Satul bujoreni

SATUL BUJORENI

A fost un sat multisecular, desfiintat cu forta de boierul Gavril Conachi in anul 1806. Ca toate satele din partea de nord a targului Barladului, de pe partea stanga a raului Barlad, a avut hotarele marginite la est de padurea de pe culmile dealurilor (Fagetul Lehului in documente) si la vest de malul raului. Satul s-a intins de-a lungul paraului Bujoreni, intr-o vale marginita la nord si sud de dealuri. In partea de sud, valea este marginita de dealul Chicire. Partea de vest a acestui deal se numeaste Copacelul si este continuata de Chiparcu. Dealul Chicire, in partea de est este impadurit. Dealul din partea de nord desparte Valea Bujoreni de Valea Bancii. De la vest spre est, pe acest deal intalnim urmatoarele toponime: platoul Mamina, Rapa Bencii, Rapa Feredeu, Dealul Feredeu, platoul Parvana. Valea Vladoaia, Rapa Bujorenii vechi, Valea Mangalului, Cotul Magarului, dupa care zona este impadurita.

Valea a oferit conditii optime pentru habitatul uman, din paleolitic pana in prezent. Satul medieval Bujoreni si-a avut vatra in zona vaii, de la iesirea din padure pana la Valea Vladoaiei. Cu timpul, datorita cresterii demografice, au aparut si "cuturi" ale satului. O confirma cercetarea arheologica, toponimia vaii, dar si configuratia terenului. Valea se largeste la iesirea din padure, paraul incepe sa aiba debit, zona este mai umeda, iar pantele dealurilor sunt mai domoale. Privind din zona fostului sat spre vest, spre valea Vladoaia, dealurile par ca se apropie, arcuindu-se, inchizand vederii satul medieval dinspre lunca Barladului. Mai la vest, intre vaile Vladoaia si Feredeu, pe partea dreapta a paraului Bujoreni, cercetarea arheologica a pus in evidenta vatra unui sat spre vest, dupa inmultirea populatiei. Aceasta extindere a avut loc si pe Valea Vladoaia, dar si spre fundul vaii Bujoreni, pe partea dreapta spre Cotul Magarului. Satul s-a extins si pe panta dealului spre nord, zona numita in prezent Bujorenii noi.¹

Prima atestare documentara a satului este de la inceputul secolului al XVI-lea. Pe 25 iunie 1519 (7027), Stefan cel Tanar a intarit lui Ioan si fratilor sai, Giurge, Nicoara si surorilor Anghelina si Maria, urmasii lui Mihu medelnicer, mai multe sate pe Crasna, Licicov, si patru sate pe Barlad, "un sat anume "Mastacanii, unde a fost Mastacan, alt sat Bujorani, unde a fost Bujor, al treilea Piparcanii, unde a fost Ilias si tovarasul sau Steful, al patrulea unde au fost Slavei si Mihaila care aceste sate mosul domniei mele, Stefan voievod, le-am dat medelnicerului Mihu"²

Avem confirmarea documentara pentru existenta satului din secolol al XV-lea, din vremea Lui Stefan cel Mare, dar el era un sat mult mai vechi, deoarece cu mult timp inainte, acolo "a fost Bujor", iar in momentul emiterii documentului, urmasii sai Bujorenii deja formasera un sat.

