Comedia o scrisoare pierduta de i.l. caragiale - argumentarea apartenetei la specie

I.            INTRODUCERE: definitie, trasaturi, reprezentare

Specie a genului dramatic, comedia presupune o actiune simpla si un deznodamant vesel, satirizand realitati sociale sau slabiciuni general-umane. Comedia se dezvolta in jurul unei categorii estetice fundamentale (comicul), care defineste o atitudine esentiala a spiritului uman in fata vietii, prin care defectele umane sunt sanctionate prin ras. Printre sursele comicului se regasesc adesea contrastul dintre esenta si aparenta, contradictia intre intentie si actiune, continut si forma. Comicul poate imbraca diverse forme: de la ironia fina la umor debordant si satira vehementa. Aceasta categorie estetica se particularizeaza in opera literara prin limbajul personajelor, caracterul lor si situatiile in care acestea evolueaza. Incadrandu-se in genul dramatic, comedia pastreaza modul individual de structurare in acte (avand unitate de actiune), scene (corespunzand sistemului de intrari - iesiri ale personajelor) si tablouri (in functie de schimbarile de décor). Totodata, actiunea se constituie treptat, prin acumulari de situatii, pastrand o gradare  interna a tensiunii dramatice catre un punct culminant, iar intriga este introdusa

de un conflict dramatic, redat la nivelul discursului si al atitudinii. Modul dominant de expunere ramane dialogul, care evolueaza pe sistemul schimbului de replici, iar in comedie fiind deosebit de savuros, marcat de comicul de limbaj. Autorul acorda libertate deplina personajelor sale care transmit mesajul nemijlocit catre receptor (public), functia acestuia reducandu-se la indicarea unor atitudini, miscari scenice sau a unor elemente de décor prin intermediul indicatiilor anexate dialogului.

II.          CUPRINS

Capodopera a dramaturgiei noastre clasice, "O scrisoare pierduta" este piesa care s-a bucurat de cel mai mare succes al autorului I. L. Caragiale, un autor de neta valoare artistica. Comedia amintita este o satira necrutatoare a moravurilor politice si familiale ale secolului trecut si nu numai. Fiind un scriitor  cu o mare inventivitate, Caragiale surprinde in opera o lume diversa, in care se detaseaza tipuri umane de o mare pregnanta.

Fiind o specie a genului dramatic, comedia "O scrisoare pierduta" pastreaza modul specific de structurare in acte (patru la numar, expresie a unui echilibru clasic), care la randul lor se impart in mai multe scene. Actiunea pastreaza regula gradatiei interioare a tensiunii dramatice catre un punct culminant, organizandu-se pe momente ale subiectului, in functie de specificul speciei.

Expozitiunea se concretizeaza in acel preambul al autorului in care se dau indicatii spatio-temporale si se prezinta personajele. Caragiale introduce insa la acest prim nivel o inovatie, pentru ca el nu prezinta personajele in functie de rolul lor in opera ci le grupeaza in functie de cele doua tabere politice care urmeaza a se infrunta: tabara lui Trahanache si cea a lui Catavencu. Totodata, prin indicatiile referitoare la unele personaje (Trahanache, Dandanache, Catavencu), se introduc primele reprezentari ale comicului. Spatiul si timpul raman insa notiuni ambigue, nefiind clar precizate. Actiunea se va derula in "capitala unui judet de munte", "in zilele noastre", evident o modalitate de a se generaliza faptele.

Intriga se constituie la nivelul unui fapt aparent banal, dar care risca sa declanseze o adevarata drama, lucru care nu se va desfasura, autorul mentinand tensiunea necesara evidentierii defectelor si moravurilor societatii, dar dand o solutionare fericita in cele din urma. Conflictul este declansat de o situatie preluata din teatrul clasic francez, unde a devenit motiv: pierderea unei scrisori compromitatoare si transformarea ei in obiect de santaj. Zoe pierde o scrisoare de amor de la Tipatescu, iar aceasta ajunge in mainile ambitiosului Catavencu, onorabilul transformand-o in obiect de santaj in vederea sustinerii sale drept unic candidat. Situatia aceasta facila se amplifica, scotand in evidenti declasarea morala a societatii si jocurile politice veroase.

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

Desfasurarea actiunii are la baza o serie intreaga de rasturnari de situatie si acumulari da fapte ce vor accentua caracterul comic al operei. Tipatescu incearca disperat sa recupereze scrisoarea, face uz de forta si il aresteaza pe Catavencu, apoi il elibereaza, ancearca sa-I propuna alte alternative, iar cand acesta refuza cu trufie este gata sa-l stranga de gat. In tot acest timp Trahanache indeamna la "putintica rabdare", iar Zoe promite sustinerea ei si a sotului. Tabara oponenta cere cu insistenta un candidat la alegeri, iar Catavencu este foarte sigur ca numai el va fi acela. Punctul culminant este redat in actul al III-lea, atunci cand intr-o atmosfera incendiara este anuntat numele unicului candidat. Acesta nu este nici Farfuridi, nici Catavencu, ci, conform unui alt principiu clasic ( cand doi se cearta al treilea castiga), un personaj surpriza: Agamita Dandanache. O rasturnare de situatie care va contribui la realizarea comicului este atunci cand Catavencu devine din invingator invins. El pierde la randul sau scrisoarea si implora mila si intelegere de la Zoe. Aparitia in scena a lui Dandanache aduce din nou un savuros comic de situatie. Asa cum si numele anticipeaza, el face mereu confuzii care mai de care mai ridicole si cu greu poate fi lamurit cine este Zoe, cine este Trahaneche si ce grad de rudenie exista intre acestia si Tipatescu. Din punctul de vedere al realizarii, Dandanache este magistral conceput, fiind nu doar ridicol (precum Trahanache sau Catavencu), nici ironizat (ca Zoe) ci caricatural.

