Dadaism
(cf. fr. dada-, "calut" / "marota" + suf. -ism
Dadaismul este un curent literar, romanesc, mai intai, si, apoi, "sufletul"
vulcanic al avangardei europene, proclamand drept principiu creator libertatea
absoluta a poeziei, a tuturor artelor, sfidarea tuturor conformismelor pana la
"conformismul contestatiei".
Dadaismul de Bucuresti-Garceni / Romania - dupa ce se
europenizeaza pe via Bucuresti-Zürich / Elvetia, devine - pe linia Zürich-Paris
/ Franta - un curent ce isi arata ca o medalie cea de-a doua fata, numita
suprarealism.
Intaiul dadaism, sau
dadaismul de Bucuresti - Garceni. "Prima atitudine" avangardist-dadaista
de lirism programatic-desolemnizat intr-un limbaj sfidand normele
sintactico-topice se iveste in Romania, intre anii 1912 si 1915, fiind rodul colaborarii tinerilor
poeti, Ion Vinea (1895 - 1964) si Tristan Tzara (n. Moinesti-Romania, 1896 - m.
1963, Paris).
Intr-o
"faza de recunoastere", din anul 1912, spiritul avangardist al foarte tinerilor poeti din
Bucuresti, Ion Vinea (Ion Iovanachi) si Tristan Tzara (Samyro / Samuel Rosenstock),
se incearca in elaborarea / redactarea si tiparirea revistei Simbolul; sunt incurajati / sprijiniti si de prietenul lor, pictorul /
graficianul Marcel Iancu (descoperitorul "pictopoeziei" ce asigura "partea
grafica" si - ca "bancher al revistei" -, «fondurile necesare tiparirii»,
deoarece «avea parinti bogati» - CrohL, II, 366). Cei trei fac impresie foarte buna
elitei poeziei parnasiano-simboliste din Romania acelui anotimp, de vreme ce la
Simbolul colaboreaza mai toata "floarea cea vestita" a poeziei noi: Macedonski, Ion Minulescu, Iuliu Cezar Savescu, Adrian Maniu, Al.
T. Stamatiad, Emil Isac, N. Davidescu, Eugen Stefanescu-Est s. a.; nu este
exclusa, in aceasta perioada de cautare a deosebitilor colaboratori pentru Simbolul cunoasterea lui Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Buzau: 1883 -
1923), "precursorul avangardismului / absurdului", judecator / grefier la
Inalta Curte de Casatie, chiar din 1912 (cf. CPes, 39). La Simbolul, dupa cum certifica si Ov. S. Crohmalniceanu, pe tanarul
poet Tristan Tzara (Samyro - numele real al poetului este
Samuel Rosenstock) il aflam «dand iama prin toata recuzita simbolismului» (CrohL, II, 366). Poemele publicate in revista Simbolul (1912) de Tristan Tzara (alias Samuel
Rosenstock), sub pseudonimul Samyro, stau sub pecetea cautarilor unui drum
propriu; dupa cum observa criticul literar Eugen Simion, «adolescentul din 1912
reintroduce simbolurile curente (sicriul ca mesager al mortii, marea
indepartata, calatorul care inainteaza pe raul
vietii in
cautarea marilor enigme si a elanurilor albe, eternul si durerosul mai departe) intr-o schema simbolista si ea previzibila (Pe raul vietii) se remarca, aici, fara dificultate,
ecouri din poemele lui Baudelaire insuficient asimilate; Cantec (publicat in Simbolul, ca si Poveste si Dans de fee) aduce imaginea Timpului care plange in cadenta la fereastra iubitei si a amorului alb care moare; nu este uitat simbolul cifrei trei care vine
de la Minulescu» (SPT, 7 sq.). Cu poeme putin mai indraznete decat
ale "colegului de redactie" se infatiseaza - in
revista Simbolul - Ion Vinea (ce le semneaza cu numele
real: I. Iovanachi). Intr-un Sonet - publicat in Simbolul,
nr. 2 / 15 noiembrie 1912, p. 10 (cf. VOp, I, 494) Suprema floare-a toamnii-ntarziate, / Rasare-n