Mihu medelnicer a fost un mare proprietar la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea. Documentul din 25 iunie 1519 il mentioneaza cu sate in trei zone: pe Crasna, pe Licicov, si pe Barlad. In satul Bujoreni el a reprezentat o noua generatie de proprietari. Prima generatie a fost reprezentata de Bujor, care a dat numele satului, vaii, paraului, dar si unui neam. Nu cunoastem in actualul stadiu al cercetarii, cum a ajuns Mihu medelnicer proprietar in Bujoreni, daca nu cumva a avut relatii de rudenie cu urmasii lui Bujor anterior, sigur s-au inrudit dupa ce a patruns in sat. Familia Bujoreanu nu a disparut din sat, ea apare si in secolele urmatoare, desi in sat au mai patruns si alti proprietari. In zona actualei comune Zorleni, Mihu medelnicer a stapanit un adevarat domeniu format din mai multe sate: Bujoreni, Mastacani, Piparcani, Bacsanestii si "unde a fost Slavei si Mihaila". Aceste sate apar compact si in stapanirea altor proprietari, ulterior. Satele acestea le-a stapanit si Carstea Ghenovici si Vasile Bujoreanu casatorit cu Anghelina, iar mai tarziu au intrat in componenta domeniului regal si apoi teritoriul lor, mosia lor, sunt incluse in prezent in comuna Zorleni.

La sfarsitul secolului al XVI-lea in satul Bujoreni au patruns ca proprietari, membrii familiei Huru si marele vornic Carstea Ghenovici.

In 16 februarie 1590 (7098), Iordan soltuzul si 12 pargari din Barlad au emis un zapis, pentru Andrei Huru, ce avusese, "a cincea parte din fundatura din hotarul Bujorenilor".³

Aron Voda a emis un document in 7103 (1594) prin care, "Magdalena, fata lui Ionascu, nepoata Marii, fata Mihului medelnicer" si-a vandut mosia data de "batranul Stefan Voda" lui Mihu, "a cincea parte din Bujoreni si din Piparcani si Bacsinesti ce sant pe Barlad" lui Efrem vistiernicul cu 3000 de zloti tatarasti".⁴

Din 1595 a inceput sa cumpere la Bujoreni marele vornic Carstea Ghenovici. In 30 noiembrie 1595 (7107), a cumparat de la Varvara, nepoata lui Huru, parti la Bujoreni, Piparcani si Bacsanesti.⁵ Peste un an, in 24 martie 1596 (7104) a cumparat de la Patrascu Huru, Nastasia, Magdalina, Maria, Agaftona, fetele lui Condrea Huru, nepoatele lui Patrascu Huru, in prezenta lui Efrem Huru, partile lor din Piparcani, Bujoreni, Bacsanesti si partea din sudul satului Mastacani.⁶

Familia Huru cu proprietati in mai multe zone ale Moldovei au stapanit si in zona Barladului. Urmasii ei au facut parte dintr-o intinsa retea de rudenie in care intrau, in afara Cantemirestilor, neamurile Bujorenilor, Costache si Jora.⁷

Carstea Ghenovici a continuat cumparaturile in satul Bujoreni. In 5 aprilie 1597 (7105) a cumparat partile lui Malcociu spatar din Bujoreni si Bacsanesti⁸, iar in 25 ianuarie 1598 (7108) a a cumparat satul Negoiesti din tinutul Barladului de la neamul Bozunca. ⁹

Marile vornic Carstea Ghenovici a fost casatorit cu Anghelina sora lui Grigorcea Craciun, vara cu fii lui Ion Motoc si nepoata a sotiei lui Fruntes parcalab (si acesta avea proprietati in zona). A avut patru fiice: Schiva, casatorita cu Dabija mare paharnic, Maria casatorita cu Cerchez logofat, Anghelina casatorita cu Vasile Bujoreanu si Calina, fara urmasi, necasatorita, poate moarta prematur. Printre urmasii lui Carstea Ghenovici figureaza familiile: Jora, Costachi si Bujoreanu. La 1688, stranepoti erau considerati: Lupu Costachi, Teodosica Jora cu fiul ei Antiohie Jora, fostul hatman al Moldovei si Pavel Bujoreanu fost mare sulger.

Familia Bujoreanu a existat in sat si in secolul al XV-lea si in secolul al XVI-lea, dar si in secolele urmatoare. Acest Vasile Bujoreanu a trait la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea. El sau poate parintii lui au fost implicati in ctitorirea manastirii Magaru, manastire ridicata pe proprietatea familiei. Bujorenii erau un sat vechi, avea propria biserica, dar padurea din fundul satului, veche zona de sihastrie, a fost un indemn, pentru ridicarea unui lacas de cult, poate indemnul a venit si din partea ciobanilor din Bretcu. Dupa ridicarea lacasului, Bujorenii l-au sustinut material, dar si cu obiecte de cult, dupa puterile lor, apoi au continuat milostenia alti proprietari ai satului sau mosiei Zorleni.