Deznodamantul este specific unei comedii, specie care presupune un final fericit. In comedia de fata, totul se sfarseste cu bine, trucul alegerilor libere reuseste, toata lumea, chiar si opozitia sarbatoreste. Este un prilej pentru autor de a satiriza practic acest aspect al realitatii, verificandu-se principiul conform caruia in spatele oricarei comedii se ascunde o drama. Victoria in aceste alegeri inseamna de fapt victoria coruptiei, a demagogiei, a falsului patriotism si a santajului. Comedia lui Caragiale demasca in mod evident si sanctioneaza prin ras toate aceste aspecte ale societatii.

Caragiale exceleaza nu numai prin comicul de situatie si prin cel de personaj. Maniera sa are in vedere o tehnica prin care personajelor li se ofera libertatea si posibilitatea mai ales prin autocaracterizare de a-si construi o masca ce reprezinta imaginea lor aparenta, dupa care urmeaza ca prin fapte, atitudini, dialog sa se realizeze demascarea lor, redandu-se astfel esenta. Astfel, Trahanache isi construieste masca prin discursul autoreferential, vorbind mereu despre onoarea sa de familist, vrand de fapt sa para un om onest, venerabil, dar in realitate pune mai presus de aceasta onoare interesul personal (acela de a-si mentine pozitia cheie in sistem). Tipatescu in schimb vrea sa para un prieten devotat si un om care respecta legea, dar in esenta este amantului sotiei lui Trahanache si face abuz de putere. Catavencu ar dori sa treaca drept un on cinstit, care isi iubeste patria, dar tot ceea ce face si ce spune il ridiculizeaza. El devine astfel tipul demagogului politic care nu se sfieste sa practice santajul. Masca lui Dandanache se constituie in absenta acestuia, creandu-se astfel iluzia unei alternative excelente si imaginea unui om important si respectabil, dar in realitate se dovedeste a fi "mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu".

Comicul de limbaj contribuie la individualizarea persoanjelor. Astfel, Pristanda se individualizeaza ca tipul omului slugarnic, ce doreste sa intre in gratiile sefului, si astfel se explica ticul sau verbal "curat" care este atasat oricarui cuvant din discursul interlocutorului, ajungandu-se chiar la paradoxuri lexicale de tipul "curat murdar". Este incult, de aceea stilceste cuvintele neologice ("bampir" sau "renumeratie"). Trahanache este tipul politicianului versat, iar ticul sau verbal - "ai putintica rabdare" - de care face uz chiar si in situatiile cand el insusi isi pierde rabdarea ("ai putintica rabdare, stimabile, ma scoti din tatani") devine o strategie prin care solicita interlocutorului timp de gandire pentru a descoperi o solutie mult mai rezonabila. Catavencu este personajul care se evidentiaza mai ales la nivelul discursurilor oratorice, pentru ca este tipul demagogului politic. Discursul sau electoral este o caricatura de discurs, fiind presarat de confuzii (prin "capitalisti" el intelege "locuitori ai capitalei") si aberatii de tipul "Industria romaneasca e admirabila, e sublima dar lipseste cu desavarsire"). Dandanache este total ramolit, de aceea vorbeste peltic ("neicusorule", "puicusorule") si are ticuri verbale.

Comicul de nume este admirabil reprezentat de Caragiale. Astfel, numele Zaharia Trahanache, prin repatarea grupului "ha", surprinde modul aparent greoi de a fi si de a gandi al personajului, in timp ce Tipatescu reda agitatia prefectului. Catavencu are drept etimon substantivul "cata", desemnand stilul latrator al discursurilor patriotarde. Prin numele sau, Dandanache reda foarte bine situatiile dilematice pe care le provoaca. Cetateanul turmentat poarta un nume generic, sugerand deruta generala a maselor de alegatori.

Specificul dramatic al acestei comedii este redat si prin dialog care devine modul dominant de expunere si care evolueaza dupa sistemul schimbului de replici. Autorul intervine in text in interiorul indicatiilor scenice, punctand mai ales reactii si miscari ale personajelor, sporind de cele mai multe ori efectele comice.

Exista in aceasta opera dramatica un fenomen legat de evolutia personajelor specifice comediei: evolutia inversa a acestora, care consta in contrastul dintre pozitia lor initiala si cea finala; de exemplu, Catavencu, la inceput pare a detine toate atuurile, dar in final pierde.

Principalul mod de expunere folosit in caracterizarea personajelor este dialogul, care nu numai ca reproduce fidel replicile lor, dar si imprima dinamism si autenticitate scenelor.

Numele personajelor, situatiile neasteptate in care sunt puse , limbajul lor, care dezvaluie incultura, prostia, constituie surse ale comicului, una din principalele trasaturi ale comediei.

Pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, numaratoarea steagurilor de catre Pristanda sunt doar doua din sursele comicului de situatie.

Ticurile verbale ("curat murdar", "aveti putintica rabdare"), nonsensurile ("industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire"), folosirea incorecta a multor neologisme declanseaza un comic de limbaj delicios, tipic caragialesc.

Intre numele personajelor si caracterul lor exista o stransa legatura: G. Braileanu afirma: "numele din opera comica a lui Caragiale ne dau impresia ca fac parte din personajele pe care le denumesc".

Prin tematica abordata, prin tipurile umane create, comediile lui Caragiale sunt unice si vesnic de actualitate.