nesfarsiri palitul soare, / Si tainic, ca-n chilii de inchisoare, /
Patrunde-ncet prin neguri sfasiate. // S-asterne-n larguri palida-i ninsoare / Si-n
calmul blond de raze-mprastiate / Miresme de corole re-nviate / Plutesc, si
iara vin sa ne-mpresoare. // Ca un
suras pe buzele de moarta / Seninatati de zile ce dispar, / Apuse veri,
azuru-n unda-i poarta. // Si ochii tristi ne urmaresc himera / Privesc spre
cer, la norii cari par / Galere roze-n drum catre Cythera (VOp, I, 127) -, criticul literar Serban Cioculescu constata
o «melancolie usor conventionala, fluenta melodioasa, stapanirea precoce a
mestesugului ce caracterizeaza aceste versuri de incepator abil» (CAlc, 25). In
aceeasi maniera "aproape clasica" sunt: sonetul Lewdness (engl. "desfrau" /
"destrabalare", "prostitutie"), publicat in Simbolul, nr. 3 / 1 decembrie
1912, p. 49, cu titlul schimbat in Lowness ("abjectie") - potrivit textului
dactilografiat din volumul de versuri pregatit in 1956 pentru tipar -, sonet in
al carui vers final parca reverbereaza avangardist Un sfinx lasciv
imbratisand Pustia (VOp, I, 495),
poezia Mare (despre care Serban Cioculescu ne spune ca are versuri
«saturate de vocabularul romantelor minulesciene» - ibid.-,
insa, in cazul lui Vinea, inraurirea minulesciana nu devine ca la Tristan Tzara
«inraurire-obsesie») etc. Analiza poeziilor publicate de Ion Vinea si Tristan
Tzara in prima lor revista, Simbolul, din 1912, dovedeste la ambii aleasa
insusire a marii lectii de poezie (parnasiano-simbolista) din acel anotimp
liric. Desigur, "munca redactionala" de la Simbolul ii "oboseste" pe tinerii poeti /
pictopoeti, determinandu-i sa renunte la asemenea eforturi pentru o vreme "de
intremare".
Dar Ion Vinea si Tristan Tzara, cei doi tineri redactori-poeti
bucuresteni de la Simbolul din 1912, in febrilele vacante "de
intremare lirica" pretrecute la mosia din Garceni-Vaslui, intre anii 1913 si 1915, isi
elaboreaza strategia avangardist-dadaista, concretizand-o intr-o serie de
poeme; tot la Garceni, Ion Vinea ii gaseste prietenului-poet de la Simbolul, Samyro, alias Samuel Rosenstock, noul pseudonim: Tzara; prenumele Tristan si-l pune singur; Ion Vinea marturiseste in
acest sens: «Pseudonimul de Tzara i l-am gasit eu, in 1915, intr-o vara
petrecuta la Garceni (Vaslui). La numele de Tristan a tinut mortis, ceea ce i-a atras infamul calambur Triste-#ne» (VOp, I, 501).
Cat lucrasera in 1912, in redactia de la Simbolul tinerii Tristan Tzara si Ion Vinea,
"obositi" de exigentele colaboratorilor de elita (supra), dar si de elaborarea propriilor poezii (la Vinea, si in
forma fixa a sonetului), simt imperios "absoluta libertate a poeziei / artei",
care sa nu respecte vreun "canon", "vreo norma / regula"; in cautarile lor in
acest sens, mai ales cele din vacantele din 1913 - 1915, petrecute la
Garceni-Vaslui, Ion Vinea si Tristan Tzara inventeaza si "jocul de-a poezia" -
ca in "manifestul" de peste cativa ani: Luati un
ziar. / Luati niste foarfeci. / Alegeti in ziar un
articol care sa aiba lungimea pe / care doriti s-o dati poeziei dumneavoastra.
/ Decupati articolul. Decupati de asemenea, cu grija, fiecare cuvant ce intra in / alcatuirea articolului si puneti toate
cuvintele intr-o / punga. / Agitati incetisor. / Scoateti cuvintele, unul dupa
altul, dispunandu-le / in ordinea in care le veti extrage. / Copiati-le constiincios.
