Sinestezie
(cf. fr. synesthésie < gr. syn-,
"cu" + -aisthesis, "senzatie")
Sinesteziile sunt procedee / deziderate
estetic-simboliste prin care corespondentele se releva pe nivelul vocalelor /
consoanelor ce se incearca intr-o infasurare cromatic-sincretic-semantica, ori
vizual-senzoriala (cu toate organele de simt "conlucrand" /
"colaborand"), impingand si mentinand orizontul receptarii in tangenta la
paradoxurile lumii.
Dupa cum subliniaza si
Mircea Scarlat, in Istoria poeziei
romanesti, sugestia este pentru simbolisti un mijloc «prin care semnificatul
poeziei inceteaza de a mai fi explicit, transformandu-se intr-o suma de
latente» (ScIst, III, 53); prin programul estetic-simbolist, denotatia este
evitata, «efortul poetului mergand in directia inmultirii conotatiilor
posibile» (ibid.); eforturile simboliste de sporire a
corolei conotatiilor duce la descoperirea sinesteziilor. Un mare poet simbolist
francez, Arthur Rimbaud (1854 1891), din "a doua promotie
simbolista", in sonetul Voyelles / Vocale preia ideea baudelaireana a
analogiilor de prin "padurile de simboluri" (v. supra - corespondente) si proiecteaza registrul sinesteziilor de la
nivelul semnificantilor la nivelul vocalelor: A noir, E blanc, I
rouge, U vert, O bleu: voyelles, / je dirai quelque jour vos naissances
latentes: / A, noir corset velu des mouches éclatantes / Qui bombinent autour
des puanteurs cruelles, // Golfes d'ombre; E, candeurs des vapeurs et de
tentes, / Lances des glaciers fiers, rois blancs, frissons d'ombelles; / I,
pourpres, sang craché, rire des lèvres belles / Dans la colère ou les ivresses
pénitentes; // U, cycles, vibrements divins des mers virides, / Paix des patis
semés d'animaux, pais des rides / Que l'alchimie imprime aux grands fronts
studieux; // O, suprême Clairon plein des strideurs étranges, / Silences
traversés des Mondes et des Anges: / O l'Oméga, rayon violet des Ses Yeux ! (RAnth, I, 451 / RO, 148 sq.) A negru,
E alb, I rosu, U verde, O de-azur, / Latentele obarsii vi le voi spune-odata: /
A, golf de umbra, chinga paroasa-ntunecata / A mustelor lipite de-un hoit,
jur-imprejur; // E, panza, abur candid, umbrela-nfiorata, / Lanci de ghetari
hieratici, si spite de-un alb pur; / I, purpuri, sange, rasul unei frumoase
guri / Cuprinsa de manie, sau de cainta brata; // U cicluri, framantare a
verzilor talazuri, / Adanca pace-a turmei ce paste pe izlazuri, / Si-a urmelor
sapate pe frunti de alchimie; // O, trambita suprema cu tipatul ciudat, /
Taceri pe care Ingeri si Astri le strabat / Omega, licar vanat ce-n ochii Ei invie ! (traducere: Petre Solomon). Desigur, orice talmacire a sonetului nu poate cuprinde
forta expresiv-sinestezica a originalului, ca in exemplul: I, pourpres, sang craché / I,-mpurpuratul, sange
scuipat ceea ce, in puterea sinestezica dintai a textului francez
si in cea a talmacirii "literale", fara a ne lasa incorsetati in catren,
antreneaza in receptor nu numai cromatismul, rosul /
impurpuratul sange,
adica vizualul, ci si olfactivul, gustul sangelui
scuipat, fie de la o
extractie efectuata la stomatolog, fie de la un scandal ce s-a lasat cu o
rupere de dinti, fie de la un tuberculos ce-si "scuipa plamanii" etc.
In Sonuri si culori, un poet simbolist
roman, Mircea Demetriade (1861 1914), se incearca neconvingator
intr-o "replica" la sonetul semnat de Arthur Rimbaud: Alb A; E gri; I rosu, un cer de asfintire, / Albastru O,
imensul in lacuri oglindit
Deosebit de interesante sunt si corespondentele / sinesteziile in
poezia romana, de la Eminescu incoace (marele romantic european cel din Memento
mori, din Oda in metru antic etc., fiind atent la dinamica poeziei franceze parnasiene si
simboliste, cum, de altfel, si Vasile Alecsandri, cel din Pasteluri etc.): Cantaret e uraganul pentru lupta care arde, / Bolta lirei
lui e cerul, stalpi de nori sunt a lui coarde, / Vanturand stelele rosii prin
argintul neguros. sau: se naruie vazduhul
de-al sagetilor varsat (M. Eminescu, «Memento mori»; varsat "variola" / "pojar" cf. TEm, 78 sqq. Veniti: privighetoarea
canta si liliacul e-nflorit. (Al. Macedonski, «Noaptea de mai»); De-atatea nopti aud plouand, / Aud materia plangand sau: O pictura parfumata cu vibrari de violet. (G. Bacovia, «Lacustra» / «Nervi de
primavara»); si un complex sinestezic "talmacindu-se" in
limita tragic-existentiala a ens ului
uman: Ranite-s pasarile-n ghimpi stelari, in frigul
/ abisului salbatic. Din apele incerte, / din grau sfintit pe roua de sub
amiaza lancii, / noi le hranim, Cuvinte, cu untdelemn le ungem / pe rani si pe
lumina, pe tulburatul camp / surpat in timpurie lupta cu verde verticala / o baie-a nasterii
la infinit sedusa / cand pasari aburesc pe dedesubtul ghetii.; sau: Vad lunguindu-se azi mierea ta, Cuvinte, / si zilelor cum
orele le-ntinzi (I. P. Tatomirescu, Incantece,
1979 «Sobor, 30 / 31» - TInc, 55) etc.
Din estetica simbolismului, in a doua jumatate a secolului al XX-lea, prin
generatia Labis-Stanescu-Sorescu, dezideratul
corespondentelor / sinesteziilor a fost preluat de paradoxism, in revolutia semnificantului impotriva semnificatului, si dus in necuvinte
/ ne-Cuvant