Cunoastem proprietatile detinute de urmasii lui Vasile Bujoreanu din cateva documente prin care fetele lui Carstea Ghenovici au facut partajul averii mostenite.¹⁰

Vasile Bujoreanu si Anghelina au avut zece copii: sase baieti si patru fete.

Proiect: Dunarea - sectoarele dunarii Proiect: Clima. Clima Europei. Clima Romaniei

Au avut familie numeroasa, dar si mostenirea primita de la Carstea Ghenovici a fost bogata.

"Si s-au vinit in parte Anghelinii Vasilioai, fata Carstii vornic, si fetii ei ficiorilor ei, satul Bujorenii, si Piparcanii, si Bacsanestii si Mastacanii, si sant la tinutul Barladului, si satul Sangurenii, la tinutul Tigheciului, si a tree parti din Candesti si satul Scandurinii, la tinutul Covurului, si satul Tomesti, la Tinutul Tutovii, cu vii, cu ramnic, si a tree parti de Dumesti tinutul Carligaturii, cu doai helestei".

In coproprietate cu Schiva s-a mai primit, "si a tree parti din Dimaceni, ce este la tinutul Tecuciului", dar si un iaz la Beresti.¹¹

Nu cunoastem cum s-a impartit la cei zece copii mostenirea primita. Din doua documente cunoastem ca averea s-a impartit pe opt frati. Dintr-un document din 23 octombrie 1705 (7214) Tofana Calugarita, fata lui Lupan si Mariei, nepoata lui Vasile Bujoreanu, stranepoata lui Carstea Ghenovici marturisea ca "i-am vandut dumisale partea parintilor mei ce sa imparte cu toti Bujorenii a opta parte din sat din Bujoreni si din toate partile din pregiur ce imparte parintii mei cu alti frati ai sai" .¹²

Aceasta informatie este comfirmata de un document din 5 martie 1723 (7231), prin care Nastasia, giupaneasa lui Avram Capitanul, fata lui Ionascu Bujoreanu a vandut lui Ion Palade biv vel Spatar, partea ei din Bujoreni "cari acestu satu au inblat pe 8 frati."¹³

Care au fost cei doi copii, care nu au avut parte de mostenire, nu stim in acest stadiu al cercetarii noastre.

Dintr-un document din 23 martie 1667 (7175) stim ca Parvana fiului Anghelinei, nepotul lui Carstea a dat un zapis, fratelui sau Craciun prin care i-a cedat "parti din hotarul Bujoreni" fiind bolnav pentru intretinere.¹⁴ Zapisul a fost scris de erii Stefan duhovnicul. Alte informatii despre acest preot nu mai avem, sau nu cunoastem. Sigur a fost preotul bisericii din sat, deoarece, daca ar fi fost de la manastirea Magaru ar fi semnat cu ieromonah. Documentul este important si pentru alte informatii pe care nu ni le ofera. Unul din fii lui Vasile Bujoreanu, nu a avut urmasi din trup. A lasat totusi o mostenire. Partea sa de mostenire "cedata fratelui sau Craciun a dat nastere unui toponim, Parvana pastrat si in prezent.

Urmasii lui Vasile Bujoreanu au fost multi. De la 10 copii, nepotii, stranepotii, rastranepotii au umplut satul Bujoreni. Dar, au inceput sa saraceasca, sa aiba dificultati, in pastrarea mosiei. Dintre urmasi s-au detasat sulgerul Pavel Bujoreanu, in secolul al XVII-lea. Acesta, alaturi de alte neamuri s-a numarat printre participantii la nunta din Bacani, care au complotat impotriva lui Constantin Cantemir voievod, domnul Moldovei.