/ Poezia va va semana. / Iata-va un scriitor deosebit
de original si inzestrat cu o / incantatoare sensibilitate -, "joc" prin
care cuvintele pot intra intr-o nuntire fara frontiere. "Descoperirea" pe care
o fac ambii poeti la Garceni-Vaslui, noua lor poietica / poetica
avangardist-dadaista, se concretizeaza in productiile lor lirice datand dintre
anii 1913 si 1915; la Tristan Tzara este vorba despre poemele: Chemare (datat: «Padurea
Garceni, 1913» - TzPrim, 43 Insereaza (datat: «1913, Mangalia»
- TzPrim, 28 La marginea orasului (datat: «1913» - TzPrim, 30 Glas (datat: «Bucuresti, 1914» - TzPrim, 23 ***
Povestesc gradinii (datat: «1914» - TzPrim, 26 Furtuna
si cantecul dezertorului, I, II (poem datat: «1914» - TzPrim, 12; prima parte a poemului este publicata
in Chemarea, nr. 2 / 11 octombrie 1915; partea a
II-a, in Azi, anul III, 4 octombrie
1934), Indoieli (datat: «1914 - 1915» - TzPrim, 38 Vino cu mine la tara (poem datat: «Garceni,
1915» - TzPrim, 15 Cantec de razboi (datat: «1915» - TzPrim, 18 Verisoara, fata de pension (publicat in Noua revista romana, vol. XVIII, 11 / 21 - 28 iunie 1915), Vacanta in provincie (publicat in Chemarea, nr. 1 / 4 octombrie 1915) si Dumineca (datat: «1915» - TzPrim, 33);
la Ion Vinea, avem in obiectivul cercetarii noastre poeziile: Eternitate («publicata in Seara, anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» - VOp, I, 497), Fantezie («publicata in Seara,
anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» - VOp, I, 498), Cantec de noapte («publicata in Seara,
anul IV, nr. 1639 / 11 august 1914, p. 3» - VOp, I, 499), Capitol («publicata in Seara, anul IV, nr.
1639 / 11 august 1914, p. 1» - VOp, I, 500 Un cascat in amurg («publicata in Cronica, anul I, nr. 27 / 16 august 1915, p. 531»
- VOp, I, 501), Soliloc
(«publicata in Cronica, anul I, nr. 29 / 30 august 1915, p. 569» - VOp, I, 501), Septembrie («publicata in Cronica,
anul I, nr. 34 / 4 octombrie 1915, p. 540» - VOp, I, 502), Parada plecarii («publicata in Cronica,
anul I, nr. 35 / 11 octombrie 1915, p. 684» - VOp, I, 504) si Stelele («publicata in Cronica, anul I, nr. 39 / 8 noiembrie 1915, p. 762» - VOp, I, 506).
Asadar, in vara anului 1915, cei doi tineri poeti avangardisti-dadaisti,
Samuel Rosenstock - "botezat" de Ion Vinea, cu numele
de Tristan Tzara - si "nasul" revin de la
Garceni-Vaslui, in Bucuresti, hotarati sa intre in "panoul central al Poeziei". Ion Vinea si Tristan Tzara se
incranceneaza in credinta ca "jocul cuvintelor" descoperit de ei poate fi
decretat drept principiu poetic / estetic; cei doi se incordeaza din nou si
scot in Bucuresti, la 4 octombrie 1915, primul numar al unei noi «reviste
literare si politice», saptamanalul Chemarea prin care sa-si
lanseze propriile teorii estetice si productiile lor lirice, "antiparnasiene" /
"antisimboliste". Primul numar al revistei Chemarea
«se deschide cu un Avertisment incendiar semnat de Ion Vinea, in care se proclama "abandonarea tuturor
dogmelor si anchilozelor" si legiferarea razvratirii "impotriva presei, balci
de surle si trompete, si a cititorilor, masa amorfa si bruta de victime oneste
si inconstiente" (HDic, 76). Este de fapt primul manifest avangardist-dadaist. Alaturi de Avertismentul incendiar al lui Ion Vinea este publicata
si poezia Vacanta in provincie de Tristan Tzara: Pe cer pasarile nemiscate / Ca urmele ce lasa mustele /
Stau de vorba servitori in pragul grajdului / Si-au inflorit pe carare
ramasitele dobitoacelor. // Trece pe strada domnul in negru cu fetita / Bucuria
cersetorilor la inserare / Dar am acasa un Polichinelle cu clopotei / Sa-mi
distreze intristarea cand ma inseli // Sufletul meu e un zidar care se intoarce
de la lucru / Amintire cu miros de farmacie curata / Spune-mi, servitoare
batrana, ce era odata ca niciodata, / Si tu verisoara cheama-mi atentia cand o
