele Olt si Dolj, ambele databile in sec. al XIX-lea, etc.

De la 29 de gospodarii s-a ajuns aztazi la 345 de monumente si 51 450 de obiecte organizate in colectii de patrimoniu dupa principiile muzeologiei moderne.
Gospodariile sunt compuse din locuinte si anexe, pe unele regasindu-le si astazi in satul romanesc. Casele sunt adaptate la mediul din care provin, lucru vizibil si in folosirea materialelor de constructii, proportiilor si planurilor adecvate fiecarei zone.

Monumentele, in totalitate originale, sunt marturii de viata traditionala romaneasca, dar in acelasi timp constituie si ilustrarea unei anume conceptii muzeologice si de prezervare a patrimoniului construit.

Bogatul patrimoniu cultural material si imaterial este pus in valoare in cadrul programelor culturale pe care muzeul le organizeaza respectand secventialul caracteristic al sarbatorilor (Dragobetele, Floriile, Sfintii Petru si Pavel, Ziua Crucii, Sfanta Sarbatoare a Craciunului), prilej cu care au loc targuri ale mesterilor populari, sezatori, spectacole legate de datinile si obiceiurile specifice de peste an.

Muzeul se bucura de un numar de vizitatori foarte mare, aproape 350 000 pe an. Muzeul Satului a devenit o scoala in care un numar mare de copii invata cu placere istoria 'pe viu'; oferta educationala este vasta: de la ateliere de pedagogie muzeala, la tabara de creatie 'Vara pe ulita', 1 iunie - Ziua Copiilor. A devenit de asemenea o scoala de muzeologie recunoscuta in tara si in strainatate, a devenit un centru de cercetare si de documentare asupra vietii traditionale a satului, dar si ale urbanului, adoptand cele mai noi metode de cercetare.

Muzeul Satului este locul unde poti strabate Romania in cateva ore, te poti intalni cu traditia, te poti bucura de o plimbare inedita prin lumea satului romanesc.
La hanul La Bariera se poate poposi pentru o gustare din gastronomia traditionala, un pahar de vorba si buna dispozitie.

Muzeul Satului a fost, este si va ramane pastratorul sufletului 'satului romanesc' integrat in cultura europeana.