In secolul al XVIII-lea, mare vaza a avut medelnicerul Lupu Bujoreanu, care alaturi de fiul sau Gheuca au infruntat adversitatile timpului si greutatile vietii.

In satul Bujoreni au avut proprietati si alti urmasi ai lui Carstea Ghenovici. Apostul Conachi fiul popii Ion din Epureni a fost casatorit cu Tofana (Costachioaia), fiica lui Vasile Bujoreanu. Au avut doi copii: Todosiica casatorita cu Simion Jora si Gavriil Costachi. Apostol Conachi a mai avut un fiu dintr-o casatorie anterioara, Antohie cu o viata zbuciumata. Urmasii Tofanei, si-au impartit mostenirea in 8 septembrie 1679 (7188). Antohie a fost inlaturat de la mostenire, iar partile din Bujoreni au revenit Todosicai Jora. "iar surorii mele Tudosii, cat s-au venit parte maiche nostre Tofanii, din Bujoreni, de la Barlad toata" ." asajdire si o parte din Bujorani, ce s-a vini a unchiului nostru Costantin Bujoranul , iar sa fii a surora-me Tudosaicai, in ce s-ar veni la imparteala pe frati.¹⁵

Prin casatorii, danii, vanzari, cumparatura s-au inmultit proprietarii din satele de la nord de targul Barlad. Familiile: Bujoreanu, Costachestii, Jora (Tudosica, fiul ei Antiohie si urmasii), Ion Sturza, Stefan Pilat, Donici, Scarlatestii si din 1705 Palade au avut proprietati in: Zorleni, Bujoreni, Borasti, Balaceni, Negoiesti, Bacsanesti, Grijilivi. Intre aceste familii au fost competitii aprige pentru stapanire, desi unele se inrudeau. Se dorea de catre unii constituirea unui domeniu care sa le cuprinda pe toate, fenomen realizat mai tarziu prin domeniu regal, continuat in prezent prin organizarea administrativ teritoriala a comunei Zorleni. Alte familii se straduiau sa apere ceea ce mai aveau. Este cazul familiei Bujoreanu continuatoarea vechilor proprietari din secolul al XVI-lea, dar si a familiilor Costachestilor si Carstea Ghenovici.

In secolul al XVIII-lea stindardul luptei pentru pastrarea proprietatii in Bujoreni a fost inaltat de Lupu Bujoreanu (socru sau a fost Gheuca Topa).

In 25 mai 7256 (1748), medelnicerul Lupu Bujoreanu s-a judecat cu Velisco Dabija si Antohie Capitan,¹⁶ iar in 26 noiembrie 7268 (1759) ¹⁷si 3 decembrie 7268 (1759) ¹⁸ "a avut loc un nou proces cu acelasi Antohie Scarlet Capitanul pentru "un vad de suhat" .

Procesele pentru apararea proprietatii au fost continuate de urmasii sai si in special de Gheuca Bujoreanu. Dupa 1750 "Gheuca san Med. Lupul Bujoran" s-a plans Domnului pentru impresurarea mosiei sale Bujorenii, "care mosii am bastina de pe Gavrilitasti", de catre aga Palade. Vecini ai sai erau postelniceasa Maria Arghiroaia si paharnicul Costandin Palade. Au curmat alte doua plangeri. A cheltuit in asteptare "mai bine de 500 de lei, pe sfanta dreptate, si sunt pagubas si devenitul mosii de 5 ani".¹⁹

Adversarii Bujorenilor erau mai puternici si ei saracesc an de an. Toate proprietatile lor vor ajunge in proprietatea familiei Hermeziu, cu care ei se inrudeau. Inca din 23 noiembrie 1778, "fiul lui Grigoras Hermeziu" pentru o datorie catre vornicul Ioan Cantacuzino, i-a acordat o cesiune la Bujoreni".²⁰

Ilie Hermeziu l-a anuntat pe Gavril Conachi ca a luat Bujorenii pentru datoria lui Gheuca, si-i ofera mosia pentru doi lei stanjenul. Gavril Conachi mai stapanea parti la Bujoreni.