sa-mi cante cucul // Sa ne coboram in rapa / Care-i Dumnezeu cand casca / Sa ne
oglindim in lacul / Cu matasuri verzi de broasca // Sa fim saraci la intoarcere
/ Si sa batem la usa strainului / Cu ciocul pasarilor in coaja de primaveri /
Sau sa nu mai mergem nicaieri / Doliu alb la fecioara vecinului. (TzPrim, 7 sq. / cf. HDic, 76). Dupa cum bine observa criticul Eugen
Simion, tanarul poet de Bucuresti, din orizontul anului 1915, Tristan Tzara,
«umileste subiectele reputat lirice, solemne, misterioase prin comparatii de o
banalitate studiata; o rapa este ceva ce seamana
cu Dumnezeu cand casca; sufletul este un zidar care se intoarce de la lucru (), amintirea are miros de farmacie curata. (SPT, 9); mai sunt evidente: "bruiajele" sintaxei / topicii,
"bifurcarea" complementului circumstantial de loc (sa batem: 1. "la usa
strainului"; 2. "in coaja de primaveri") intru "glisarea" eroului liric aidoma
lui Fat-Frumos "la rascruce"; "dinamitarea morfologiei basmului romanesc,
dispersarea mitemelor in "toate" punctele cardinale ale textului (Batrana din basm ce da sfatul intru biruinta lui Fat-Frumos devine
"servitoare batrana" interogata asupra "existentei timpului mitic"; Omul Negru din descantecele romanesti este substituit cu domnul negru cu fetita, "spurcarea cerului", pasarile
cu plisc de fier
etc.) pentru a da verosimilitate "santierului" din care se intoarce
"sufletul-zidar" in numele amintirii "cu miros de farmacie" (aluzie la
"hotararea-i demiurgica" de a face "curat ca la farmacie" in spatiul poeziei),
"socarea receptorului" prin "profanare" / "spurcare" (cerul cu pasari fixe ca
excremetele mustelor; "inflorirea baligilor pe carare"; lac - broasca etc.),
"puterea / capacitatea de dictionar" intru "semanarea" cuvintelor in aria
textului - rezultat al metodei "decuparii vocabulelor" cu foarfecele dintr-un
articol de ziar ("forfecarea cotidianului") etc. In al doilea numar al revistei
Chemarea Tristan Tzara incredinteaza luminii tiparului si poemul Furtuna si cantecul dezertorului din volumul Primele poeme ale lui Tristan Tzara si Insurectia de la
Zürich.. , ingrijit de Sasa Pana, aflam ca poemul dateaza din anul
1914: A plesnit lumina din obuze / Si a crapat
fulger in mana noastra // () // Gerul: oasele farama, carnea mananca /
Noi lasam inima sa planga. // De ce alunecam de-a lungul muntelui spintecat ? / Zbierand si-a descatusat furtuna, leii //
() // E atat intuneric, ca numai vorbele-s lumina. // () // Rup granate
vinete bucati de cer inclestate in scuturi, / Musca gheata norilor si se
pravalesc table de otel in bruma / Pomii se mladie cum corabia de funii / Smulg
lilieci petale albe de pe romanita lunii. / Vantul ii azvarle si sfasie. /
Numai mie noaptea nu-i frumoasa, / Numai mie. // Cantecul oprit gand: gerul
oasele farama carnea mananca / Lasa inima sa planga. (TzPrim, 9 sqq.). Penultimul stih, Cantecul oprit gand:
oasele farama carnea mananca, pune in evidenta metoda dadaista a confectionarii versului prin
"forfecarea" articolului de ziar, urmata de decuparea
cuvintelor, de vararea lor in punga (nu in palarie, spre a evita ispita citirii
lor si "selectarii" inainte de a le "extrage), apoi de usoara agitare a pungii,
de scoaterea cuvintelor din punga si de dispunerea lor in ordinea extragerii. Poetul nu se mai deranjeaza cu pusul
conjunctiilor coordonatoare / subordonatoare in fraza ("farama si carnea
mananca"), ori cu verbul auxiliar, cu timpul perfect compus ("cantecul a oprit
gandul"), lasand cuvintele "in topica", in "forma" extragerii
din punga: Cantecul oprit gand: gerul oasele
farama carnea mananca
Aceeasi reteta avangardist-dadaista, descoperita de ambii poeti la
Garceni-Vaslui, o gasim si in poemul lui Ion Vinea, Un
cascat in amurg, scris in vara anului 1913, dar publicat in Cronica, din 16 august 1915 (supra) in acest poem, Ion Vinea elogiaza misteriosul relief de Garceni-Vaslui, cu un damb pe care
