Simbolismul in intelegerea lui E. Lovinescu

Simbolismul in intelegerea lui E. Lovinescu

Refuzandu-l pana si el, privindu-l cu circumspectie, apoi admitandu-l pentru estetismul sau trans-etnic, simbolismul e inteles de E. Lovinescu drept un modernism incipient.

Biografic, Lovinescu nu era contemporan cu acest curent literar. Acest privilegiu il avusese Macedonski.

In anul in care criticul si istoricul literar roman E. Lovinescu publica cea de-a doua editie a Istoriei romane contemporane si constata impunerea modernismului si a autonomiei sau primatului esteticului, impotriva traditionalismului, in Franta, P. Valéry (Le Symbolisme, 1886-1936, Bruxelles, 1936) contesta individualitatea estetica a simbolismului.

Pe de alta parte, Valéry reuseste sa vada in simbolism deopotriva extremism avangardist si eclectism:

'Nu exista o estetica simbolista. Numai o negatie le e comuna. () Simbolismul nu e o scoala. El admite, dimpotriva, diferite scoli si dintre cele mai divergente.'

Si la noi, simbolismul fusese abandonat istoriei literare, marginalizat de uraganele avangardelor, futurism, dadaism, constructivism, expresionism, suprarealism.

Acestea  toate il ingrijorau pe promotorul modernismului interbelic. El nu s-a sfiit sa le ostracizeze.

A mai admis, ca referinta, expresionismul. Despre simbolism a scris insa mai mult. A incercat sa-l popularizeze, sa-l explice ori sa-l 'defineasca':

'In esenta, simbolismul reprezinta adancirea lirismului in subconstient prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc. Natura fondului impunea de la sine starile sufletesti vagi, neorganizate; natura formei sugestive impunea solubilitatea versului si revolutia prozodica, privita apoi de unii critici ca nota diferentiala a simbolismului.

Dupa ce a produs o <revolutie> in literatura noastra, ca si in literaturile apusene, depasit in propria lui directie de expresionism, iar in directia potrivnica intampinand o reactiune prin incercarea de intelectualizare a emotiilor, simbolismul a incetat ca scoala organizata. Isi supravietuieste insa nu numai prin castigurile trecute in patrimoniul obstesc al lirismului, ci si prin cativa poeti de talent, investiti cu toate caracterele simbolismului pur.'

Intelegerea psihologiei creatoare simboliste este convingatoare. Dar analiza poetologica ii ramane exterioara. Ea nici nu putea fi realizata cu instrumentele criticii impresioniste. Criticul reduce forma, simplist separata de fond, la prozodie.

Pentru el, asadar, simbolismul, ca inceput al modernismului, nu ajunge o poetica a rupturii, ci a continuitatii. La noi, intr-o literatura partial interesata de innoire, dar si la literaturile occidentale, fundamental atrase de inovatie.

Dar nu inovatia ramane pentru Lovinescu termenul esential, ci innoirea. De aceea exlude ruptura, bulversarea pur si simplu a literaturii.