Se cunoaste o jalba a lui Gavril Conachi din 25 februarie 1780 catre domnul C. Maruzi, prin care cere o hotarnicie,

deoarece,"are parte la Bujoreni".²¹ In 14 noiembrie 1782, Gavril Conachi isi marea proprietatea din Bujoreni printr-o noua cumparatura. ²²

In 1787, Gavril Conachi a cumparat la Bujoreni 2138 stanjeni, suprafata stapanita de urmasii lui Gheuca Bujoreanul. Ca proprietar al satului Bujoreni si in calitate de succesor al proprietatilor familiei Bujoreanu, Gavril Conachi, dupa 1780, a demolat vechea manastire din Padurea Magarului si a ridicat una noua, tot din lemn. Satul a avut o soarta trista in timpul sau. In anul 1806, din ordinul sau, vechiul sat Bujoreni a fost desfiintat. Nu cunoastem ce s-a intamplat cu biserica satului. Cauza desfiintarii credem ca a fost, marirea suprafetei agricole. Vatra satului, si astazi, reprezinta o zona arabila de invidiat. Locuitorii s-au imprastiat prin satele din jur. In locul lor pentru efectuarea lucrarilor agricole au fost aduse familii de tigani. Acestia, pentru serviciul religios, mergeau la biserica manastirii Bujoreni. Gavril Conachi a avut zece copii: Ion, Vasile, Costache, Ilinca, Anastasia, Catrina, Alexandru, Mihail, Manolache, Mariuta.

Gavril Conachi a murit in 1813 si copiii in viata si-au impartit proprietatile parintesti. S-au prezentat: Alecu Calimachi, Ilinca Manu si Ioanichie. Principalul proprietar a ramas Alecu Callimachi, ginerele lui Gavril Conachi, fiind casatorit cu Ilinca. Acesta a ramas proprietar al satului Zorleni, din care facea parte si mosia Bujoreni. Parte avea si Ion, devenit Ioanichie prin calugarire, la manastirea Floresti din fostul judet Tutova.

Alecu Callimachi a fost o adevarata personalitate pentru satul Zorleni. Vechiul sat aflat pe drumul care merge spre Popeni a fost desfiintat. A infiintat un nou sat pe actuala vatra, sat numit in epoca Slobozia Zorleni, deoarece a fost infiintat cu oameni straini, vechii locuitori imprastiindu-se prin satele din jur.

In 5 iunie 1823, Ioan Sturza, domnul Moldovei a intarit biv vel vornicul Alecu Callimachi, scutirea pentru "60 liudi oameni straini", scutelnici la Zorleni, "pentru agiutoriul si slujba mosiei, precum si 12 caldari de velnita, ci li-ar alcatui dumnealui pe aceasta mosie, de le scuti de plata cfitului pentru ajutoriul scolii asazati de dumnealui pe aceasta mosie, spre dare de oarescare invatatura fara plata pentru cei saraci si fara puteri de a cheltui spre castigare acestei folosinti".²³ Scutelnicii trebuiau "adusi di piste hotar".

Multi dintre cei veniti pe slobizia Zorleni au fost rusi. Numele actuale de familie sunt o dovada certa.

Alecu Calimachi ceruse din 21 ocrombrie 1820 anumite scutiri pentru scoala ce o infiintase pe Slobozia Zorleni cu trei ani mai inainte, "cu sangura a dumisale cheltuiala, si fara vre-o alta mijlocire de agiutor, au alcatuit o scoala de triizaci ucenici, ca sa invata in dar si fara nici-o plata; la care scoala are asazat si dascal sistematicesc, adus innadins din Transilvanie, ca sa de in limba patriei invatatura de gramatica, de aritmetica, de theologhie, si mai in urma si de o scurta gheografie."²⁴

Aici, in noul sat, Alecu Calimachi a construit palat cu parc, scoala, biserica, velnite, helesteu si a plantat vie, pomi roditori si duzi.