«Dumnezeu a jucat table / si a scapat Garcenii, zaruri cu geamul rotund», ori
misterioasa padure de Garceni, «nervoasa ca o herghelie», padure in care si
Tristan Tzara scrie poemul Chemare (TzPrim, 41 - 43); dar Ion Vinea, cu un "plus de rafinament" - pe care i-l da
faptul ca este mai mare cu un an si o zi decat prietenul sau, Tristan Tzara -,
valorifica mai bine resursele sinestezice (ale cuvintelor din articolele de
ziar / dictionar "trase cu penseta din punga"), pastrand, unde este absolut
necesar, si conjunctiile, surprinzand nu un Dumnezeu
care casca gura-rapa
(cf. Vacanta in provincie de Tristan Tzara), ci
un Dumnezeu ce joaca table (inspiratia avand aceeasi sursa din
care sa ivit si la Tristan Tzara, in poemul Vino cu
mine la tara, comparatia «o sa jucam sah ca doi farmacisti batrani»), un Dumnezeu neatent la aruncatul
zarurilor etc.: A tacut padurea
nervoasa ca o herghelie; pantecul ei, / valea mata si rotunda, in bruma
dealurilor: femeie goala intre perne moi. / Closca supranaturala, seara inchide
aripi de nori pe ouale / satesti - si pe un damb din
fund Dumnezeu a jucat table / si a scapat Garcenii, zaruri cu geamul rotund. /
De o saptamana nici un factor postal n-a mai sunat din corn, calare / in
schimb, iata un popa-negru calareste cu picioarele in sosea / iata departarea
muge si s-asterne pe o cireada / iata vantul se inhama cu talangi mostenite din
tata in fiu / iata / nu mai stiu, pesemne e tarziu, / caci luceste saracia-n
luminite la ferestre mici ca niste iconite / caci gospodariile cerului s-au
inchis / sfintii si-au lepadat pe nori nestinse pipele si s-au culcat cu
nevestele / caci turme biblice si plictisite urca, urca, urca, urca pe / carare
si pocnesc bice, hais-ceà si vorbe murdare. (VOp, I, 134). Ion Vinea a pastrat in taina laboratorului sau din Bucuresti "comoara poeziei avangardist-dadaiste" descoperita cu prietenul sau la Garceni-Vaslui; Tristan
Tzara "a vandut-o" la Zürih-Elvetia, in schimbul celebritatii numelui sau.
Al doilea dadaism,
sau dadaismul de Bucuresti - Zürich / Paris. Dupa cum se stie, in
1916, Romania
intra in primul razboi mondial. Neexpunandu-se pericolului bombardamentelor, Tristan Tzara, prin
ianuarie 1916, paraseste Bucurestiul si se indreapta spre Elvetia, tara
"ocolita" de taifunurile primei conflagratii mondiale, stabilindu-se la Zürich
pentru o vreme in care numele ii este sortit rapidei celebritati europene /
universale. Fireste, tanarul Tristan Tzara duce cu el din Bucuresti-Romania, la
Zürich-Elvetia, si "noua estetica avangardist-dadaista" elaborata (la
Garceni-Vaslui si Bucuresti) cu prietenul sau, Ion Vinea, cat si "tezaurul sau"
de noua poezie lansandu-le pe "piata artelor" din noua-i resedinta, estetica si poezie ce socheaza, ce devin moda / curent,
ce capata de-acum numele de miscare dadaista de dadaism Estetica / miscarea
avangardist-dadaista porneste din Bucuresti-Romania (de la Ion Vinea, Tristan
Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca s. a.), ajunge la
Zürich-Elvetia (prin Tristan Tzara ce, la 8 februarie 1916, in Cabaretul Voltaire, "boteaza" curentul, in prezenta "principalilor aderenti",
cu numele de dadaism - la "ceremonie" participand Hugo Ball,
Hans Arp, Richard Heuelsenbeck s. a.: Tristan Tzara «vara la intamplare cutitul
de taiat hartie intr-un Larousse si da de cuvantul Dada care e in capul coloanei din dreapta si inseamna "Cheval, dans le
langage des enfants"; / / curentul fu deci numit Dada grupul publica intaiul Le
Cabaret Voltaire - iunie 1916 -, apoi buletinul Dada - cinci numere din iulie 1917 in mai
1919 - si in sfarsit Cannibale - CPes, 23 sq.), iar de aici, la Paris, de unde "ia
circuitul universalitatii", aratandu-si "a doua fata a monedei" ca
suprarealism. Mai departe, istoria avangardist-dadaista este
cunoscuta (cf. CPes, 23 sqq. / TzPrim,
107 sqq.).