A avut procese indelungate cu manastirea Floresti, deoarece Ioanichie, dupa ce se calugarise acolo, se mutase la manastirea Magaru. Staretul de la Floresti cerea proprietatile pamantesti mostenite de Ioanichie. In 25 martie 1818, domnul Moldovei a admis sa trimita un grup de boieri sa cerceteze conflictul avut cu Luca, egumenul de la Floresti, care "voieste a ma tragi in giudecati, pretinderisand legiuita parte a ieromonahului Ioanichie dupa cuprindire dietii parintelui sau, raposatului VornicGavril Conachi, si cu cuvant ca la aci manastire i-ar fi fost tundire sa si metania."²⁵

Conflictul nu se incheiase in 1837. Intr-o scrisoare datata 20 martie 1837 a lui Alecu Calimachi catre ginerele sau Alecu Roset Roznovanu, se cereau si informatii despre procesul cu manastirea Floresti. ²⁶

Alecu Calimachi s-a straduit sa constituie un vast domeniu cu centrul in Slobozia Zorleni, domeniu care sa cuprinda sate si mosii din jur.

In decembrie 1813, Manolachi Radu s-a inteles cu "dumnealui Alecul Calimah", dandu-i jumatate din Negoiesti, in hotar "pe din gios cu mosia Bujorenii si cu alte mosii a dumisale Agai, iar pe din sus sa horaraste cu alta giumatate de sat Negoiesti, a dumisale Banesai Marii Sturzoai", in schimb pentru "drept acaretul dumisale, un ratos de piatra, in targul Botosenii."²⁷

Aga Alecu Calimachi dorea ca mosia sa fie hotarnicita si intarita cu documente emise de domnie. A cerut o hotarnicie si a obtinut-o in 19 noiembrie 1814, cand Scarlat Voda a constituit o comisie pentru "Aga Alecu Calimah", care are "pe sat Mastaticii, a 4-a parte din Iapa, sat intreg Grijalivii si sat intreg Bacsanesti."²⁸

A obtinut Borastii de jos de la Dimitrie Jora, in 2 noiembrie 1817 pentru care a dat 16000 lei si mosia Hoginestii din tinutul Orhei.27

Pentru mosia Cioricestii, cu baltile Lapusna si Lapusnita a obtinut de la Mihalache Banu "parte-i din Bujoreni si Bacsanesti" ²⁹ printr-un zapis din 30 ianuarie 1818.³⁰

In 1837, fiica sa Ruxanda s-a casatorit cu hatmanul Alecu Roset Rosnovanu, acesta devenind noul proprietar al mosiei Zorleni si implicit si al Bujorenilor. Hatmanul a murit in 1853 si mosia a ramas in proprietatea Ruxandei Rosnovanu. Aceasta s-a judecat o jumatate de veac pentru hotarele mosiei cu mostenitorii lui Ionita Palade si Ion Grecianu. Deoarece se adunau datorii, a vandut o parte din mosii. Trei bancheri din Iasi: Leiba Cahana si Adolf Hening, care aveau si ei sume de primit, au alcatuit cu Manolachi Costachi si Anastasie Basota un consortiu pentru cumpararea creantelor si a averii ramase de la Alecu Roset Rosnovanu.

Prin ordonanta Tribunalului Tutova din 4 decembrie 1868 mosia Zorleni a trecut in stapanirea consortiului pe numele Anastasiei Basota si Adolf Hening. Ruxanda Rosnovanu a incercat zadarnic revendicarea proprietatii la Inalta Curte de Casatie. Membrii consortiului pentru a realiza bani au taiat parcul din Zorleni si au parasit o parte din imbunatatiri. In 1869, Dimitrie C. Rosetti a cumparat o parte din mosie de la membrii consortiului.Partea detinuta de vaduva Basota a trecut in proprietatea Bancii Romane, iar partea lui Cahana care ajunsese in stare de faliment, a devenit o simpla creanta.

Dimitrie G. Rosetti si Banca Romana au vandut mosia in 26 februarie 1880, cu 816625 lei unei firme comerciale compusa din François Liet, Pierre si Victor Monge.

In aprilie 1886, mosia Zorleni cu toate trupurile a fost cumparata, de la acestia, de regele Carol I, cu 1355750 lei. F. Liet a ramas arendasul mosiei pana in 1889, cand mosia a devenit regie.

Mosia Zorleni avea 4012 falci (1600 in sesul Barladului, 900 platoul Copacel, 400 Mamina, 750 padure, restul vai, ape, drumuri, etc.³¹

NOTE:

1. Pe harta descoperirilor arheologice, vatra satului este notata cu cifra 8. extinderea satului s-a facut  spre vest in punctele notate cu cifrele 10, 11,12,13, dar si in punctul 7 spre est. Ultimile cercetari efectuate de noi in februarie 2007, in colaborare cu domnul avocat Bouros Dumitru s-a constatat in evidenta si extinderea satului spre Cotul Magarului, dar si in partea spre nord de cifra 8 in locul numit Bujoreneii noi;
2. DIR, A, veacul XVI, vol I, p. 145 - 146.                           Iacov Antonovici, dupa dansul si altii, a considerat prima atestare a satului documentul din 24 martie 1533 (7041) emis de Petru Rares, prin care a intarit Mariei si ginerului ei Constantin, "o jumatate de sat de Bujor, amandoua partile a Bujorului ., anume Selistea Oilor". Acesta a fost un sat pe Bujor si Calmatui, langa Onesti, fostul raion Kotovsk din Basarabia, in prezent Republica Moldova;
3. Nicolae Iorga, Studii si documente cu privire la Istoria Romanilor, vol VI, Bucuresti, 1904, doc. 4, p. 12;
4. Ibidem, doc. 7, p. 12;
5. Ibidem, doc. 8, p.13;
6. Ibidem, doc. 9, p. 13;
7. Maria Magdalena Székely, Sfetnicii lui Petru Rares, p. 132, 137 si anexe. De remarcat ca Efrem Huru, a stapanit sate ce mai tarziu au fost in proprietatea Bujorenilor, Costachestilor si urmasilor lui Gavril Conachi;
8. Nicolae Iorga, op. Cit., doc. 11, p. 13;
9. Ibidem, doc. 17, p. 15. Negoiestii au fost un sat intre Bujoreni si Banca. Credem ca s-a desprins din satul Bujoreni in timpuri mai vechi, fiind partea unui Neagoe;
10. DRH, A. Moldova, vol. XXIII, doc. 307, 321, 350;
11. Ibidem, doc. 350;
12. Gh. Ghibanescu, Surete si izvoade. vol. VIII, doc. XXXIII, p. 36-38;
13. N. Iorga, Studii si Documente cu privire la istoria romanilor, vol. VI, Bucuresti, 1904, doc. 98, p. 41-48;
14. Ibidem, doc. 49, p. 26;
15. Ibidem, doc. 70, p. 33-34;
16. Ibidem, doc. 108, p. 44;
17. Ibidem, doc. 117, p. 47;
18. Ibidem, doc. 118, p. 47;
19. Ibidem, doc. 111, p. 46;
20. Ibidem, doc. 123, p. 48;
21. Ibidem, doc. 126, p. 49;
22. Ibidem, doc. 128, p. 49;
23. Ibidem, doc. 151, p. 54;
24. Ibidem, doc. 150, p. 53-54;
25. Ibidem, doc. 149, p. 53;
26. Ibidem, doc. 152, p. 55;
27. Ibidem, doc. 139, p. 51;
28. Ibidem, doc. 144, p. 52;
29. Ibidem, doc. 145, p. 52;
30. Ibidem, doc. 146, p. 52;
31. Pentru evolutia mosiei Zorleni - H. Bolomey, Casa Mariei Sale Regelui, Bucuresti, 1906;